270 matches
-
Garrett. Da, desigur! Asta era ideea, nu? Trebuia să participe la salvarea lor. Și iată ocazia perfectă - mult mai bună decât fotografiile lipite pe cutiile de lapte. Își luă o expresie gânditoare, uitându-se puțin În altă parte, Încercând să conjure combinația perfectă de cuvinte care să stârnească o avalanșă de compasiune. Slavă Domnului că avea experiență ca personalitate de televiziune. Așa, acum vrăjește camera, dă drumul emoțiilor, Împiedică-i pe netoți să schimbe programul. Iar apoi produse „Vocea“, cum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
august deja " Romînul" începe publicarea unei serii de articole prin cari s-arată că prin acea convenție se restrânge suveranitatea noastră interioară. La 5 septemvre 1875 "Romînul" ne încredințează că unanimitatea a tot ce e inteligent și luminat în țară conjură pe Domnitor să nu sancționeze actul ce aservește România către Austro-Ungaria. Și, într-adevăr, se începură vestitele pantahuze. Cu jalba în proțap, marele partid roșu conjura pe M. S. să nu cumva să sancționeze convenția comercială. Care era poziția partidului
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Romînul" ne încredințează că unanimitatea a tot ce e inteligent și luminat în țară conjură pe Domnitor să nu sancționeze actul ce aservește România către Austro-Ungaria. Și, într-adevăr, se începură vestitele pantahuze. Cu jalba în proțap, marele partid roșu conjura pe M. S. să nu cumva să sancționeze convenția comercială. Care era poziția partidului conservator în acele împrejurări? Se presimțea foarte bine deschiderea cestiunii Orientului, ba putem zice că, din momentul în care d. Nicolae Crețulescu a fost trimes la
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
pe teritorul ce-l locuiește, și mai ușor de mulțămit. Se pare însă că tocmai pentru aceasta, apoi pentru tenacitatea cu care se alipește de limba și religiunea sa, se consideră, de cel mal periculos, căci parcă toată lumea s-a conjurat în contra lui. Nimărui n-a făcut nici o nedreptate, și românul la nime n-a întîmpinat nici măcar bunavoință. Toți care au venit în contact cu el s-au nizuit să-l nimicească. Inimici cât frunza și iarba, dar amici nici unul n-
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
încoace. Am tânjit după prezența dumneavoastră! John Robert, trebuie să mă ajuți. Mi-ai furat realitatea, mi-ai furat conștiința, ești singura persoană care mi le poate reda. Salvarea se săvârșește prin magie, așa ai spus odată. Te implor, te conjur! E o chestiune de salvare, o chestiune de viață și de moarte. Dumnezeule, nu poți nici măcar să te uiți la mine, nu te poți concentra asupra mea nici măcar pentru un moment? Te rog, dă-mi voie să te văd, dă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
crezi? Posibil, posibil, posibil! E viclean vrăjmașul! Iepurele ronțăie repede-repede-repede, intrigat, agitat, zădărât (ori pur și simplu, din reflex): Să fie..., oare..., întrucâtva-cumva-ceva..., un bobuleț adevărat, din ceea ce ne-a bălmăjit? Domnia ta ce spune? Ce gândește? Ce părere are? Te conjur, luminează-mă! Vorbește-mi! Zii-mi ceva! Așa să fie? Că mâine-noapte, s-ar deschide black-box-ul, cutia Pandorei și s-ar încheia socotelile?! Netam-nesam? Hodoronc-tronc? Imaginează-ți! Dar, crugul stelelor se-nvârte neschimbat, de secole. Dar, intervalul biblic temporal comparativ? "Vremuri
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
anunțase că acele timbre ieșiseră din uz cu câteva săptămâni În urmă. Repetentu se Înroșise, Înghițise În sec și - după ce auzise Îndemnul rostit În franceză al maestrului ce se odihnea pe o bancă („Mai ales nu-i vorbi urât, te conjur, tânărul meu domn!”) - Îi spusese că ar fi vrut să cumpere de la ea indispensabilele peticuțe de hârtie cu lipici. „Nu mai avem!” lătrase scurt scorpia. Altcineva!” Se așezase și el lângă Foiște, care Încerca să-l mângâie și să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Securității (iar când a fost posibil, chiar fotografiați și filmați). Primele forțe de ordine vizibile, sosite să înfrunte mulțimea, au fost ale pompierilor. Apoi acestea au fost întărite de detașamentul antiterorist al trupelor speciale de securitate. La început, mulțimea a conjurat soldații să nu reprime demonstrația, pledând pentru nonviolență; au existat și reacții mânioase împotriva sosirii soldaților, aceștia fiind admonestați. În cele din urmă, dezorganizată și presimțind reprimarea, mulțimea s-a retras, fugărită de detașamentele antiteroriste. Cu această ocazie, au fost
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
a o transcende, salvând din evanescență, prin invocație, imaginea ideală a ființelor trecătoare. E, cu alte cuvinte, cântec orfic. Firește, în primul rând, cântec de iubire, chemând femeia, ca pe Euridice, și celebrând-o în ipostazele ei fundamentale. Moartea e conjurată prin identificarea ei cu iubirea și prin resurecția pe care o efectuează sacrificiul perpetuu al femeii. Imnurile lui Dan Verona celebrează principiul feminin ca factor cosmogonic; el cântă fiorul genezic pe toată întinderea lui, începând cu „tandra învăluire a staminei
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
de vis când deodată fusesem trezit de zgomot și lumină"320. E Thérèse care, cu o lumânare în mână, îl introduce pe intendentul Doamnei de Luxemburg, care îi aduce lui Rousseau mesajul că va fi arestat dimineață. "La Roche mă conjură din partea doamnei mareșal să mă scol și să mă duc să mă vorbesc cu ea. Erau ceasurile două; dânsa tocmai se culcase: vă așteaptă, adăugă el și nu vrea să adoarmă înainte de a vă fi văzut"321. Un astfel de
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
acum ca o evidență împărtășită de o largă majoritate de etnologi. Aceste calificative sunt însă foarte des utilizate ca afișaje vide de conținutul epistemic cu care le înzestraseră enunțătorii, utilizarea lor fiind prin urmare înțeleasă ca o tentativă de a conjura marginalizarea unei practici științifice. Exigența ca disciplina să reintegreze terenurile așa-zise "apropiate" alături de o etnologie exotică este de acum acceptată. Dar acest lucru se întâmplă frecvent: o simplă juxtapunere în care clivajul "apropiat" / "îndepărtat" se poate reproduce, eventual transformat
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
de-aramă. / Dar mai presus decât toate / Poezia-i veșnică rană" (Poem). Într-un Exorcism din ciclul Tăcerea și foșnetul, sintagme ca "mătasea broaștei", însemnele "Apocalisei și râiei" și altele de acest gen, cărora Arghezi le dăduse întrebuințări memorabile, sunt conjurate să se ascundă. Autorul Unicornului, o capodoperă în stil folcloric, aspiră spre purități luminiscente. Poemele sale definitorii sunt niște frânturi de concerto grosso: "Încearcă să lumineze / orașul fără moarte, / să-ntoarcă rândunelele în streașina din / care picură cerul". Neoromantic în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de fiecare zi. Detest cursurile universitare și n-aș accepta să le țin decât în România - sau șdoarț dacă aș fi obligat de viață. Am auzit, într-adevăr, că ar fi disponibilă o catedră de sanscrită la Buenos Aires, dar vă conjur să n-o acceptați. De doi ani, viața a devenit imposibilă acolo. Fiica mea vitregă, care era destul de fericită până în 1950, îmi scrie scrisori disperate. În plus, clima este aspră, iar pesosul aproape nu mai are valoare. Intelectualii mor de
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
prompt inechitatea mai vechilor adresări împământenite, bănuite de a fi perpetuat raportul viciat al gazdelor sale cu restul societății. "Doamnelor, domnilor", îl secundă vioi și interpretul. Formula de adresare pluti peste adunare ca un rotocol de abur trandafiriu, dornic să conjure de dincolo de orizont aurora unei lumi mai bune. Turbulența locală atrase însă efluviul de bunăvoință inaugurală în anafoarele ei nebănuite, amestecându-l cu viguroase emanații de mizantropie și nădejdi în putrefacție, ferfenițindu-l astfel strașnic, diminuându-i substanța și imprimându
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
un om aflat în deplină siguranță aborda optim pe un altul, căzut pradă zbaterii într-o interminabilă incertitudine și precaritate? Un fond așa-zis comun e mai mult de găsit sau inventat decât de luat drept bază deja existentă. Nu conjura tocmai echitatea adresării un revers al ei - pe cât de discret, pe atât de inechitabil și hâd - ce o acompania ca o aură nesfântă și grotească, nespulberată defel de firava ființă a aparenței? Tocmai pentru că se dorea atât de convingător și
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
în brațe, se avântase în ostila vecinătate a taberei. Auzise de la alții de scuturile umane și se gândea că, încolțit de nevoie, s-ar fi putut adăposti câteva secunde prețioase îndărătul trupului fragil purtat în brațe, mult mai apt să conjure clemență decât al lui. Odată scăpați de pericol, abia mai putuse însă să răsufle de copila cu imaginație bogată, care văzuse în el un erou salvator și nu pregetase să-l copleșească de felurite atenții. O reputație de umanist crescuse
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
O neliniște plină de frisoane și delicii puse stăpânire pe Pasife, care hotărâ fără înconjur să ia asupră-i povara îndrăznelii lui Dedal (înaripată, la rându-i, de elanurile ei și asumată în numele întregii obști cretane). Înțelesese bine că suveranitatea conjurată sub pielea ei de meșter trebuia plătită într-un fel doveditor, ca de pildă acela al unei acceptări neclintit de demne, complet emancipate de meschinăria negocierilor. Venise timpul ca zborul vulturesc deprins în brațele atenianului să-și adjudece, pe lângă voluptatea
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ecouri îi atinseră buzele prin intermediul vibrațiilor de diapazon ale furculiței: − Cât despre privirea tolerantă, mă-ntreb câtă lume realizează inerția colosală indusă de o asemenea insensibilizare rutinieră la bănuieli. Decretul umanist "nimeni nu e rău, ci cel mult rău înțeles" conjură ce e mai rău în om, căci sfidează pe față puterile malefice latente și, la urma urmei, insondabile ce ne locuiesc. E atât de strivitor în postura dumnezeiască pe care și-o arogă încât provoacă irezistibil la subversiune: vieții nu
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
doar de un punct foarte, foarte slab, de realitatea plăpândă a unei rostiri, ceea ce însă nu-i totuna cu nimicul; slăbiciunea lui extremă reprezintă deja un nou început firav - o posibilitate de revenire a puterii oarecum "din piatră seacă". Înjurătura conjură spectrele dintr-o aparentă absență. Cine mai are încă puterea să înjure, să se indigneze agresiv la nivelul limbajului, își dovedește astfel că nu e încă intrat în starea de depresie, echivalentă cu absența desăvârșită a oricărui interes pentru lume
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
a-i curma pătrunderea după bunul plac. O scutea de căutări cu o găsire jubilată prematur de vanitate. Înconjurată de freamăt surd, sclipăt înșelător și jocuri de umbre, acolo sălășuia teama de-o mezalianță cu răsputerile revenirii; dacă n-ar conjura discret cunoscutul, necunoscutul n-ar inhiba. Suspectă chiar că poziția sa de putere în raport cu nomazii ar explica percepția difuză a amenințării. "Paranoia și puterea fac casă bună", își zise îngrijorat. Dar respinse grabnic autosugestia, căci doar ținea în mână evidența
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
cu puls foarte sărăcăcios. Femeia își întoarse fără ezitare bicicleta și se-alătură lui Ian de partea înverzită a drumului. Când, în sfârșit, cuvintele debordară gurile ce le rețineau, era clar că jocul de artificii creat de ele mai mult conjura decât ținea la respect tăcerea adâncă. Se temeau amândoi strașnic de ea, iar viitura ei, de-acum resimțită în toată iminența-i, se cerea grabnic îndiguită ca ultim omagiu adus rațiunii. Există lucruri pe care oamenii le fac numai spre
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
într-o istorie a liricii religioase românești. Invocat drept făcător și stăpân al lumii („Potentissimo Dio del sommo, et imo, / Tu che creasti il ciel, la terra e’l mare...”), ca dăruitor generos (și nerăsplătit) și ca mântuitor, Dumnezeu este conjurat cu o pietate în care duhul ortodox răzbate limpede: „Îmi iartă, Doamne, grelele păcate/ Și-atât de mare ai milostivire / Spre mine, sluga ta cea vinovată, / Ca să trăiesc cu tine-n nemurire / Și fă-mă, Doamne, vrednic de răsplată...”. SCRIERI
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288802_a_290131]
-
integrarea tuturor treptelor de manifestare umană în "regatul Mântuitorului" devine, din nou, evidență grație descrierii triadei gnoseologice ("Înțelepciune, Artă și Știința") care caracterizează "Starea Primordială a Omului". Dacă, în introducerea la Chapter 2, intitulată To the Jews, eul creator îi conjura pe evrei să ia crucea în spate și să meargă pe urmele lui Christos, în rândurile care prefațează Chapter 3, intitulat To the Deists, el atrage atenția asupra ereziei Moralei Naturale sau Religiei Naturale, care constituie un adversar al creștinismului
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
the Wilderness în shadow of my cloud / And în my love I will lead thee, lovely Shadow of Sleeping Albion" (E: 210). La scurt timp după aceea, Jerusalem se bucură de pacea făgăduita, fiindcă Vocea Divină (personificata de Christos) o conjura să îmbrățișeze adevărul lui Dumnezeu: "Behold: în the Visions of Elohim Jehovah. behold Joseph & Mary / And be comforted O Jerusalem în the Visions of Jehovah Elohim" (E: 211). Rolul lui Isus de catalizator al intrigii transpare în mai multe rânduri
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
moț, Apleacă-ți auzul). O sensibilă elegie a Clujului înstrăinat în urma Dictatului de la Viena se alătură câtorva poeme ce reflectă experiența tragică a războiului. Volumul Nepieritoarele efemeride, scris patru decenii mai târziu, marchează o altă etapă în aspirația de a conjura neființa. Descoperirea perenității „efemeridelor” consolează întrucâtva, dar ca fundal rămâne o vagă melancolie. Semnele neantului irump din când în când (Norii, Ușile de taină), menținând tensiunea. Nici motivul creației nu este abandonat, cântul - din fluier sau orfic - fiind și el
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285820_a_287149]