208 matches
-
elles șont tentantes avec leurs toilettes claires, leurs toilettes légères qui montrent la peau" [Maupassant, L'inconnue, în La parure, p.685]. Costumul sculptează, cât permite codul estetic al epocii, corporalitatea sensibilă a Parizienei. Natură țesăturii (satin, mătase, dantelă, catifea) conota senzualitatea atingerii. Încorsetata, decorată cu mănuși și pălărie, în mătase, blănuri și dantele, Pariziana tulbură sufletele și inimile bărbaților. "Quand elle traversa leș salons, dans să grande robe de faille roșe à longue traine Louis XIV, encadrée de hautes dentelles
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
reprezentărilor asupra corpului pe care și le făceau popoarele fără scriere. Indienii bororo din centrul Braziliei, pe care i-am cunoscut acum mai bine de o jumătate de secol, găsesc în această opoziție principiul filozofiei lor naturale. Pentru ei, viața conotează activitatea și duritatea, iar moartea înmuierea și inerția. În orice cadavru, de om sau de animal, ei disting două categorii : de o parte, carnea moale și putrescibilă, iar de cealaltă, părțile nealterabile, precum colții, ghearele și ciocul la animale, oasele
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
ocazii, au inclus chiar și prezentări simplificate ale pericolelor la care generațiile viitoare erau expuse, din cauza alcoolismului și a bolilor venerice 52. Calendarele erau saturate de articole care elogiau „mamele bune” și le condamnau pe cele „rele” În termeni ce conotau nu doar aspectele morale legate de instinctele de Îngrijire ale femeilor, ci și identitatea lor biologică 53. Astfel de surse de informare simpliste și uneori vagi erau completate de prezentări mai complexe și mai clare ale problemelor eugenice, În cadrul unor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
se opun tăcerii și cumințeniei monastice; numele proprii care populează acest univers și care sunt fie exotice, de o seriozitate caricaturală, frizând savantlâcul (Epistimia, Platonida, Eudoxia ș.a.m.d.), comice prin rezonanțele lor sau prin nepotrivire caracterologică, fie locale, dar conotând, precum la Caragiale (cel din lectura lui Ibrăileanu), păturile sociale cele mai puțin înclinate spre apofatism și recluziune (Nița, Galina, Varvara ș.a.m.d.), contrazic echilibrul și buna cuviință asociate cu cumpătarea monastică sunt numai câteva complexe tematice care extind
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
asiatice interlocutorii privesc în jos, deoarece susținerea privirii celuilalt timp mai ândelungat este o insultă, în Africa evitarea privirii celuilalt este semn de respect, iar în culturile arabe interlocutorii se privesc atent și prelungit. (Su)râsul, în majoritatea culturilor, este conotat cu satisfacția, mulțumirea, bucuria, în timp ce în cultura japoneză este adeseori semn de confuzie, stânjeneală, nesiguranță. Locuitorii din Surinam zâmbesc și râd mai des decât cei din Olanda. Mișcările capului au semnificații diferite: a da din cap pe verticală semnifică aprobare
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
în bună parte mijloacele de existență ale mediului, acceptă ceea ce i se impune, stabilind un echilibru printr-o cedare, un compromis.” Astfel, primii autori citați tind să dea o conotație pozitivă trăsăturilor naționale ale românilor, în timp ce D. Drăghicescu, constant critic, conotează negativ efectele adaptabilității în planul psihologiei sociale, conturând un personaj colectiv cu multe defecte. În teoria lui Spengler (apud Blaga, 1936/1985, p. 192), spațiul este un factor sufletesc creator, configurează structura orizontului spațial al inconștientului: sentimentul spațiului determină trăsătura
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
Numai eu am auzit D-un oraș mare, -n Dodrin, Acolo-i o fată de lătâni, fată care are și slujnică, pe care o mână „la piaț, la cumpărat”. Persistă Însă și În aceste cazuri incertitudinea de natură temporală, care conotează timpul mitic: La cea fată de latini, De latinii cei bătrâni. Gruia lui Novac pleacă pentru a și-o face soție, trebuind să Înfrunte În acest scop diferite dificultăți legate de răpirea acesteia. Episodul răpirii se leagă de necesitatea scoaterii
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
București, 1842, p. 147). O prezență masivă a elementelor de civilizație de origine franceză, nominalizate ca atare și identificate tocmai prin legarea lor de Franța, este atestată și În lexicul maghiar din Transilvania. În secolul al XVIII-lea, adjectivul „francia” conotează de fapt „modern”, „civilizat” pentru substantivele la care se atașează: francia-borsó, 1753 (un soi de mazăre), francia-fedél, 1768 (acoperiș cu mansardă), francia-kártya, 1753 (cărți de joc), francia-kék, 1723 (un fel de stofă), francia-kemence, 1797 (cuptor franțuzesc), francia-nadrág, 1724 (pantaloni franțuzești
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
timp și a, și non-a. Ei sunt foarte heraclitici. Ne scăldăm sau nu de două ori În aceeași apă? Mircea Mihăieș: În funcție de interes. Vladimir Tismăneanu: Eu sunt eleatic În această privință. Mircea Mihăieș: Toate aceste lucruri Încep să fie conotate negativ, dar există reflexe ale refuzului de a vedea realitatea. Eu cred că ei au instincte În acest sens, nu vor să vadă decât ceea ce le convine. Dacă ar fi vorba de niște afaceri personale, nu ar fi nici o problemă
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
și în mecanismul textual al dezvăluirii progresive a unei realități pe care TU era inițial incapabil s-o vadă. Așa cum am spus mai sus, segmentul [C] pare a contribui la regresul reprezentării prin întoarcerea la PdV1. Prezența lexemului vizuină, care conotează o locuință animală, și modul de hrănire al oamenilor cu pricina aruncă îndoiala și fac să oscileze reprezentarea între umanitate și animalitate. Sintagma nominală din [D1] (ceilalți oameni) confirmă PdV2 introdus la sfîrșitul lui [B], iar partea finală merge în
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
și același simț. Un semn că toți e-n unul, unu-n toți. (Patria vieții e numai prezentul Eminescu: 2011, I, 687) Eminescu și Leibniz Legătura intertextuală dintre Eminescu și Leibniz se relevă atunci când este abordat sistemul de coordonate spațio-temporal, conotat într-un mod specific în proza eminesciană. Principiul rațiunii suficiente constituie un prim element ce relaționează hipertextul eminescian la hipotextul lui Leibniz, pentru ca însuși acest hipertext să se bucure de oarecare varietate intratextuală de formulare, dintr-un câmp discursiv în
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
lui Mihai Eminescu, iar continuatoarea muncii universi tare a orientalistului român și prietena lui, Amita Bhose, ajunge chiar mai departe, regresiv spre rădăcinile cugetării, până la fondul comun de înțelepciune românesc și indian. Încifrată în scriitură, înțelegerea lumii de dincolo de lume conotează revelarea eternității grave din fiecare lucru, după cum Eliade, mai târziu, semnalează sacrul ascuns în fiecare element profan. Dacă Sergiu Al-George, venind din cultura românească, vede în Eminescu un poet vizibil determinat de indianism, pe linie schopenhaueriană, ca și pe cale directă
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
lumină, galben, care, la rândul lor, vor deschide ori doar se vor lega de alte constelații intratextuale. Revenim la hipotextul extras din nuvela Sărmanul Dionis. Aspectul pereților nu sugerează numai un spațiu ca al nimănui, expus și neîngrijit, ci el conotează vechimea (zidurile noi nu ar fi avut vreme să se afume) și, mai ales, marchează mijlocul drumului dintre lumină și întuneric, pe care Dumitru Irimia îl străbate, stilistic și chiar statistic, în fascinația față de limbajul eminescian din poezie : În raportul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
antitezei sunt dezordine-ordine (reinstaurată). Din momentul căderii din Rai a lui Adam și a Evei, entropia a tot crescut, dezordinea a "păienjenit" continuu drumul către reechilibrare, ceea ce marchează acumularea unor neliniști, sugestiv descrise de punctul roș. Albastrul adâncimilor/înălțimilor spiritului conotează nostalgia revenirii la ordinea paradisiacă. Limpezimea perfectă din Paradisul la care acced Dan-Dionis și Maria (niciodată nu voi înțelege cum se împacă ipostaza monahală cu simțămintele și manifestările față de Maria...călugării lui Eminescu au nevoie de rasa neagră pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
din care curgea sfâșiat și strălucind un izvor, intră mergând de-a lungul pârâului și deodată o panoramă cerească se deschise ochilor ei... ( Eminescu: 2011, II, 90). Dacă pentru Ieronim spațiul edenic-insular se lasă greu accesat eforturile sale pot fi conotate drept obstacole în calea inițierii Cezarei insula i se revelează, într-o descoperire fără căutare. Recurgem la intratextualitatea transprozastică și amintim că Eminescu descrie în proza [La curtea cuconului Vasile Creangă] același sistem de cercuri concentrice care ascunde miezul paradisiac
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Eminescu: 2011, II, pp. 48-49). Asistăm la acest dialog al propriilor cugetări, el cu sine însuși și ne întrebăm dacă nu este surprins tocmai procesul intratextual, așa cum era descris de Michel Butor. A te vedea pe tine ca pe altul conotează un efort de autocunoaștere și semnul evoluției. Umbra a devenit clară ca un portret pictat în ulei, de unde înțelegem faptul că doar opera de artă oferă imaginea adevărată a omului. Realitatea este proiecția unei iluzii. Pentru ca materializarea dublului să nu
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
analogie initiale. (10) Aucune limite n'est fixée à la longueur de l'allégorie qui peut se prolonger sur l'ensemble d'une oeuvre]. 54 În proza [La curtea cuconului Vasile Creangă ], visul copilului prea lucid pentru joc și povești conotează sursa posibilă a unor adevăruri revelate: "Și totuși erau vise în cari el credea cu evlavie visele copiilor. În naiva sa religiozitate el credea că, pe când visele oamenilor vrâstnici erau născute din dorințele lor egoistice, visele copiilor care nu cunosc
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
zișii „iluminați”... În această atmosferă irespirabilă și primejdioasă s-a manifestat geniul celui supranumit „părintele pedagogiei”: Jan Amos Komensky. Ne grăbim să afirmăm însă că acest supranume nu i se potrivește. Personalitatea și opera lui Comenius depășesc cu mult dimensiunile conotate prin această sintagmă sărăcăcioasă. Istoricii pedagogiei au acreditat-o pentru că nu au cunoscut decât „vârful aisbergului” operei comeniene: opera sa antumă. Dar profunzimea gândirii lui se află în opera postumă, pierdută și regăsită doar de câteva decenii. Pentru teoria generală
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și idei centrale „procesele dechis-închise”, „perturbarea structurală”, „structurile disruptive”, „autogenerarea”, „transformările nonliniare” și „interacționismul”. Oricine a studiat însă atent opera lui Piaget știe că numai ultimul concept din această serie este definitoriu pentru abordarea structuralist-genetică, iar sensul interacționismului piagetian nu conotează ideile de haos și nedeterminare, ci înseamnă, pur și simplu, dubla determinare dintre organism și mediu, dintre subiect și obiect ce are loc în procesele dezvoltării și cunoașterii. Structuralismul genetic nu este un poststructuralism și Piaget nu poate fi considerat
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
consacrat personajului istoric, definit drept personaj referențial, care trimite la realitatea extratextuală (contextul social sau istoric) și la o persoană. Acest personaj este menit să ajute la ancorarea ficțiunii în real și asigură ceea ce Roland Barthes numește "efect de real". Conotând realul, numele personajelor istorice indică epoca în timpul căreia se derulează evenimentele ficțiunii. Această modalitate de a proceda permite integrarea în ficțiune a momentelor cheie ale istoriei. Primul cerc este romanul soljenițian în care apare imaginea explicită a celor care dețineau
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
câteva sute de exemplare”... N.n. Alfabetul Limbii române are 26 + 3 litere . “...dacă el a scris manifestele “? Sau dacă el a presat radiera ? Idiot acest maior de securitate, Costică Matei . Să stâlcești un om în bătaie din ignoranță : a scrie, conotează o noțiune distinctă față de noțiunea a imprima, în cazul nostru . Pag. 132 - Ștefan Prutianu : “A doua zi (15 dec.) eu am fost arestat . M-au bătut anchetatorii sosiți din București , (identitățile exacte le știa numai Casian , n.n.) . Erau foarte instruți
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
că Montaigne a fost europeanul cel mai aproape de înțelepciunea taoistă. A spune despre un autor de tratate științifice că e un eseist sună mai degrabă discreditant, fiindcă s-a abuzat și se abuzează de acest termen care a ajuns să conoteze diletantism, incompetență, superficialitate. Dar să dăm un sens plus pur aux mots de la tribu, cum sună versul lui Mallarmé, și să luăm termenul în accepția montaigneană. Eliade e în primul rând un mare eseist, iar gustul său atât de marcat
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
pozitive de încurajare să fie dublate de sancțiuni.” (A. Giddens, 2001, p. 105) 7. Feminismul radicaltc "7. Feminismul radical" Familia monoparentală poate fi tratată de către conservatori drept un model de viață aproape de o formă extremă, care, ca orice exagerare, este conotată negativ. Faptul de a fi părinte singur decurge dintr-o situație asumată sau întâmplătoare, dar una la limită. Reală, efectivă sau numai simbolică, separarea de opresor este un fapt real. Din această perspectivă, femeile din familiile monoparentale pot fi receptate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Termenii de acest fel au calitatea de a lega între ele mai multe atitudini, făcându-le convergente sau interdependențe; se creează, astfel, niște "noduri" discursive foarte eficiente, care, fără a miza pe o argumentație rațională, creează totuși coerentă. Fiind intens conotați afectiv, termenii respectivi "slujesc drept justificări și repere pentru o întreagă serie de judecați, de angajamente și de acte publice"151. Mai precis, nexus-urile au mai multe proprietăți: • au caracter colectiv și funcționează că semne de apartenență și de fuziune
by Răzvan Enache [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
cu ziduri groase, care nu a mai reparat o bucată din zidul căzut, care o despărțea de stradă, ci a montat un panou de sticlă, cu margini neregulate, în locul respectiv, lăsând să se vadă activitatea din interior, oferind (denotând și conotând puternic totodată, cu multă abilitate) transparență instituțională. 154 Erving Goffman demonstrează acest fapt în Viața cotidiană că spectacol. 155 Expresia a fost folosită de Erving Goffman pentru a desemna "emfaza" specifică actelor sociale cotidiene. 156 Vezi nouă formă de protest
by Răzvan Enache [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]