465 matches
-
toarte. Ceștile sunt de la sfârșitul epocii bronzului, anii 800-1000 î.e.n. Repertoriul arheologic al județul Mureș arată că ele se găsesc la Liviu Boca din Razoare. Satul Barlibas este vecin cu cătunul Stefanca din satul Razoare. Despre Barlibas se pomenește în Conscripția din 1754, când sunt înregistrați iobagii și jelerii de pe moșiile baronilor Alexandru și Samuil Teleki de Szek. Denumirea de Barlibas o găsim și în lucrarea "Revoluția românilor din Transilvania 1848-1849", scrisă de Silvio Dragomir, unde se arată că atunci când i
Bârlibaș, Mureș () [Corola-website/Science/300570_a_301899]
-
aflăm că amândouă erau de lemn, acoperite cu draniță și aveau turn cu două clopote. Ele erau binecuvântate de episcopul Maramureșului Dositei Teodorovici (1718-1733) iar antimisele de pe altarele lor erau sfințite de episcopul de Muncaci Ghenadie Bizanczy (1716-1733). Într-o conscripție din anul 1774, se afirmă că bisericile parohiale din Moisei erau ridicate din lemn în anii 1720-21, după invazia tătară. Cele două biserici au fost vizitate în 1857 de protopopul de Vișeu, Ioan Mihaly, care le află în ruină, înlocuite
Biserica de lemn din Moisei Susani () [Corola-website/Science/321500_a_322829]
-
interiorul fusese pictat, probabil că la puțin timp după terminarea construcției. Icoana împărăteasca a lui Iisus era de asemenea datata din același an 1757, marcând efortul făcut de comunitate pentru înzestrarea interioară a lăcașului. Lăcașul a fost consemnat într-o conscripție din anul 1762, în care doi preoți neuniți serveau cele 79 de familii ale satului. El a fost vizitat și binecuvântat în vara anului 1776 de către episcopul unit Grigore Maior, aflat în vizită canonica în comitatele Solnocul de Mijloc, Crasna
Biserica de lemn din Peceiu () [Corola-website/Science/309981_a_311310]
-
completion of the construction work. The kingly icon of Jesus was also dated from the same year 1757, marking the effort made by the community for the preparation of the interior of the church. The church was recorded în a conscripție from the year 1762, în which two priests ununited served 79 families of the village . He was visited and blessed în the summer of 1776 by the bishop Grigore Maior, found în the canonical visitation în the counties Solnocul de
Biserica de lemn din Peceiu () [Corola-website/Science/309981_a_311310]
-
asupra unor documente sau inscripții care să ateste importantul moment. Lipsa documentelor reprezintă și în acest caz principalul obstacol în a stabili, în termeni exacți anul când a fost construită biserica sau când aceasta a fost mutată pentru prima dată. Conscripțiile bisericești sau recensămintele făcute în secolul al XVIII-lea ne ajută, într-o oarecare măsură în această privință. Astfel, conscripția de la 1733 întocmită în timpul episcopului Inocențiu Micu-Klein menționează că la acea dată, la Gostila era o biserică în care slujea
Biserica de lemn din Gostila () [Corola-website/Science/312368_a_313697]
-
a stabili, în termeni exacți anul când a fost construită biserica sau când aceasta a fost mutată pentru prima dată. Conscripțiile bisericești sau recensămintele făcute în secolul al XVIII-lea ne ajută, într-o oarecare măsură în această privință. Astfel, conscripția de la 1733 întocmită în timpul episcopului Inocențiu Micu-Klein menționează că la acea dată, la Gostila era o biserică în care slujea un preot unit pe nume Nyikulaj, în timp ce localitatea Țop avea, conform aceleiași conscripții, o biserică în care slujea preotul unit
Biserica de lemn din Gostila () [Corola-website/Science/312368_a_313697]
-
o oarecare măsură în această privință. Astfel, conscripția de la 1733 întocmită în timpul episcopului Inocențiu Micu-Klein menționează că la acea dată, la Gostila era o biserică în care slujea un preot unit pe nume Nyikulaj, în timp ce localitatea Țop avea, conform aceleiași conscripții, o biserică în care slujea preotul unit Pavel. Conscripția făcută în anul 1750 de către vicarul episcopesc Petru Pavel Aron surprinde faptul că atât în Gostila cât și în Țop, la acel moment comunitatea avea biserică și era deservită de un
Biserica de lemn din Gostila () [Corola-website/Science/312368_a_313697]
-
1733 întocmită în timpul episcopului Inocențiu Micu-Klein menționează că la acea dată, la Gostila era o biserică în care slujea un preot unit pe nume Nyikulaj, în timp ce localitatea Țop avea, conform aceleiași conscripții, o biserică în care slujea preotul unit Pavel. Conscripția făcută în anul 1750 de către vicarul episcopesc Petru Pavel Aron surprinde faptul că atât în Gostila cât și în Țop, la acel moment comunitatea avea biserică și era deservită de un preot. Statistica românilor ardeleni întocmită între 1760-1762 de către generalul
Biserica de lemn din Gostila () [Corola-website/Science/312368_a_313697]
-
înalță biserica "Sfântul Ierarh Nicolae", construită între anii 1944 și 1946, în timpul păstoririi preotului David Tămaș, pe locul unei ctitorii de "lemn, nesfințită" (descriere făcută în 1755), din secolul al XVIII-lea, cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", înregistrată în tabelele conscripțiilor din anii 1761-1762 și 1829-1831, precum și pe harta iosefină a Transilvaniei (1769-1733); de la aceasta a moștenit cinci icoane vechi, executate, în tehnica "tempera", de un artist anonim. Înfățișând aceeași planimetrie dreptunghiulară, des întâlnită în părțile zărăndene, anume un altar pentagonal
Biserica Sfântul Ierarh Nicolae din Obârșa () [Corola-website/Science/329311_a_330640]
-
Balodzi, Taliari. Într-un alt document se menționează că Bobohalma aparținea districtului Ernotului (Iernut) cu oficiul poștal la Diciosanmartin (Târnăveni), avea biserică de lemn (1877) și casa parohiala de lemn din 1899. Există școală comună pentru catolici și ortodocși. Pe timpul conscripției episcopului Klein, parohia era curat greco-catolica și numără 320 de suflete. Fosta biserică greco-catolica, cu hramul "Sfinții Arhangheli", atestata în anul 1733, a fost reconstruită în 1877, când a fost pictată de pictorul Dionisiu Iuga de la mănăstirea Necula. În anul
Bobohalma, Mureș () [Corola-website/Science/300364_a_301693]
-
ar fi fost construită la Ocna Sibiului și adusă în Apoldu de Jos în anul 1770 de către credincioși, într-o noapte, cu carele trase de boi, pe un drum de hotar. Școala Apoldu de Jos a fost atestată documentar în Conscripția episcopului Athanasie Rednic din 1765. Localul școlii este compus din trei corpuri de clădire, dintre care cel mai vechi datează din 1886. Școala din Sîngătin este la fel de veche, deși nu sunt date certe decât pentru localul în care funcționează astăzi
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
care se afla în localitatea Chendrea din comuna Bălan, județul Sălaj a fost edificată cel mai probabil înainte de anul 1733, când în conscripția lui Inocențiu Micu-Klein comunitatea din Chendrea era amintită cu aproximativ 150 suflete, biserică și casă parohială. Unele surse bibliografice susțin faptul că vechea biserică de lemn avea hramul "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil" în timp ce Șematismul Episcopiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla pe
Biserica de lemn din Chendrea () [Corola-website/Science/310414_a_311743]
-
incoroporată teritoriului Primei Republici Franceze în 1795. Vechea organizare teritorială feudală a fost înlăturată și regiunea a fost organizată în departamente (Lys, Escaut, Deux-Nèthes, Meuse-Inférieure și Dyle) și comune. Resentimentele anti-franceze se dezvoltă în regiune, iar în principal datorită instaurării conscripției obligatorii, în 1798 are loc o revoltă a țăranilor (). În 1815 în urma Congresului de la Viena de după înfrângerea lui Napoleon Bonaparte, Flandra este atribuită noului stat Regatul Unit al Țărilor de Jos. Cu toate că noul stat era neerlandofon, politicile sociale, economice și
Flandra () [Corola-website/Science/297502_a_298831]
-
care confirmă faptul că denumirea sa a suferit o serie de modificări. Mai multe secole la rând referirile la satul Pețelca lipsesc. Începând din secolul XVIII informațiile despre localitate sunt tot mai numeroase și mai complexe. În anul 1733, în conscripția episcopului Ioan Inocențiu Micu, Pețelca („Peczelka“) număra 20 de familii (circa 100 locuitori), iar în cea a generalului Buccow („Dismembrația legii“), dintre anii 1760-1762, satul („Paczalka“) număra 39 de familii de români (aproximativ 200 persoane), din care 31 ortodoxe și
Pețelca, Alba () [Corola-website/Science/300264_a_301593]
-
biserica ortodoxă de sub hramul „Sfântul Nicolae” și biserica greco-catolică ce poartă hramul „Arhanghelul Mihail”. La 1461 Cuștelnicul, împreună cu alte 220 sate românești impuse cu darea oilor visteriei regale (quinquagesima ovium), este amintit într-o listă ca „census quinquagesimalis Chidethelke”, iar conscripțiile din secolele XVIII și XIX îl prezintă pe confesiunile ortodoxă și greco-catolică a românilor, cu toate fluctuațiile datorate mișcărilor religioase din această perioadă. Conscripția lui Inocențiu Micu-Klein din anul 1733 îl menționează pe preotului greco-catolic Dumitru. După moartea acestuia se
Biserica de lemn Sf. Arhangheli din Cuștelnic () [Corola-website/Science/316405_a_317734]
-
darea oilor visteriei regale (quinquagesima ovium), este amintit într-o listă ca „census quinquagesimalis Chidethelke”, iar conscripțiile din secolele XVIII și XIX îl prezintă pe confesiunile ortodoxă și greco-catolică a românilor, cu toate fluctuațiile datorate mișcărilor religioase din această perioadă. Conscripția lui Inocențiu Micu-Klein din anul 1733 îl menționează pe preotului greco-catolic Dumitru. După moartea acestuia se pare că o parte a locuitorilor a abandonat unirea cu Biserica Romei. Potrivit Șematismului din 1900 localitatea a redevenit integral unită în anul 1823
Biserica de lemn Sf. Arhangheli din Cuștelnic () [Corola-website/Science/316405_a_317734]
-
referitoare la prezența vreunor fragmente picturale nu s-au păstrat. La acoperiș s-a păstrat șița clasică. Lăcașul, supus unei ample reparații în anul 1910 (urmată de slujba de sfințire), fusese ctitorit în prima jumatate a secolului al XVIII-lea; conscripțiile anilor 1733, 1750 și 1805, precum și harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773) îi confirmă vechimea.
Biserica de lemn din Ciulpăz () [Corola-website/Science/326656_a_327985]
-
În 1597 aparținea lui Ștefan Török iar la 1620 este donată lui Stefan Bethlen. În perioada stăpânirii otomane și a marilor bătălii dintre turci și austrieci, a fost cel mai probabil pustiită. După cucerirea Banatului de austrieci, se face o conscripție generală în 1717, care include și localitatea Topla, cu 10 case, aparținând de districtul Făget. Austriecii au numit-o "Dobla". La începutul secolului XIX a intrat în proprietatea erariului (statului). Mai târziu este cumpărată de diferiți nobili maghiari: mai întâi
Topla, Timiș () [Corola-website/Science/301404_a_302733]
-
dovadă a caracetrului românesc a localității medievale. Sârbii care s-au așezat aici au impus numele Maligai (Gaiu Mic), pentru a-l deosebi de localitatea Gaiu Mare ("Veliki Gaj"), situată în imediata apropiere, peste graniță. Prima mențiune documentara o reprezintă conscripția de la 1717, efectuată de austrieci imediat după ce au cucerit Banatul. În această conscripție, Gaiu Mic este prezentat că un sat sârbo-valah, cu numele "Mâli Gaj", cu 30 de case și aparținând de districtul Ciacova. Hartă lui Mercy de la 1723-1725 o
Gaiu Mic, Timiș () [Corola-website/Science/301361_a_302690]
-
au impus numele Maligai (Gaiu Mic), pentru a-l deosebi de localitatea Gaiu Mare ("Veliki Gaj"), situată în imediata apropiere, peste graniță. Prima mențiune documentara o reprezintă conscripția de la 1717, efectuată de austrieci imediat după ce au cucerit Banatul. În această conscripție, Gaiu Mic este prezentat că un sat sârbo-valah, cu numele "Mâli Gaj", cu 30 de case și aparținând de districtul Ciacova. Hartă lui Mercy de la 1723-1725 o arată ca fiind nelocuita. În anul 1782, contele Cristofor Naco, aduce pe proprietatea
Gaiu Mic, Timiș () [Corola-website/Science/301361_a_302690]
-
ale vremii. Probabil că refuzul de schimbare a credinței strămoșești a fost cauza acestui masiv aflux de credincioși înspre schitul ortodox din geana muntelui, ținând cont că atât în 1733, 1750, cât și în 1758 exista biserică în sat, iar conscripția lui Adolf Nikolaus von Buccow din 1761 arată că la data acestui recensământ, în "Dejani" era un preot ortodox cu 73 de familii de credincioși și trei preoți "uniți" fără nici un credincios. În vara lui 1761, schitul a fost nimicit
Dejani, Brașov () [Corola-website/Science/300940_a_302269]
-
nu se poate preciza dacă în vechime biserica a fost pictată sau doar împodobită cu xilogravuri. Sigur este doar faptul că în anul 1807 lăcașul a fost înzestrat cu o bogată colecție de icoane pe sticlă. Biserica actuală, atestată de conscripțiile ecleziastice ale anilor 1805 și 1829-1831, este continuatoarea unui lăcaș medieval menționat în tabelele comisiilor de recenzare din anii 1733, 1750, 1761-1762, 1805 și 1829-1831 , cât și pe harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773), a cărui datare poate fi coborâtă până în
Biserica de lemn din Poienița Tomii () [Corola-website/Science/321131_a_322460]
-
românesc, menționat pentru prima dată în documente în anul 1510. Atunci aparținea de districtul Caransebeș. Conscrierile dietei de la 1650 o amintesc ca proprietate fiscală. Un defter turcesc din același an vorbește despre localitatea "Valealunga", toponim care relevă caracterul românesc. La conscripția din 1717 este amintit ca sat locuit, cu numele de "Valle Longa", cu 4 case. Biserica veche a fost ridicată în 1794. S-a numit "Valea Lungă" după 1921 iar începând cu anul 1964 satul poartă numele "Valea Lungă Română". La recensământul
Valea Lungă Română, Timiș () [Corola-website/Science/301407_a_302736]
-
Arad , datează din anul 1800. Are hramul „Nașterea Maicii Domnului”. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI . În localitate a fost consemnată existența unei vechi biserici situată pe "Dâmbul bisericii" unde era și cimitirul. În conscripția din 1755, satul Corbești avea 15 case iar locuitorii frecventau lăcașul de cult din Petriș, pentru că nu existau biserică și preot în sat. Biserica de la Corbești se înscrie armonios în ambianța monumentelor de arhitectură populară; ea datează de pe la 1800 și
Biserica de lemn din Corbești, Arad () [Corola-website/Science/316774_a_318103]
-
românească a oilor. Ca o ironie, datorită depopulării masive a satului, în prezent, peisajul ce înconjoară vechea bisericuță de lemn este dominat de turmele de oi ce și-au găsit aici loc de pășunat. Momentul construcției nu se cunoaște exact, conscripțiile secolului al XVIII-lea menționând existența unei biserici de lemn în această localitate. În memoria sătenilor se păstrează amintirea unei inscripții, acum dispărută, ce spunea că la anul 1832 biserica a fost împodobită cu pictură interioară. Această pictură se crede
Biserica de lemn din Chinciuș () [Corola-website/Science/320596_a_321925]