8,790 matches
-
fundal. Sunt altfel perfect de acord că un demers psihanalitic, departe de a diminua un autor (ori, Doamne-ferește, de a-l “întina”), îi revelează într-un mod unic autenticitatea. Și mă îndoiesc că superstițiile hagiografice, recunoscute sau nu, o pot conserva în vreun fel (altul decât îmbălsămarea). Esențială pentru tonul întregului studiu găsesc că este precizarea după care lepădarea lui Cioran de “vinovățiile șantisemiteț de odinioară” nu este și lăuntrică... Foarte probabil - merită discutat. Nu sunt însă de acord cu ideea
Mari înrăiți, mari revoltați by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13358_a_14683]
-
să vorbească despre alții), iar între ele și evenimentele povestite se așterne un interval de timp aproape mitic. Uneori, subiecții istoriei orale depun mărturie în numele unor comunități, arii sociale sau etnice marginalizate, care din motive diferite nu și-au putut conserva în scris memoria: lăsînd la o parte cazul popoarelor colonizate, cu populație majoritar analfabetă și fără acces la cultura scrisă, la fel s-a întîmplat, în plin secol XX, cu intelectualii, nobilimea, burghezia și moșierimea românească aneantizate de comunism, și
Sociologia militans by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13395_a_14720]
-
Petre Răileanu Éditions Paris-Méditeranée, Paris, 2004 Un alt album care reunește fotografii-reflecții în alb-negru asupra operei brîncușiene. Artistul fotograf Nicolae Săndulescu propune, cu mijloacele specifice aecstei arte în care Brâncuși însuși a excelat, noi sensuri și perspective asupra operelor brâncușiene conservate în muzeele din Craiova și București. Lansarea acestuia a avut loc pe 26 noiembrie 2004 la Institutul Cultural Român din Paris. Merită citată o interesantă observație din Prefață semnată de Petre Răileanu și intitulată Oglinzi ale invizibilului/ Miroirs de l
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
revăzut de curînd un documentar minunat despre Jean Giraudoux. Era special, așa cum a fost și personajul-autor. Se păstra cu discreție în film ceva din ciudățenia autorului, din bizareriile pe care le-a cultivat cu savoare. Acel tip de memorie care conservă și partea umană, vie, din fiecare. Să căutăm legenda din noi", spune undeva Giraudoux. Cam aceeași propunere despre care vorbeam și mai sus. Sînt pline de haz și de mister totodată, parcă ar fi mici spectacole, secvențele, repetate ca un
La țară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12053_a_13378]
-
într-un context al inutilităților agresive, ce șansă mai demnă arputea avea criticul decît tăcerea paginii albe? "Deocamdată, criticul n-a scris nici un rînd: este, poate, șansa lui". O șansă, evident, ideală, cu toate că în păcătoasa noastră lume sublunară nu putem conserva nici măcar idealitatea absenței. De cîte ori nu scriem pentru a fi consecvenți nu cu negația ci iarăși cu imperfecțiunea noastră, așadar cu imperfecțiunea negației? Condeiul polivalent dar suficient de unitar al lui Barbu Cioculescu e unul din cele mai înzestrate
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
un loc propriu în sculptura contemporană românească, el n-a mai revenit în România decît după 1990. În toată această perioadă sculptorul a lucrat și a meditat, într-un anumit fel, pe fronturi diferite: pe de o parte și-a conservat și a adîncit experiențele inițiale din țară, iar, pe de altă parte, a încercat o adaptare, cu cît mai puține pierderi, la spațiul dinamic, determinat economic și necruțător cu cei indeciși, al pieței de artă occidentale. într-un anumit fel
Bata Marianov (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12055_a_13380]
-
revista "a încercat să susțină un dialog cu școala, cu toți acei care doresc să contribuie, în măsura posibilităților, la promovarea românismului, a literaturii și culturii noastre naționale". Dincolo de unele naivități de tehnică literară din poeziile publicate, dincolo de unele arhaisme conservate în limbă (v. rubrica intitulată " Din hronicul Societății Scriitorilor Români", s.n.) este de văzut efortul nobil al confraților noștri din Bucovina de Nord de a menține vie ideea de cultură românească, în condiții deloc prielnice, până în prezent cel puțin. "Vreau
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12058_a_13383]
-
conștiinței umane în genere, care se confruntă definitoriu cu impuritatea, cu degradarea, cu corupția ce răspund unui registru escatologic. Puritatea apare grefată pe o intuiție a ordinii universale ce se opune dezordinii, pe o responsabilitate de esență metafizică de-a conserva geometria ordinii. Ca urmare, contingentul epocal e resorbit de spațiul vizionar al unui absolut geometrizat, inspirator precum o supremă paradigmă. Idealul e intangibil, ireductibil aidoma oricărui mister profund, aflat într-o irezolvabilă neconcordanță cu realul, "sediul" său fiind transcendența: "Castelul
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
pentru a insinua originea maghiară sau evreiască, în orice caz "non-românitatea" (Nisztoreszku, Doyna Kornea). De mai multă vreme, k e asociat mai ales cu limbile germanice: cu germana (Kitsch) și mai ales cu engleza. Încă dinainte de 1989, marca "anglo-americană" era conservată în împrumuturi (rock, folk, marketing, week-end, OK ) și inclusă în nume - Mi(c)ki, Ni(c)ki etc. În mai multe cazuri, încercările de adaptare grafică (în DOOM: parching, cocher, scheting) n-au prins, preferîndu-se scrierea cu k (parking, cocker
Domnul K by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12110_a_13435]
-
hai că înțeleg, aglomerația de la primele două trebuia să se perpetueze, doar e sfârșitul poveștii. Dar al treilea e Troia, bazată pe Iliada lui Homer. Au mai existat adaptări care au făcut praf originalul. Nici măcar nu speram ca filmul să conserve mult din epopee; era imposibil, cu toată pletora de nume pe care le înșiră Homer. Așa că am privit cu stoicism cum mor Agamemnon și Menelau, cum scapă Andromaca și Paris. Dar puține adaptări au alunecat în aberație, așa cum aceasta face
Cele mai vizionate filme din 2004 by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12116_a_13441]
-
români: în Elveția, la Zürich, etica protestantă își plasează populația de drogați chiar în centrul orașului, pe Bahnhoffstrasse, dealtfel un loc extrem de elegant. întreaga societate se consideră vinovată de existența acestei minorități și de aceea n-o ascunde, ci își conservă luciditatea în fața bolii, printr-o exhibare inestetică dar curativă. Neacoperit de machiaj, coșul purulent din obraz se cere tămăduit. Istoria drogului poate fi privită ca o istorie a avataturilor conștiinței, corolarul unei făgăduințe neîmplinite: "...vi se vor deschide ochii, și
Fructul oprit din corpul nesănătos by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12186_a_13511]
-
Cu atît mai mult ce cît unii dintre amicii săi politici din Alianța DA au jucat la două capete, anticipîndu-i eșecul. Pentru Adrian Năstase, însă, această înfrîngere a venit fără nici un fel de circumstanțe atenuante. El nu trebuia decît să conserve rezultatele de la primul tur, în confruntarea cu Traian Băsescu. Iar asta într-un moment în care a avut de partea sa televiziunile, majoritatea ziarelor, radioul public, plus sprijinul lui Ion Iliescu în primul tur. Mai mult de atît nu se
Cum se pierde totul într-o zi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12198_a_13523]
-
ar spune Marquez, Joel refuză să plângă că s-a terminat și vrea să se bucure că, totuși, odată s-a petrecut. Memoria nu e doar chinul paradisului pierdut, ci și no man's land-ul unde fericirea s-a conservat. Captiv în propria memorie acolo unde Clementine dispare de lângă el amintire cu amintire, Joel încearcă să o sustragă din teritoriile hărții și să o adăpostească în amintirile din copilărie. Joel (re)trăiește prezentul unor amintiri asupra cărora poate opera modificări
Chinul eternei dimineți de dupa dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12242_a_13567]
-
Alexandra Olivotto Cenzura temporală dintre volume, de șaisprezece ani, care ar fi putut constitui o falie a acestei antologii, de abia se observă în poezia lui Matei Vișniec: "eleganța stilistică" de care vorbea Alex Ștefănescu se conservă perfect, ba chiar și anumite leitmotive tematice rămân constante (figura "poetului"). Glosând pe marginea comentariilor acestui critic literar, el îl numea pe Vișniec "britanicul literaturii noastre", observație pe care aș amenda-o incluzând și poezia americană. Economia la cuvinte a
Economie de cuvinte by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12696_a_14021]
-
celebre din sfinții părinți, cu tot ce trebuie să se spună și să se facă din vechime la prilejuri, ce rugăciuni și ce slujbe, potrivite la privegheri cu nădejde ori cu lacrimi de deznădejde, am notat cu migală rezumând, numerotând, conservând în scheme simple esențialul, în paranteze și acolade, depozitând astfel comori de comportament ritualic în două caiete. Am făcut toate acestea cu un ciudat sentiment al zădărniciei, bântuită de gândul a nu-mi fi mie niciodată de folos, sau a
Memoria inimii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12336_a_13661]
-
către reflecție. Apare și tradiționalul triunghi conjugal - plasat însă în copilăria personajelor - doar că acesta nu mai e heterosexual, ci homosexual, cu tușe de pedofilie. Decorul de orășel de provincie e și el tipic melodramei. Tot la nivel formal, se conservă aportul diegetic al muzicii, faptul că ea dă indicii în ceea ce privește desfășurarea acțiunii. Dar Almodovar alterează substanțial definiția genului: melodrama debutează cu o situație în care valorile burgheze sunt amenințate, iar protagonistul acționează în scopul de a le proteja, de a
Proasta, dar sentimentala educație by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12338_a_13663]
-
polițist corupt, femme fatale), laitmotivele tematice (flashbackuri). Dar aici nu mai e vorba de convenționala amnezie; protagonistul, Leonard Shelby (Guy Pearce), fost investigator al unei firme de asigurări, suferă de pierderea memoriei pe termen scurt (minute), cu toate că pare a-și conserva amintirile dinaintea traumei suferite (soția sa a fost violată și ucisă, iar el - lovit la cap în timp ce încerca s-o salveze). Scopul lui e să-l descopere și să-l execute pe asasin. Are și un sistem, bazat, spune el
Amnezii și anamneze by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12361_a_13686]
-
pe pământ. Pictura mă impresionează. N-aș ști să spun precis de ce. Recunosc în forme și culori o lume în amiază, așa cum era ea, strict, în vremea copilăriei noastre. De o simplitate și modestie capabile de intense ecouri în timp. Conservând sufletul beat de puritate și sărăcie, și rămas astfel pentru eternitate prin generos impulsul de a le iubi mocnit, al unui pictor, al unui cititor de reviste. în cazul de față, de căutat Ramuri, serie nouă, lunar craiovean, nr. pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12460_a_13785]
-
dintre Kathy (Jennifer Connelly) și Behrani (Ben Kingsley) - patriarhul unei familii iraniene - a cărui miză e casa americancei, confiscată pe nedrept de stat și vândută acestor imigranți, nu se schimbă prea mult. Chiar și dialogurile rămân aproape intacte, dar se conservă defecte narative, neproblematice pentru roman, dar deranjante la nivelul scenariului. Care nu e doar neimpresionant, ci și implauzibil, cu o alură de tragedie forțată, care se încarcă și cu melodramă. Mai mult, filmul se axează pe jocul personajelor; și Connelly
Adaptările, mereu la modă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12456_a_13781]
-
fi împreună și în viață totodată. Julien (Guillaume Canet) și Sophie (Marion Cotillard), protagoniștii filmului lui Yann Samuell, blazați încă din copilărie, suferă de un cinism subtextual - nu pot să creadă că dragostea nu se termină și aleg s-o conserve într-un fel original: rămânând într-o fundație în timp ce se toarnă beton peste ei. Dar acesta e doar unul dintre finalurile alternative oferite de film" Povestea începe cu ce se și sfârșește, o cutie pictată de tinichea care capătă o
Un pariu pe două vieți by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12515_a_13840]
-
revolută. La Ioan Stanomir, conturul simbolic al acestei relații este expus aproape didactic. Într-o parte sunt instantaneele vechi, dar prețioase, franjurii memoriei afective, în cealaltă, realitatea hâdă a României socialiste: ,Instantanee decolorate dintr-o cutie ascunsă în care se conservau fragmente dintr-un trecut căruia îi aparțineam, la rândul meu, prin naștere (...) Un ritm al vieții și o cadență a timpului, în sâmbetele în care pe stradă se mișcă, aproape insesizabil, un cortegiu mortuar. Totul ca și cum viața în vacanță se
Decrețeii II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11496_a_12821]
-
de secole - a făcut ca în multe limbi latinismele să-și păstreze identitatea și chiar trăsăturile gramaticale (a se vedea și neutrele plurale varia, miscellanea etc.). Desigur că mass-media este un latinism intrat în română prin engleză, dar engleza însăși conservă tradiția cultă. În The Concise Oxford Dictionary, 1999, cuvîntul media este însoțit de o notă de uz, în care se reamintesc recomandările docte, de folosire a sa ca plural, dar se precizează și că uzul a impus considerarea ca singular
Mass-media by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11520_a_12845]
-
deodată,/ răcnind/ și lumina îmi desfeciorea retina/ și primul strigăt din pieptul meu se auzea./ Și lumea se desigila./ Lumea, iarăși, se desigila." (Lumea se desigila); ,Bula plutea cu tot cu mine prin lume, se plimba cu mine înăuntru./ Eram o pară conservată într-o sticlă, dormind un somn vegetal./ Pieile cădeau de pe mine,/ pielița se dezghioca ușor, lăsând în urmă straturi opaline./ O pară somnoroasă, dormind în burta unei fecioare,/ oh, asta am să fiu pân' am să mor." (Prizonierul unei bule
Copilul bătrân by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11539_a_12864]
-
impuse de Caliope, muza poeziei epice, când critic ignorant contestatar-agresiv, sau preot dogmatic etc., etc. Cu intenție, spiritul textului pune nota de contrast pe platitudinea și dogmatismul unor critici. După ce i-a creat, autorul se înstrăinează de glosatori. Ei își conservă mărginirea cu agresivitate, se inflamează, se pripesc în considerații, incapabili să facă o critică la rece. Se înscenează astfel, în infrapagină, prin trimiteri numerotate, pe roluri sugestiv numite, drama literaturii, neînțeleasă ca ficțiune și comentată inadecvat. Deloc mâhnit, ba chiar
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
ele. în timp ce Onochefalos e un fanatic raisonneur al autorului și operei, Idiotisean e un déraisonneur, la fel de consecvent. Ei sunt extremele. Iar când criticii nu se înțeleg, atunci, cum spune O. Wilde, ,artistul este în deplin acord cu el însuși", se conservă în sinea textului. Gâlceava între personaje și în subiacent, prin reflex, raportul comentatorilor cu autorul, atinge culminația la finele Cântecului XI, penultimul. în cele din urmă sextine, Corcodel intră în conflict cu Ciuciu. Primul aruncă scânteia propunerii de a-și
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]