288 matches
-
trebui să fie o grijă de căpetenie a oratorului, dar mai cu seamă a actorului. O schimbare și o confundare a acestor sunet [e] produce un efect cu desăvârșire comic. Un consonat capabil, prin aspirațiune premergătoare, de orce scărire este consonantul s; acesta se naște ca o aspirațiune strânsă între dinți, preparată pe capătul estrem al limbei. De-aceea nu cere un organ propriu spre crearea sa, ci el e de privit ca aspirațiunea consonanțială, care de-aceea e capabil de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cea îndreptată de la arse la teze, forma a doua reprezintă din contra undoierea opusă iambică a organului, de la tezi-nspre arsi. A treia formă a silabei, cea mai complicată și de-aceea cea mai anevoioasă pentru pronunție, e aceea în care consonantul începe și sfârșește (rup, fort, lob, bad). Aicea începe mișcarea cu o sforță a organului și prin vocal trece la o nouă ridicare a organului. Toate astea mișcarea se-nțelege că le complinește deodată și într-o unitate pe care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în anomie. O scrutare a unora dintre cele mai importante idei și proiecte privind reconstrucția spiritului comunitar ne poate ajuta să înțelegem mai bine spre ce ne îndreptăm, ce erori facem și ce ar trebui făcut pentru a sprijini tendințele consonante cu intențiile generale. Aceasta deoarece nu numai norocul sau contextul trebuie să ne salveze. În foarte multe țări europene și nu numai, formulele-standard utilizate în întâmplări cotidiane fac trimitere la sănătate. Românul însă, deși mai folosește și el referirile la
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
monopolului comunității în sensul identificării celor ce aveau dreptul să se stabilească în zonă. Dacă aceasta era situația inițial, mai târziu statul a fost cel care lua aceste decizii. Otto von Gierke utilizează o formulare care însă este prea puțin consonantă cu ideea de comunitate mai ales pentru structuri de natura celor vizate pentru acel moment de timp. Astfel, statul ar fi fost cel care decidea cine face parte din comunitate, aceasta fiind lovitura de moarte dată vechii întovărășiri. Presiunea asupra
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
al XX-lea, a impus ideea că și organismele sociale pot sucomba, dacă nu se adaptează. Pe această linie de argumentare, comunitatea a ajuns să fie privită ca o formă socială specifică unui anumit timp istoric, depășit apoi de forme consonante noilor realități. Gânditorii au început să se întrebe cu privire la forma pe care societatea trebuia să o capete în noile condiții ale urbanizării, industrializării, mobilității sociale și geografice și eterogenității crescute generate de toate acestea. Concepțiile lor s-au bazat frecvent
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
de armonizare a valorilor particularismului cu solicitările juste ale universalismului este o parte majoră a proiectului comunitarist" (Selznick, 2002: 27). O altă formă de comunitarism este comunitarismul democratic. Aplecându-se asupra problemelor comune, acesta propune o viziune care nu este consonantă nici cu piața liberă a conservatorismului și nici cu statul bunăstării. Comunitarismul democratic nu se ridică împotriva celor două ideologii ca o a treia cale. Adepții săi acceptă atât valoarea, cât și inevitabilitatea atât a pieței, cât și a statului
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
la corpul electoral" numai ca o soluție de avarie, ca o "excepția, soluția finală la eventualele probleme"119, altfel alegerile anticipate nereprezentând o prioritate. Așadar, la debutul mandatului, pozițiile liderilor PNL și PD erau identice și, fie și numai formal, consonante cu cea a președintelui Băsescu vizavi de soluția alegerilor anticipate, lucru firesc în fond, dacă avem în vedere faptul că erau exprimate de reprezentanții partenerilor unei alianțe politice. În timp însă, ele aveau să evolueze diferit. La două luni de la
Un experiment politic românesc: Alianța "Dreptate și Adevăr PNL-PD" by Radu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
indivizilor despre sistemul politic, sentimentele față de sistem și evaluările relativ la acesta. În funcție de atitudinile tipice ale populației în ceea ce privește aceste aspecte sunt construite trei tipuri principale de cultură politică: parohială, tradiționalistă și participativă. Autorii sugerează faptul că diferitele culturi politice sunt mai consonante cu anumite regimuri politice, cultura politică de tip participativ (sau civică) fiind favorabilă unei guvernări de tip democratic. Se apreciază totodată că acest tip de cultură este optimă pentru funcționarea unei societăți. Cultura civică desemnează o combinație de atitudini de
Viața socială în România urbană by Dumitru Sandu , Mircea Comșa , Cosima Rughiniș , Alexandru Toth , Mălina Voicu () [Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
mai mare, în cazul celor similari decât a celor nesimilari) și credința că votul propriu contează indiferent de comportamentul de vot al celorlalți (ambele sunt mecanisme egocentrice) (Acevedo și Krueger, 2004). În cazul României studiile sunt relativ mai puține, dar consonante. Pe baza acestora, este de așteptat ca tipul de alegător „non-vot” să caracterizeze într-o măsură mai mare persoanele tinere sau în vârstă, cu venituri mai scăzute, mai puțin educate, de altă etnie decât maghiară (Lăzăroiu, 1996; Comșa, 2004; Bobîrsc
Viața socială în România urbană by Dumitru Sandu , Mircea Comșa , Cosima Rughiniș , Alexandru Toth , Mălina Voicu () [Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
crizelor prezente, fără a le stabili Însă precedentele istorice. Propune, În schimb, o cronologie stratigrafică, de factură arheologică, „plecînd de la stratul cel mai modern, de suprafață, pînă la nivelurile cele mai vechi”. Deși nu Îmbrățișează această perspectivă arheologică, Buhler este consonant cu ideile-cheie ale lui Davies, nedefinite Însă prea explicit: ilegitimitatea regimului comunist, ilegalitatea nomenklaturii, reprimarea sistematică, birocratizată a unei Întregi societăți. Vinovatul ultim este mereu același, extern, Uniunea Sovietică. Dar nu Își ia, ca istoricul Davies, unele precauții, cum ar
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
fără bătrânețe și altele -, impregnate de mitologie și legendă, implică, vizibil ori estompat, contacte cu spiritualitatea abisală. Faza de început a construcției fusese îndeosebi una sfărâmătoare de clișee; la maturitate, spiritul de ordine al autorului se traduce printr-o ceremonialitate consonantă ființei etnice, prin mirări și căderi în rutină, prin sondaje și partituri țintind spre organicitatea de substanță. E momentul fast în care Arghezi, Blaga, Brâncuși, Enescu, fiecare din alt unghi, operează sinteze, topind, stilizând, eliminând și potențând, revitalizând și interogând
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
de sens”, „cuvântul liber, fulgerător”, care „alunecă singur, ca un stilet”, „verbul zgârie-cer”. Eliberate de logică, de asocierea după norme și „descojite de simbol”, „cuvintele obțin [...] propriul lor sens, boxând sau îmbrățișându-se între ele”. Mai mult sau mai puțin consonantă cu principiile doctrinei, poezia din periodicele constructivisto-integraliste amalgamează și „sintetizează” caractere ale tuturor stilurilor de avangardă. Chiar și teoretic, de altfel, revistele manifestă un spirit de reciprocă toleranță, chiar de convergență. După opiniile lui Mihail Cosma, i. își „subsumează” în
INTEGRALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287567_a_288896]
-
darul de a deschide un drum prea puțin frecventat de istoricii români; pe de o parte, datorită slabei lor apetențe pentru autoreflexivitate și explorarea propriilor unelte teoreticometodologice, pe de alta, din pricina prejudecății că publicistica istorică ar fi un gen minor. Consonant cu exemple ilustre din alte istoriografii - de la Fernand Braudel la François Furet -, procedeul este însă binevenit, oferind accesul la problematica trecutului unui public cultural mai larg. Nu este de mirare că Al. Zub își focalizează astăzi atenția asupra acestor modalități
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Halbwachs, discipol al lui Durkheim, crede, În La mémoire collective, că nu există memorie individuală, așa Încât avem nevoie de amintirile altor oameni pentru a le corela cu ale noastre. O asemenea aserțiune, excesivă În latura ei contestatară la adresa individualității, dar consonantă cu, de pildă, marxismul, care definea omul prin raporturile sale sociale, este, pe de altă parte, perfect salutară prin suportul teoretic pe care Îl asigură Încercării de a Înțelege memoria ca rezultat al interacțiunilor umane din spațiul social. După Halbwachs
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
revarsă, ba își schimbă albia, ba coboară în adâncuri, dar să dispară nu pot, pentru că apa, și aerul, și cerul e tot ce-avem mai frumos, tot ce avem mai sfânt.” Aceste atitudini ferme au devenit mai apoi ezitante sau consonante cu cele oficiale. ... nu poți să nu te gândești la Ion Slavici, Liviu Rebreanu, Pavel Dan sau Marin Preda. Într-atât de puternic structurată e imaginea propriei lumi țărănești pe care prozatorul basarabean o oferă, într-o limbă de rară
DRUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286886_a_288215]
-
Autorul chiar era la Curtea domnească în ziua de 29 august 1471, când „a fost un cutremur peste tot pământul, în vremea când ședea domnul la prânz”. Așadar, nu încape îndoială că este vorba de un text contemporan evenimentelor consemnate - consonant, între altele, cu scrisoarea-circulară trimisă de Ștefan cel Mare principilor creștini la 25 ianuarie 1475, cu solia încredințată lui Ioan Țamblac Paleolog, unchiul doamnei Maria din Mangop, pentru a fi expusă în fața dogelui Andrea Vendramin și a senatului Veneției, și
LETOPISEŢUL DE LA BISTRIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287788_a_289117]
-
S. Chaiken (1998) citează o serie de studii teoretice și empirice care demonstrează că, din punctul de vedere al componentei cognitive, indivizii au pentru unele atitudini o structură bipolară, iar pentru altele doar unipolară, necunoscând și neinteresându-se de informațiile consonante cu atitudinea opusă. Problemele controversate social - cum ar fi cele privind partidele politice și alegerile, pedeapsa cu moartea, avortul - produc atitudini de primul tip, iar opțiuni referitoare mai mult la spațiul intim al fiecărei persoane - gusturi de diverse feluri, preferințe
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
va pierde din prețuirea mea deoarece a fost evaluată pozitiv de cineva pe care eu îl dezapreciez. Sau, de exemplu, atunci când - forțat de anumite împrejurări - realizez un comportament contraatitudinal, există multe șanse să-mi revizuiesc atitudinea și să o fac consonantă cu situația și comportamentul dat. Studiile clasice și, cu deosebire, cele mai recente subliniază că starea de disonanță nu duce automat - și nici măcar neapărat - la schimbare de atitudini. Ea produce însă o serie de destructurări și restructurări cognitive, de justificări
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
frecvente incongruențe și contradicții opinionale, lansează teoria opiniilor moleculare. Ea afirmă într-un fel opusul teoriei disonanței cognitive, și anume că, la nivelul conștiinței comune, oamenii practică opinii independente unele de altele, fără a-și pune problema în ce măsură ele sunt consonante sau nu. Desigur, s-ar putea invoca aici faptul că opinia nu este același lucru cu atitudinea, subiect asupra căruia vom reveni în secțiunea următoare. Dar studii mai recente (Wilson et al., 2000) par să indice funcționarea fenomenului de atitudine
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
Desigur, autojustificarea poate fi dezvoltată chiar înaintea desfășurării acțiunii. S-au consemnat și experimental asemenea mecanisme, în care subiecților li s-au indus comportamente contrare atitudinilor lor, ceea ce a generat tensiune cognitivă, de unde formularea unui suport cognitiv pentru o atitudine consonantă cu actele comportamentale efectuate, deci după secvența cauzală comportament - cogniție - atitudine (Cooper și Fazio, 1984, apud Eagly și Chaiken, 1998). D. Bem (1967) afirmă că nici nu e nevoie să se recurgă la teoria disonanței cognitive (și autojustificare) pentru explicarea
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
trebuie însă exagerată. În mod normal, cu atât mai mult în societățile democratice și pluralistice, noi avem posibilitatea să alegem acele situații care permit exprimarea convergenței atitudine/comportament. Mai mult, această exprimare întărește forța predictivă a atitudinii pentru viitoare conduite consonante (DeBono și Snyder, 1995). 2.5.3. Modelarea relației dintre atitudine și comportamenttc " 2.5.3. Modelarea relației dintre atitudine și comportament" După cum sugerează analizele de până aici, între atitudine și comportament există o strânsă relație, dar de tip probabilistic
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
o asemenea perspectivă când vorbesc despre patru niveluri importante de comunicare în clasă: - în primul rând, este vorba despre mesajul adus în atenție în același timp de către comunicarea verbală și cea nonverbală; este limpede că, atunci când cele două nu sunt consonante, avem de-a face cu o serioasă scădere a eficienței comunicării, tradusă direct într-una sau mai multe asemenea bariere; - o a doua arie este reprezentată de intențiile manifeste și intențiile ascunse ale partenerilor comunicaționali; ca și în cazul exemplului
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
care Sperry (apud Ross, 1986, p. 104) le prezintă în tabelul 8, chei focalizate asupra dihotomiei ascultător eficient-ascultător ineficient. De mare importanță pentru educatori este ideea că ascultarea interactivă este definită de flexibilitate și eficiența ei este direct proporțională și consonantă cu toți ceilalți factori: relația dintre comunicatori, câmpul comunicării, personalitatea fiecăruia dintre aceștia etc. Lundy (apud Witkin, Altschuld, 1995, p. 157) a menționat mai multe niveluri de ascultare, precizând că acestea se înscriu pe un continuum, de la completa neatenție la
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
Lapedatu, Artur Gorovei, revista este treptat acaparată de personalitatea dominatoare a lui N. Iorga, care ajunge adesea să confunde, în textele sale critice, esteticul cu etnicul și naționalul cu eticul. Devenit director în 1905, Iorga imprimă publicației un eclectism derutant, consonant cu concepția pe care o avea acum asupra literaturii, văzută ca expresie exclusivă a naționalului și ca modalitate de edificare culturală a celor mulți. Texte precum Biblioteci circulante, Cărți de școală, Teatre de diletanți rămân grăitoare pentru această mentalitate transgresivă
SAMANATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289452_a_290781]
-
lumea copilăriei, cu tradițiile, dorul și legendele sale. În acest spirit se configurează cărțile următoare: Lungul drum către casă (1976), Tărâmul magic (1980), Veghe și dor (1984), unde autorul încearcă să confere spațiului natal o dimensiune mitică, morală și sentimentală, consonantă cu datul benefic al firii. Mai târziu, printre imaginile solare se strecoară accente dramatice, tristeți care adumbresc rememorările lirice. Drumul revenirii devine tot mai lung și mai anevoios, deși dorința recuperării unui spațiu de acasă rămâne mereu vie și apăsătoare
SEGARCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289604_a_290933]