314 matches
-
a dezvoltat, cu precădere, începând cu secolul al VII-lea, odată cu fixarea în scris a textului sacru al religiei islamice, [[Coran,kipcakari athama al hai dik Într-o primă fază, textul [[Coran]]ului a fost notat într-un ductus [[consoană|consonantic]], defectiv, în care același semn grafic reprezenta mai multe [[consoană|consoane]], iar [[vocală|vocalele]] scurte nu erau marcate. De exemplu, sunetelor b, t, t, n, y le corespundea grafic un singur semn, ceea ce îngreuna lectura și chiar înțelegerea textului. De
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
dedesubtul consoanelor (numai în cărțile destinate învățării limbii arabe, precum și în cărțile sfinte, [[Coran]] și [[Biblie]], pentru a evita erorile de citire); în textele obișnuite, vocalele scurte nu apar decât pentru a evita confuzii între cuvinte care au același schelet consonantic, dar se diferențiază prin vocale. Pe lângă aceste semne suplimentare, pentru vocalele scurte, mai există o serie de semne cum ar fi: [[Alfabetul arab]], cu unele adaptări, se folosește, fie în exclusivitate, fie în paralel cu alte alfabete, și pentru notarea
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
În fonetică, consoana nazală velară este un sunet consonantic care apare în unele limbi. Simbolul său fonetic este (a nu se confunda cu alte simboluri asemănătoare: , sau ). În limba română apare ca alofon al consoanei nazale alveolare atunci cînd aceasta este urmată de o consoană velară sau de una
Consoană nazală velară () [Corola-website/Science/300047_a_301376]
-
subordonate: Formare: rădăcina perfectului simplu + sufixele vizibile mai jos, cu aldine: În afară de verbele de conjugarea I, cele mai multe au ca sufix al participiului trecut vocala caracteristică de la perfectul simplu. Unele verbe de conjugarea a III-a au sufix de participiu trecut consonantic (-s sau -t), înaintea căruia se găsește vocala lor caracteristică de la perfectul simplu: Verbe mai importante cu participiu trecut neregulat sunt "être" → été, "écrire" → écrit, "faire" → fait, "venir" → venu. Și participiul trecut este mult folosit ca adjectiv calificativ: "une pièce
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
formelor temporale compuse (vezi cele prezentate până aici). În această calitate, uneori nu se acordă, alteori se acordă, ori cu subiectul, ori cu complementul direct. Regulile acordului sunt destul de complexe, dar privesc numai limba scrisă, în afară de participiile trecute cu sufix consonantic, care se aude la feminin. Principalele cazuri de acord și non-acord: Formare: prepoziția "en" + participiul prezent. La verbele reflexive se folosesc toate formele pronumelui reflexiv, fiind plasate după "en": "en me/te/se/nous/vous/se promenant" „plimbându-mă/te
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
că alfabetul fenician ar sta la originea tuturor alfabetelor, pe lângă faptul că este o idee eronată, se datorează descoperirii alfabetului ugaritic abia în 1920 pe când cel fenician a fost descoperit cu cca. 220 de ani înaintea acestuia. este un alfabet consonantic, care nu notează vocalele; acestea trebuie deduse din context. Tabelul de mai jos cuprinde literele alfabetului fenician cu numele și înțelesurile de origine, și arată la care litere a dat naștere în alfabetele ebraic, arab, grec, latin și chirilic.
Alfabetul fenician () [Corola-website/Science/299469_a_300798]
-
aceștia se număra și o româncă: Ioana Chițoran, Associate Professor în cadrul Programului de Lingvistică și Științe Cognitive al Dartmouth College din Statele Unite . Ea a petrecut 5 luni la Collegium de Lyon, în 2009, pentru a lucra pe tema "dinamicii grupurilor consonantice în două limbi caucaziene". 10 cercetători au fost fellows ai Collegium de Lyon în 2008-2009 și 2009-2010. Collegium de Lyon are statut asociativ, ceea ce îi conferă autonomie juridică, financiară și științifică. El beneficiază de sprijinul administrației locale și a principalilor
Collegium de Lyon () [Corola-website/Science/319097_a_320426]
-
ediția a II-a 1948), instabilitatea adaptării formelor maximum și minimum. Acestea fac parte dintr-o categorie de cultisme (latinisme preluate adesea și prin intermediul altor limbi de cultură, în primul rând prin franceză) care prezintă unele dificultăți de adaptare: finala consonantică (-um) nu contrazice tiparul fonetic și morfologic românesc, dar ridică probleme de pronunție (prin lipsa eufoniei și prin depărtarea accentului de finală, mai ales la formele de genitiv-dativ articulate: máximumului, mínimumului). Tendința populară, spontană, este de a simplifica aceste forme
Maxim, minim by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8145_a_9470]
-
Linear B, compusă din aproximativ 200 de semne și logograme silabice. Deoarece Linear B e derivat din Linear A, sistemul de scriere al unei limbi minoane nedescifrate și, probabil, fără legătură cu greaca, acesta nu reflectă complet fonetica miceniană: grupurile consonantice trebuie să fie despărțite ortografic, iar "r" și "l" nu sunt dezambiguizate, nici nu există o dezambiguizare pentru categoriile fonetice grecești sonor/mut (cu excepția dentalelor "d", "t") și aspirat/neaspirat; "l", "m", "n", "r", "s" de la sfârșitul silabelor sunt omise
Limba miceniană () [Corola-website/Science/307310_a_308639]
-
este clar dacă a existat o distincție între formele nedeterminate și relative (modernele "i-" și "ki-"; acestea ar putea corespunde lui "kv-" și "k-") si nici nu sunt cunoscute formele posesive: Limba esperanto avea în această etapă o alternanță fonetică consonantică la verbe, cu o consoană surdă pentru o încercare a face ceva, și o consoană vocală pentru o reușită a face ceva. De exemplu, "aŭti" de a asculta (pe), "aŭdi" a auzi; "trofi" a căuta, "trovi" a găsi; "prufi" a
Proto-esperanto () [Corola-website/Science/336048_a_337377]
-
literară ale cărei rămășițe fragmentare se mai găsesc astăzi și cari pe zi ce merge se împuținează. Anecdotele au îndealtmintrelea proprietatea de a se schimba cu timpul și de a se adapta actualității; multe pot fi de tot moderne. Bogăția consonantică și vocalică a limbii îi dă înlesnire românului de-a imita cu ușurința pronunția altor popoare, pe când celelalte cu greu deprind fonologia limbii noastre. Reproducând aceste anecdote nădăjduim că autorul lor [î]și va continua lucrarea, în care arată talent
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
josul gravurii neamțului, pe principiul maximei economii. Astfel, cifra unu, constituie conotația numerică a literei aleph, prima literă din alfabetul evreiesc. Principial, sunetul a, mut în ebraica modernă. Știi și tu, că valorile etimologice ale simbolurilor literale, în limbile semitice, consonantice și înrudite cum sunt araba, aramaica, limba lui Hristos și derivata ei, ebraica sunt relative, cât privește notarea vocalelor. Mai departe, avem cifra șase, care corespunde numeric literei ebraice vav, întrucâtva v, dar și u, sub rezerva de mai sus
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
CORNELIA, Clasificarea morfologică a verbelor. Aspecte ale predării ei la studenții străini, PredLRSS, 2, 145-152. [188] VĂRZARU GH., Resursele stilistice ale antonimiei, în “Limba și literatura română”, 5, nr. 2, aprilie-iunie, 1979, p. 18-20. [189] VELICAN, COSINSCHI, MARILENA, Predarea alternanțelor consonantice determinate de -i la studenții străini, PredLRSS, [1], 62-68. [190] VIȘINESCU VICTOR, Literatura română în școală, în Era socialistă, an 59, nr. 2, 20 ian 1979, p. 57 59. (analiza critică a manualelor clasele IX-XII). [191] VLAD, FELICIA, GERDANOVITS, ANA
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
exercițiul - articulator, fonator și ortofonic; - comparația - sonoră, grafică, sonoră + grafică; - derivata sunetului - din sunete apropiate ca loc și mod de articulare, din sunete care apar primele în ontogeneză. 2. Consolidarea sunetului: - exercițiul - coarticulație între silabe (directe, indirecte, intermediare, logatomi, grupe consonantice), cuvinte (mono‑, bi‑ și polisilabice), propoziții simple și dezvoltate, fraze, analiza și sinteza fonetică orală și scrisă (silabe, cuvinte, propoziții, fraze); - comparația - sonoră, grafică, sonoră + grafică. 3. Diferențierea sunetului: - exercițiul - analiza fonematică, diferențierea motric‑kinestezică, diferențierea sunetului nou și a
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
lui Kittel 2. Potrivit părintelui dominican Dominique Barthélemy, profesor la Facultatea de Teologie Catolică a Universității Miséricorde din Fribourg, istoria textului ebraic al Bibliei ar putea fi schematizată în felul următor 3: după o fază în care proliferează diferite texte consonantice, un text consonantic unitar capătă valoare normativă spre sfârșitul secolului I și începutul secolului al II-lea d.Hr.; urmează etapa în care se dezvoltă punctuația (vocalele și accentele) și diferitele tipuri de masora, spre sfârșitul secolului al IX-lea
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Potrivit părintelui dominican Dominique Barthélemy, profesor la Facultatea de Teologie Catolică a Universității Miséricorde din Fribourg, istoria textului ebraic al Bibliei ar putea fi schematizată în felul următor 3: după o fază în care proliferează diferite texte consonantice, un text consonantic unitar capătă valoare normativă spre sfârșitul secolului I și începutul secolului al II-lea d.Hr.; urmează etapa în care se dezvoltă punctuația (vocalele și accentele) și diferitele tipuri de masora, spre sfârșitul secolului al IX-lea și începutul secolului
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
începutul secolului al X-lea, sistemul de punctuație și de masora atingând perfecțiunea, asigurându-și o autoritate cvasinormativă. Asistăm, așadar, la trecerea de la o fază de proliferare, la o fază de unificare, prima referindu-se în mod deosebit la textul consonantic, iar a doua la „ajutătoare în lectura” acestui text (vocale, accente, masora). Dacă prin masora 4 înțelegem sistemul de note critice, accente și semne vocalice care însoțesc forma exterioară a textului ebraic, perioada premasoretică se referă la timpul în care
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
lui Rosenmüller decât teoria lui Lagarde, cea de-a doua a dominat totuși înțelegerea textului Vechiului Testament până la descoperirea manuscriselor de la Qumran, în 19474. IV. Teoria textelor locale. Înainte de descoperirea manuscriselor de la Marea Moartă, singurele surse importante care prezentau variante consonantice anterioare fazei de unificare a textului erau Septuaginta și Pentateuhul samaritean. Materialul hexaplar, Vulgata, Peșita, diversele targumuri, lucrările rabinice, versiunea arabă a lui Saadia, variantele manuscriselor biblice medievale nu ofereau decât eventuale variante consonantice care supraviețuiseră fazei de unificare a
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
singurele surse importante care prezentau variante consonantice anterioare fazei de unificare a textului erau Septuaginta și Pentateuhul samaritean. Materialul hexaplar, Vulgata, Peșita, diversele targumuri, lucrările rabinice, versiunea arabă a lui Saadia, variantele manuscriselor biblice medievale nu ofereau decât eventuale variante consonantice care supraviețuiseră fazei de unificare a textului. În 1955, William Foxwell Albright 1 a propus o nouă teorie despre istoria Bibliei ebraice 2, teorie care a fost reformulată și perfecționată de către Frank Moore Cross și de cercul său de colegi
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
cărții de către copiști mai mult sau mai puțin pricepuți; în timpul acestui proces apar modificări cauzate de erori, armonizări, corecturi conjuncturale etc.; 4. comunitatea care acceptă un astfel de text încearcă să prevină modificarea lui luând următoarele măsuri: a. fixarea textului consonantic; b. păstrarea pronunției corecte prin introducerea unor semne 3. 1.3. Manuscrisele de la Qumran - variante textuale ebraice ale Vechiului Testamenttc "1.3. Manuscrisele de la Qumran - variante textuale ebraice ale Vechiului Testament" Descoperirea manuscriselor de la Qumran a modificat substanțial istoria textului
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
textele biblice de tip arhaic, îngrijit, nu mai dețineau decât un loc minoritar, tipul textual descoperit în grotele de la Wadi Murabba’at și Nahal Hever detrona toate celelalte forme textuale, devenea Sfânta Scriptură a refugiaților din grote, și oferea scheletul consonantic pentru lucrarea masoreților, 750 de ani mai târziu. În ciuda câtorva variante grafice care încă persistă, deslușim în aceste fragmente din perioada celei de-a doua revolte iudaice specificitățile ortografice și accidentele grafice care individualizează, într-un mod inconfundabil, textul consonantic
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
consonantic pentru lucrarea masoreților, 750 de ani mai târziu. În ciuda câtorva variante grafice care încă persistă, deslușim în aceste fragmente din perioada celei de-a doua revolte iudaice specificitățile ortografice și accidentele grafice care individualizează, într-un mod inconfundabil, textul consonantic, atestat de către masoreți. Toate corecturile scribilor reperate în manuscrisele biblice din grotele de la Wadi Murabba’at și Nahal Hever au scopul de a le apropia de ceea ce va servi drept baza consonantică a textului masoretic. Cu toate că acești scribi nu au
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
grafice care individualizează, într-un mod inconfundabil, textul consonantic, atestat de către masoreți. Toate corecturile scribilor reperate în manuscrisele biblice din grotele de la Wadi Murabba’at și Nahal Hever au scopul de a le apropia de ceea ce va servi drept baza consonantică a textului masoretic. Cu toate că acești scribi nu au lăsat nici un tratat și nici vreo notă marginală în care să explice principiile lor de acțiune, avem în față opera unor veritabili protomasoreți contemporani cu rabi Akiba (50-135). Cum am putea să
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
lăsat nici un tratat și nici vreo notă marginală în care să explice principiile lor de acțiune, avem în față opera unor veritabili protomasoreți contemporani cu rabi Akiba (50-135). Cum am putea să conturăm procesul care a condus la fixarea textului consonantic pe care manuscrisele din perioada celei de-a doua revolte iudaice ni-l arată destul de avansat, din moment ce nu avem nici o dovadă în sensul vreunei recenzii a textului ebraic al Bibliei? Este foarte probabil însă, potrivit părerii lui Barthélemy, ca încă
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
multe manuscrise fuseseră copiate în diferite localități ale Palestinei 2. Datorită diversității formelor textuale existente la acea vreme și a procesului de stabilizare a acestor forme, putem spune că textul biblic ebraic era caracterizat de o anumită fluiditate. Istoria textului consonantic al Bibliei ebraice, ca de altfel și istoria textului vocalic, presupune trecerea treptată de la o fluiditate către o uniformitate textuală. Din moment ce versiunea Septuaginta și manuscrisele de la Qumran ne permit să ne facem o imagine clară despre evoluția transmiterii textelor Vechiului
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]