337 matches
-
poate fi și a ta. Mi-ai adus o tânără în locuința, ea mi-a trezit simțurile, amorțite de un timp Poate o să-mi treacă și avem copilul, eu nu pot să renunț la Cristina. Delia îl asculta pe Criști, consternata. Bărbatul acesta nu mai are discernământ. Era hotărâtă, vă divorța. — Îmi pare rău, Criști, voi divorța. Și pentru că tu nu mai reușești să achiți rata pentru vila, preiau eu ratele, le achit eu de acum înainte, așa cum voi achita toate
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383264_a_384593]
-
larg, unele texte erau dactilografiate, altele printate - se numărau cu miile, erau zeci de mii de pagini nepublicate, ajunse acolo prin nu știu ce mister, o bibliotecă Întreagă de cărți necunoscute decât autorilor lor și, probabil, câtorva inși din Centru... le priveam consternat și debusolat, nu eram capabil să articulez o frază, și atunci a intervenit Eveline cu nonșalanța ei cinică, amintindu-mi de Maria a doua, femeia pe care am iubit-o cel mai mult, detestând-o În egală măsură pentru că, atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
dat silința s-o conduc până la ușă. - Întoarce-te acasă, Kiri, dacă se poartă rău cu tine, îți dau camera cea mare numai pentru tine. - Niciodată, i-am răspuns, chiar dacă ar fi de aur! N-am îmbrățișat-o. Mă privea consternată. Din adâncul gâtului mi-au ieșit atunci cuvinte necontrolate: - Adio, muierea dracului! Mama s-a făcut albă ca varul, hainele ei erau și mai negre. Mi-a dat două palme răsunătoare care s-au auzit în tot salonul. Am ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
sorbi din nou din pahar și împinse iarăși toate jetoanele pe același doisprezece roșu. De data aceasta foarte puțini îi urmaseră exemplul, probabilitatea să câștige din nou era infimă. Când numărul ales ieșise pentru a doua oară câștigător, toată lumea rămăsese consternată. Clienții părăsiseră celelalte mese și se adunaseră în jurul fericitului norocos. Nici acum nu vrei să intervenim? întrebase nervos Boris. Stai să vedem ce se întâmplă mai departe! Bărbatul mizase iarăși tot ce avea pe doisprezece roșu. Fără nici o excepție, ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să se rotească din ce în ce mai încet. În camera de monitorizare, Mihailovici ținea degetul deasupra butonului de control. Când viteza bilei scăzuse suficient, apăsă lung și așteptă să vadă ce se întâmplă. Boris înjura ca la ușa cortului în timp ce șeful său rămăsese consternat privind fără să-i vină creadă la îmbulzeala din jurul mesei numărul trei. Aplauzele oamenilor nu mai conteneau fiecare bătându-l pe umăr pe bărbatul care spărsese casa din nou. Ce, mama dracului? repeta într-una Vlad Mihailovici, care nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
apreciată de toți cei ce-l cunoaștem și Îi frecventăm stabilimentul, inclusiv de cei care nu vedeau cu ochi buni ocazionalele lui escapade nocturne etalînd perucă, zulufi și rochie cu buline. — Vorbiți de parcă ar fi răposat, spuse cu teamă Fermín, consternat. — Răposat nu, slavă Domnului. Am oftat, ușurat. Don Federico locuia cu mama lui, octogenară și complet surdă, cunoscută În cartier drept Pepita și faimoasă Întrucît slobozea niște vîntozități de uragan care făceau să se prăbușească năucite vrăbiuțele din balcon. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
era în mintea ei. Simțeam că e cuprinsă de o spaimă nedeslușită care o priva de orice stăpânire de sine. De obicei era atât de calmă. Agitația ei de acum era mai mult decât surprinzătoare. Stroeve o privi o vreme consternat și nedumerit. — Ești soția mea. Îmi ești mai scumpă decât orice altă ființă de pe lume. Nimeni n-o să vină aici fără consimțământul tău deplin. Ea închise o clipă ochii și mi s-a părut că e gata să leșine. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Gânduri despletite Elena Marin Alexe Doamne, mă surprinde tăcerea tristeții de peste zi, când inima consternată își frânge fiorul nesupus. Dacă ai vorbi mai des cu mine, poate că mâhnirea ar da bir cu fugiții, lăsându-mi gândurile despletite pe umerii timpului. Până la ruga de seară lacrima surghiunită își plânge de milă, acoperită în diafanul pleoapelor
G?nduri despletite by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83367_a_84692]
-
voal, intim mulat, și-a pierdut materialitatea, s-a dizolvat dezvăluindu-i nuditatea zveltă și senzuală. A dispărut cu micvuța cartea de vizită în mânâ și a pășit ca și cum nu ar fi atins pardoseala cu picioarele goale, plutind... Încă fixez consternat acea lumină... Descopăr că nu există o ușă, cum am crezut, ci doar acea perdea de lumină albastră și străvezie în dreptul unei suprafețe de perete. -Teribil! ... îmi exprim în gând uimirea, nesigur de impresia pe care o am, de realitatea
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361431_a_362760]
-
nu e atent la ce se petrecea căci făcea niște semne cu un băț, pe nisip. După ce acuzatorii au relatat despre ce învinuire era vorba, învățătorul nu le-a spus decât atât: ,,Să arunce primul piatra care este fără de păcat.” Consternați, acuzatorii s-au gândit la cele spuse, au șovăit, iar apoi au aruncat pietrele la picioarele învățătorului și în cele din urmă au plecat unul câte unul. Noi cei care gândeam că apăram legea ne-am scandalizat căci socoteam că
ANCHETA( FRAGMENT DIN ROMAN) FEMEIA PĂCĂTOASĂ de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363883_a_365212]
-
nici tu nici tu o cvadratură a cercului perfectă nedesăvârșită prin evaluări și aproximări prin încercare și eroare uitând că perimarea ne este dată ca măsură comună între memorie și uitare ÎȚI VINE CA TURNAT între mintea conștientă și mintea consternată nu e chiar o aruncătură de băț depinde ce băț: fluieraș de fag mult zice cu drag fluieraș de soc mult zice cu foc cum să devii conștient de flacăra inimii de jar prin ostoire? sau prin obidire? consternată de
POEME LA DOMICILIU de EUGENIA ŢARĂLUNGĂ în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/364037_a_365366]
-
formidabili, Până ce viața îi trântește la pământ! Mai vezi câte o ”piți„ rău tunată, Ce-ncearcă obsesiv să fie remarcată, Cum să facă ea aceasta, Când nu știe să facă... o frază cu două cuvinte-odată! Privesc... privesc și sunt uimită, consternată, Când tineri buni de muncă lenevesc, Se mulțumesc cu mici expediente, În loc ca să muncească serios! Preferă să își domine părinții, Veșnic ei să cerșească mila lor, Să le ia pensia, salariul sau din casă, Vânzând și distrugând, tot ce aceștia
AM ÎNVĂȚAT SĂ FIU ATENTĂ... de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363406_a_364735]
-
lui fusese călcată cumplit în picioare, o târâ pe Maria de păr, lovind-o, insultând-o ca un nebun prin tot satul, până la casa părinților ei unde, o lepădă în curte ca pe o zdreanță murdară și ruptă sub privirea consternată și îngrozită a acestora. Rușinea și dezonoarea căzu ca un trăsnet nimicitor asupra întregii familii, iar Maria fu pedepsită și de familie și de răzbunarea bărbatului său, care o alungă din casa lui și din viața fiului lor. Interdicția de
BRAȚUL RĂZBUNĂRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362488_a_363817]
-
Ce-a făcut? - Încearcă să-mi strice căsnicia și așa destul de șubrezită în ultimul timp. - Cum așa? - I-am văzut cum se privesc și mai ales cum s-au sărutat... - Sărutat?! Doamne, Dumnezeule, când s-a întâmplat acest lucru? întrebă consternat Sebastian. - La întâlnirea soțului meu din timpul campaniei electorale, cu echipa liceului, care trebuia să împartă pliante și fluturași prin cartier. - Și ce a făcut Brigitté? - I-a dat soțului un buchet de trandafiri după terminarea expozeului despre proiectele de
PROFA DE ISTORIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363157_a_364486]
-
scruta, mimând înțelepciunea atât de tânjită scurgerea leneșă a vremii, ori dirijând prin dosnică încolonare pe”mișmașii” timpurilor noi și pe năpăstuiții zilei, deopotrivă. Gesturi și logoree de nestăvilit, imperative în încăpătoarele voaluri de bâțâială scremută, mulțimea prosternată (dar și consternată) în fața „omnipotenței și omniscienței sale. Mulțimi vernerând în delir „înălțimile-i „celeste” și stăruind într-o trudnică rugă să le fie calea luminată, ca la începuturile lumii când Dumnezeu despărțit-a uscatul de ape și raiul din fața bulucelilor greu de
PAMFLET: TURNUL DE FILDEŞ AL UNUI MAHĂR SAU PSEUDO-CETATEA LUI A. de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367370_a_368699]
-
zilelor singuri, pentru ca averea lor, conform legii romane, să rămână totuși familiei, însă nefericiții care credeau că se pot apăra onest în justiție erau pur și simplu spoliați de toate avuțiile, după eliminarea lor, iar familiile acestora erau astfel ruinate. Consternat, împăratul aflase și câte statui i se ridicaseră lui Seiano în Roma, încât numărul lor îl întrecea până și pe cel al statuilor închinate zeilor. Auzise de altfel că prefectul gărzii pretoriene, care dorise doar pentru sine puterea Romei, dorea
AL UNSPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349543_a_350872]
-
ore de dezmăț. Dansau în cerc. Ea se simțea atât de liberă, de dezinvoltă. Dansul ei era o eliberare. Îi făcea atâta plăcere să o urmărească dezlănțuindu-se. Uitase să se mai miște privind-o. Rămăsese într-un colț, zăpăcit, consternat. Visul lui se împlinea! EA era acolo, lângă el, în fața lui și el nu se mai sătura să o privească. Râsul ei înveselea atmosfera dar și sufletul lui. Așa s-a derulat toată seara, și serile ce au urmat. Apoi
7 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348625_a_349954]
-
și greaca pe care ...le învinge și se transformă într-un grai romanic special, paralel cu albaneza, dalmata, italiana și retro-romana. Acest grai romanic devine limbă română propriu-zisă în momentul în care pătrunderea slavilor îl desparte de restul României” (?!?). Rămâi consternat! Poți să contrazici un erudit de talia lui Ov. Densușianu? Ca nespecialist, nu-mi permit o astfel de „obrăznicie”. Deși, constat că nu are dovezi istorice. • Alex. Rosetti susține formarea limbii române la sud de Dunăre, în zona balcanică (Istoria
FRAGENT 2 DIN ESEUL LIMBA ROMÂNILOR de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349383_a_350712]
-
Neașteptat, neprevăzut, Solista a căzut la datorie, Și simfonia s-a întrerupt. Dirijorul a rămas surprins, Cu bagheta suspendată, Nu înțelegea al ariei cuprins, De ce nu e continuată!?! Ascultătorii au rămas mirați! Se întrebau ce s-a întâmplat? Erau destul de consternați, Simfonia brusc s-a încheiat. Moldova Veche Septembrie 2013 Referință Bibliografică: FINALUL SIMFONIEI / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1002, Anul III, 28 septembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
FINALUL SIMFONIEI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365112_a_366441]
-
L-a costat singurătatea-n iubire. În ultima vreme, actorul vedea clipă de clipă cum corăbiile i se scufundă. Nici vorbă de ajuns la liman. Vânturi potrivnice. Susținea că nu se teme de moarte, ci de neputința. Lumea teatrului este consternata, deși se aștepta la un astfel de sfârșit. Știi că va veni, dar nu știi când. Și, mai ales, cum. Dincolo de omătul gândurilor, veghea în surdina, teama, mușcând din sine, ca un lup dintr-o halca de carne. După luni
IN MEMORIAM: ŞERBAN IONESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 693 din 23 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364882_a_366211]
-
a luat la revedere și a închis telefonul. „Hm!” Dragoș îi menționase faptul că a sunat-o toată ziua. „Cum de nu am auzit?”. Parcă nevenindu-i să creadă, a verificat lista apelurilor pierdute. Asta a făcut-o să rămână consternată. Nu mai puțin de nouăsprezece apeluri pierdute, din care nouă de la Dragoș, trei de la un număr necunoscut și restul de la diverși cunoscuți: prietene, colegi de serviciu. A verificat imediat volumul aparatului gândindu-se că, poate, din greșeală l-a pus
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XV) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365630_a_366959]
-
furie în glas. - Cine? - Revoluționarii... Tac brusc. „Cred că ori e beat - ceea ce nu cred, fiindcă l-aș fi observat - ori s-a țâcnit!”, gândesc. - Despre cine vorbești, Grig? - Despre Ceaușescu, despre cine altcineva?, răspunde el natural. L-am privit consternat. Cu lacrimile șiroind pe obrajii lui roșii ca merele, continuă suspinând: - Am fost la mormântul lui azi. I-am dus flori, i-am sărutat crucea, am cumpărat nouăzeci și cinci de lumânări și m-am rugat la el să mă
COMEMORAREA NEBUNĂ A LUI CEAUŞESCU de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 775 din 13 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351781_a_353110]
-
copil curios, să vadă dacă s-a bușit vreo mașină. Era în stare să toace o jumătate de kilogram de mărar, pe care îl amesteca în aproape orice fel de mâncare. Dansa, fuma, inventa povești, cita din cărți sau amuțea consternată în fața ecranului la Twin Peaks, sfredelindu-l din priviri pe „agentul cu-păr” (agentul Cooper). Argentina emana un erotism năucitor. Era expresia însăși a triumfului poftei nestăvilite de viață. În casa ei domnea o „dezordine creatoare” înrudită cu debandada de pe
ARGENTINA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 775 din 13 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351878_a_353207]
-
ochii oamenilor. O voce competentă și autorizată, o voce care s-a impus în peisajul prozei românești postbelice, în asemenea măsură încât te obligă la o atitudine. Și când steaua lui s-a ascuns în cerurile sufletești, lumea a rămas consternată. Eu însămi, fiind la Iași, în acel 16 mai nefast, la examnenul de admitere la Facultatea de Drept și Filozofie, auzind știrea dezastrului, am fost de-a dreptul șocată și nu voiam decât să ajung acasă, să-mi iau cărțile
O CONŞTIINŢĂ A VEACULUI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350738_a_352067]
-
Evadează din spital și încearcă să se sinucidă cu un cuțit în Pădurea Pantelimon de lângă București. Într-o scrisoare din 6 august 1936, expediată din Fălticeni, Lovinescu scrie : „Iubite domnule Amaru, am aflat de prin ziare nenorocirea și am rămas consternat că un om ca d[umnea]ta, plin de vitalitate și de optimism a putut să se dedea la un act de disperare atât de necugetat”. Revine în Budele, la părinți, dar nu rămâne decât până în octombrie, când, ajuns într-
ANIVERSARE- BOGDAN AMARU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351598_a_352927]