362 matches
-
critice privind cărțile Melaniei Cuc, în diverse publicații: Citate din crticica de referință : ,,Ce e frapant la Melania Cuc, de la bun început, e modernitatea scriiturii. Siguranță scrisului, dincolo de toate cochetăriile autoarei. Apoi mai e și ideea narațiunii, care-și face consubstanțial travaliul scrisului, pe care-l topește în structura să, făcând din narator personaj, într-un demers interactiv . Aparent, românul, refuză realul, dintr-o prudență juridică, opțiunea pentru ficțiune aducând liniște , protecție, autorului, deși acesta se hrănește din real, chiar dacă e
MELANIA CUC de MELANIA CUC în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367087_a_368416]
-
interpretării dramaturgice, reprezentau veritabile laturi congenere cu ființa fiecăruia dintre aceștia în parte. Fie și numai dacă ne ducem cu gândul la cuprinzătoarea dimensiune creatoare a TAMAREI BUCIUCEANU-BOTEZ - dimensiune marcată de un lanț de date cu vizibilă înclinație tragicomică și consubstanțială nu doar cu temperamentul său vădit dezinvolt, dar și cu o personalitate sensibilă și fermă, care a descris un soi de facies al perimetrului individual ludic completamente inimitabil -, putem afirma fără vreo urmă vagă cu iz dubitativ faptul că acestă
TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350415_a_351744]
-
2011 Toate Articolele Autorului (Fragment din FILOCALIA SUFERINTEI ȘI A JERTFEI) Suferința arde în răbdare, luminează în bucurie, cântă în rugă, slăvește în har, mulțumește în durere, biruiește în Cruce și se înalță în Jertfă. Suferința înțeleasă ca virtute este consubstanțială cu omul creștin, care crede cu toată ființa în Creatorul său, care are nădejde în Iubitorul de oameni- Iisus Hristos și dragoste nețărmurită în Dătătorul de viață -Duhul Sfânt, care iubește nelimitat și face tot ce îi stă în putință
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]
-
soția, mama, învățătorul, preotul, monahul, monahia, ierarhul, poetul, scriitorul, medicul, universitarul, filosoful, soldatul, generalul, prințul s-au întărit în Credință, s-au îmbărbătat în Nădejde, s-au înfiat Iubirii, devenind Călăuze, devenind Modele, devenind Icoane. Rezistența Mărturisirii este o trăire consubstanțială a credinței și a curajului, este o conjugare a acestor două mari virtuți, care se preling în jertfă și se contopesc în iubire. Rezistența este misiunea și binecuvântarea de a trăi creștinește. Mărturisirea este împlinirea acestei Rezistențe. Rezistența este mărturia
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]
-
categorie a gândirii reflectă o ordine, o ierarhie a lucrurilor, o „rânduială“ în care omul trăiește și pe care o respectă. De aceea, ea se prezintă mai mult ca o realitate spirituală decât fizică: „În concepția noastră populară, spațiul apare consubstanțial omului. Între om și spațiu poate fi mai mult decât o relație, poate fi o rudenie spirituală ( ... ). Rudenia și strămoșii nu marchează numai o legătură de sânge, ci și una de loc. Legătura cu locul vine odată cu trecutul și elementele
ERNEST BERNEA – GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348404_a_349733]
-
șpaga noastră românească are specificul ei, inimitabil, protocronic, nepereche. Stați o leacă și am să vă explic de ce suntem noi pe mapamond „fruncea”, cum zice bănățeanul. Mai întîi, șpaga este la noi ca Dumnezeu în Treimea Lui Sfântă - omnipotentă și consubstanțială cu poporul nostru. Tot astfel, e omniprezentă - ca Ciuvică pe Antene. Unde te duci, dai de ea și te însoțește de cînd te-a făcut mămica ta și până cînd îți cîntă popa prohodul: se dă la maternitate, la grădinița
ŞPAGARIADA, EPOPEEA NAŢIONALĂ de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 370 din 05 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348215_a_349544]
-
alunge răul, nichipercea. Căci șpaga bună trece primejdia rea. A-hă-hă, știm de mult aceasta, a intrat în capilarele neamului, de pe cînd dacul cucerit o dădea romanului cuceritor, ca să n-aibă necazuri, iobagul boierului și tot așa. Cum spuneam, șpaga e consubstanțială cu noi, mai pe românește „bucățîcă tăietă” din noi, cum zice coana Chirița, parte din umorul și ticăloșia veselă națională. Amintiți-vă de umorul gras, aproape autolaudativ al celebrului Micky Șpagă (Șerban Mihăilescu), care zilele trecute a primit un an
ŞPAGARIADA, EPOPEEA NAŢIONALĂ de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 370 din 05 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348215_a_349544]
-
marii oameni de cultură nu sunt cunoscuți sau cunoscuți de un public restrâns, pentru că nu alimentează interesele anumitor grupări constituite uneori ad-hoc, ca și cum în țară ar fi doar o mână de oameni care fac artă. MDP: Ce lucruri vă sînt consubstanțiale din viața aceasta? ILIE MARINESCU: Tot ceea ce fac consider că se încorporează într-un sincretism perfect, mulat pe credințele mele de zi cu zi, pe ceea ce încerc să fac, fără a deranja aproapele. Și pentru că suntem în registru unui dialog
ILIE MARINESCU, PSIHOLOGUL VEDETELOR DIN ROMANIA de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 93 din 03 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350465_a_351794]
-
marii oameni de cultură nu sunt cunoscuți sau cunoscuți de un public restrâns, pentru că nu alimentează interesele anumitor grupări constituite uneori ad-hoc, ca și cum în țară ar fi doar o mână de oameni care fac artă.MDP: Ce lucruri vă sînt consubstanțiale din viața aceasta?ILIE MARINESCU: Tot ceea ce fac consider că se încorporează într-un sincretism perfect, mulat pe credințele mele de zi cu zi, pe ceea ce încerc să fac, fără a deranja aproapele. Și pentru că suntem în registru unui dialog
ILIE MARINESCU, PSIHOLOGUL VEDETELOR DIN ROMANIA de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 93 din 03 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350465_a_351794]
-
24 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Călătorind pe alt poem Sub pod se zbenguie șopârle, Obsesii, avataruri, repezi gârle, Natura se ascunde-n noi, Absurdul naște și eroi. Posibil, imposibil, spune-mi, spune-mi, În fața ochilor se-ntâmplă o minune Consubstanțială vieții, ne iubim Aici sub pod, noi, veșnici peregrini, Avem același țel sfânt și frumos Pe malul danubian, mai jos, Călătorind mereu pe alt poem, Tu ești Poesia, eu - doar un simplu semn. Boris Marian Referință Bibliografică: Călătorind pe alt
CĂLĂTORIND PE ALT POEM de BORIS MEHR în ediţia nr. 358 din 24 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351045_a_352374]
-
Damaschin, cât și Sf. Teodor Studitul, au crezut că refuzul cinstirii icoanei Mântuitorului este echivalent cu negarea firii Sale umane. Dimpotrivă, pentru teologia icoanei subiectul este Fiul, „Chip desăvârșit” al Tatălui, care reprezintă conceptul cu totul paradoxal al unui „chip consubstanțial și desăvârșit” (Chr. Von Schönborn). Astfel, deși Dumnezeu este transcendent și de nezugrăvit, totuși El poate fi reprezentat în icoană tocmai datorită Întrupării, asumării naturii umane de Fiul veșnic al lui Dumnezeu. În fine, nu trebuie uitat că în icoană
MITROPOLITUL IRINEU POPA AL OLTENIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355456_a_356785]
-
cu atât mai mult nu poate aspira să-și arate lumea interioară fără a înfățișa aspecte din lumea exterioară. Una nu poate exista fără cealaltă, nu poate fi concepută decât prin intermediul celeilalte și ambele creează între ele o altă realitate, consubstanțială uneia ca și celeilalte.” (Rene Huyghe) 1942 - S-a născut la data de 10 aprilie în Milișăuți, Suceava. 1969 - Absolvă Facultatea de Arte Plastice din cadrul Institutului Pedagogic Iași. 1981 - Își desăvârșește pregătirea profesională absolvind Institutul de Arte Plastice ,,Nicolae Grigorescu
VICTOR HRENIUC de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346103_a_347432]
-
puțină lumină pe limbă"/ și până să-mi vii și până să-mi vii/ "mai ascultă și tu viața:/ stele scobind încet câmpia" (Dialog). Mereu este oglindit interiorul, ce poate concura ilimitarea unui apoteotic ocean de lacrimi. Dar peste toate, consubstanțiala stare obscură, rană nu ușor de mărturisit. Solitudinea e purtată ca o "pajeră" apăsătoare, jos sub cerurile rele/ unde strălucesc în pace/ oamenii pe rând pe rând (Somn de vară). Poetul invocă apusul presiunii adeseori insuportabile a exteriorului, smulgerea din
NEVINDECĂRI MEREU ȘLEFUITE OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370082_a_371411]
-
de stele). Acest univers dereglat generează imagini fragmentar-admirabile: „Fluturele cap-de-mort/așezat ca un sultan pe lumina/afăcut un spontan avort/oare de ce, din a cui vină?” Sau această imagine compensatorie a universului tămăduit, în care propensiunea spre sacru, atât de consubstanțiala poetului, se înaripează într-un spațiu eterat de Buna Vestire: „... poarta, ca un Sfânt Triptic/ ce se dezvăluie spre cerul albastru/ e deschisă de înger într-un zâmbet eliptic/ticluit din lumină, aur și alabastru. (...) aripile stâncilor curcubeic canta/ în
EMIL SAUCIUC ŞI PUTEREA PRIVIRII de SMARANDA COSMIN în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368202_a_369531]
-
de adolescentă, spre ispitire (MAMA păstrându-și, total, intransigența originarității, a purității moral-existențiale și funcționale - ea este, mereu, “ca prima dată” - solaritatea ei neînsemnând tranziție temporală, ci însemnând doar statornicia întoarcerii luminii la origini; de aceea și autorestricția sa, de consubstanțială, până la identitate, cu SOARELE/FLOAREA/VEGETALUL!), deci, evadare spre istorie-ofilire: “S-au ofilit mușcatele, aflate într-o glastră.../ Mai speră în iubirea cea oferită-odată.../ Iar mama-i mamă! Își caută copilul de-altă dată” (cf. La fereastră) - și : “Spune-i
CRONICĂ LA VOLUMUL SPIRALELE ADOLESCENŢEI DE ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354587_a_355916]
-
mai repede de / o speranță “, că “ nu poți rămâne prizonier într-o “inimă rănită”. Viața e “căutare, rătăcire și risipă”, conchide poeta, limpezindu-și tocmai din această împovărare profesiuni de credință - “ Voi fi râul ce-și poartă povestea peste/ veacuri...” - consubstanțiale jertfei: “Undeva, un poet...” , “sângerând, sângerând...” Valentin Marica (scriitor, poet si publicist român, membru al Uniunii Scriitorilor din România) 22 iulie 2012 Referință Bibliografică: Cronică realizată vol. Obsesia deșertului , autor Valentina Becart / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
CRONICĂ REALIZATĂ VOL. OBSESIA DEŞERTULUI , AUTOR VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358733_a_360062]
-
Sale de jertfă și de înviere, ci Însuși Trupul Său în această stare” și de aceea Euharistia este culminarea tuturor celorlate Taine . Omul participă astfel la umanitatea slăvită a lui Hristos care nu este „ființa lui Dumnezeu”, ci o umanitate consubstanțială omului și compatibilă lui ca mâncare și ca băutură. Căci așa cum pâinea și vinul constituie hrana esențială pentru trupul omenesc, fiind transformată oarecum în însăși ființa omului, tot așa pâinii și vinului euharistic i se dă o finalitate și un
DESPRE VALOAREA DUHOVNICEASCĂ A SFINTEI EUHARISTII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 343 din 09 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359568_a_360897]
-
par săpate în piatră, cu dalta. M.-I.B.: Va fi șocată multă lume de relația eului liric dorcescian cu avatarurile, chiar dacă o prezentați în limbaj poetic, generator de imagini neconvenționale. E.D.: Coabitarea eu-avatar, atât de veche în scrisul meu, consubstanțială acestuia, definitorie, în mare măsură, probează că s-a ajuns la experiența, măcar parțială, a eului relativ, a non-eului, a non-eului obiectiv, și a non-eului subiectiv, la intuția vastității lor atotcuprinzătoare, la vacuitatea fericită, unde toate conviețuiesc. M.-I.B.
INTERVIU CU POETUL EUGEN DORCESCU, REALIZAT DE MIRELA-IOANA BORCHIN. PARTEA A II-A (11 IANUARIE 2016) de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340327_a_341656]
-
fost însuflețirea cugetului și prioritatea luptei sale spirituale, ferm convins fiind că unitatea Neamului dacoromân poate coexista doar prin autoritatea și comuniunea cu Biserica Mântuitorului Hristos. Cele două entități spirituale, Națiunea și Biserica Ortodoxă, ce țin de majestatea protodaco-apostolică sunt consubstanțiale: în chip neamestecat și neschimbat, neîmpărțit și nedespărțit. În Neamul dacoromân naționalitatea este religia precreștină și creștin ortodoxă. Tocmai de aceea trăsătura de unitate a dacilor a fost și rămâne trinitară: limba-naționalitatea-religia monoteistă. Zbuciumul său tulburător s-a întețit în
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (V) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342755_a_344084]
-
vedere fizică, așa cum s-a întâmplat, ci mai mult de o vedere spirituală. De a doua vedere, care are la bază mila. Mila ca simțământ omenesc și divin, recuperator al omului și consolator pentru spirit în lucrarea sa. Mila, cu consubstanțiala iubire de aproapele, este o definitorie determinantă poematică în creația Anei Podaru. Versurile ei o luminează cu prisosință. „Mă voi întoarce Doamne, de-acolo, din pustiu!/ De ce-am simțit furtuna?... doar clopotele știu,/ A sufletului haină stă roasă în
CÂTEVA CUVINTE DESPRE O CARTE CONSOLATOARE, DE PE PATUL DE SPITAL de ANA PODARU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343129_a_344458]
-
Că Viața Veșnică-i aceasta : țelul cel mai de folos Pe Tine să Te cunoască și pe Cel trimis, CHRISTOS ! Să știți că noi vom ajunge, ce noi înșine dorim... Și-așa ne-om prezenta în Ceruri, după ce o să murim... Consubstanțial naturii, aspirații proprii nu-s Să nu le poat' atinge omu', cu ajutorul lui IISUS !" Popa Dumitru, ca Psalmistul : "Cerut-am TATĂLUI Ceresc, ca-n toate zilele mele, în Casa Lui să locuiesc ! Să văd întreaga frumusețe : Împărăția Cerului Transpusă în
GÂNDIND LA VIAȚA VEȘNICĂ PRIN SCRIEREA PĂRINTELUI-SCRIITOR DUMITRU POPA. de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1726 din 22 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381830_a_383159]
-
este așadar, Sacerdotul mistic, slujitorul Cultului ortodox, ca viață și misiune a Bisericii lui Hristos, care se cuminecă culturii noastre creștine, împărtășindu-se apoi tuturor, aflați în pantheonul spiritual universal. Grație Bisericii Ortodoxe naționale se împletește o legătură indestructibilă, aproape consubstanțială între Revelația evanghelică și cultura spirituală a poporului nostru geto-daco creștin. Evanghelia lui Hristos trăiește în realitățile spirituale, sociale și naturale prin cultura fiecărui veac, ca un prezent continuu. Creația Tatălui ceresc prin Fiul Său, prin Duhul Sfânt și Sensul
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (IV) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381037_a_382366]
-
botezați cu botezul cu care Mă botez Eu?” (Marcu 10, 38) Mântuitorul are în vedere cupa suferinței, potirul jertfei, iar botezul fiind cel al sângelui, adică martiriul. Martiriul având caracter profetico-eshatologic nu este sinonim cu sacrificiul. Martiriul este jertfa creștină consubstanțială cu credința și dragostea întru Dumnezeu și Neam. Martiriul fiind de valoare mistico-creștină, harică și hristică îndeplinește funcția cultică și catehetică. Sacrificiul fiind în afara creștinismului, nu acceptă suferința ca împlinire, precum martiriul care, se definește prin jertfă, bucurându-se, haric
SUIŞUL MISTIC AL ÎNVIERII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381041_a_382370]
-
incluse și ca fapte martirice precreștine. Celelalte persecuții sunt de tip sacrificial și socratic (conștiința demnității). În martiriu se împlinește conștiința creștină a jertfei, fiind deplin consimțită, consfințită și transcendentă întru dragostea de Dumnezeu și de Neam. În martiriu sunt consubstanțiale religiosul (teologul), mistica (spiritualul înduhovnicit) și conștiința morală. În martiriu ființând mistica jertfei hristic-creștine: a conștiinței de sine, a conștiinței naționale și a conștiinței divine, persecuțiile au doar caracter religios și sunt întodeauna nedrepte. În martiriu sunt vizate de persecuții
SUIŞUL MISTIC AL ÎNVIERII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381041_a_382370]
-
întrupat om și a suferit sub numele Fiului; 2)Cealaltă concepție susține că Tatăl și Fiul sunt persoane diferite, dar că și unul și celălalt îl reprezintă pe Dumnezeul unic și infinit. Prin urmare, Fiul nu poate decât să fie consubstanțial Tatălui. Și pentru că la începutul acestei expuneri aminteam de șarpele instructor, merită subliniat că pentru gnostici șarpele este purtător de noûs (intelect, inteligență). Dar iată două secte care, ne informează Jean Magne, preamăresc șarpele: ofiții (în grecește ophis = șarpe) și
DESPRE IUDEO-CREŞTINI, GNOSTICI SI ESENIENI de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380941_a_382270]