149 matches
-
extrinsec, larg cultural, reprezintă așadar fundalul pe care se desfășoară diversele manifestări ale spiritului. El secondează planul intrinsec, ajutându-ne să-l înțelegem mai bine. Coloritul acestui fundal este determinat de convergența celorlalte manifestări spirituale, extrafilozofice o convergență ce atestă consubstanțialitatea lor, apartenența la un "spirit al epocii" pe care-l coagulează, lăsându-se totodată influențate de acesta. Vrem să subliniem prin aceasta că planul teoretico-filozofic și cel larg cultural se intercondiționează. Spre deosebire de Dilthey, care contextualizează permanent faptele, Blaga referindu-se
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
separe în stadii distincte ale cunoașterii, reținând metafizica pe de o parte și pozitivismul pe de cealaltă parte, apare la Dilthey ca alcătuind doar laolaltă "esența filozofiei". Corelarată cu cele două coordonate formale invariabile, "coapartenența de conținut", să-i zicem consubstanțialitatea sistemelor relevă specificul filozofiei în raport cu "domeniile culturale cu care se înrudește îndeaproape". Tocmai prin aceea că "încearcă să rezolve enigma vieții și a lumii", filozofia se apropie de artă și religie, dar se deosebește de științele particulare, care-și propun
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
irepetabile", altfel spus discontinui. Dar ele au caracteristicile amintite doar sub aspectul conținutului. Până și-n această privință însă există din câte-am văzut o excepție majoră, care ține chiar de "esența filozofiei". Este vorba despre ceea ce noi am numit consubstanțialitatea sistemelor filozofice, adică raportarea tuturor construcțiilor metafizice la o problemă fundamentală, cea a "enigmei vieții și a lumii". Chiar și din această consubstanțialitate se poate vedea că discontinuitatea nu afectează și conceptul, forma filozofiei ca Weltanschauung; ea exprimă și conservă
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
văzut o excepție majoră, care ține chiar de "esența filozofiei". Este vorba despre ceea ce noi am numit consubstanțialitatea sistemelor filozofice, adică raportarea tuturor construcțiilor metafizice la o problemă fundamentală, cea a "enigmei vieții și a lumii". Chiar și din această consubstanțialitate se poate vedea că discontinuitatea nu afectează și conceptul, forma filozofiei ca Weltanschauung; ea exprimă și conservă identitatea filozofiei în genere. Prin urmare, când ne-am referit la o filozofie a hiatusului repetabil, nu am vizat în nici un caz acest
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
contradicție aici, fiindcă avem două planuri distincte. Însă spre deosebire de Hegel care înțelege progresul prin trecerea de la o paradigmă la alta, cu conținuturile acestora cu tot -, Dilthey avansează ideea posibilității progresului numai în cadrul aceleiași paradigme, fără preluarea conținuturilor (exceptând deja discutata consubstanțialitate a sisteme-lor filozofice). De aceea, credem că e potrivit să spunem "progres într-un cadru paradigmatic", unde conținuturile nu mai pot fi preluate dacă acceptăm principiul că fiecare viziune despre lume "se autoîntemeiază". Să ne reamintim acum că Droysen avea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
doar reprezentări"147 (vezi și II, 2Be). Am arătat că pe lângă cele două caracteristici fundamentale, invariabile, care țin doar de forma filozofiei (universalitatea și cunoașterea universal valabilă), Dilthey găsește și o "coapartenență de conținut" (inhaltliche Zusammengehörigkeit) a sistemelor filozofice. Această consubstanțialitate a lor este reprezentată de lupta cu misterul, de raportarea la problema universală, în tentativa permanentă spiritului de a-și conștientiza acțiunile și de a lua în stăpânire lumea (vezi II, 2Bf). Autorul consideră că tocmai pe baza acestor trăsături
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
căror teorii despre cunoaștere sunt clădite tocmai în jurul conceptului de "enigmă a lumii și a vieții" și, respectiv, în jurul "termenului metaforic de mister" (s.n.)41. Viziunea ambilor filozofi gravitează în jurul aceleiași idei. Pentru Dilthey, tocmai "lupta" cu enigma universală asigură consubstanțialitatea sistemelor filozofice, fiind unica trăsătură comună care le conservă acestora continuitatea conținuturilor. La rândul lui, Blaga subliniază insistent că metafizicienii dintotdeauna și de pretutindeni au căutat "mereu unul și același lucru: revelarea misterului cosmic și divin"42. În plus, pentru
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
adevărat pluralismul un pluralism ce a existat, neîndoielnic, și înainte de teoretizarea lui prin intermediul unei metafilozofii. Am zice că abia acum, filozofia află că menirea ei este aceea de "a se autoîntemeia" perpetuu, printr-o raportare statornică la ceea ce îi asigură consubstanțialitatea: "enigma vieții și a lumii". Într-un asemenea demers creator este însă nu numai orgoliu, ci și umilință. Aceasta e generată de conștiința faptului că "o plăsmuire speculativă" nu va fi nicicând universal valabilă și că neîncetând să fie filozofie
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ca îndeletniciri complementare și la fel de lăudabile: "et qui facere, et qui facta aliorum scripsere, multi laudantur". Nu e vorba însă numai de activități demne de consemnare, cum s-ar înțelege din maxima amintită, ci un lucru mai adânc, privitor la consubstanțialitatea celor două ipostaze. Scrisul istoric nu numai că se constituie pe seama istoriei, dar participă la viața acesteia, intră în țesătura ei cea mai intimă și o sporește. Milenii de-a rândul istoriografia s-a voit cu toate astea în afara istoriei
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
după cum observam și din alt adevăr dezarmant, relevat anterior în lucrarea noastră: în romanul Patul lui Procust, doar bărbații capabili de o iubire aflată în proximitatea patologicului plâng: D., Ladima și Fred. Moartea bruscă și violentă nu duce doar la consubstanțialitatea cuplului Fred d-na T., concretizată prin primordialul acvatic. În carlinga sa, aviatorul este găsit decapitat și, prin acest deznodământ, deopotrivă tragic și sângeros, el se înnobilează. Ar fi de ajuns să ne amintim că, în Evul Mediu, numai persoanele
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Charles Baudoin apud Charles Mauron: 2001, 24). Intertextualitatea eminesciană a fost supralicitată, în detrimentul privirii către opera însăși. O ilustrare în acest sens poate fi susținută de indianism, ca unul din intertextele cele mai acceptate. Amita Bhose arată în cărțile ei consubstanțialitatea eminesciană la spiritul înțelepciunii indiene, care umbrește teza influenței și încurajează legitimarea conferită de afinități. Ceva mai recent, o (deja) regretată tânără cercetătoare din India a operei lui Mihai Eminescu face apropieri între texte poetice eminesciene și scrieri indiene, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
iar din dorință apare mânia; 63. Din mânie ia ființă tulburarea minții, din tulburarea minții pierderea ținerii de minte distrugerea minții, iar prin distrugerea minții se distruge [și] el (Bhagavad-gïtă)15. Eminescu dovedește, prin sistemul filosofic dezvoltat în paginile prozei, consubstanțialitate cu înțelepciunea indiană, ceea ce aproape închide orice discuție în termeni de pesimism schopenhauerian. În orice caz, "pesimism" nu este termenul adecvat pentru a surprinde atitudinea eminesciană manifestată în pagini cu ecouri indiene. Cunoașterea lui Dumnezeu reprezintă scopul vieții în viziunea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
lui Poe în canonul american și, ulterior, în cel universal este mai degrabă rezultatul unui proces îndelungat și ușor întortocheat, aureolat totuși de o incontestabilă șansă culturală. Începutul se produce în Franța, unde obsesia (motivată, desigur, și de o stranie consubstanțialitate estetică între cei doi scriitori) vădită de Baudelaire pentru goticul poesc duce la o multitudine de tălmăciri ale textelor autorului lui Annabel Lee în limba marii culturi europene a timpului, impunîndu-l atenției unei audiențe elevate, mult mai sensibile la finețea
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Blandiana. Literatura română contemporană, I, Poezia 111 menționează că "Ana Blandiana debutează cu o retorică a lirismului, descinzând din patosul etic al lui Nicolae Labiș, în care elanurile temperamentale se structurează în ritmuri ample. Frenezia proliferantă a imaginii sugerând o consubstanțialitate senzorială cu lumea corespunde stării de perpetuă exaltare pasională, care caracterizează primul volum Persoana I plural (1964)"112. În completare, Dicționarul general al literaturii române subliniază, preluând cuvintele criticului Nicolae Manolescu, "jubilația intensă a descoperirii lumii"113, care patronează primul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
casă. La ritualul Înmormântării era purtat În alai Înaintea mortului până la groapă, unde se Împlânta la capul mortului. Tot pe mormânt se mai implantau treptat și alte Însemne funerare, Între care: sulița sau săgeata bradului sau bradul simplu, care marchează consubstanțialitatea brad-om, destinul comun. Toate trei Însemnele sunt variante ale bradului funerar, care se pune la capul mormântului la toți tinerii, indiferent daca erau sau nu erau lumiți. Semnificația acestei suliți sau săgeți de brad, reprezentând, de fapt, trei rânduri
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
secund): "behold the Visions of my deadly Sleep of Six Thousand Years / Dazling around thy skirts like a Serpent of precious stones & gold / I know it is my Self: O my Divine Creator & Redeemer" (E: 255). Replică lui Isus subliniază consubstanțialitatea dintre Dumnezeu și Om, relația dintre aceștia fiind una de frăție, modulata de emoția supremă, iubirea: "And if God dieth not for Mân & giveth not himself / Eternally for Mân Mân could not exist. for Mân is Love: / And God is
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
și la cea a corpurilor asamblate." Această viziune aproape mesianică, pe care Auguste Comte o va clarifica, va fi susținută (nu fără a o slăbi sau o altera profund) de posteritatea pozitivistă... Rezultă că acest apel la reconstituirea unei noi consubstanțialități între credință și știință, această dublă condamnare, a științei pe cale de a se laiciza cu totul, și a credinței religioase pe cale de a se înstrăina din ce în ce mai mult de evoluția gîndirii științifice, dobîndesc, dacă le introducem în istoria culturală a veacului
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
limbii în general, prin expansiune regenerativă realizată, în parte, prin "condensare lexico-semantică" (v., spre exemplu, Suciu, 1983). (Corolar 2) Acest fenomen este, de facto, posibil, prin faptul că perpetratorii semio-semantici fluizi marchează simbioza dintre semn și semnificație și, la limită, consubstanțialitatea semnelor și/sau semnificanților cu semnificațiile denotative și conotative purtate de acestea. (T7) Rostirea este absorbită de tiparnița virtuală. Conform teoriei lingvistice structuraliste de sorginte saussuriană, dacă am putea cuprinde suma imaginilor verbale înmagazinate în tiparele de gândire ale tuturor
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
polemică"21. Prima are un caracter static, imuabil și presupune existența unui conflict acut, iar cea de-a doua, mereu susceptibilă de a intra sub incidența eticii, e corelată modului de a aborda conflictul. Din orice unghi ar fi privite, consubstanțialitatea polemicii și a retoricii e de netăgăduit, cu atât mai mult cu cât retorica pretinde a fi, astăzi, reconsiderată bidimensional: pe de o parte, ca deschidere estetică a subiectului vorbitor spre lume și, totodată, punte emoțională către celălalt, prin nașterea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
o perspectivă generoasă, lirismul poate fi corelat cu tot ceea ce înseamnă emoție estetică, fie la nivelul expresivității limbajului, fie la nivel global, transformând pamfletul alegoric într-o poezie a cotidianului cu substrat etic. Insistăm asupra acestui aspect pentru că el relevă consubstanțialitatea demersului critic (ca materializare a ethos-ului scriitorului) și a celui artistic (ca asumare subiectivă a realității, deci expresie a pathos-ului), specifică prozei publicistice. Într-un sens restrâns, lirismul în pamflet, și cu atât mai mult în pamfletul arghezian, este
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
arianismului. În concepția lui Origen, cum numai Tatăl este nenăscut (ajgevnnhto") și întru totul independent , iar Fiul este născut și de-pendent de ființa Tatălui, Tatăl este Auto-Qeov" sau oJ qeov", iar Fiul,simplu qeov". Subordinațianismul este evident aici, căci, deși consubstanțialitatea Fiului cu Tatăl este păstrată, ca și eternitatea, egalitatea Lor însă este jertfită. Totașa, printre precursorii arianismului se numără sigur și Lucian de Antiohia (excomunicat de antiohieni ca adept al lui Pavel de Samosata, mort totuși ca martir în312), dascăl
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
de a se identifica simultan cu realul și irealul 2. Teoria lupașciană a logicii contradictoriului rămâne esențială pentru fundamentul antropologiei Imaginarului, în măsura în care structurează principiile de organizare ale logicii imaginative, prin revalorizarea ecuației dintre narațiune și discurs, într-un raport de consubstanțialitate cu termenul de imago. 1. Funcția imaginii Orice teorie antropologică se circumscrie unei dimensiuni a Imaginarului în care aventura simbolică a imaginii este urmărită în cadrul unei sintaxe specifice, dominată de imaginația simbolică. Gilbert Durand propune două metode hermeneutice ale imaginii
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
cult și structura religioasă, precum și a importanței actului de iubire în cadrul istorico-dogmatic. În calitate de expresie a unui fond, cultul reprezintă o aprofundare a actului religios. Astfel, în măsura în care actul religios se adâncește, exprimarea religioasă se precizează ea însăși. Prin urmare, există o consubstanțialitate între credință și cult, termeni de care actul religios nu poate scăpa. Structura interioară a actului religios este peremptorie pentru forma de exprimare. Pentru iudaism - în dimensiunea sa mozaică -, de pildă, expresia voinței este esențială. Nu întâmplător, creația lui Michelangelo
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
comparatistică și dezvoltând multe din ideile lui Alexandru Duțu referitoare la rolul umanismului românesc și la conștiința ortodoxă sud-est europeană, Alexandru Zub reușește să ofere un cadru esențial al raporturilor dintre teologie și politică în perioada "regenerării naționale", în care consubstanțialitatea dintre valorile tradiționale și noile achiziții devine decisivă pentru cultura românilor din perioada Luminilor. Concilierea dintre discursul spiritual și planul istoriei - separate în mediul occidental în secolul al XIX-lea - este realizată de pașoptiști printr-o sinteză rodnică, care dă
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
despre un examen are o altă structură, după cum aceasta se desfășoară în sala de curs, în prezența sau absența profesorului, într-o pauză la bibliotecă etc.); f) este structurată în sensul alternării diverselor intervenții ale participanților; g) se caracterizează prin consubstanțialitatea comportament social /comportament lingvistic și, din această perspectivă, poate fi interacțională, dar și ilocuționară. V. etnometodologie, ilocuționar, interacțiune, schimb. KERBRAT-ORECCHIONI 1995, 1996; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; ROVENȚA-FRUMUȘANI 2004; GA 2005. LC COOCURENȚĂ. Dacă ocurența este
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]