133 matches
-
mai Îndepărtate Între ele” trebuie să asigure accesul la „iluminare” și „miraculos”. Or, nimic nu sugerează mai bine eliberarea de orice constrîngeri, absoluta libertate, decît jocul alimentat de imaginație, oferind prilejuri de uimire și Încîntare În fața metamorfozelor lumii, revelate și contemplate ca atare, sau provocate sub imperiul unei frenezii senzorial-afective ce devine programatică. Itinerariul străbătut de Ilarie Voronca În spațiul avangardei a fost de natură să-i Întrețină, poate chiar mai mult decît la alți confrați, gustul pentru spectacular. Faptul, bunăoară
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
lui îi este refuzată distanța necesară pentru nașterea îndoielii și pentru conștiința eșecului. De aceea prostia nu poate fi sesizată decât din afară; surprinsă dinăuntru, ea se dizolvă de îndată în propria ei recunoaștere. Rămâi prost câtă vreme poți fi contemplat. Fiind o inconștiență lipsită de tresăriri, prostia respiră calmul și măreția unui peisaj. Ea are fanatismul naturii, care, trecut asupra omului, a pierdut atributele divinului. Prostia este demonismul fanatismului profan. ADAOS. Despre prostul care prostește și despre prostul prostit. - Comunismul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
În timp ce unii încearcă, de ochii lumii, să-și lustruiască o imagine pozitivă, alții s-au scufundat de mult într-o multilateral dezvoltată eră a deznădejdii. Provincia, adică satul basarabean, ca orice ființă bolnavă, neputincioasă, se lasă din când în când contemplată. Convulsiile și gemetele sale ne oripilează. „Să vezi că e posibil și așa ceva” - constatăm stupefiați, atunci când doar pentru o clipă privim întra-acolo. Doar atât, în rest - nimic. Fire conservatoare, respingând cu o frică animalică orice intenție de a schimba
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
chez soi). În planul expresiei discursul publicitar pune în scenă o rostire metaforică îndreptată spre un univers mitic și spre o "dorință inesențială" (J. Lacan). 6.8. Retorica discursului publicitar 6.8.1.1 Retorica iconică. Mesaj și peisaj totodată, contemplată mai mult decît citită, publicitatea este un enorm "dispozitiv panegiric" ținînd de o "hagiografie și apologetică a obiectului" (G. Péninou, 1970: 97). Revoluția iconică a erei vizualului și-a pus decisiv amprenta asupra mesajului publicitar biaxial: de la verbalitatea literară a
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
raportul dintre vid și esențial se schimbă. Cioran nu va mai descoperi în esențial un vid, cum spune, ci dimpotrivă: în vid, un esențial. Fapt care nu atenuează sentimentul eșecului, dar care purifică orice criză teribilă, delirantă, extazică a adevărului. Contemplate acum, vidul și esențialul nu mai dor; prin conștiința eșecului, disperarea e complementară melancoliei. În tinerețe, era complementară doar plictisului, anxietății și extazului. Dostoievskian, Cioran nota în aceeași scrisoare către Eliade: „Îmi e imposibil, dragă Mircea, să scriu despre un
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
și una dintre consecințele bolilor, ura față de ceilalți: „Aici e de căutat motivul pentru care am scris Odiseea Ranchiunii” (idem). Oare nu tot aici trebuie căutate rădăcinile violenței? Ba, mai mult: sentimentul înstrăinării de sine, al detașării de propriul trup, contemplat, analizat, explorat ca un corp străin nu va fi fiind consecința atâtor boli? Oricum, trupul lui Cioran e un veritabil barometru: înregistrează, cu acuitate, toate schimbările meteorologice. „Cea mai mică schimbare de temperatură, spune el, îmi repune în cauză toate
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
un reglaj simbolic al unei existențe postume, ordinea unei alte dimensiuni, cât și o detașare a pictorului de propria sa emoție, care a prezidat la nașterea tabloului. Prin intermediul femeii într-o ipostază mariologică și a geniului înaripat, moartea se lasă contemplată, este o anticameră a eternității, unde graba și dramatismul despărțirii nu-și mai au sensul. În Rampa din 14 aprilie 1912 este reprodus un panou decorativ de Verona, Ursitoarele și omul, cu un mic text însoțitor care să dezlege alegoria
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o privească, de la depărtare. Fraternizare ? În lumina egală a unei zile, neiertătoare, ca atâtea altele, chipul fumuriu al Verei devine de fildeș, patinat, de-o transparentă delicatețe. Amărăciunea învechită și dezgustul și-au pierdut asprimea, demonicul, convertite în fragilitate. Merită contemplat îndelung chipul pe care ziua și-l alege în această clipă ! Imaginea rulează intermitent, în ore bizare. Totul pare stătut, pulverizat, lâncedă nemișcare. Timpul își înclină brusc unghiurile, un fulger perforează, pe neașteptate, văzduhul de vată, ora recapătă contur, își
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mai compromițător. Astfel, omul rațional al secolului al XV-lea credea încă destul în imaginile sale încât să le audă. Apa pictată care-l deranja pe chinez îl liniștește pe toscan. În amândouă cazurile, o prezență traversează reprezentarea; prospețimea undei contemplate trece în corpul contemplativ. De la văzut la văzător, în afara spațiilor liturgice și a oricărui loc sacramental, privirea asigură o comunicare a substanțelor. Imaginea acționează ca mediere efectivă. Cum a fost posibil lucrul acesta? Și ce s-a schimbat în ochiul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
principiul helenic: doar Forma însuflețește. Plotin, după Platon, chiar a diabolizat latura carnală a imaginii, imagine pe care o scuză totuși deoarece oferă, prin simpatie, un fragment din sufletul lumii. Adevărul imaginii, spune el, este inteligibilul. De aceea ea trebuie contemplată nu cu ochii trupului, ci cu "ochiul dinlăuntru" (endon blepei). Partea malefică a imaginii este, în schimb, tot ce poate ea conține sau sugera din spațiu, umbră, profunzime; brutul care se interpune între modelul ideal și emanația lui vizuală. Reflectarea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
chipul de-al ei, adorabilă făptură, ne cunoaștem de totdeauna și ne vom întîlni mereu..." " Da, tresări ea din nou, te-am întîlnit la Ninive!" și surâse fulgerător și tot așa surâsul îi pieri, ca un miracol care nu trebuia contemplat mai mult de o milionime de clipă. Și i se stinse și atenția și parcă i se micșoră și prezența, și rămase parcă inertă cu tâmplele în palmele mele, care îi desveleau un chip temător și însingurat, cu privirea răsucită
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mele ca sub un arbore al binefacerii din care îmi va cădea în mâini fructul cu seva caldă a iubirii”. În jurul acestui loc de refugiu, viața cu înălțările și căderile ei urmează să-și desfășoare pe mai departe spectacolele contrastante, contemplate dureros de spectatorul dezabuzat: „Am mers cu dimineața pe trotuarele sonore și în curând va începe marea sărbătoare a serii. Și va fi tot atât de trist. Și va fi tot atât de vesel”. Înscriind în timpul concentrat emblematic al unei zile (între „dimineață” și
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
mai îndepărtate între ele” trebuie să asigure accesul la „iluminare” și „miraculos”. Or, nimic nu sugerează mai bine eliberarea de orice constrângeri, absoluta libertate, decât jocul alimentat de imaginație, oferind prilejuri de uimire și încântare în fața metamorfozelor lumii, revelate și contemplate ca atare, sau provocate sub imperiul unei frenezii senzorial-afective ce devine programatică. Itinerariul străbătut de Ilarie Voronca în spațiul avangardei a fost de natură să-i întrețină, poate chiar mai mult decât la alți confrați, gustul pentru spectacular. Faptul, bunăoară
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Totul este gata pentru plecare. Gărzile de corp fac un gard viu din spatele Curții de Marmură până la gardul palatului. Aleșii care îl însoțesc pe rege sunt deja în trăsuri sau pe cai. Este o deplasare magnifică ce nu se lasă contemplată: «Gărzi de corp, curteni, aceasta îmi amintește, scria Primi Visconti, de regina albinelor când iese pe câmp împreună cu stupul său»“ Ordinea și programul strict al lui Ludovic se regăsește până și în partidele de vânătoare: vânătoarea de cerbi are loc
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
funcția ambiguă a gândirii umane. Într-un fel tipic și desigur exclusiv uman, participăm activ la lume și în același timp încercăm să o vedem cu neimplicarea unui observator. Influența privitorului Până acum am discutat interacțiunea dintre privitor și lucrarea contemplată doar în termenii poziției lor relative în spațiu. Totuși, cele două se influențează reciproc mai concret; din nou dinamica acțiunii lucrează în ambele sensuri, vectorii operează centrifug dinspre centrul lor și centripet către centrul lor. Bineînțeles că orice operă de
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
lui îi este refuzată distanța necesară pentru nașterea îndoielii și pentru conștiința eșecului. De aceea prostia nu poate fi sesizată decât din afară; surprinsă dinăuntru, ea se dizolvă de îndată în propria ei recunoaștere. Rămâi prost câtă vreme poți fi contemplat. Fiind o inconștiență lipsită de tresăriri, prostia respiră calmul și măreția unui peisaj. Ea are fanatismul naturii, care, trecut asupra omului, a pierdut atributele divinului. Prostia este demonismul fanatismului profan. ADAOS. Despre prostul care prostește și despre prostul prostit. - Comunismul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
de persoana a doua. Casa ta este eternitatea. Nimic provizoriu nu te pândește. Ca un cort de purpură în jurul tău este statornicia ta. Fără teamă te apropii de tabloul care atârnă pe perete. Acolo este liniștea ta, ea se lasă contemplată și înțeleasă, te poți gândi în voie la noaptea de veghe care te așteaptă 8. Momentul următor în care universul romanului îl intersectează pe cel al picturii lui Janssens se petrece în aceeași zi de 21 decembrie. Antipa este într-
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
activează ca profesor consultant. Jovial și în buna dispoziție să acorde ajutor oricui are nevoie, am primit câteva lămuriri legate de medalia Centenarului Universității din 2012, cât și de prezența Domniei Sale pe o medalie românească a cărei imagine poate fi contemplata mai jos. Primul dintre cei 11 copii ai familiei de țărani Sofica și Dumitru Vasilica a văzut lumina zilei în Tudora Botosanilor în a cincea zi a lunii februarie 1926. După studiile primare din satul natal, le-a urmat, între
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
dedusă prin contemplarea unui obiect de artă care are la bază o prezență fizică. În acest sens, Santayana dezvoltă ideea de esență, potrivit căreia "esența estetică este percepută ca o compoziție clară de qualia ce poate oferi o calitate obiectului contemplat"8. Relațiile de interdependeță dintre subiect, obiect și experiența estetică sunt de intensitate graduală și sunt direcționate spre o identitate a operei de artă dată de esența estetică. Însă, multiplicitatea operei de artă este aparentă din perspectiva ontologică a lui
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
lor formală și existențială. Prin unitatea semnificativă putem înțelege nu doar reprezentarea obiectelor, ci și modul prin care reprezentarea este posibilă. Totodată, simbolurile și semnele sunt evidențiate prin unitățile de înțeles, doar prin acest strat ele pot deveni cunoscute și contemplate. Prin urmare, unitățile de înțeles funcționează ca predeterminații ale aspectelor în care obiectivitățile reprezentaționale apar. Pentru Ingarden, unitățile semnificative pot fi înțelese pe deplin doar atunci când aveam o idee generală și o cunoștință amănunțită despre ideea de operă. Stratul unităților
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
poate face decât cu pericolul uscăciunii și sterilității. Discret, dar ferm și precis în gusturi și artist în nuanțe, el își clădește o lirică trainică sub cupola adevărului. O poezie de mici cristale, care reflectă cu toate fețele imagini scumpe, contemplate parcă în genunchi, într-un gest de adorație. MARIN SORESCU În literatura română postbelică, poetul Grigore Vieru este mesagerul Basarabiei victimizate. Prin el s-a aflat că lumea românească dintre Prut și Nistru, intrată sub ocupație sovietică, n-a sucombat
VIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290559_a_291888]
-
de exemplu, George, 1994). Ambele curente au în comun premisa că nu se pot cunoaște fenomenele sociale separat de observator, în timp ce realismul științific afirmă că ele pot exista independent și că acest lucru se poate demonstra, chiar dacă ele nu sunt contemplate (Patomäki și Wight, 2000). Criticile constructiviștilor la adresa ontologiei realiste se asociază cu aceste poziții realiste antiștiințifice. Această ultimă acuzație a evoluat în timp. Postpozitiviștii (de pildă, Ashley și Walker, 1990a), în cadrul dezbaterii cu pozitiviștii, deseori resping realismul, deoarece îl consideră
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
mult nu numai să nu mă feresc sau să mă tem de ei, dar și să-mi dezvolt anumite arme de „conviețuire, de comunicare”. Și În aceasta rezidă anti-burghezia mea profundă, ca și, poate, un anumit umanism. Specia umană trebuie contemplată, suportată și iubită În totalitatea ei, a „fețelor” ei și, așa cum mă despart de nu puțini magistrali scriitori - Caragiale, de exemplu, sau Flaubert! - când aceștia Își varsă sarcasmul asupra „proștilor”, la fel, nu-i Înțeleg pe acei posesori ai unei
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
trebuie să emane din cutia trupului nostru aflat În acel peisaj străin și populat de „monștri” - da, de monștri, micul, insignifiantul Gulliver a trăit acea umilință și spaimă de a fi ridicat În sus, În Înalturi, de o mână gigantă, contemplat ca o insectă sau aruncat, cu un dispreț binevoitor, pe o pajiște vecină!... Dar exilul, din sublim, pedagog și inamic, poate deveni și părinte; unul aspru, fără Îndoială, unul dintre acei părinți aspri, aproape dispăruți În societățile liberale, pro-americane, de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și Câmpulung Moldovenesc. Am programat această incursiune în trecutul nostru pentru ca și copiii și nepoții, atunci când în anii care vin se vor gândi la România, țara de baștină a familiei, să-și facă despre ea o imagine concretă prin intermediul peisajelor contemplate și al prietenilor întâlniți acolo, oameni harnici și inimoși, care trudesc la fel ca semenii lor de pretutindeni pentru pâinea cea de toate zilele. N-a durat mult până ce, sosit la Beiuș, emoția care mă copleșise în primele clipe ale
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]