202 matches
-
în cele din urmă, aceasta ajungând să-l "muncească", la rândul său, pe cel ce o contemplă. Între privitor și lucrarea de artă se naște o legătură generată de travaliul inițial al creatorului. Desăvârșită, opera este destinată să trezească în contemplatorul ei trăiri unice, emoții, gânduri și sentimente, astfel încât, chiar și atunci când nu se află în legătură directă cu el, să mai aibă încă puterea de a persista în memoria acestuia. Metoda psihanalizei oferă așadar o interesantă motivație a necesității omului
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
artă, în care momentul reprezentării artistice propriu-zise nu este decât un punct intermediar al desăvârșirii procesului creator. În acest caz, reprezentarea artistică leagă în timp momentul creației ideatice de momentul expunerii sale publice sau al receptării ei exterioare, la nivelul contemplatorului. În fine, cel de-al treilea caz percepe reprezentarea ca finalitate a unui șir de acțiuni de ordin artistic, fiind precedată la rândul său de numeroase alte procese și mecanisme specifice creației. Urmărind reprezentarea dintr-o perspectivă psiho-cognitivă, aceasta poate
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
respectivelor culturi 487. Totodată, acesta observa că procesul de simbolizare prin care este invocată prezența divinității în operele de artă comportă în permanență trei aspecte complementare iconic, gestual și verbal -, ce reflectă raporturile dintre creația artistică de factură sacră și contemplatorul ei488. Rezumând aceste trăsături, se relevă faptul că, în general, opera de artă sacră poate fi înțeleasă ca un produs material, rezultat al eforturilor creatoare și al fanteziei artistului aflat sub inspirația divină. O astfel de lucrare este capabilă să
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
că, în general, opera de artă sacră poate fi înțeleasă ca un produs material, rezultat al eforturilor creatoare și al fanteziei artistului aflat sub inspirația divină. O astfel de lucrare este capabilă să declanșeze, ulterior, în mintea și-n spiritul contemplatorului ei, o atitudine de respect veritabil, evidențiat prin diferitele manifestări ritualice sau gestuale determinate de exprimarea și aprofundarea trăirilor religioase. Deși convingătoare, avem senzația că toate aceste aspecte nu sunt însă suficiente pentru surprinderea unei definiții complete a artei sacre
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
a sentimentului religios prin intermediul operelor de artă. Ea constă în manifestarea vizual-artistică cea mai profundă a religiozității, rolul său fundamental găsindu-și expresia în conservarea credinței religioase și în transmiterea ei mai departe pe cale vizuală. Este arta capabilă să comunice contemplatorului ei, în mod nealterat, intensitatea sentimentului religios, deșteptând în sufletul acestuia idealul depășirii granițelor lumești și al îndreptării spre Absolut. Din această privință, arta sacră corespunde unei forme de căutare și indicare a cauzei finale a tuturor lucrurilor care este
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
au dispărut însă de mult în cavoul anilor, iar ora aceea tainică la care s-a săvậrșit misterul se refuză însăși amintirii.... Timpul și locul sunt de altfel fără nici o însemnătate, esențială rămậnậnd doar clipa în care tu, întristatul meu contemplator, vei fi simțit trupul meu fremătậnd de doruri, de dorințe aprinse, de patimi efemere... sậnii mei încremeniseră sub privirile ochilor tăi, sfințiți de văpaie, aurul părului torențial îmi ajungea pậnă la coapse, iar parfumul trupului tậnăr sugera toată gingășia naturii
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
romanescă și romanul e politică. Atunci când bietul meu Jugo, rătăcind pe marginile - nu pot fi numite maluri - Senei, a dat peste cartea fatidică și-a început s-o devoreze și să se lase absorbit de ea, tranformându-se într-un pur contemplator, într-un simplu cititor, ceea ce este absurd și inuman, el îndura romanul, dar nu îl făcea. Or, eu vreau, cititorule, să-ți povestesc cum se face un roman, cum îți faci și trebuie să-ți faci propriul tău roman. Omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
absurd și inuman, el îndura romanul, dar nu îl făcea. Or, eu vreau, cititorule, să-ți povestesc cum se face un roman, cum îți faci și trebuie să-ți faci propriul tău roman. Omul dinăuntru, intra-omul, când devine cititor, contemplator, dacă e viu, trebuie să se facă, cititorule, contemplator al personajului pe care, pe măsură ce citește, îl și face, îl și creează; contemplator al propriei opere. Omul dinăuntru, intra-omul - și acesta e mai divin decât trans-omul sau supraomul nietzschean - când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
făcea. Or, eu vreau, cititorule, să-ți povestesc cum se face un roman, cum îți faci și trebuie să-ți faci propriul tău roman. Omul dinăuntru, intra-omul, când devine cititor, contemplator, dacă e viu, trebuie să se facă, cititorule, contemplator al personajului pe care, pe măsură ce citește, îl și face, îl și creează; contemplator al propriei opere. Omul dinăuntru, intra-omul - și acesta e mai divin decât trans-omul sau supraomul nietzschean - când se face cititor, se face prin însuși acest fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cum îți faci și trebuie să-ți faci propriul tău roman. Omul dinăuntru, intra-omul, când devine cititor, contemplator, dacă e viu, trebuie să se facă, cititorule, contemplator al personajului pe care, pe măsură ce citește, îl și face, îl și creează; contemplator al propriei opere. Omul dinăuntru, intra-omul - și acesta e mai divin decât trans-omul sau supraomul nietzschean - când se face cititor, se face prin însuși acest fapt autor, adică actor; când citește un roman se face romancier, când citește istorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
absența, însă, a dimensiunii „transcendente” - într-o foarte mare măsură unor asemenea exigențe. Și, de fapt, dacă suntem atenți, cerințe ca acestea sunt ale poetului însuși, căci, cum observam în treacăt mai sus, el nu este atât (sau numai) un contemplator al lumii în sărbătoare, ci un agent al transfigurării ei festive, cel care cheamă universul să se sărbătorească, eliberându-se de povara grijilor și oprimărilor, conturându-și un spațiu al jocului și un timp fără timp, al înfloririi perpetue. E
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
zăbală Și-apusurile prinse de oblânc Un soare pal în brațul stâng În brațul drept o lună pală. Lance rotită-n cer sau în adânc Rotundul ceas pe-obraz goană ovală... Treptat, imaginea care se impune e, totuși, cea a contemplatorului oprit la porțile cetății Un străin la poarta orașului, cum sună un titlu de sonet -, oarecum blocat în acțiunea sa de tentația, mai puternică, a întoarcerilor spre sinele tulburat, către "lăuntricul zvon" și "lutul scoică" spre care descinde sângele ca
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Universității și impozantul edificiu, amplasat în zona Iașului încărcată de istorie, numită Fundație, care adăpostește acum Biblioteca Centrală Universitară, dar care, din păcate, nu este reprezentat medalistic. Splendida realizare medalistică, scanată după un exemplar dintr-o colecție ieșeană, stimulează imaginația contemplatorului prin impresia de masivitate și greutate a coroanei de pe capul regelui Ferdinand, prin compoziția simbol de pe revers pe care personal o văd ca pe o „pălărie de floarea soarelui” alcătuită din cinci petale cu imagini simbol ale provinciilor care au
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
care-i accentuează nota de măreție, de edificiu simbol, cât și prin certe calități artistice în redarea imaginii iconice a Sfintei Parascheva (prezentă pentru prima dată pe o medalie și având o notă specifică de expresivitate, care îl pune pe contemplator în contact vizual cu sacralitatea). Reflectarea medalistică actuală a Bisericii „Trei Ierarhi”, o ilustrăm cu o realizare din anul 2002 (bronz aurit, 75mm). Aceasta marchează împlinirea a 360 de ani de la Sinodul ținut la Iași, în 1642, este inițiată de
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
plasată inscripția JUBILEU 120 DE ANI, iar de o parte și de alta a acesteia, anii 1884 și 2004. Noi înțelegem că este vorba de jubileul Episcopiei, ca instituție ecleziastică, și nu de cel al edificiului. Ne întrebăm însă dacă contemplatorii neavizați ai medaliei nu vor înțelege că este vorba de jubileul edificiului. Posibilitatea confuziei putea fi evitată, după opinia noastră, fie prin renunțarea la cercul liniar interior, care segmentează legenda aversului în două inscripții, fie prin eliminarea textului JUBILEU 120
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
din cei trizeci de ani de existență ai acesteia. Aversul medaliei jubiliare a clinicii (fig. 35av) are în zona centrală o compoziție foarte sugestivă care poate fi receptată ca simbol al corpului uman divizat în vital și morbid. Secțiunea din stânga contemplatorului, ramificată în frunze, sugerează viața, iar cea din dreapta acestuia, în ramuri uscate, sugerează calea spre implacabilul sfârșit în prelungirea căreia intervine medicul recuperator. Brațele întinse lateral ne duc cu gândul la simbolul crucii sub care se află atât existența umană
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
simbolice este cea realizată cu ocazia Centenarului sărbătorit în anul 1960. După cum lesne se poate observa pe aversul acesteia (fig. 43av) se reia imaginea integrală, de ansamblu a fațadei palatului din Dealul Copou, adică și a părții de nord, din dreapta contemplatorului medaliei, care a adăpostit facultatea de științe, în 1960 ca și acum, folosită de Universitatea Tehnică „Gh. Asachi”. Prin aceasta se comunica un subtil mesaj legat de rolul pe care clădirea l-a avut ca sediu în care s-au
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
fi impus ca simbol al învățământului academic medical din vechea capitală a Moldovei, mai ales că imaginea va fi preluată pe medalia jubiliară și de protocol din anul 1999. Medalia realizată în 1999, la împlinirea a 120 de ani, după cum contemplatorii inițiați în medalistică vor fi observat, preia pe revers efigia savantului Grigore T. Popa de pe medalia Societății Medicilor Scriitori și Publiciști (fig 57rv), iar pe avers, imaginea Institutului de Anatomie de pe medalia de expoziție filatelică și numismatică, din anul 1979
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
mult pe verticală (scutul timbrat de cifra 150, cuprins, sus și jos, de inscripții în limba română, pe avers, și imaginea fațadei palatului Universității cuprinsă între anii 1860 și 2010 și inscripțiile latine, pe revers). Modalitatea aceasta de dispunere înlesnește contemplatorului vizualizarea rapidă a lor și lasă impresia de receptare imediată a mesajului. Nivelul următor de receptare, pe care l-am numi avansat, constă în analiza atentă și detaliată a reprezentărilor de pe medalie care ne conduce la concluzia că înțelegerea semnificației
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
este «MILIA», nu «MILLIA»”. Literatura medalistică românească remarcă existența acestor medalii, bătute în aur, argint, aramă și plumb, cu dimensiuni de 48 și 52 mm. Se poate aprecia că ne găsim în fața unor realizări medalistice care lasă o impresie plăcută contemplatorului prin finețea execuției detaliilor la reprezentările de pe revers și mai ales prin intenția gravorului, reușită de altfel, de a da chipului domnitorului o alură statuară, de efigie romană imperială. Cum spuneam mai sus, în timpul domniei lui Mihail Grigore Sturza debutează
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
numele gravorului și mai jos, spre marginea medaliei, o stea în cinci colțuri. Chipul este flancat în față și în spate de inscripția arcuită PROFESORUL ERNEST JUVARA / MCCMLXX-MCMXXXIII. Pe revers, (fig. 112rv) o ramură bogat de laur arcuită spre dreapta contemplatorului medaliei îmbrățișează inscripția pe patru rânduri COLEGII / ELEVII / ADMIRATORII / 1934. După cum lesne se poate observa, medalia este o realizare cum rar se poate întâlni în medalistica românească, cu o individualitate aparte, dată de simplitatea conceperii acesteia, dar și de valoarea
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
Aniculăese • Ceea ce cred, Hans Kung • Cealaltă parte a vieții noastre, Haig Acterian • Ceasul lui Făt-Frumos, Emil Lungeanu • Cel de-al treilea sens, Ion Dur • Cioran. Vitalitatea renunțării, Emil Stan • Citește-mă pe mine!, Viorel Rotilă • Confesiunile unui diplomat, Eliezer Palmor • Contemplatorul solitar, Dan Stanca • Cucerirea Americii, Tzvetan Todorov • Cultura faliei și modernitatea românească, Angelo Mitchievici • Cultura recunoașterii și securitatea umana, Anton Carpinschi • Curtezane și pseudocurtezane în mitologie, istorie, literatură, Elena Macavei • Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare, Daniel Focșa • Datoria
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
omul să intre în lumea sa, unde poate trăi experiențe unice și inedite. Arta este greu de transpus în cuvinte localizîndu-se pe relația dintre creația artistică și observatorul interesat. Această, relație este uneori atât de intensă, încât poate modela sufletul contemplatorului prin simpla expunere la frumos. Prin urmare, oricât ar fi de puternice talentul și pasiunea, ele presupun multă, multă muncă, perseverență și trudă, încât persoana dominată de talent trăiește ceea ce este cunoscut sub expresia: „chinul creației“ al manifestării creatoare.
Talent, caracter, muncă, creație...artă. In: Apogeul by Magda CIOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1807]
-
de perspectiva centrală. Ceea ce înseamnă că doar uitându-se la o pictură privitorul înzestrează structura operei cu o adâncime mai mare decât are de fapt aceasta. Deși această penetrare vizuală susține efectul adâncimii picturii în general, direcția ortogonală, specifică privirii contemplatorului, nu are nevoie să se pună de acord cu organizarea spațială a operei de artă. Când principala axă a unei picturi coincide cu direcția vizuală a privitorului, ca, de exemplu, în cazul operei lui Dieric Bouts - Cina cea de taină
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
de apropiere și de înțelegere a artei grafice, a picturii și a sculpturii, a artelor decorative, a teatrului, filmului și televiziunii. Foarte mulți dintre cei care se apropie de artă și o iubesc rămân în stadiul de simpli privitori, de contemplatori ai operei de artă. Cultura vizuală îi ajută pe acești iubitori de frumos să vadă, „le deschide mințile“, îi inițiază în tainele artei. În aceeași direcție se îndreaptă și efortul meu de a limpezi modul în care se realizează o
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]