1,040 matches
-
ajutorului de grefier la Înalta Curte de Casație și i-a publicat două schițe în Cugetul românesc, 1922. După moartea lui Urmuz în 1923, tot Arghezi tipărește în Bilete de papagal, textul Algazy și Grummer. Revistele de avangardă, Punct, Integral,Contimporanul, unu, 75 H.P., promovează cultul precursorului european al "revoltei literare". Abia în 1930 apare un mic volum cu prozele sale, plus minuscula "epopee" Fuchsiada. În anul 1928, Geo Bogza editează la Câmpina revista Urmuz, din al cărei program decupăm următoarea
Înainte-mergătorul fără voie by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7550_a_8875]
-
ea, Grecia veșnică își face, neabătută, jocurile. Violente și drepte. Ca și metafora, poezia lui Barbu este o figură a substituției. La zece ani după Joc secund, în Timpul, Paul Scorțeanu (adica Miron Radu Paraschivescu și alți cîțiva...), își încheie Albumul contimporan, sub portretul lui Barbu, desenat și gravat în lemn de Marcel Iancu (care deschide volumul de versuri) așa: "Ași putea jura că savantul și poetul închis în tăceri și certitudini, mângâie acasă, blana de mătase a unei pisici domoale pe
A doua șansă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7095_a_8420]
-
direcției de astăzi în cultura română - 1868, Observări polemice - 1869, Contra școalei Bărnuțiu - 1868 și Direcția nouă în poezia și proza română - 1872). Li se adaugă două piese din polemica purtată cu o revistă bucureșteană: Beția de cuvinte în „Revista contimporană“ și Răspunsurile „Revistei contimporane“, ambele din 1873. A doua serie, urmînd misterioasei pauze de șapte ani, propune o atitudine mai calmă și mai aplicată. Studiile cuprinse în ea, consacrate unor mari scriitori și unor probleme de estetică, atestă maturitatea deplină
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
cultura română - 1868, Observări polemice - 1869, Contra școalei Bărnuțiu - 1868 și Direcția nouă în poezia și proza română - 1872). Li se adaugă două piese din polemica purtată cu o revistă bucureșteană: Beția de cuvinte în „Revista contimporană“ și Răspunsurile „Revistei contimporane“, ambele din 1873. A doua serie, urmînd misterioasei pauze de șapte ani, propune o atitudine mai calmă și mai aplicată. Studiile cuprinse în ea, consacrate unor mari scriitori și unor probleme de estetică, atestă maturitatea deplină a criticului: Literatura română
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
două trimiteri mai banale („ziua de 1 Mart, când se face apa de dragoste”, în Enciclopedia lui Diaconovich, 1900; o mențiune istorică despre „unul Dragobete din Mehedinți, probabil de origine slav și el”, în C.V. Obedeanu, Tudor Vladimirescu în istoria contimporană, 1929), găsim și o atestare foarte interesantă, în „poema epică națională” Traianida, a lui Bolintineanu (1870). Asocierile semantice ale cuvântului (prin partea sa inițială, drag-) au stimulat fantezia literară încă din secolul al XIX-lea, producând invenții mitologice, pseudo-folclorice, reînviate
Dacoromanica by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5741_a_7066]
-
fond, a furnicii printrun ochean întors: „Templul furnicii - un mușuroi la capătul lumii”. Sau într-un context brâncușian: „Pe Masa Tăcerii furnicile țin un concert”. Nu doar furnica se arată a fi un mesager al harului deopotrivă dumnezeiesc și poeticesc. „Contimporan cu fluturii, cu Dumnezeu”, pe urmele genialului precursor, George Drăghescu contemplă palpitul fragilelor zburătoare, grația lor stîngace: „Doi fluturi se întînesc - stîngaci se salută”. Ori raportează zbenguiala lor la eternitate: „Fluturii în grădină se joacă sau caută timpul?”. Poetica lui
Vîrsta edenică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5469_a_6794]
-
dă în cronici, de peste un deceniu, verdicte echilibrate. Când am scris despre cele două volume individuale pe care le-a publicat (căci participări la proiecte colective are destule), am pus în evidență cât am putut de mult aceste merite. Și Contimporanul. Istoria unei reviste de avangardă (2007), și Avangarda românească și complexul periferiei (2007) sondează mai adânc decât ne-au obișnuit superficialii publiciști din contingentul lui Cernat. Acum însă, la a treia carte, a venit momentul să discutăm și despre defectele
Puncte din oficiu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6618_a_7943]
-
vede asupra cenzurat din rațiuni tematice: "Acum în urmă s-a făcut mare larmă în jurul a două drame ale bardului de la Mircești: Horațiu (sic!) și Ovidiu; aici întrebăm numai: oare n-a putut poetul nostru să găsească teme din viața contimporană, de ce a alergat tocmai la romanii cei vechi? Ce interes mare de viață pot avea pentru noi Horațiu ori Ovidiu?" (Ștefan Hudici, 1885). Cînd ideile poetului analizat par a coincide cu cele ale criticului, acesta din urmă se entuziasmează - și
De la Marx citire by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6907_a_8232]
-
am onoarea a vă alătura o transcriere conformă cu regulele aici stabilite. Este Cântecul gintei latine, ce l-am transcris, cântat de acel poet și coleg al nostru, căruia natura pare a-i fi dat menirea de a înfățișa generațiunilor contimporane toată frumusețea eufonică a limbei noastre materne." Mai înainte de a relua câteva pasaje din poemul transcris ca probă, cităm din nota redacției 3) la acest raport: "Odată cu reintrarea d-lor Alecsandri și Maiorescu în sânul Academiei, după invitarea însăși a
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
Simona Vasilache La Curtea Veche, cărți vechi. De neam (bibliofil). Printre ele, bune surate pierdute în gîlcevile lor de altădată, o bucoavnă gîlcevitoare: Arhondologia Moldovei - Amintiri și note contimporane, a lui C. Sion. Văleat 1892, Iași, Tipografia Buciumului Român. O carte rea, la vremea ei, înțepată și pusă pe cîrteală, care nu l-a amuzat deloc, bunăoară, pe Călinescu. Acum, dacă o iei din nou la răsfoit (în ediția
Neam de neamul lor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10659_a_11984]
-
I. Hangiu La 1 martie 2005 s-au împlinit 130 de ani de la apariția articolului Poesiele D-lui Eminescu, în Revista contimporană din București, sub semnătura inexistentului G. Gellianu. Contemporanii poetului n-au bănuit că cel de al doilea atac la adresa tînărului Eminescu aparținea lui Petre Grădișteanu care, cu doi ani în urmă, în articolul Convorbiri literare și Revista contimporană, apărut în
După 130 de ani - Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/11008_a_12333]
-
în Revista contimporană din București, sub semnătura inexistentului G. Gellianu. Contemporanii poetului n-au bănuit că cel de al doilea atac la adresa tînărului Eminescu aparținea lui Petre Grădișteanu care, cu doi ani în urmă, în articolul Convorbiri literare și Revista contimporană, apărut în aceeași publicație bucureșteană, continuă de fapt atacul din 1873. La această mistificare a contribuit B. P. Hasdeu, cunoscut antijunimist și adversar al Convorbirilor literare, care consimte, la 15 februarie 1876, să fie pus în fruntea efemerei Revista literară
După 130 de ani - Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/11008_a_12333]
-
la 15 februarie 1876, să fie pus în fruntea efemerei Revista literară și sciințifică, în calitate de director pentru partea literară, semnînd în loc de program al revistei Al doilea rămășag, acrostihul intitulat La noi e putred mărul, adică la Convorbiri literare. Aliata Revistei contimporane, care fuzionează cu publicația condusă de Hasdeu sub un nou titlu: Revista contimporană, literară și sciințifică, înscrie pe coperta primului număr din 15 februarie 1876 un comitet de redacție alcătuit din 27 de membri, între care: Gr. Gellianu, Petre Grădișteanu
După 130 de ani - Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/11008_a_12333]
-
sciințifică, în calitate de director pentru partea literară, semnînd în loc de program al revistei Al doilea rămășag, acrostihul intitulat La noi e putred mărul, adică la Convorbiri literare. Aliata Revistei contimporane, care fuzionează cu publicația condusă de Hasdeu sub un nou titlu: Revista contimporană, literară și sciințifică, înscrie pe coperta primului număr din 15 februarie 1876 un comitet de redacție alcătuit din 27 de membri, între care: Gr. Gellianu, Petre Grădișteanu. Simpla alăturare a celor două nume (Gellianu-Grădișteanu), ca și menționarea în comitetul de
După 130 de ani - Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/11008_a_12333]
-
Detractorii lui Eminescu (Iași, 2002) cele două articole, primul semnat de Petre Grădișteanu, al doilea de G. Gellianu, considerînd că e ,de interes secundar, în fond, dacă un Gellianu, un Pruncu sau un Grădișteanu va fi compus articolul din Revista contimporană" și că este posibil ca într-o zi, adaugă criticul, ,va ieși la lumină și dovada care să garanteze o paternitate incontestabilă". Personal mă îndoiesc că vor ,ieși la lumină" manuscrisul autograf al articolului Poesiele D-lui Eminescu sau alte
După 130 de ani - Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/11008_a_12333]
-
istoria literaturii năpăstuirea de care a avut parte Anghel Demetriescu încît să mai fie incriminat și altcineva pentru o vină ce n-o are" (op. cit., p. 161). Se naște următoarea întrebare: Petre Grădișteanu, autorul articolului polemic Convorbiri literare și Revista contimporană din 1873, nu ,are nici o vină" pentru primul atac împotriva lui Eminescu? Care au fost motivele recurgerii la pseudonimul Gellianu în cel de al doilea atac împotriva poetului, apărut în aceeași publicație bucureșteană, condusă din umbră de același Petre Grădișteanu
După 130 de ani - Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/11008_a_12333]
-
literare, în special a celei din Iași, și de a servi ca punct de întîlnire și înfrățire pentru autorii naționali"4. Și tot la 1 martie, dar în anul 1873 apare la București, rămas centrul politic al României mici, Revista contimporană, fără un program stabilit în primul număr și fără să aibă pe copertă un redactor răspunzător sau un comitet de redacție. Acest rol de redactor și-l arogă Petre Grădișteanu care, la critica necruțătoare a lui Titu Maiorescu, Beția de
După 130 de ani - Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/11008_a_12333]
-
stabilit în primul număr și fără să aibă pe copertă un redactor răspunzător sau un comitet de redacție. Acest rol de redactor și-l arogă Petre Grădișteanu care, la critica necruțătoare a lui Titu Maiorescu, Beția de cuvinte în Revista contimporană, Studiu de patologie literară, răspunde cu articolul Convorbirile literare și Revista contimporană. Grădișteanu își începe articolul astfel: ,D. T. L. Maiorescu se crede autorizat a grămădi împreună pe toți 20, 30 sau 40 de colaboratori-redactori ai Revistei contimporane și a
După 130 de ani - Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/11008_a_12333]
-
răspunzător sau un comitet de redacție. Acest rol de redactor și-l arogă Petre Grădișteanu care, la critica necruțătoare a lui Titu Maiorescu, Beția de cuvinte în Revista contimporană, Studiu de patologie literară, răspunde cu articolul Convorbirile literare și Revista contimporană. Grădișteanu își începe articolul astfel: ,D. T. L. Maiorescu se crede autorizat a grămădi împreună pe toți 20, 30 sau 40 de colaboratori-redactori ai Revistei contimporane și a-i condamna ca descendenți ai maimuțelor... pentru că s-ar ameți de beția
După 130 de ani - Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/11008_a_12333]
-
în Revista contimporană, Studiu de patologie literară, răspunde cu articolul Convorbirile literare și Revista contimporană. Grădișteanu își începe articolul astfel: ,D. T. L. Maiorescu se crede autorizat a grămădi împreună pe toți 20, 30 sau 40 de colaboratori-redactori ai Revistei contimporane și a-i condamna ca descendenți ai maimuțelor... pentru că s-ar ameți de beția... de cuvinte, beție care, ca oricare alta, le slăbește funcțiunile intelectuale". Criticul bucureștean este contrariat de ce Maiorescu nu scrie un cuvînt despre V. Alecsandri, așezat în
După 130 de ani - Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/11008_a_12333]
-
greșale grosolane de gramatică, de prosodie, de logică, cu toate pleoșnițele sale chiar din altă poesie, pe lîngă D. Bodnărescu, un alt poet lăudat al nouei direcțiuni?" (vezi pp. 395 și 400, xerox). În finalul articolului, Grădișteanu promite cititorilor Revistei contimporane ,o nouă colecțiune de salturi haslii luate din Convorbiri", dar nu le publică în 1873, ci în 1875. În 1910, Gh. Panu notează în Amintiri de la Junimea din Iași: Ce să zic de d. Grădișteanu care, din spirit de polemică
După 130 de ani - Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/11008_a_12333]
-
cu indiferență, știa de articol, dar nu-și dăduse osteneala să-l citească"5. Titu Maiorescu publică în Convorbiri literare o nouă și ultimă analiză a erorilor celor ,20, 30 sau 40 de redactori-colaboratori" ai publicației cu titlul Răspunsurile Revistei contimporane, Al doilea studiu de patologie literară, cu ample referiri în special al V. A. Urechia. Față de P. Grădișteanu, criticul junimist are o atitudine conciliantă, întrucît ,nu este ca d. Ureche, erudit și literat...profesor de literatură și istorie la o
După 130 de ani - Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/11008_a_12333]
-
bîntuit și mai bîntuie în perioade de tranziție. În anul 1874, P. Grădișteanu publică Actul II din Revizorul general, imitație după comedia lui Gogol, adaptată realităților românești, dedicată poetului V. Alecsandri, precum și un ultim răspuns, în nr. 6 al Revistei contimporane, intitulat Cîteva cuvinte la adresa Convorbirilor literare, în care face un istoric al polemicii dintre cele două publicații și își încheie articolul: Voi aduce aminte vechiului meu amic care se află în capul Convorbirilor că aveam gata răspunsurile, se și imprimase
După 130 de ani - Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/11008_a_12333]
-
urmăream cu toții același scop: răspîndirea luminilor în țară... Acum pentru a treia oară, Convorbirile se complac în atacuri contra Revistei... Cu sarcina de a răsfoi cărțile nemțești... voi zice vechiului meu amic: la revedere!..."7. La începutul anului 1875, Revista contimporană contraatacă revista Convorbiri literare sub o formă mascată: în primul nr. din 1 ianuarie, apare în presa literară românească un nou nume de critic literar: G. Gellianu, care semnează, în editorialul ,Schițe literare", recenzia la volumul postum Foi de toamnă
După 130 de ani - Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/11008_a_12333]
-
nu este de acord cu D. Bolintineanu care, în Prefața volumului, afirmase că poetul N. Georgescu ,era în formare", ci era ,un poet în toată puterea cuvîntului", caracterizare maioresciană atribuită lui Eminescu în Direcția nouă. În nr. 2 al Revistei contimporane din 1 februarie 1875, la aceeași rubrică ,Schițe literare", Gellianu publică o Scrisoare a folcloristului G. Dem. Teodorescu, adresată ,Domnului Director al Revistei contimporane", rugîndu-l pe ,d. Gellianu" să încredințeze tiparului poezia Serenada, al cărei manuscris îl atașează Scrisorii, ,astfel
După 130 de ani - Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/11008_a_12333]