2,697 matches
-
doinind iubire pentru Creator. Și nu e un suflet mai înălțător decât acela care trăiește pentru și din mângâierea divină”; „Prin credință nu mai suntem prizonierii timpului, ci călători ai nemărginirii”; „Omul este o frântură din perfecțiunea divină și doar contopit cu Dumnezeu își va desăvârși forma”. Dimensiunea umană în raport cu cea cosmică sunt teme majore în filozofie. În consesns cu acestea sunt și aforismele despre Dreptate, categorie filozofică foarte importantă, încă din antichitate: „Dreptatea e atributul celor care, deși sunt îmbrânciți
CUGETĂRILE TINEREI ÎNŢELEPTE CĂTRE LUME de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 by http://confluente.ro/cezarina_adamescu_1485938820.html [Corola-blog/BlogPost/374679_a_376008]
-
S-a născut pe 24 ianuarie, necând, în faptul real al timpului, pentru că nicio viață de artist nu vine în umbra pământului cândva și nu iese din conul ei decât fizic, spiritul pe care îl întrupează venind din mister și contopindu-se în veșnicia vieții sufletești, translat nesfârșit în generații după generații, prin puterea memoriei. Așezământul natal e Reșița, în județul Caraș Severin. Sunt locuri în care înțelegerea profundă a sensului vieții are drept paradigmă înțelegerea și trăirea prin muzică. Sub
STELA ENACHE. VOCEA, CA O LIRĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Stela_enache_vocea_ca_o_lir_aurel_v_zgheran_1389104743.html [Corola-blog/BlogPost/363678_a_365007]
-
din legi au plecat cu iubirea marea îmi duce privirea prin zări miruite cu mirosul florilor de tei și albăstrele... în concert enescian lutul de acasă îmi poartă urmele acolo pe oriunde ... aici ochii tăi mari și adânci devin felinare contopite în cioburi de stea umbli azi hai-hui prin sufletul meu oferindu-mi șoapte din dorurile tale de ducă de lac de drag de plopi de stele... de ea... luna cea de atunci și cea de acum alunecă pe umeri de
ŞI AZI PLOPII SUNT FĂRĂ SOŢ (LUI EMINESCU) de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 802 din 12 martie 2013 by http://confluente.ro/Si_azi_plopii_sunt_fara_so_ana_maria_gibu_1363076396.html [Corola-blog/BlogPost/352623_a_353952]
-
nume... Sau ești negustor de vise și te-ai rătăcit prin lume?” Dar privirea înțeleaptă murmură ca pentru sine: „O voi aștepta o clipă. Poate am noroc și vine.” Clipa se prelinse-n oră. Ora, într-o noapte-adâncă Ce se contopea cu luna și castelul de pe stâncă, Revărsându-se în taină, pe veșmintele privirii Adormită-n fața porții, în secunda nerostirii. „Tu, străină călătoare, mi-au spus clipele vecine C-ai bătut la poarta noastră și ai întrebat de mine...” Spuse
(NE) RECUNOAŞTERE de MARIANA KABBOUT în ediţia nr. 852 din 01 mai 2013 by http://confluente.ro/_ne_recunoastere_mariana_kabbout_1367417118.html [Corola-blog/BlogPost/348001_a_349330]
-
Înveșmântat cu veșnicia, cântă poetul. Cluj Napoca, 26 martie 2016 Colier Împletește privirile mele cu ale Tale Și fă din ele colier de stele Să lumineze noaptea visele mele Să aducă zorii cu brațe de soare Și surâsul dulce al luminătorilor... Contopește culoarea ochilor mei cu a Ta Să văd totul prin dragostea Ta, Să renasc necurmat din dorința De a fi mereu după voia Ta. Împletește mâinile Tale cu ale mele Să binecuvânteze lucrând ce este bine. Să îmbrățișeze oamenii cu
LACRIMI DE PRIMĂVARA de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 by http://confluente.ro/marina_glodici_1459089235.html [Corola-blog/BlogPost/384663_a_385992]
-
Aș vrea s-ating cu buzele mele, Cerul sufletului tău. Din limpezimea ochilor, Să-ți culeg lacrimi de fericire. Mâinile mele, Încolăcindu-ți trupul, Să mi te apropie, Iar răsuflarea-ți fierbinte, Să-mi liniștească sufletul . Frământările tale, Frământările mele, Contopite în trăiri sublime, Departe de zbuciumul lumii, Să ne dăruie cu liniștea dorită. Astăzi te-ai născut doar pentru mine, Ca o dulce mângâiere de suflet, Ivindu-te ca o lumină, Din valuri înspumate de mare, În liniștea dimineții de
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 by http://confluente.ro/stan_virgil_1394644520.html [Corola-blog/BlogPost/350311_a_351640]
-
pe umeri,voalul alb al iubiri. Hai să ne îmbrăcam! Se mai sărutară câteva secunde apoi coborâră din pat și intrară în baie și după ce porniră dusul,continuară să se sărute sub atingerea mătăsoasa a apei încercând astfel să se contopească într-o ființă de iubire apoi ieșiră de sub dus și după ce se îmbrăcară se așezară unu lângă altu în fața oglinzi și se admirară. -Privește,ne potrivim atât de bine zise Aurel luando de mână. -Da!...am fi format o famile
REVEDERE de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 by http://confluente.ro/iulian_catana_1496254401.html [Corola-blog/BlogPost/352781_a_354110]
-
a celei sufletești, considerând că bărbatul trebuie să aibă o dragoste statornică; odată ofilită floarea trupului ce a iubit, dragostea „ zboară și dispare”, dar cel care iubește însușirile sufletești ale femeii, rămâne în iubire întreaga viață, „ ca unul care se contopește cu ceea ce este permanent ... ” Pentru prima „Afrodită” exista cuvântul Amor, pentru care Eminescu încerca să dea o definiție : Ce este amorul? E un lung / Prilej pentru durere / Căci mii de lacrimi nu-i ajung / Și tot mai multe cere. / De-
FEMEILE ŞI FLORILE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 by http://confluente.ro/Femeile_si_florile_vavila_popovici_1330626591.html [Corola-blog/BlogPost/365238_a_366567]
-
opri. Urcă lângă mine în mașină, instalându-se tacticoasă, cu un zâmbet fermecător pe buzele-i pline, spunându-mi cu o voce sonoră, dar delicată, să pornesc. M-am executat fără un cuvânt și peste câteva clipe - în timp ce mașina se contopea parcă cu nemărginirea - am îndrăznit timid să o privesc în ochi. Recunosc sincer, erau cei mai senzuali ochi pe care i-am văzut vreodată, un verde de smarald intens, cu care ar fi reușit să facă fericit până și pe
DRAGOSTEA UNEI ADELAIDE (SAU CUM TREBUIE SĂ PROCEDEZE O FEMEIE CARE NU ACCEPTĂ CAPITULAREA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1471641279.html [Corola-blog/BlogPost/379304_a_380633]
-
și asupra Ta, Prea Bună,/ aruncă glodul greu, de vorbe crunte./ Cum stai între femei înlăcrimată/ pe Tine Maica celui Răstignit,/ Te-a arătat ducând, abia simțit,/ spre Golgota, o Cruce luminată.(Spre Gogota). Un amestec de arome s-a contopit pe chipul ei de Doină, învăluindu-i mirarea în bulgării din zori (Zorica). Vibrarea a pus rămășag pe mirajul luminii, ca izvorul de viață zburat în cuib de cuci. Pe covorul răbdării și-a mânat bidivii gândului în trap de
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Crucea_si_invierea_in_poezia_golgotei_romanesti.html [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
somn, / în cădere de sunete calme, / reflux al spaimei de clipa / în care lumina rotunjindu-se / ne apleacă privirea, fulgerând / cutremurarea irisului, așteptarea retinei. / ochiul tău luminând clipa / cu sclipiri / de urme / pe apă ... - „Privindu-ne”). Vizualul și auditivul se contopesc în neașteptate sinestezii (țipăt de aripă frântă, de lumină topită / de contur nenăscut, / țipăt cutremurat pe retină), iar ritmurile variabile, clasice și moderne, esențializate, amplifică senzația de lăuntrică răvășire. Câmpurile lexicale dominante se circumscriu ideii de confesiune perpetuă, o permanentizare
NĂSCUTĂ ÎN ANOTIMPUL POEZIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 by http://confluente.ro/pompiliu_comsa_1407390931.html [Corola-blog/BlogPost/353895_a_355224]
-
pentru tine, Se pare că ai înțeles cum se cuvine... La Pădureni se va vedea cu mult mai bine, Mai clar, mai apăsat și mai real... Chiar dacă uneori coboară ori cearcă-a se sui, Cuvintele cu urma ta s-or contopi, Da, se vor contopi deplin și-or reuși Ori urma să se contureze clară, Ori în uitare urma ta să piară, Ori cazul fericit și ideal, Pe urma ta să urce deal cu deal Acei ce vin și care înțeleg
CRONICA LA PROPRIA LANSARE DE CARTE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1415738174.html [Corola-blog/BlogPost/371655_a_372984]
-
că ai înțeles cum se cuvine... La Pădureni se va vedea cu mult mai bine, Mai clar, mai apăsat și mai real... Chiar dacă uneori coboară ori cearcă-a se sui, Cuvintele cu urma ta s-or contopi, Da, se vor contopi deplin și-or reuși Ori urma să se contureze clară, Ori în uitare urma ta să piară, Ori cazul fericit și ideal, Pe urma ta să urce deal cu deal Acei ce vin și care înțeleg Că-n urma ta
CRONICA LA PROPRIA LANSARE DE CARTE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1415738174.html [Corola-blog/BlogPost/371655_a_372984]
-
loc, mai mult ca oriunde, simțea și va simți întodeauna că dragostea îi este împărtășită...’’ Scriind, și-a regăsit liniștea ; scriind și-a însămânțat neliniștea, o neliniște de o cu totul altă factură : ,, Liniștea mea și liniștea ta s-au contopit și-a reieșit neliniștea noastră. Mi- e dor .................. de neliniștea albastră ! * I-a scris Ericăi; chipurile din Roman, orașul în care... În fapt, s-a limitat la a-i trimite două vederi cu locurile în care se preumblau cândva. Cu
V. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1473849178.html [Corola-blog/BlogPost/365254_a_366583]
-
de-agape Vreau doamnei mări atunci să-i fiu aproape. Când logodiți cu valurile-i surde, Doar trandafirii sângerează-n zare, Pe trup purtând cristale mici de sare Și dezgolind tăcerile-ți absurde... AMURGUL, UMBRA AȚIPIND ÎN CURTE S-au contopit privirile-mi cu zarea Veghindu-ți umbra ațipind pe-o carte. Feerice luciri pe dale sparte Și limbi de foc ce înveșmântă marea. Îndrăgostit, îmbrățișează-albastrul Scăldându-se-n oglinzi de curcubeie - Ce purpură-i pe trup d-echinacee - Când se-adâncește-n ape
POEMELE AMURGULUI (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 by http://confluente.ro/georgeta_resteman_1407908721.html [Corola-blog/BlogPost/368363_a_369692]
-
aș putea să mor și să reînvii în brațele tale, ca într-un alt univers. Să-mi fii lumină și întuneric, să-ți fiu noapte și zi, să-mi fii sus și jos, să-ți fiu departe și aproape - toate contopite în ființa unei singure lumi, în care contrariile coexistă în cea mai deplină armonie, în care tu și eu ne suntem unul altuia și eu și tu, și viață și moarte, și sfârșit și început. Mă face fericită zborul spre
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 by http://confluente.ro/baki_ymeri_1469131695.html [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
copilăria generației mele a fost marcată de foarte multe lipsuri, de teamă să nu scapi cumva o vorbă că ai rude deportate în Siberia ori refugiate în România, dar în același timp, copii fiind, ne bucurăm de ceea ce aveam. Eram contopiți cu natura, vara aveam o varietate astăzi greu de imaginat, de fructe (dispărute ireversibil), iarna aveam zapezi cât casa și ... poveștile bunicilor, în care, nu știu cum se întâmplă, dar întotdeauna, acțiunea se desfășura într-o țară de basm, pe nume România
AMINTIRI DESPRE BASARABIA, INTR-UN DIALOG CU EUGENIA GUZUN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 118 din 28 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Amintiri_despre_basarabia_intr_un_dialog_cu_eugenia_guzun.html [Corola-blog/BlogPost/350816_a_352145]
-
Acasă > Poeme > Meditație > HAICU Autor: Ileana Vičič Stâncă Publicat în: Ediția nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Haicu Aș vrea să uit de mine, contopindu-mă în Tine. Doamne,fă-mă asemenea Ție! ***** Inscripție Stând în parcul viu de vorbă cu Tine; privind natură, ascultând Izvorul, percepând șoaptă Duhului Sfânt, ce se coboară în suflet,șoptind. Simțind extazul plinătății, a împlinirii divine. ***** Va fi o
HAICU de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/ileana_vi%C4%8Di%C4%8D_stanca_1480257882.html [Corola-blog/BlogPost/381687_a_383016]
-
au adunat hoțește în cartea vieții sale și au așternut cenușa peste amintirile atât de vii, cândva. E tot mai greu acum să caute dovezi concrete ale existenței prin haosul ideilor amestecate, într-o minte confuză în care trecutul se contopește tot mai des cu prezentul, în care personaje stranii afirmă lucruri despre care pretind ca ea să știe, să și le amintească. Imposibil! Se simte ferecată între pereți groși, înalți, gri și reci, fără nici o firidă pe unde să pătrundă
AMNEZIE de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1483018319.html [Corola-blog/BlogPost/369628_a_370957]
-
Aș vrea s-ating cu buzele mele, Cerul sufletului tău. Din limpezimea ochilor, Să-ți culeg lacrimi de fericire. Mâinile mele, Încolăcindu-ți trupul, Să mi te apropie, Iar răsuflarea-ți fierbinte, Să-mi liniștească sufletul . Frământările tale, Frământările mele, Contopite în trăiri sublime, Departe de zbuciumul lumii, Să ne dăruie cu liniștea dorită. Astăzi te-ai născut doar pentru mine, Ca o dulce mângâiere de suflet, Ivindu-te ca o lumină, Din valuri înspumate de mare, În liniștea dimineții de
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1405688599.html [Corola-blog/BlogPost/349335_a_350664]
-
tu, nici nu ai vrut să știi, când prin Luceafăr te-am privit! Te-aștept și mâine, tremurând de dorul tău ce arde-n piept! În zări de te-aș vedea venind, te-aș prinde-n gândul înțelept! M-aș contopi cu raza ta, să mă-ncălzești cu iubire! Să-mi poți lumina cărarea ce duce în nemurire! Te-oi aștepta, Luceafăr blând, aici, pe margine de Lac! La nuferi să privești zâmbind, când în petale mă îmbrac! Din a vieții
MIHAI EMINESCU, POEME de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1434661732.html [Corola-blog/BlogPost/352943_a_354272]
-
l-am simțit obosit, blazat, supărat chiar, dar precum acel armăsar din poveștile copilăriei noastre mânca „jăratec” și se metamorfoza într-un om plin de energie, de farmec, de bunătate... Un fel de pasăre Phoenix! Evadând din izolarea autoimpusa se contopea cu lumea și făcea minuni nu numai ca scriitor, organizator, promotor cultural, profesor, ci și ca prieten, ca om... între oameni. Își reluă munca de la capăt, scormonind prin munții de cărți de acasă... citind, făcând fișe și notițe uneori pe
A PLECAT ŞI IOAN ŢEPELEA... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 453 din 28 martie 2012 by http://confluente.ro/George_roca_a_plecat_si_ioan_tepele_george_roca_1332956987.html [Corola-blog/BlogPost/357943_a_359272]
-
duioase la rimă. Versurile lui Mircea Trifu cristalizează un sentiment profund și unic în structuri înălțătoare, conexiunea dintre cei doi fiind de natură angelică, fără compromisuri de limbaj, ori tributar tematic. Într-o lume haotică și tot mai bizară, autorul contopește dragostea cu spiritualitatea, transpunându-le în metaforă. Poemele sale ne poartă într-o lume paralelă cu cea reală, unde iubirea se identifică cu sacralul... Suntem aici în nenăscuta lume,/ Unde apusul scaldă răsăritul. (Pe aripi de femeie) și unde frământările
PREFAŢA LA VOLUMUL DE POEZIE ' UN ÎNGER DE VIOARĂ ' DE MIRCEA TRIFU, ÎN CURS DE APARIŢIE LA EDITURA AIUS CRAIOVA de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 by http://confluente.ro/ligia_gabriela_janik_1462336732.html [Corola-blog/BlogPost/376535_a_377864]
-
tristețe pentru că exprimă o putere nesecată de a îndrăzni aventura începuturilor, căci, doar cine a iubit cu intensitate atinge apogeul suferinței. “Tălmăcirea iubirii” în concepția Leliei Mossora: speranță devenită motivația de a trăi, emoție infinită într-un suflet nemărginit, iluzie contopită cu reveria; tăcere aleasă ca aliat de încredere pe drumul speranței și întrevăzută ca unică opțiune sigură pentru ca cel ce speră să nu fie descumpănit - tăcerea adună strigăte, tălmăciri, frământări dar nu e niciodată sinonimă cu muțenia, găsindu-și ecoul
VOLUMUL ANTOLOGIC VADE MECUM (VINO CU MINE)! de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 by http://confluente.ro/Volumul_antologic_vade_mecum_vino_cu_luminita_cristina_petcu_1344710272.html [Corola-blog/BlogPost/360044_a_361373]
-
creativ sau câte ceva din laboratorul de creație, dar și Crezul artistic al poetei: „Cuvinte trec, cuvinte vin, / Se strâng și se combină-n joc, / Și se prefac într-un destin, / Și ard ca lemnele în foc. // Din gândul cald se contopesc, / Din harul vieții, cel divin, / Și toate-n suflet se unesc / Să facă totul mai senin. // Din ele prin sublim ceresc / Se nasc doar versuri în secret, / Și cei din jur le pomenesc / Sub semnul unui nou poet.” Cursive și
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 by http://confluente.ro/cezarina_adamescu_1464273936.html [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]