302 matches
-
încetaseră. Poate că... Da! Poate, poate... Aș...! Da' de unde! Încetișor, fugar, ca o părere, caninii reci ai lui Dănuț îi caută grumazul, apoi urechea, apoi ceafa, tatonând. S-a transformat! Fir-ar... Îl am pe ditamai Contele Ugolino, pe deasupra! se contorsionează sechestratul, ca un șarpe, încercând să-și elibereze o mână, pentru a se putea împotrivi destinului. Nici o șansă! Povestea se încheie aici. Nu și pentru mine! De ce nu cântă...? De ce nu cântă cocoșii, pentru numele Atot-Milostivului? șoptește el. Mor! Nu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
n-avea de gând să abandoneze. Chiar în clipa în care căzu, Gosseyn se zbătu să se ridice, să revină înapoi, să urce panta, înainte ca planșeul să-și revină la poziția inițială, de neatins. Dar nu reuși. În timp ce se contorsiona cu disperare, deasupra lui se auzi declicul planșeului redevenit tavan. Cu toate acestea, nu se dădu bătut. Își luă avânt și sări cât de sus putu, dar degetele lui întinse în întuneric nu întâlniră decât vidul. De data aceasta își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
din tocul de la șold, lăsă corpul să se năruie și apăsă pe tubul ce se afla cel mai aproape. O clipă totul se încețoșă, apoi redeveni normal. Deja revolverul său își sufla jetul incandescent și, pe podea, patru trupuri se contorsionau în spasmele agoniei. Primul act, disperat și teribil, fusese un succes total. 33 Trăgând fermoarele, Gosseyn își scoase hainele cu care era îmbrăcat. Se temea ca nu cumva în țesătură sau în tivuri să fie disimulate aparate electronice, unele dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
ace ce păreau mai degrabă instrumente de tortură. — Mere, pere sau bretele? insistă Miria. Valentina răspunse că erau ca ale Evei Herzigova. Dimineața, În timpul băii corporale, rămânea interzisă confruntându-și formele ei plate cu cele sculpturale ale mamei, care se contorsiona În cadă, În Încercarea disperată de a surprinde capriciosul fir de apă al dușului. Mama locuia În trupul ei fericită ca un vierme Într-un măr. Nu-i era nici jenă, nici greu. Cred și eu, era un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu mai ascultau, iar În salon confuzia creștea la un nivel alarmant, periculos pentru siguranța frescelor și a prețiosului parchet. — Po-po-polițist, se bâlbâi Kevin cu greu, căci orice aluzie la existența tatălui său Îi crea ostare de panică, ce Îi contorsiona stomacul și-i Îngheța cuvintele pe buze. Pe lângă asta privea neliniștit echipele care se formau, Împărțind copiii la dreapta și la stânga, după ce numele lor era strigat cu voce tare. Știa că În curând avea să rămână singur În mijlocul salonului, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dreptate și armonie” (Gloata, 1934). Modul de a privi orașul, ca și mesianismul social, frenezia și gigantismul eului liric, tehnica, dicția, natura metaforei, lirismul exotic sunt tipic expresioniste și tind să sugereze o anumită realitate și așteptare, într-o exprimare contorsionată de intensitatea sentimentelor. În cartierele înecate în fumul uzinelor, cu străzi obosite, în care viața e potențată de zgomotul metalic, ritmic al muncii, se deslușesc semnele răzvrătirii și ale distrugerii. Imagini ale existenței tragice a gloatei, devenită tot mai amenințătoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287512_a_288841]
-
ca să vizităm palatul. Mergem toți patru conduși și urmați de oameni în uniformă. Un soare blând, de asfințit, se strecoară pe parchetul camerelor. Prințul imperial râde, eu râd odată cu el, urmărind cu privirea, de-a lungul boiseriei, cățărați pe ramuri contorsionate cu motive florale, maimuțele și păunii, embleme ale vanității și urâțeniei, dedicate de Frederic al II-lea bunului său amic Voltaire! Dintre cei doi șmecheri complici vicleni, care a reușit să-și bată joc mai mult de celălalt? Aceste maimuțe
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
ar lăsa administrat ca un fond funciar pasiv - parcelat, cartat, cadastrat, dominat de principiul partes extra partes - e începutul pierzaniei ei; doar se știe că groapa săpată altuia are o afinitate stranie pentru săpător, și că suprafața se poate uneori contorsiona concav la paroxismul încleștării ei cu adâncul. Arhitecții încercau să-și mobilizeze toată imaginația întru spulberarea temerilor că, odată oferită lecturii lor, urma felului de-a fi al gazdelor avea să fie întipărită în beton, oțel și sticlă, și ca
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de noroc. La drept vorbind, nu știau nici ei cât și ce anume aveau, și-atunci, anume ca să scape de chinuitoarea neștiință, se declarau expeditiv prizonierii unui zid potrivnic clădit pe ea. Apistia e tărâmul nisipurilor mișcătoare, spațiul vălurindu-se și contorsionându-se al îndoielilor, țara cea mai de jos și mai inexpugnabilă de dedesubtul oricăror fundații, nebuloasa pe care mersul lucrurilor o îndeasă sârguincios în gândul nostru. Însuși numele ei e cât se poate de îndoielnic, căci îndoiala se transmite prin
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
o spasmodică desolidarizare de somatic. Rică avea rău de mare - mai exact, de oceanica libertate ce-l revendica. Corsar printre rațele de pe iaz, îl luase rău cu delfini de la stomac acum, când țărmul se pierdea degrabă din priviri. Lighioana abisală contorsionată în jurul lui îi evoca adâncul ieșit la suprafață, lumea întoarsă pe dos: mâini și guri conectate înșelător se căscau, se întindeau, căutau, apucau, strângeau, se degajau, alunecau mai departe, se insinuau iarăși în desime, abandonau și reveneau, încropind o dantelă
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
al ușii de la intrare. Deși ușile și geamurile erau închise, câteva reușiseră totuși să se strecoare în casă (la fel ca șoarecii, șopârlele sau șerpii, care, când vor să intre undeva, știu să se subțieze, să se descompună, să se contorsioneze, să se folosească și de cele mai înguste firide), decorând tapițeria cu un motiv verde original. Le vânam cu grijă. Culese una câte una, intrusele erau împrăștiate prin iarbă, suficient de departe încât să poată să plece în lumea largă
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
ceea ce va descrie ulterior ca fiind „cuvin‑ tele nerostite ale Celuilalt”. Erau cuvintele care au marcat un nou răsărit În viața sa : „Bineînțeles că nu este de nici un folos pământesc pentru nici unul dintre voi. Doar vă poate schilodi trupurile și contorsiona sufletele. Dar mă voi Împărtăși de fiecare dintre poverile voastre care vă schilo‑ desc și vă contorsionează. În căldura amestecată a compa‑ siunii voi cunoaște oroarea deplină a distrugerii voastre voluntare de către oameni de aceeași specie cu voi. Voi cunoaște
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
nou răsărit În viața sa : „Bineînțeles că nu este de nici un folos pământesc pentru nici unul dintre voi. Doar vă poate schilodi trupurile și contorsiona sufletele. Dar mă voi Împărtăși de fiecare dintre poverile voastre care vă schilo‑ desc și vă contorsionează. În căldura amestecată a compa‑ siunii voi cunoaște oroarea deplină a distrugerii voastre voluntare de către oameni de aceeași specie cu voi. Voi cunoaște greutatea poverii voastre purtând‑o Împreună cu voi, dar cu o Înțelegere mai profundă decât poate fi a
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
experimentale și proiecțiile sale în viața de zi cu zi. Societatea științifică virtuală sau industrială în care existența noastră economică și profesională ne încătușează, determină uneori reacții împotriva pierderii noastre în pură funcționalitate, eludând bazele vieții umane pe pământ. Reacțiile contorsionează factorii din exterior și interior ai proiecțiilor organice și biologice cu procesele tehnologice și fizice într-o secvență a generațiilor prin care istoria umanității devăluie o nouă antropologie. Ritualurile înțelegerii conduc și azi către o viziune spirituală. Toate religiile lumii
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
libertatea și drepturile fundamentale ale omului. Dezinteresul este o atitudine rușinoasă și foarte costisitoare. - Lectura încântă. Suntem ființe care tânjesc după frumos. Urâtul (nevalorificat estetic, netransfigurat) ne scandalizează, ne indispune, ne sleiește izvoarele creativității, ne predispune la maladii sufletești, ne contorsionează. Literatura bună, în toate formulele ei, împrospătează pofta de a trăi frumos. Frumosul naturii ori frumosul civilizației, frumosul din morală ori din artă, frumosul din fapte ori cel din gânduri, este ușor recognoscibil și întremător. Nu poți trăi frumos fără
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
de gât, întâlnește o Ilana care îl invadează, îl rupe din însingurarea lui. Pasiunea lor este hrănită demențial de gelozie. Întâi strecurată în doze infinitezimale prin sita imaginației, gelozia sporește pasiunea, dar turnată în cantități necontrolate direct dintr-o realitate contorsionată de excese și tulburări relaționale, stâlcește pasiunea într-o ură care alunecă în violențe atroce. În cele din urmă, căsătoria lor se destramă, iar mama pleacă cu rodul incert al iubirii lor, cu micul Boaz. Din acest punct, se și
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
de transport pe care americanii l-au amenajat pentru afișarea poeziei clasice și recente. Și atunci ce-i joacă tânărului nostru scriitor (ajuns acum la maturitate) renghiuri, ce-l face să-și dorească să se întoarcă valvârtej în țara asta contorsionată în care nașterea valorilor liberale e spasmodică și incertă? Ce spectru al Americii vede el prin lentilele sale de român îndrăgostit de Timișoara lui și spăimântat de Bucureștiul capitală a patriei sale cu â din i cu â din a
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
cum a sesizat critica, autoarea se teme de clișee, e în stare să își înfrâneze sentimentele pentru a nu cădea în stereotipii, să fugă de melancolie, pe care „au cărat-o în spate poeții neoromantici”. De aici, un „discurs antidiscursiv”, contorsionat cu bună știință, alungarea sentimentalismului prin exces de luciditate. Dacă termenul nu ar fi atât de lax, s-ar putea vorbi de postmodernism, cu referință specială la volumul Semne de viață (1987), unde expresia se simplifică, dar rămân contrastele, ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289524_a_290853]
-
Mihail Sadoveanu (1908) sau Soleima (1907) și Copca Rădvanului (1910) pentru a aminti doar două din nuvelele cu parfum oriental ale lui Gala Galaction. Acestea sunt operele ce abordează înainte și apoi relativ concomitent cu Mara lui Slavici tema amorului contorsionat cu străinul/necunoscutul de lângă mine. E interesant de observat faptul că istoria literară a oferit acestor texte, din varii motive, poziții privilegiate în operele scriitorilor cărora le aparțin. Critica literară nu le-a conferit însă un statut similar. Excepție fac
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
atunci la iveală nu numai dinții lui șocanți, ci și o uimitoare porțiune din rozalia gingie superioară, ca o figurină cu arc care sare din cutiuța ei, iar mîna îi zbura spre gură, în vreme ce umerii largi se zguduiau și se contorsionau. Și cu toate că vorbele pe care le înăbușea cu mîna-i zglobie erau acum de două ori ininteligibile pentru clasă, felul în care se abandona complet propriei veselii se dovedea irezistibil. Cînd, în sfîrșit, se declara învins, studenții lui erau în delir
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
nou comitet, N.D. Cocea, Lucia Demetrescu, Cicerone Theodorescu, Cezar Petrescu, Mihai Beniuc, Eugen Jebeleanu), aceasta devenind o structură subordonată integral politicului, chiar prin asumarea programului Frontului Național Democratic. Din discuția despre poezia atât de diversă și adesea gata să se contorsioneze, să se crispeze sub amenințarea vremurilor, din deceniul al V-lea, nu pot să lipsească ardelenii, în special cei de la Cercul Literar de la Sibiu. Alexandru Lungu cultivă o poezie apropiată de reportaj în unicul volum publicat în deceniul acesta, Ora
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
funcție pedagogică, deci rămân utile în scenariul mântuirii. Apariția figurilor zoomorfe echivalează cu tot atâtea teofanii. Cum personajele cantemiriene sunt însă departe de orice armonie divină, era absolut logic ca, atașate chipului lor, măștile să se deformeze. Simbolurile animaliere se contorsionează, creând adevărate "anamorfoze", sub presiunea fondului, a realității pe care ar fi trebuit să o controleze și să și-o supună. Lumea din Istoria ieroglifică nu este una în acord cu ordinea manualelor de conduită creștină. Prin urmare, autorul nu
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Dinamica actului de creație a devenit astfel un adaos al activității de creare a formelor. Diferențe grafologice semnificative de ordin pictural pot fi remarcate, așa cum arată Rudolf Arnheim în trăsăturile neinhibate, spontane la Velasquez sau Frans Hals, în trăsăturile violent contorsionate la Van Gogh sau în straturile de tușe aplicate grijuliu din tablourile lui Cezanne. Există: în uniformitatea punctelor aplicate de pointilliști, iar nivelarea atentă a oricărui element personal din textura lui Mondrian, Vasarely sau a altor pictori abstracționiști geometrici concordă
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
urmele lăsate de mâna pictorului și despre faze pregătitoare ale muncii de atelier. Și unele și altele sunt manifestări picturale care exprimă o stare de spirit, ca și trăsăturile neinhibate, spontane la Velasquez sau Frans Hals, ca și trăsăturile violent contorsionate la Van Gogh, ca și straturile de tușe aplicate grijuliu în tablourile impresioniștilor, ca și caracterul mecanic din uniformitatea punctelor aplicate de pointilliști, ca și nivelarea atentă a elementelor personale din textura și liniile lui Mondrian sau Vasarely. Din această
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
ochi au și nu văd! CFR-ul este el destulă carte, numai conduita narativă intra în calcul pentru cazul lui de sistem închis, luna foarte jos, cum de n-a căzut după dealuri! superioare clipirile frontului imobiliar de Pașcani, fereastra contorsionează lumini, parbrizul ud al orașului. Ceferistul de la întreținere repară provizoriu rama de geam desprinsă și face semn în carnet, peron de oameni măsurați pe linii de fugă, vagoanele de Tîrgu-Neamț depășite prin alunecare, iluminatul public pășcănean lămpi în ciorchine pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]