607 matches
-
resimțită precordial și pe marginea cubitală a antebrațului. Numeroase alte exemple de durere reflectată oferă practica medicală. II.1.7. ROLUL INTEGRATIV AL SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV Funcțiile sistemului nervos vegetativ sunt de autoreglare și coordonare reflexă a activității organelor efectoare contractile și secretoare, în vederea menținerii în limite normale a constantelor biologice și adaptării organismului la condițiile variabile impuse de mediul extern sau intern. Contrar mușchiului striat, ca principală structură somatică care declanșează contracții musculare reflexe sau voluntare și care degenerează, devenind
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
prin fenomene de predominanță simpatică sau parasimpatică, devin deficitare sau chiar imposibile. Cele două componente eferente ale sistemului nervos organo-vegetativ, deși provin din teritorii diferite ale axului cerebro-spinal, asigură inervația dublă și antagonistă a majorității viscerelor, în vederea autoreglării activității lor contractile sau secretorii și întreținerii echilibrului dinamic al funcțiilor respective. În general, efectele stimulării simpatice sunt de sens opus celor produse de excitarea parasimpaticului. Dacă una din componente exercită prin veriga chimică mediatoare acțiuni inhibitoare asupra unui organ oarecare, cealaltă componentă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
vagală se însoțește de deprimarea activității ritmice a inimii și de bronhoconstricție. Oprirea cordului produsă de excitarea electrică a vagului este însă de scurtă durată, datorită fenomenului de scăpare ventriculară (escape), care face ca mușchiul cardiac să-și reia activitatea contractilă în plină stimulare vagală. Natura sa pare a fi adrenergică, deoarece nu mai apare la animalul cu cordul spoliat de catecolamine, prin rezerpină. În timp ce vagul influențează indirect circulația, prin acțiunea sa cardioinhibitoare, simpaticul joacă un rol hotărâtor în menținerea tonusului
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
reacțiilor reflexe vegetative necesare pregătirii și desfășurării în limite normale a diferitelor forme de activitate cerebrală. Prin acest mecanism, contracția musculaturii striate, de pildă, ca manifestare somatică, se însoțește de vasodilatație locală și aport sanguin crescut, chiar de la începutul activității contractile a mușchiului. Tulburările vasomotorii asociate hemiplegiei de origine corticală sunt, de altfel, clasice, iar modificările pupilare și lăcrimarea din timpul stimulării zonei motorii a mușchilor extrinseci ai ochiului sunt bine cunoscute. (adaptare după Sherwood, 2001). După Guyton, atât cortexul motor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
exterior spre cavitatea centrală: pericardul, miocardul și endocardul. Pericardul este un sac dublu, format dintr-o foiță fibroasă în care se află câțiva cm3 de lichid seros, cu rol de lubrifiere și reducere a fricțiunii pereților cordului în timpul activității sale contractile. În afara rolului protector, pericardul participă la limitarea umplerii diastolice, mai ales a ventriculului drept, protejând astfel circulația pulmonară împotriva unei eventuale supraîncărcări. Pericardul servește și ca suport pentru atrii, împiedicând regurgitarea sângelui din ventricule în auricule în cazul unor presiuni
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ele. Structura și ultrastructura fibrei miocardice este următoarea (fig. 67): În centrul discului întunecat se află stria clară (stria Hensen - H), ce marchează centrul sarcomerului, zona în care nu se formează punți transversale actomiozinice. În afara aparatului metabolic și al celui contractil, o semnificație morfo-funcțională deosebită la nivelul fibrei musculare cardiace o au cele două tuburi longitudinale marginale. Ansamblul format dintr-un tub în „T” și cele două cisterne care îl mărginesc este numit triadă și are o semnificație deosebită în procesul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de cca 2 cm, fiind situat între vena cavă superioară și atriul drept, în sulcus terminalis. Este format dintr-o aglomerare centrală de celule neuronale nodale (P), de dimensiuni reduse, de formă rotunjită, ovalară, cu aspect palid, lipsite de elemente contractile, dispuse în strâns contact și dotate cu automatism. Nodulul mai conține celule de tip intermediar (tranziționale) fusiforme, cu rare elemente contractile, și contacte de tip nexus, precum și celule miocardice propriu-zise. Nodulul este vascularizat de artera sinusală, ram din coronara dreaptă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
centrală de celule neuronale nodale (P), de dimensiuni reduse, de formă rotunjită, ovalară, cu aspect palid, lipsite de elemente contractile, dispuse în strâns contact și dotate cu automatism. Nodulul mai conține celule de tip intermediar (tranziționale) fusiforme, cu rare elemente contractile, și contacte de tip nexus, precum și celule miocardice propriu-zise. Nodulul este vascularizat de artera sinusală, ram din coronara dreaptă, și conține fibre simpatice și parasimpatice din vagul drept. Nodulul sinusal îndeplinește rol de generator electric primar, care impune ritmul fiziologic
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
primelor, și a zgomotului II - diastolic, în cazul valvulelor aortice. Venele cave și pulmonare deși - nu prezintă un sistem valvular - cantitatea de sânge refluată din auricule în timpul sistolei auriculare este neglijabilă. II.2.2. CORDUL ORGAN ENDOCRIN În afara fibrelor miocardice contractile și a sistemului excito-conductor, cercetările cu microscopul electronic au pus în evidență un al treilea tip de celule cardiace la nivelul auriculelor, cu conținut bogat în granule secretoare. Faptul, fiind semnalat de Jamieson și Palade (1964) și confirmat ulterior de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Alte peptide vasoactive (VIP, substanța P, neurotensină, SRA) au fost identificate în inima mamiferelor, cu rol fiziologic încă neprecizat. II.2.3. REGLAREA NEUROUMORALĂ A ACTIVITĂȚII INIMII Pentru a satisface necesitățile variabile ale organismului inima își reglează și adaptează activitatea contractilă ritmică prin mecanisme de autoreglare și control pe căi neuro-umorale complexe intrinseci și extrinseci. A. Mecanismele intrinseci au la bază capacitatea inimii denervate sau chiar izolate, de a se contracta în absența oricăror influențe nervoase sau umorale din afară. Îndeplinind
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
denervate sau chiar izolate, de a se contracta în absența oricăror influențe nervoase sau umorale din afară. Îndeplinind rol de pacemaker cardiac, mecanismul intrinsec realizat și întreținut prin procese electrochimice și metabolice celulare, asigură contractilitatea ritmică cu frecvență și forță contractilă variabilă în funcție de gradul de umplere și întindere diastolică a fibrelor miocardice. La rândul lor, mecanismele intrinseci ale autoreglării activității contractile cardiace sunt de două feluri: heterometrice și homeometrice. Din prima categorie a mecanismelor intrinseci heterometrice face parte în primul rând
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
pacemaker cardiac, mecanismul intrinsec realizat și întreținut prin procese electrochimice și metabolice celulare, asigură contractilitatea ritmică cu frecvență și forță contractilă variabilă în funcție de gradul de umplere și întindere diastolică a fibrelor miocardice. La rândul lor, mecanismele intrinseci ale autoreglării activității contractile cardiace sunt de două feluri: heterometrice și homeometrice. Din prima categorie a mecanismelor intrinseci heterometrice face parte în primul rând dependența forței de contracție a cordului de gradul întinderii telediastolice a fibrelor miocardice, fenomen cunoscut sub denumirea de „legea adaptării
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sau de pirexie peste 43oC. Spre deosebire de modificările fazice homeo- și heterometrice, cele tonice bazale se produc prin mecanismul expresiei genice implicat în sinteza proteinelor miocardice. Codificarea izoformelor proteinelor reglatoare și îndeosebi a troponinei (T) influențează sensibilitatea la Ca2+ a proteinelor contractile și viteza lor de contracție. B. Mecanismele extrinseci asigură pe căi neuroreflexe și umorale reacțiile cardiovasculare compensatoare și variațiile adaptative ale forței și frecvenței cardiace în vederea menținerii debitului-bătaie adecvat. Ele întregesc mecanismele autoreglării intrinseci, realizând restabilirea și adaptarea promptă a
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de tip feedback negativ cu participarea mecano- și chemoreceptorilor de la nivelul zonelor reflexogene, căilor aferente și eferente și a centrilor vasomotori bulbari modulați de anumite zone nervoase centrale supraiacente. Aparatul cardiovascular acționând ca un tot unitar, reglarea nervoasă a activității contractile cardiace se realizează sinergic și simultan cu cea a reactivității vasculare. Starea de echilibru și stabilitatea autoîntreținută a circulației are la bază procese neuroreflexe complexe a funcțiilor cardiovasculare pe cale dublă simpatică și parasimpatică. Excitantul fiziologic al autoreglării neuroumorale a circulației
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sistem vascular. Căile simpatice plecate de la nivelul primelor 5-6 segmente medulare toracice se articulează sinaptic cu neuronii postganglionari simpatici în ganglionii cervico-dorsali de la care pleacă fibrele nervilor cardiaci superior, mijlociu și inferior, distribuindu-se atât sistemului excitoconductor, cât și fibrelor contractile miocardice. Eliberarea noradrenalinei depinde atât de frecvența descărcărilor simpatice (5-20/sec), cât și de participarea unor modulatori locali (acetilcolină, dopamină) și circulanți (angiotensină, adrenalină circulantă etc.). Efectul inotrop pozitiv al catecolaminelor este parțial mediat de stimularea canalelor lente de calciu
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
simpatice (5-20/sec), cât și de participarea unor modulatori locali (acetilcolină, dopamină) și circulanți (angiotensină, adrenalină circulantă etc.). Efectul inotrop pozitiv al catecolaminelor este parțial mediat de stimularea canalelor lente de calciu de către cAMP crescut la nivelul sistemului excitoconductor și contractil cardiac. Cele două componente vegetative acționează complex cu repercusiuni asupra funcției globale a inimii. Efectele cardioinhibitorii ale acetilcolinei predomină asupra cardiostimulării alfa-adrenergice. La rândul său, neuropeptidul Y cotransmițător adrenergic inhibă efectele cardiace ale vagului (Potter și Ulman, 1994). II.2
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de contracție cardiacă (cameră de amortizare — Windkessel după autorii germani). Energia potențială acumulată în timpul distensiei sistolice va acționa în diastolă asupra masei sanguine, determinând deplasarea ei în continuare spre țesuturi, în al doilea rând, arterele îndeplinesc rol de canale conductoare contractile ce asigură deplasarea adecvată a sângelui de la cord spre țesuturi, în vederea transportului de oxigen și substanțe nutritive, necesare combustiilor și activității tisulare. La rândul lor, capilarele sunt constituite dintr-un singur strat de celule endoteliale dispuse pe o membrană bazală
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
rândul lor, capilarele sunt constituite dintr-un singur strat de celule endoteliale dispuse pe o membrană bazală externă de natură polipeptidică. În afara acesteia, se găsesc din loc în loc celulele periteliale, descrise de Rouget, și considerate mult timp ca formațiuni mioepiteliale contractile. După datele mai noi, periteliul capilar ar fi însă de origine reticuloendotelială, cu rol de barieră fagocitară între capilare și spațiile interstițiale. Pe măsură ce se ramifică și-și reduc diametrul, arteriolele conțin musculatură netedă din ce în ce mai redusă. La nivelul metarteriolelor apar discontinuități
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
vaselor pulmonare și capacității vasculare înalte a plămânilor. Dintre factorii determinanți ai presiunii arteriale la nivelul marii și micii circulații, motopompa aspiro-respingătoare cardiacă deține primul loc. Inima, ca organ propulsor, intervine prin debitul cardiac, dependent, la rândul său, de forța contractilă a miocardului, de frecvența cardiacă și de întoarcerea venoasă. Cu cât umplerea diastolică este mai bună, cu atât forța de contracție va fi mai mare și debitul sistolic mai crescut, cu răsunet corespunzător asupra debitului cardiac și presiunii arteriale. Scăderea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
potasiu și cu plasmakininele formate secundar activării proteazelor tisulare (kalicreine) de către adrenalină. Contrar catecolaminelor, acetilcolina, făcând oficiul de mediator chimic al fibrelor parasimpatice terminale și simpatico-parasimpatice ganglionare, acționează mai complex. Prin acțiunea parasimpatomimetică directă provoacă vasodilatație periferică și inhibarea activității contractile a cordului. Răspunsurile dilatator și cardioinhibitor sunt însă de scurtă durată, datorită inactivării imediate de către colinesteraze. Cea de-a doua acțiune a acetilcolinei, excitoganglionară, contribuie la apariția reacțiilor compensatoare adreno-simpatice, eliberatoare de catecolamine, de la nivelul ganglionilor simpatici și medulosuprarenalei, considerată
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
fi dat fenomenul de scăpare ventriculară (escape), a cărui natură adrenergică a fost dovedită cu ajutorul reserpinei, substanță spoliatoare de catecolamine. În timp ce la animalul normal inima oprită prin excitarea electrică a vagului își reia contractilitatea ritmică înainte de întreruperea stimulării, reluarea activității contractile a cordului nu se mai produce pe preparatul în prealabil reserpinizat. Rezultă că, în condiții normale, acetilcolina exercită atât efecte cardioinhibitoare directe, cât și acțiuni indirecte, catecolamin-eliberatoare la nivelul structurilor simpatico-adrenergice. Prin acțiunile indirecte, acetilcolina asigură antagonismul interstimulant dintre componenta
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
contracția musculaturii netede vasculare și extravasculare (gastrointestinale, uterine, bronșice, renale etc), intensitatea acțiunii lor diferă. Spre deosebire de ET1 (umană) care exercită efecte maxime constrictoare la nivel arteriolo-capilar inclusiv cardiac și pulmonar, VIC acționează îndeosebi asupra musculaturii netede gastrointestinale (Nayler, 1990). Efectele contractile au la bază activarea fosfolipazei C, creșterea IP3 și mobilizarea calciului intracelular. Prin același mecanism al activării proteinkinazei C, formării de IP3 și creșterii influxului de Ca2+ ca depolarizant membranar, endotelinele produc vasoconstricție arteriolo-capilară generală, pulmonară și coronară, însoțită de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sângele arterial. Aceștia acționează direct asupra ariilor chemosensibile ale centrilor respiratori și indirect, prin intermediul zonelor reflexogene periferice. Prin acțiunea directă, excesul de bioxid de carbon și ioni de hidrogen determină excitarea centrilor respiratori, activarea căilor nervoase aferente și intensificarea activității contractile a mușchilor inspiratori și expiratori, în vederea îndepărtării excesului creat cu ajutorul ventilației crescute. La rândul său, oxigenul influențează indirect reactivitatea centrilor respiratori. Scăderea acestuia în sângele arterial sub valorile normale excită chemoreceptorii zonelor reflexogene, activând transmiterea de semnale reglatoare la centrii
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
copt, descompunându-l în lanțuri scurte de 2-3 monozaharide. Din momentul în care bolul alimentar trece prin pasajul faringo-esofagian, controlul conștient al digestiei se mai regăsește numai în timpul expulsiei anale. Fenomenele motorii care asigură progresia conținutului alimentar sunt rezultatul activității contractile a musculaturii netede sub control neurovegetativ local și cerebro-spinal. Transformările suferite de alimente în timpul traversării tubului digestiv comportă o serie de procese fizico-chimice simultane sau succesive, reglate pe cale nervoasă și umorală prin mecanisme reflexe de autoreglare și control permanent. În
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
revenind sistemului nervos intrinsec (plexurilor Auerbach și Meissner). Faptul că fragmentele de stomac sau de intestin plasate într-un lichid de perfuzie oxigenat continuă să se contracte spontan demonstrează că tractusul gastrointestinal posedă în însăși structura sa elementele necesare activității contractile ritmice. Chiar în repaus și pe nemâncate, stomacul prezintă un tonus și o anumită presiune intragastrică datorită contracției permanente a fibrelor musculare circulare (8-10 cm apă), care sunt mai ridicate la nivelul fundului și porțiunii sale verticale. În afara bulei gazoase
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]