432 matches
-
trupelor sovietice a fost numit mareșalul Semion Timoșenko, un veteran al primului război mondial și al războiului civil. Timoșenko nu avusese decât un succes limitat în bătălia de la Smolesk de cu un an mai înainte, a fost autorul victoriei din contraofensiva de iarnă și a asigurat victoria din ofensiva de primăvără. Comisarul politic al lui Timoșenko a fost Nikita Hrușciov. Trebuie remarcată situația deosebită a trupei sovietice. În timpul dezastrului din anul precedent, cei mai mulți soldaților instruiți ai Armatei Roșii fuseseră uciși sau
A doua bătălie de la Harkov () [Corola-website/Science/307036_a_308365]
-
au dovedit atât de grele, încât sovieticii au fost nevoiți să mobilizeze al doilea eșalon al forțelor lor, pregătindu-le să fie trimise în prima linie. Intensitatea luptelor a fost maximă în zona satului Nepokritaia, unde germanii au lansat trei contraofensive locale. Până la sfârșitul zilei, sovieticii avansaseră cel mult 10 km. În timpul luptelor, generalul Moskalenko a avut surpriza să afle că are în față două divizii, nu doar una, așa cum erau indicațiile spionajului sovietic. Un jurnal capturat de sovietici al unui
A doua bătălie de la Harkov () [Corola-website/Science/307036_a_308365]
-
cele sovietice, cam 20.000 de soldați uciși, răniți sau dispăruți. Îndiferent de amploarea pierderilor, această luptă a fost un uriaș pas înapoi pentru sovietici, eșec care avea să pună capăt seriei nemaipomenite de succese ale Armatei Roșii din timpul contraofensivei de iarnă și a celor de mai mică amploare din primăvară. Istoricii militari au încercat să evidențieze motivele pentru dezastrul din timpul celei de-a doua bătălii de la Harkov. Unii dintre istoricii militari sovietici au aruncat vina pe incapacitatea STAVKA
A doua bătălie de la Harkov () [Corola-website/Science/307036_a_308365]
-
V al frontului, erau tot atât de dornici să continue șirul de succese din iarnă, cel puțin tot atât de mult cât doreau generalii germani să- și ia revanșa, subapreciind forța inamicilor lor, după cum declara mai târziu comandantul Armatei a 38-a, Chirill Moskalenko. Contraofensiva sovietică de iarnă slăbise Wehrmachtul, dar nu-l distrusese. După cum cita Moskalenko pe unul dintre sodații săi, ""acești fasciști s-au trezit după ce au hibernat"". Dorința lui Stalin să-și folosească armatele proaspăt recrutate, care erau slab pregătite și dotate
A doua bătălie de la Harkov () [Corola-website/Science/307036_a_308365]
-
serie de lupte de apărare, retrăgându-se mai întâi la Smolensk, iar mai apoi în apropierea Moscovei. A fost comandantul Frontului Kalinin din octombrie 1941 până în august 1942, jucând un rol de primă importanță în luptele din jurul capitalei și în contraofensiva sovietică din iarna 1941-1942. Pentru succesele în luptele din jurul Moscovei a fost avansat la gradul de general-colonel. Konev a ocupat funcții importante de comanda pentru tot restul războiului: comandant al Fronturilor de Vest (până în februarie 1943), de Nord-Vest (februarie-iulie 1943
Ivan Konev () [Corola-website/Science/306984_a_308313]
-
celui de-al doilea război mondial, și Ministru al Apărării din 1949 până în 1953. Cât timp s-a aflat în fruntea Marelui Stat Major, Vasilevski a fost principalul autor al și coordonator al planurilor a aproape tuturor ofensivelor sovietice, de la contraofensiva de la Stalingrad până la asaltul împotriva Prusiei Răsăritene și Königsbergului. Vasilevski s-a născut pe 18 septembrie/30 septembrie 1895 în Novaia Golcia, uezdul Kineșma (azi parte a orașului Viciuga - regiunea Kostroma). Vasilevski a fost al patrulea copil dintre cei opt
Alexandr Vasilevski () [Corola-website/Science/307133_a_308462]
-
curtea Marelui Stat Major a explodat o bombă, iar Vasilevski a fost rănit ușor, dar a continuat să lucreze. Marele Stat Major a fost evacuat în subsolurile orașului, continuând să lucreze la capacitate maximă. În decembrie 1941, Vasilevski a coordonat contraofensiva de la Moscova, iar la începutul anului 1942, a coordonat contraofensiva generală dinspre Moscova spre Rostov. În aprilie 1942, el a coordonat operațiunea eșuată de eliminare a pungii de la Demiansk. După ce mareșalul Șapoșnikov s-a îmbolnăvit din nou, Vasilevski a fost
Alexandr Vasilevski () [Corola-website/Science/307133_a_308462]
-
a fost rănit ușor, dar a continuat să lucreze. Marele Stat Major a fost evacuat în subsolurile orașului, continuând să lucreze la capacitate maximă. În decembrie 1941, Vasilevski a coordonat contraofensiva de la Moscova, iar la începutul anului 1942, a coordonat contraofensiva generală dinspre Moscova spre Rostov. În aprilie 1942, el a coordonat operațiunea eșuată de eliminare a pungii de la Demiansk. După ce mareșalul Șapoșnikov s-a îmbolnăvit din nou, Vasilevski a fost numit șef al marelui Stat Major (interimar) pe 24 aprilie
Alexandr Vasilevski () [Corola-website/Science/307133_a_308462]
-
al marelui Stat Major (interimar) pe 24 aprilie și promovat la gradul de general colonel pe 26 aprilie. În mai 1942 s-a petrecut una dintre cele mai controversate evenimente din cariera lui Vasilevski: a doua bătălie de la Harkov, o contraofensivă eșuată care a dus la o înfrângere usturătoare a Armatei Roșii și care a fost continuată de o contraofensivă germană încununată cu succes (Operațiunea Albastru) în sud. După respingerea germanilor din fața Moscovei, moralul sovieticilor era ridicat, iar Stalin era hotărât
Alexandr Vasilevski () [Corola-website/Science/307133_a_308462]
-
mai 1942 s-a petrecut una dintre cele mai controversate evenimente din cariera lui Vasilevski: a doua bătălie de la Harkov, o contraofensivă eșuată care a dus la o înfrângere usturătoare a Armatei Roșii și care a fost continuată de o contraofensivă germană încununată cu succes (Operațiunea Albastru) în sud. După respingerea germanilor din fața Moscovei, moralul sovieticilor era ridicat, iar Stalin era hotărât să lanseze o nouă contraofensivă în timpul verii. Ca urmare a ordinelor lui Stalin, ofensiva spre Harkov a fost lansată
Alexandr Vasilevski () [Corola-website/Science/307133_a_308462]
-
la o înfrângere usturătoare a Armatei Roșii și care a fost continuată de o contraofensivă germană încununată cu succes (Operațiunea Albastru) în sud. După respingerea germanilor din fața Moscovei, moralul sovieticilor era ridicat, iar Stalin era hotărât să lanseze o nouă contraofensivă în timpul verii. Ca urmare a ordinelor lui Stalin, ofensiva spre Harkov a fost lansată pe 12 mai 1942. Când amenințarea unei încercuiri a sovieticilor a devenit evidentă, Vasilevski și Jukov au cerut permisiunea să înceapă retragerea. Stalin a refuzat să
Alexandr Vasilevski () [Corola-website/Science/307133_a_308462]
-
Gheorghi Jukov pe frontul de la Stalingrad, el a încercat să coordoneze coordoneze apărarea orașului în condițiile în care legăturile radio funcționau cu intermitențe. Pe 12 septembrie 1942, în timpul unei întâlniri cu Stalin, Vasilevski și Jukov și-au prezentat planul pentru contraofensiva de la Stalingrag după o masă rotundă de o noapte întreagă.. Două luni mai târziu, pe 19 noiembrie, în condițiile în care Stalingradul continua să reziste, a fost lansată Operațiuea Uranus. Jukov fusese trimis să coordoneze Operațiunea Marte (contraofensiva de la Rjev
Alexandr Vasilevski () [Corola-website/Science/307133_a_308462]
-
planul pentru contraofensiva de la Stalingrag după o masă rotundă de o noapte întreagă.. Două luni mai târziu, pe 19 noiembrie, în condițiile în care Stalingradul continua să reziste, a fost lansată Operațiuea Uranus. Jukov fusese trimis să coordoneze Operațiunea Marte (contraofensiva de la Rjev), iar Vasilevski a rămas lângă Stalingrad să execute dubla învăluire care avea să ducă în cele din urmă la încercuirea forțelor Axei din regiune și la anihilarea armatelor lor căzute în capcană. Planul contraofensivei de la Stalingrad a dat
Alexandr Vasilevski () [Corola-website/Science/307133_a_308462]
-
să coordoneze Operațiunea Marte (contraofensiva de la Rjev), iar Vasilevski a rămas lângă Stalingrad să execute dubla învăluire care avea să ducă în cele din urmă la încercuirea forțelor Axei din regiune și la anihilarea armatelor lor căzute în capcană. Planul contraofensivei de la Stalingrad a dat naștere la unele dezbateri între Vasilevski și Constantin Rokossovski, acesta din urmă dorind ca să fie prevăzut un atac suplimentar care să curețe orașul de elementele inamice cantonate aici. Refuzul lui Vasilevski de a-i urma sfaturile
Alexandr Vasilevski () [Corola-website/Science/307133_a_308462]
-
să ordone executarea unui atac preventic, după cum propunea Nikita Hrușciov. Când în sfârșit s-a declanșat Bătălia de la Kursk pe 4 iulie 1943, Vasilevski a fost responsabil pentru Fronturile Voronej și al Stepei. După înfrângerea germanilor la Kursk și declanșarea contraofensivei generale pe malul stâng al Nipruului, Vasilevski a conceput și coordonat operațiunile ofensive în regiunea Donbasului. Mai târziu, în același an, el a conceput planurile și a condus operațiunile de luptă pentru eliberarea Peninsula Crimeea. La începutul anului 1944, Vasilevski
Alexandr Vasilevski () [Corola-website/Science/307133_a_308462]
-
lui Jukov, iar un altul l+a primit Stalin). În timpul unei inspecții în Sevastopol, mașina lui Vasilevski a călcat pe o mină (10 mai). Mareșalul a fost evacuat la Moscova, pentru refacere după rănile suferite în explozie. În timpul Operațiunii Bagration, contraofensiva generală din Belarus, Vasilevski a coordonat ofensiva Fronturilor Baltice și Belarus. Când forțele sovietice au intrat în țările baltice, Vasilevski și-a asumat responsabilitate pentru toate fronturile baltice. Pe 29 iulie 1944, el a primit titlul de Erou al Uniunii
Alexandr Vasilevski () [Corola-website/Science/307133_a_308462]
-
ele pot oferi oamenilor o șansă să lupte împotriva invaziei vegetale. Înainte de a părăsi satul, el îi face cadou lui Milu o macetă. Cu ajutorul acesteia, băiatul reușește să curețe o suprafață mai mare din jurul casei, dar gestul său atrage o contraofensivă a porumbului. Într-o singură după-amiază, casa sa este atacată de plantele care o omoară pe bunica sa. Rămas singur, Milu decide să plece pe urmele tractoristului. Călătoria este deosebit de primejdioasă, dar băiatul încearcă să profite de momentele zilei în
Vegetal (roman) () [Corola-website/Science/332567_a_333896]
-
românești din zona Racoviței pe frontul dobrogean, inamicul a concentrat în sudul Transilvaniei Armata a IX-a germană, comandată de generalul Erich von Falkenhayn, care a reușit să oprească ofensiva română la porțile Sibiului și mai apoi să treacă la contraofensivă. Astfel, Racovița a devenit din nou teatru de luptă, urmele acestuia putându-se vedea și astăzi sub forma tranșeelor care șerpuiesc pe la „Portișoară”, pe „Dealu Humelor”, precum și pe „Șanțu Săghișului”. Satul a fost evacuat de către trupele române după ce în noaptea
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
pe 8 februarie 1943) și prin Harkov (cucerit pe 16 februarie 1943). Hitler, pentru a salva poziția din sud, a luat decizia să abandoneze intrândul de la Rjev, eliberând suficiente trupe germane pentru a asigura o ripostă eficientă în estul Ucrainei. Contraofensiva lui Manstein, sprijinită de excelent antrenatul "Corp Panzer SS" echipat cu tancuri Tiger, a pornit pe 20 februarie 1943 și și-a croit drum prin Poltava, recucerind Harkovul în a treia săptămână a lunii martie, când a fost oprită de
Frontul de Răsărit (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/298322_a_299651]
-
la sud de Moscova. Tula a devenit ținta atacurilor germane care urmăreau străpungerea defensivei sovietice între 24 octombrie și 5 decembrie 1941. Orașul puternic fortificat a rezistat cu succes atacurilor germanilor, asigurând apărarea flancului sudic al defensivei Moscovei și favorizând contraofensiva care avea să îndepărteze pericolul din preajma capitalei sovitice. Tula a primit titlul de Oraș Erou în 1976. În 1941, germanii au suferit în fața Moscovei prima lor înfrângere decisivă a campaniei din URSS. Înaintarea Grupului de Armate Centru a fost stopată
Oraș Erou () [Corola-website/Science/307715_a_309044]
-
germane. Generalul Gheorgi Jukov, care fusese însărcinat cu apărarea orașului, a lăsat la nivelul comandanților din prima linie inițiativa în stabilirea tacticilor luptelor de apărare, el concentrându-se asupra concentrării de trupe proaspete aduse din Siberia și asupra pregătirii contraatacului. Contraofensiva sovietică a fost declanșată pe 5 decembrie 1941. În condițiile uneia dintre cele mai reci ierni din istoria orașului, forțele sovietice, inclusiv trupe de schiori bine echipați, au împins înapoi trupele germane sleite de frig și lupte, alungându-i din fața
Oraș Erou () [Corola-website/Science/307715_a_309044]
-
golfului, ceea ce i-a împiedicat pe germani să folosească portul pentru aprovizionarea trupelor lor. Novorossisk a primit titlul de Oraș Erou în 1973. Volgograd este numle din zilele noastre al Stalingradului. Stalingradul a fost apărat din iulie până în noiembrie 1942, contraofensiva sovietică din 19 noiembrie prinzând în capcană forțele Axei în oraș și în zona înconjurătoare. Germanii și aliații lor au capitulat pe 2 februarie 1943, acest moment fiind un punct de cotitură al întregii conflagrații mondiale. Intensitatea deosebită a bătăliei
Oraș Erou () [Corola-website/Science/307715_a_309044]
-
o scurtă perioadă, ca apoi, în primăvara anului 1942, Corpul 6 să fie deplasat pe front în zona Izyum. Aici i s-au subordonat 4 divizii de infanterie românești (1, 2, 4 și 20) care fuseseră deplasate în zonă în timpul contraofensivei sovietice de iarnă. În mai 1942, generalul Corneliu Dragalina și-a condus trupele în timpul celei de-a doua bătălii de la Kharkov. Trupele române au reușit să ia 26.432 de prizonieri și un număr mare de tancuri ușoare T-60
Corneliu Dragalina () [Corola-website/Science/307418_a_308747]
-
nu s-a permis nici pătrunderea echipamentului și muniției. Bosniacii din Srebrenica s-au plâns de atacurile soldaților sârbi, în timp ce pentru sârbi părea că forțele guvernului bosniac din Srebrenica utilizau „zona de securitate” ca bază convenabilă din care să lanseze contraofensive împotriva Armatei Republicii Srpska (VRS) și că UNPROFOR nu acționează pentru a-i împiedica. Generalul Sefer Halilović a recunoscut că elicopterele ARBiH încălcaseră "no-fly zone"-ul și că el personal trimisese opt elicoptere cu muniții către Divizia 28. O misiune
Masacrul de la Srebrenica () [Corola-website/Science/313215_a_314544]
-
următoare, pe 5, francezii și aliații lor lansează o violentă ofensivă, dar nu pot disloca excelentul dispozitiv prevăzut de arhiducele Carol, desfășurat în spatele liniei fortificate construite de-a lungul râului Russbach. Pe data de 6, în timpul dimineții, austriecii lansează o contraofensivă decisă dar imprecis coordonată, care aproape dislocă centrul inamic, dar aripile acestuia rezistă și, prin desfășurarea unei „Mari Baterii” și organizarea unei ofensive puternice pe stânga austriecilor și în centru, Napoleon reușește să oblige armata austriacă să se retragă treptat
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]