898 matches
-
educația muzicală ca student la Conservatorul de Muzică „Ciprian Porumbescu” din București, sub îndrumarea unor maeștri că dr. Ioan Șerfezi și dr. Dragoș Alexandrescu (teorie muzicală și solfegii); Emilia Comișel, (folclor); Gheorghe Dumitrescu (armonie);dr. Zeno Vancea și Dinu Ciocan (contrapunct); Tudor Ciortea și Miriam Marbé (Forme muzicale), Ioan D.Vicol, D.D.Botez, Ion Marian - artist al poporului (dirijat), Alfred Mendelsohn și Tiberiu Olah (asistent), clasa de compoziție-1958-1960, Gabriela Sachelarie (Istoria muzicii vechi), dr. Octavian Lazăr Cosma (istoria muzicii românești). Ploiești
Leonida Brezeanu () [Corola-website/Science/313094_a_314423]
-
poate fi considerat printre cei care prezintă în arta sa elemente ale viitorului stil baroc. Termenul de muzică baroc definește o schimbare în muzica timpului, care din polifonică devine "baroc" prin utilizarea lungimilor contrastante a diferitelor fraze muzicale, a folosirii contrapunctului și a armoniei. Nașterea operei ca gen muzical aparte s-a produs la începutul barocului prin fuziunea dintre muzică și poezie, fiind mai apoi dezvoltată și evoluând la genul muzical consacrat de astăzi în timpul perioadei rococo. În literatură, atracția exercitată
Baroc () [Corola-website/Science/299451_a_300780]
-
Radiodifuziunii Române. a absolvit în 1953 Conservatorul de Muzică "Ciprian Porumbescu" din București, secțiile Dirijat coral și Pedagogie muzicală, beneficiind de îndrumarea unor însemnați mentori: D. D. Botez - dirijat coral, I. D. Chirescu - Teorie și solfegii, I. Dumitrescu - Armonie, N. Buicliu - Contrapunct, Z. Vancea - Istoria muzicii, Ț. Rogalski - Orchestrație. În perioada 1953-1965, maestrul Aurel Grigoraș a fost dirijorul corului Teatrului de opereta din București, iar din 1965 până în 2000, a condus Corul Radiodifuziunii Române. În anul 1975, maestrul a condus Corul Operei
Aurel Grigoraș () [Corola-website/Science/328654_a_329983]
-
revista "Arta," 1982. A avut numeroase colaborări cu studii și articole despre arta plastică, poezie, proză, eseu, articole polemice și de angajament civic la revistele:" Arta, "serie veche și nouă", SCIA, Almanahul Arta, Artelier, Balkon, Almanahul literar, Luceafărul "(serie nouă)," Contrapunct, 22, Dilema, România literară, Apostrof, Avantaje, Vineri, Amphion, Ianus, Observatorul Cultural "etc. Din 1992, Pavel Șușară a fost autorul unei rubrici permanente de critică de artă al revistei România literară. Colaborare a încetat abrupt în 2010, după ce una dintre cronicile
Pavel Șușară () [Corola-website/Science/314547_a_315876]
-
de origine savoiardă și elvețiană, s-a născut în anul 1875 în Țara Bascilor, patria mamei sale. Este admis la Conservatorul din Paris în 1889, unde își urmează studiile până în anul 1900, perioadă în care studiază pianul cu Charles Bériot, contrapunctul și fuga cu André Gedalge și compoziția cu Gabriel Fauré. Sub îndrumarea profesorilor săi compune cantata Myrrsha, în încercarea de a cuceri Grand Prix du Rome, cu care, în anul 1901, obține doar locul al doilea. În același an compune
Introducere și Allegro (Maurice Ravel) () [Corola-website/Science/335527_a_336856]
-
Moinești, 2005, 2006), "Cafeneaua literară" (Pitești, 2006, 2007), "Cetatea culturală" (Cluj-Napoca, 2007), "Clio" (revista a Asociației Istoricilor Bănățeni, care a apărut la Timișoara, între anii 1992 și 1994), "Comterra" («Review of Comterra's Academy» - București, 2001), "Contemporanul" (București, 1968 - 1969), "Contrapunct" (București, revista a Uniunii Scriitorilor, 1991), "Convergente Românești / Romanian Convergences" (Londra, 1985 - 1987), "Dacia magazin" (New York - Dacia Revival Internațional, 2005, 2006, 2007), "Dreptul la timp" (la care a fost și redactor - Timișoara, 1990), "Familia" (Oradea, 1971; 2005, 2006), "Haiku" (București
Ion Pachia-Tatomirescu () [Corola-website/Science/309382_a_310711]
-
redactor al revistei Tomis, din Constanța (oraș în care a locuit câțiva ani). În 1990-1991 a colaborat la ziarul România liberă. În 1992 a fost invitat de Ion Stratan, Mariana Marin și Hanibal Stănciulescu să facă parte din redacția revistei "Contrapunct". Din 1994 este director al revistei "Contrapunct" și președinte al Fundației pentru literatură și arte vizuale Contrapunct. „ De cîte ori întîlnesc numele lui Ioan Vieru - fie pe coperta unei cărți, fie sub un grupaj de versuri într-o revistă, fie
Ioan Vieru (poet) () [Corola-website/Science/311458_a_312787]
-
în care a locuit câțiva ani). În 1990-1991 a colaborat la ziarul România liberă. În 1992 a fost invitat de Ion Stratan, Mariana Marin și Hanibal Stănciulescu să facă parte din redacția revistei "Contrapunct". Din 1994 este director al revistei "Contrapunct" și președinte al Fundației pentru literatură și arte vizuale Contrapunct. „ De cîte ori întîlnesc numele lui Ioan Vieru - fie pe coperta unei cărți, fie sub un grupaj de versuri într-o revistă, fie într-o antologie a poeziei române de
Ioan Vieru (poet) () [Corola-website/Science/311458_a_312787]
-
la ziarul România liberă. În 1992 a fost invitat de Ion Stratan, Mariana Marin și Hanibal Stănciulescu să facă parte din redacția revistei "Contrapunct". Din 1994 este director al revistei "Contrapunct" și președinte al Fundației pentru literatură și arte vizuale Contrapunct. „ De cîte ori întîlnesc numele lui Ioan Vieru - fie pe coperta unei cărți, fie sub un grupaj de versuri într-o revistă, fie într-o antologie a poeziei române de azi - este imposibil să nu îmi revină în memorie silueta
Ioan Vieru (poet) () [Corola-website/Science/311458_a_312787]
-
și să aducă în univers o pace dură, dar luminată. În cărțile care au urmat, Herbert a ales să submineze triumful lui Paul folosind un repertoriu de eșecuri și paradoxuri filozofice; "Dune" a fost o melodie eroică, iar "Mântuitorul Dunei" contrapunctul ei. La începutul celui de-al doilea roman, "Mântuitorul Dunei", religia lui Muad’Dib și-a trimis soldații fanatici într-un jihad interstelar, provocând moartea a miliarde de oameni. Viziunea sa de pace este alterată de birocrații religioși dogmatici, iar
Copiii Dunei () [Corola-website/Science/322405_a_323734]
-
care a avut doi copii: regizoarea Sorana Coroamă-Stanca și chirurgul ortoped Gheorghe (Ginel) Plăcințeanu. Mansi Barberis a decedat în București, la 11 octombrie 1986. Mansi Barberis a absolvit Conservatorul din Iași în 1922. S-a specializat la Berlin, studiind armonia, contrapunctul, formele muzicale, orchestrația cu Wilhelm Klatte, profesor la Conservatorul Stern și canto cu Lula Misz Gmeiner de la Hochschule. În afară de lecțiile propriu-zise, a luat parte la concerte dirijate de Furtwängler, Kabasta, Siegfried Wagner, Karl Böhm, Bruno Walter. După doi ani de
Mansi Barberis () [Corola-website/Science/313880_a_315209]
-
și profesor universitar român. Dan Voiculescu a studiat între anii 1958-1964 la Academia de muzică "Gheorghe Dima" din Cluj, sub îndrumarea unor personalități de referință ale școlii muzicale clujene: Liviu Comes la armonie, Sigismund Toduță la compoziție, Max Eisikovits la contrapunct, Cornel Țăranu la forme muzicale, Gabor Jodal și Wilhelm Demian la orchestrație, Gheorghe Merișescu și Romeo Ghircoiașiu la istoria muzicii, Traian Mârza la folclor și Magda Kardos la pian. Fiind pasionat de muzică electronică și alte aspecte contemporane ale artei
Dan Voiculescu (compozitor) () [Corola-website/Science/320515_a_321844]
-
und Tanz Köln, cu mari compozitori germani ai vremii: Karlheinz Stockhausen și Hans Ulrich Humpert și la Veneția cu Virgilio Mortari, Parcurge toate treptele ierarhice din învățământul superior: preparator, asistent, lector, conferențiar și profesor universitar, la Catedră de armonie și contrapunct, la Academia de muzică "Gheorghe Dima" din Cluj. Din anul 2000 se mută la București, fiind profesor la Universitatea Națională de Muzică București. Este autorul unor lucrări teoretice de contrapunct bachian și modern, a scris muzică de cameră, piese pentru
Dan Voiculescu (compozitor) () [Corola-website/Science/320515_a_321844]
-
lector, conferențiar și profesor universitar, la Catedră de armonie și contrapunct, la Academia de muzică "Gheorghe Dima" din Cluj. Din anul 2000 se mută la București, fiind profesor la Universitatea Națională de Muzică București. Este autorul unor lucrări teoretice de contrapunct bachian și modern, a scris muzică de cameră, piese pentru pian, piese corale destinate copiilor, lucrări simfonice, precum și opera de cameră Cântăreața cheala, după Eugen Ionescu. A publicat numeroase articole, studii și recenzii în diverse ziare și reviste de specialitate
Dan Voiculescu (compozitor) () [Corola-website/Science/320515_a_321844]
-
concerte la curtea ducelui de Weimar. În această funcție avea obligația de a compune nu numai muzică pentru orgă, dar și compoziții pentru ansambluri orchestrale, bucurându-se de protecția și prietenia ducelui Johann Ernst, el însuși compozitor. Pasionat de arta contrapunctului, Bach a compus majoritatea repertoriului de fugi în timpul activității sale în Weimar. Din această perioadă datează celebra compoziție „Clavecinul bine temperat” (germană: "Wohltemperiertes Klavier"), care include 48 preludii și fugi, câte două pentru fiecare gamă majoră și minoră, o lucrare
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
în timpul activității sale în Weimar. Din această perioadă datează celebra compoziție „Clavecinul bine temperat” (germană: "Wohltemperiertes Klavier"), care include 48 preludii și fugi, câte două pentru fiecare gamă majoră și minoră, o lucrare monumentală nu numai prin folosirea magistrală a contrapunctului, dar și pentru faptul de a fi explorat pentru prima dată întreaga gamă tonală și multitudinea intervalelor muzicale. Din cauza deteriorării raporturilor cu ducele Wilhelm Ernst, Bach este nevoit să părăsească Weimarul în 1717, transferându-se la curtea prințului Leopold de
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
ale jertfei și biruinței, ale morții și vieții. Este deosebit de importantă această missă pentru modul cum Bach a pus virtuozitatea contrapunctică în slujba expresiei. Dacă în „Ofranda muzicală” și „Arta fugii” virtuozitatea de scriitură polifonică este un scop, în Missă contrapunctul, canonul și fuga, în cele mai ingenioase împletiri, sunt valoroase mijloace de exprimare muzicală, lucrarea fiind considerată de către Hubov o “enciclopedie a artei contrapunctice”. Numeroase corale de mici dimensiuni, de mare simplitate și cu structură armonică, participă la desfășurarea dramei
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
curs pentru masteranzi la Centrul de Excelență în Studiul Imaginii. Debutează în 1976 cu un poem în Chicago Review, SUA. Începând cu 1982 este prezent (cu eseuri, poezie, proza, traduceri) în majoritatea publicațiilor culturale românești (Secolul 20, România literară, Luceafărul, Contrapunct, Litere, Arte & Idei, Lettre internaționale, Idea etc.) și în câteva străine (Cahiers du cinema, Cover Magazine, Film Comment). Colaborează la Elle, Idei în dialog, Libertatea, Observator cultural, Suplimentul de cultură, Ziarul de duminică, LiterNet. A fost singurul critic român invitat
Alex. Leo Șerban () [Corola-website/Science/315674_a_317003]
-
în 1991, prima cronică literară în revista "Viața armatei", tot în 1991 (era vorba despre "Levantul" lui Mircea Cărtărescu), și primul eseu în "Litere, Arte & Idei", în 1993. A continuat să publice poezie, proză, critică și eseu în "România literară", "Contrapunct", "Litere", "Arte & Idei", "Luceafărul", "Cronica", "UNU", "Poesis", "Nouvelle-Europa" ș.a. A înființat și conduce, din aprilie 1997, Cenaclul Scriitorilor Militari. Este director al revistei de cultură "DIAGONALE", care apare, o dată la două luni, la Buzău. Din cauza lipsei de fonduri, după apariția
Radu Voinescu () [Corola-website/Science/300139_a_301468]
-
În India, este considerat un semn distinctiv de excelență să cânți modelul Lehara acompaniat de Tabla sau să cânți la Pakhawaj deoarece este o sarcină dificilă să păstrezi un impuls de echilibru în timp ce percuționistul improvizează sau cântă compoziții dificile în contrapunct. Deși pot exista zeci de instrumentiști talentați, sunt foarte puțini care sunt capabili să cânte Lehra acompaniați de Tabla/să fie capabili să interpreteze o piesă la Pakhawaj.
Ostinato () [Corola-website/Science/329975_a_331304]
-
elen” („To Vima” - Atena); „Talentul, fantezia și humorul, scânteietorul dialog al lui Mirodan” (Traian Șelmaru, „Premiera de o seară”, Ed. Eminescu, București); „Mirodan are propriul său univers și o voce, a sa, de neconfundat” (Eugen Luca, „Secolul 20” - Tel Aviv); „Contrapunct de comic și tragic” (Fernando Campoamor, „Havana” - Cuba); „Versiunea pentru scenă a «Evreicii din Toledo» este ea însăși o creație... desprinzându-l pe Al. Mirodan de Lion Feuchtwanger îl putem alătura lui Lope de Vega și Grillparzer, doi dintre iluștrii
Alexandru Mirodan () [Corola-website/Science/298911_a_300240]
-
1921, București — d. 29 mai 1995, București) a fost un dirijor, compozitor și profesor universitar român. A urmat Conservatorul din București în anii 1940-1948 (după alte surse, doar până în 1947). Aici i-a avut ca profesori pe Mihail Jora (armonie, contrapunct și compoziție), George Breazul (teorie și solfegiu), Constantin Brăiloiu (folclor și istoria muzicii), Ioan D. Chirescu, Vasile Popovici și Ion Ghiga. A studiat în paralel și Academia de Comerț din București, pe care a absolvit-o în 1945. A debutat
Mircea Basarab () [Corola-website/Science/319648_a_320977]
-
pot cânta împreună doi soliști în partea solo. S-au dat patru soluții: cele două instrumente să cânte concomitent în terțe sau în sexte, să cânte alternativ, realizându-se un dialog, să cânte în imitație sau în alt fel de contrapunct și un instrument să cânte o melodie, în timp ce instrumentul celălalt să asigure acompaniamentul. Concertele pentru mai mulți soliști urmează același model. Este adesea exploatată posibilitatea de a cânta instrumente solo (în mod special cele de suflat) în părțile independente din
Antonio Vivaldi () [Corola-website/Science/298526_a_299855]
-
ci ar fi scrise de oameni cu sisteme filozofice diferite: Raskolnikov, Mîșkin, Stavroghin, Ivan Karamazov, Marele Inchizitor. Romanul dostoievskian este, din acest motiv, un roman de idei, în care puncte de vedere conflictuale, întrupate de personaje inedite, se dezvoltă în contrapunct într-un crescendo insuportabil. Conform lui Bahtin, diversitatea eroilor lui Dostoievski amintește de o « viziune carnavalescă asupra lumii » și resuscitează forme literare antice precum dialogul socratic și satira menipee. Grație libertății maxime a personajelor sale de a alege binele sau
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
de Muzică din Brașov (1952-1954), specialitatea corn, cu Leopold Guti și Ilie Caloianu, iar cursurile liceale la Școala Specială de Muzică din Timișoara (1954-1957), sub îndrumarea profesorilor Bunea Ștefan (corn), Miron Șoarec (pian), Alma Cornea Ionescu (pian), Vasile Ijac (armonie, contrapunct), Eugen Cuteanu (compoziție), Sanda Faur (teorie și solfegiu). Continuă pregătirea muzicală la Conservatorul de Muzică Ciprian Porumbescu din București, Facultatea de Compoziție, Muzicologie, Dirijat și Pedagogie, mai întâi la secția Compoziție (1960-1963) cu Ioan D. Chirescu, Victor Iușceanu (Teorie și
Vasile Spătărelu () [Corola-website/Science/329527_a_330856]