236 matches
-
este una proustiană, infinit asociativă și speculativă, o memorie a literatului în care amănuntul factual îl cheamă mereu pe cel simbolic. Astfel, scrierile din acest volum sunt senzuale și intelectualizate deopotrivă, iar percepției directe a autorului îi replică în permanență, contrapunctic, citatul literar. Stilul, ușor pedant în descrierea comparatistă a picturilor din muzee, coboară în colocvial și se pliază pe conturul situațiilor prozaice, pentru a deveni mai apoi poetic și plastic. În toate spațiile străbătute, atenția este reținută de fiecare dată
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/13708_a_15033]
-
grațioasă, cu bucile perfecte îndreptate spre publicul în extaz. Mișu simți un fior. Sorinel aștepta, strâmb. Cei doi aproape că se luară de mână în tensiunea înceată cu care Mariana muri... nu muri... slobozi spre public un divin, feminin, ferm, contrapunctic pârț. Cântecul de lebădă fusese fals. Mariana, în confuzia lacrimilor, luase în loc de somnifere laxativele lui Popa. Mișu ar fi simțit pe deplin întreaga rușine a familiei, împărțită cinstit cu jumătatea lui, dacă pastilele sale nu și-ar fi făcut efectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
în discuție sunt - la modul simultan - o descifrare de text, un comentariu și o confesiune, o recreere. Desenator remarcabil, cu o impresionantă știință și sensibilitate a ductului grafic, Pintea folosește în mod frecvent asocierile și suprapunerile de planuri narative, efectele contrapunctice ale compozițiilor sale fiind servite cu o gamă largă de mijloace tehnice. Linia vibrantă, cănd incisiva, cănd savant șovăitoare, construiește imagini de pregnanta evocare, cu o particulară aură poetica de esență lirica. Convertit în artă grafică, românul “Ciulinii Bărăganului” descoperă
POEME ÎN LUMINĂ ŞI CULOARE PORTRET DE ARTIST – VASILE PINTEA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363907_a_365236]
-
tipic fizicistă, tehnicistă, mecanicistă. În care acțiunea și acționalul nu mai au șansa bucuriei câștigului. Ci, bănuiesc, tot stadardizat, acționalul nu mai poate evolua decât până la „remiză” Adică o viață pacificată, nivelată egalizată. Și iar intervine procedeul modernist al disonanței. Contrapunctic „remizei” care, deși, uneori, poate sugera și încleșatre, chiar pe viață și pe moarte, uzual, conduce la ideea de egalitate și echilibru. Contrapunctic spuneam, intervine acționalul cu motivații lăuntrice, ca un fel de răzvrătire împotriva stării de standardizare, este invocată
MODERNISM ŞI UBICUITATE POETICĂ ARTICOL DE ELENA STEFAN de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353042_a_354371]
-
evolua decât până la „remiză” Adică o viață pacificată, nivelată egalizată. Și iar intervine procedeul modernist al disonanței. Contrapunctic „remizei” care, deși, uneori, poate sugera și încleșatre, chiar pe viață și pe moarte, uzual, conduce la ideea de egalitate și echilibru. Contrapunctic spuneam, intervine acționalul cu motivații lăuntrice, ca un fel de răzvrătire împotriva stării de standardizare, este invocată magma zliei cu semnificația de trăire intensă, arzândă, incandescentă. Simbol al unei paradigme de activitate vie, tumultuoasă, copleșitoare. În care „tacul” sugerând o
MODERNISM ŞI UBICUITATE POETICĂ ARTICOL DE ELENA STEFAN de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353042_a_354371]
-
moto inefabil al ființei, este a optura mințile, canalele conexiunilor neuronale ( ... ), „gândul auzit”, a astupa, asurzi conștiința de Sine. * Viul organic este o moarte cu efect întârziat. Tot ce numim sămânță, în material vie conține programe genetice. În toate germinează - contrapunctic, - entropic, factor de risc al estincției (prin îmbătrânire funcțională) entropia ... Este legea selecției pe care o numim naturală, o lege a Feminității în substanță, întru transcedere. Din tulburătorul volum „Cartea lui Enoh”, patriarhul, știm că în acel mit cu miez
TAINA SCRISULUI (9): NECESITATEA EXISTENŢIALĂ de EUGEN EVU în ediţia nr. 572 din 25 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359092_a_360421]
-
nu strivesc corola de minuni a lumii” - sau Lumină lină de Tudor Arghezi, ne-am întoarce, atavic fie, la Eminescu, pe răspunsul verbal al unui editor: nonviolentă e Rugăciunea unui dac. Dar ahimsa finalului din Călin (Kali/dasa), sărbătorindu-se contrapunctic, nuntă interregn, în cosmos jain? Dar prefacerea, ca-n Ramayana lui Valmiki a durerii-soka în verset-sloka - “...greieri, șoareci,/ Cu ușor măruntul mers,/ Readuc melancolia-mi,/ Iară ea se face vers” ? Valmiki iar (?): “O pasare plutește cu aripi ostenite,/ Pe când a
BAUDELAIRE ŞI POEŢII ROMÂNI -INDOEMINESCOLOGY de GEORGE ANCA în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340064_a_341393]
-
acesteia: instantaneu sentiment, cântec de leagăn, rugă, scrisoare. Ce-i drept, notele de feminitate nu lipsesc în poeziile de dragoste, dar și atmosfera generală musicalizată creată de momentele sufletești senine; ele sunt integrate, însă, într-un mesaj mai complex, structurat contrapunctic: ”Eu trăiesc în fereastra ta, și când e noapte, Și-n corp îmi dă năvală gândul tău, senin: Nu lăsa privirea să-mi ducă anii departe Că-n geamul tău deschis pot să nu revin...” (Trăiesc în privirea ta). Imaginarul
CARDIOGRAMA LIRICĂ A RENATEI VEREJANU de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347375_a_348704]
-
în ceea ce are ea mai adânc, mai biologic"17, ca prezență grea a lumii": "Tu, stingere! Tu, chaos tu lipsă de viață!" Stare ultimă a lumii, praful stă sub leit-motivul Ecclesiastului ubi sunt. Tablourile cosmogonice nu sunt redate contemplativ, ci contrapunctic 18 cu lamentații, nu străine de scribii piramidelor. E, la tot pasul, un "refuz fără sfârșit"19 a uruitului roților timpului care macină tot ce este zidit, întemeiat de fapta umană, o întrepătrundere între cele două planuri: cosmic și terestru
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
relativ tînăr. Deși, chipul său, în partea de jos a imensei lucrări, în colțul apropiat al mesei, e deja al unui bătrîn: e paradigmaticul bătrîn al Renașterii, corcitură de truditor etrusc și vizionar iudeu. Oranjul roșcat al veșmîntului e diseminat contrapunctic în restul compoziției, cu precădere pe ceilalți bărbați, pe Iisus însuși, cu oarecare partizanat misogin, femeile toate, doar pe una din laturile mesei, sînt pictate în griuri calde, rumenite ușor spre decolteurile ațîțătoare. În care se înfig și ochii totuși
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
măsura strălucitei sale tradiții. Micile derapaje de repartizare a spațiului unor expuneri cu pronunțat caracter comercial, apoi marile pretenții nu de puține ori găunoase ocolind emfatic galeria, nu pot minimaliza rolul ei de creuzet al creativității locale a momentului. Dispunîndu-se contrapunctic, soluțiile deja notorii ale celor cîțiva maeștri autentici neîncremenite în formule osificate acceptă seniorial replica, chiar dacă insurgentă adesea, a junilor iconoclaști. Unii din ei încă studenți ai Academiei ieșene de Artă. Pentru marele oraș, existența Cupolei este o șansă. Și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
după care rade tot. Adică delicatesele puse la bătaie de expozant (și familia adiacentă). Cînd sacoșa și-a făcut plinul, Pena se oprește la fiecare, dă mîna ca o lady ce este și-o șterge. Nu pot rezista a trece contrapunctic la... alte voci, alte încăperi, ivindu-se acum, brusc, flash-ul unui moment congener, consumat, și el, matematic repetat, de data asta însă într-o sală de aurit ștaif aristocrat, purtînd numele unei Aglae Pruteanu (care nu s-ar fi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și obține Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut, Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române și Premiul „Liviu Rebreanu” (Bistrița). Într-o construcție narativă complexă, care îmbină realismul istoric, reflecția culturală și utopia cărturărească, autorul cultivă un discurs epic modulat muzical. El alternează, contrapunctic, relatarea și proiecția fantastică, descrierea somptuoasă și dialogul, secvențele narative și fragmentele eseistice, imaginația și erudiția spre a sugera simultaneitatea perspectivelor. Suportul epic pare să fie biografia cărturarului moldovean din secolul al XVII-lea, Nicolae Milescu Spătarul, peregrin prin Orient
COCHINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286311_a_287640]
-
protagoniștii apărând pe scenă nu în ordinea firească a întâmplărilor, ci parcă la voia hazardului. Povestea propriu-zisă este dintre cele mai banale, dar dispunerea narativă a secvențelor ce nu-și urmează logic una alteia, ci își răspund și se completează contrapunctic, oferă în final satisfacția refacerii întregului din elemente disparate. Romanul Departe (1975) narează într-un stil alert, nu lipsit de ironie și umor, incredibilele aventuri ale unui autor de romane polițiste, devenit ad-hoc detectiv particular. Avatarurile traversate de erou sunt
IACOBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287476_a_288805]
-
Îndeosebi Antumele 4 și Antumele 5 sunt construcții ingenioase ale unui manierist (în sensul dat conceptului de G. R. Hocke), care, deconcertând prin asociațiile insolite și dezinvoltura (auto)producerii textului, provoacă realul să ia chipul anamorfozelor memoriei. Compozițiile sunt muzicale, contrapunctice, folosind laitmotivul. Decupajul în contingent alternează cu plăsmuirile imaginației deformante, normalitatea / anodinul cu fantasticul, suavitatea arcadică cu violența expresionistă, utopia cu demistificarea ei amară sau ironică - adevărat „bâlci cosmic”, observă Radu G. Țeposu, constatând „incoerența ontologică” a lumii acestor texte
DUMITRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286914_a_288243]
-
tematic, stilistic și ca tipologie. Înclinația individualizantă este, cum s-a observat, aceea spre „fructificarea virtualităților «analitice» ale povestirii” (Nicolae Crețu). Procedeul predilect rămâne suprapunerea/interferența perspectivelor temporale, jocul de optică între momentul evocat și cel al evocării, din tratarea contrapunctică rezultând o proză ce „interpretează oarecum «muzical» stări de conștiință subtile, momente sufletești gingașe” (Dumitru Micu), cu frecvente inflexiuni lirice și imixtiuni ale fantasticului. „Prozator al orașului” (Eugen Negrici), autorul cultivă - într-un text care mizează pe notație și pe
MATEESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288062_a_289391]
-
Lupașcu, un narator model, repovestește, ca o Șeherezadă modernă sau ca o Ancuță sadoveniană, momentul istoric fiind însă crunt: comunismul anilor ’60. Ca în mai toate celelalte cărți, preeminente sunt monologurile în care e comprimată înțelepciunea arhaică, alături aflându-se contrapunctic dialogurile, între un El și o Ea de la țară, Conu Leonida și soața sa într-un sat devenit caragialesc, privit cu blândețe, ironie și umor. Dincolo de atmosfera voit enigmatică, autorul ascunde un cert fond liric, turnat însă uneori în formule
LUNGU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287918_a_289247]
-
Pragul. Acesta face trecerea de la etapa conspirativă la cea desfășurată la scenă deschisă. Prin urmare, autoarea dublează vocea relativ prudentă din textele anterioare, existentă și aici în prim-plan, cu alta, care se exprimă într-un Jurnal direct. Acesta intervine contrapunctic, revelând fața ascunsă a evenimentelor prezentate în Jurnal indirect. E vorba mai ales de complicitatea responsabilă, dar subterană dintre exilul extern și cel intern. Contextul particular al textului critic din Jurnal indirect devine astfel public, își pierde calitatea de subtext
LOVINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287853_a_289182]
-
panoramă” a lumii contemporane, plină de gravitate și conținând în subtext înfrigurate interogații asupra vicisitudinilor veacului. În schimb, Toxicologia... ar putea fi descrisă ca o autobiografie, în parte reală, în parte fictivă, unde discursul auctorial e relativizat prin interpretarea lui contrapunctică de personaje ale prozelor de ficțiune ale lui S. Sensul general întregește înțelesul celorlalte volume ale ciclului. Alte scrieri ale lui S. au, dincolo de diversitatea lor (este, uneori, afectată adoptarea formulei romanului de aventuri, altcândva a textului confesiv ori a
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
într-o tonalitate înalt-elegiacă. Textele (Mihai, Horia, Ioan, Grigore Ghica ș.a.) sunt construite pe două nivele: poemul propriu-zis și „notele de subsol”, care alcătuiesc un „poem” paralel, o proiecție livrescă, decodificând uneori, iar alteori propunând simboluri. Al doilea ciclu, conceput contrapunctic, proiectează sentimentul fragilității ființei, iluziilor și amintirilor pe un fundal biografic. Poetul cultivă „pastelul” intelectualizat, meditația, elegia, incantația, în transcrieri notabile prin finețea imaginilor și simțul limbii. Această direcție a liricii continuă în volumele Altminteri (1979) și Anotimpuri (1986), unde
SOROBETEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289803_a_291132]
-
Snagov, o biserică. Cartea este o frescă ce imaginează organizarea socială a vlahilor, cu informații despre gospodăriile lor, muncile specifice, port, sărbători și cutume sau despre modul de strângere a oastei domnești. O epocă zbuciumată, pe care prozatorul o definește contrapunctic: „porniri contradictorii, de senzualism primitiv și de sentimente de exaltare mistică; se împletește un romantism juvenil cu o brutalitate neînfrântă. Suntem în epoca marilor pasiuni, care au stăpânit Evul Mediu”. Personajele, cu excepția lui Seneslau, sunt imaginare și, mai toate, conturate
SLATINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289717_a_291046]
-
marii proze contemporane. Profilul scrisului său e definit tocmai de conjugarea acestor însușiri de modernitate. Căci pot fi depistate și puse în evidență clivaje temporale, variante ale aceleiași scene ori întâmplări, puneri în abis și jocuri de oglinzi narative, structurare contrapunctică și, în general, construcție muzicală (după procedeul temei cu variațiuni), alternarea unghiurilor de vedere, multiplicarea firelor narative. Nu o dată, montajul de secvențe al unui discurs reprodus devine complex prin apariția citatelor în citat: naratorii-personaje ale căror spuse sunt „transcrise” recurg
TITEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
care cioplitorul de sicrie este îndemnat să „ia bine măsura”: „La umeri vezi haina să nu strângă, / simtă-se bine mâna dreaptă, stângă, / Dă-mi o înfățișare cât mai protocolară, / să nu mai zică lumea: și ăsta-i de la țară...”. Contrapunctic sunt celebrate universul vegetal, anotimpurile, momentele zilei - toate având conotații de auroral. U. este un sensibil poet al mirărilor și al gesturilor suave, aproape inextricabile; de aceea el și evită să le gloseze, limitându-se la momentul prim, de luare
UTAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290395_a_291724]
-
Mâța pe spini (2001), unde o serie de poeme închipuie un fel de dialog liric cu poetul de limbă maghiară Fábri Sándor: poemul lui V. include câte o strofă a coechipierului său de circumstanță, care consună sau comunică în chip contrapunctic cu textul-gazdă (textele lui Fábri sunt inserate în versiune originală, iar traducerea în română, semnată de V., e anexată în subsolul paginii). SCRIERI: Fotografie după un original pierdut, București, 1990; Abatere de la dialog, Sighetu Marmației, 1997; Doctor fără arginți, Cluj-Napoca
VANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290424_a_291753]
-
încă ceva, / Ți-aș spune că ești chipul / A ceea ce am a cunoaște” (Secunde cu munți). Este o poezie alcătuită din segmente de viață structurate ciclic: ciclicitatea ca principiu general se exercită fie în interiorul unui poem (Basmaua, Pasăre Eu), fie contrapunctic, fie ca organizare tematică: De ziua frunzei (1977), unde destinul frunzei sugerează destinul omului; Secunde cu munți (1998), în care se desfășoară un dialog între contingent și transcendent. O valoare poetică deosebită o au proiecțiile baladești, care evocă existențe umane
VATAMANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290464_a_291793]