2,276 matches
-
aceea, din întreg arsenalul artistic al modernității, romancierul spaniol păstrează efectul ădistantăriiă : nu însă în sensul didactic în care îl concepea Brecht, ci într-acela al ironiei, sau mai bine zis al ămetaironieiă - specific postmoderne - care (arată Octavio Paz) pune contrariile să comunice între ele și suspenda opoziția ce le separă. Nemăsura sceleraților din Orașul minunilor și a fărădelegilor lor nu ne trezește neîncrederea, nici nu ne indignează: e ca si cum, în mijlocul unei scene de coșmar, am auzi o voce din off
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
Așezat în bancă plină de scrijelituri/ mă-ntreb: ăeu cărora le-am slujit în tinerețe?a/ celor solari, desigur,/ dar acum spre sfîrșit de cei chtonieni mă simt/ mai apropiat" (Chtonieni sau/ și solari). Dar în perspectiva divinei împăcări a contrariilor oare cele două tărîmuri nu comunica? Oare elanul dionisiac nu se poate întîlni cu cel mistic, prin tendința comună a dizolvării individualului în universal? Orgiasticul nu e o modalitate primitivă a căutării sacrului? Adrian Popescu: Fără vîrstă, Ed. Cartea Românească
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
și socialiste, le luăm numai și indiscutabil în opoziție cu cultura burgheza". Cu drept cuvînt, criticul ieșean observa: "Cu alte cuvinte, Lenin este inconsecvent cu sine, deoarece în alte rînduri, pomenea de un alt pol al dezvoltării că unitate a contrariilor, adică de cultură națională unitară. La nevoie (iar teoria culturii a lui Lenin este întotdeauna ad-hoc, oricît au încercat s-o coerentizeze adepții), această cultură națională unitară poate fi declarată și drept ficțiune, o ficțiune cu care trebuie luptat în numele
"Literatura orizontală"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17513_a_18838]
-
nici speranța că Arta poartă încă în sine energii purificatoare. Fără să-și propună și, evident, fără să-și pună acesta problemă, sculptorul trăiește una dintre cele mai autentice experiențe postmoderne, chiar dacă, aparent, opțiunea lui este pentru modernitate: anume unirea contrariilor, sentimentul acut al orizontalei, simultaneitatea sinoptica. Nostalgia originilor, sursa arhetipala și un oarecare ambalaj magic rezervat formei artistice îmbogățesc și ele complicatul inventar al acestor experiențe de tip alexandrin la care istoria ne racordează astăzi, chiar și în afara consimțămîntului nostru
Paradoxurile lui Bata Marianov by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17610_a_18935]
-
e c o n s t r â n g e r e , „Lecție despre mine”(p.14), poemele baciene dau frâu în care dă anumite lecții de liber imaginației cititorului, f i lozofie, privind teoria oferind diverse situații de contrariilor. Am reținut în meditație profundă asupra mod deosebit formulări existenței umane. Pentru a educative aforistice, demne depăși „def ici tul unei de memorat: „Dumnezeu a civilizații”, din acest univers creat lumea fiindcă o simțea c o n t r o
George Baciu - Purtător de tainice „Gânduri de la marginea lumii”. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniel Dejanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_88]
-
și corespondent special al ziarului nostru: introducerea noțiunii de „Neutrosofie” în logica matematică și enunțarea „Ipotezei Smarandache” în fizica teoretică. „Neutrosofia” este o generalizare a „dialecticii” din filozofie, realizată de Florentin Smarandache prin introducerea categoriei de „neutru”, alături de categoria de „contrarii”. Prin aplicarea neutrosofiei în logica matematică, s-a realizat logica neutrosofică (numită în literatura de specialitate și „logica smarandachiană”), în care o variabilă logică are trei valori: „adevărat”, „fals” și „incert”. Enunțată în articole de fizică teoretică, „Ipoteza Smarandache” (apărută
Româno-americanul Florentin Smarandache a primit Medalia de Aur pentru Știință!. In: Editura Destine Literare by Florentin Smarandache () [Corola-journal/Journalistic/85_a_470]
-
și titlurile tablourilor completează spectaculos, într-un bogat simbolism, adesea cu substrat ironic, intențiile sale. „Acasă în lumea umbrelor" ascunde o teribila premoniție, „Sacrificiul floral" e de o frumusețe sobră, „Sticla visurilor" și „Seiful tentației" eliberează erotismul, „Corecții naturale", „Lupta contrariilor" sunt... ecologice.. Iată și alte denumiri: „Atentat la viață", „Dezumanizare", „Inutilitatea forței", „Alter ego" care compun în ansamblul lor o viziune universală și, în acelas timp, unica. Analogiile și aspectele ambivalente servesc creatia intuitiva și logica a lui Baruch Elron
O aventură spirituală Expoziția Baruch Elron în România. In: Editura Destine Literare by Dorel Schor () [Corola-journal/Journalistic/85_a_466]
-
Noica a putut avea cunoștință de eseul lui, dar n-a spus-o niciodată. Referindu-se la romanul românesc (la literatura română, în general), Ivasiuc observă cum măsura, lipsa excesului, împiedică radicalizarea conflictelor și conduc spre o "împăcare în pitoresc": contrariile se apropie, munții nu se mai bat cap în cap, tensiunile cad cu o clipă înainte de a atinge nivelul maxim. Această tendință sporește normalul, sentimentalul, prea-umanul, dar blochează monstruosul, ruptura, tragedia și sublimul. Cauza pentru care literatura română n-a
Măsură pentru măsură by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16761_a_18086]
-
o continuitate fermă, atunci ea este una structurală, a tensiunilor subterane, iar dacă încercăm o evaluare a elementelor noi, latente pînă acum sau doar insuficient marcate, acestea pot fi găsite în aspirația către sinteză, către echilibrarea energiilor și către împăcarea contrariilor. Natură feminină prin tipul de sensibilitate, prin devoalarea afectelor, prin nostalgia germinativă și prin enormele viziuni embrionare, pictorul manifestă simultan și un autoritarism falocrat, un simț enorm al posesiunii virile. Formele închise, construcțiile monumentale cu sens ascensional marcat, nucleele dure
O negație a cenușii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16933_a_18258]
-
bărbatul/ își merita numele/ Împreună/ în eternitatea lor meritată" (Cîntec absolut). Afectarea prozastică alcătuiește o cale a "absolutului". Dacă ținta mărturisită a avangardei este libertatea ("el indică portița de scăpare pentru oițele Domnului /cele pline cu libertate acidulată" - Noaptea ascute contrariile fără), aceasta se obține prin violență. O violență verbală, în cazul lui Breton, care declara, într-o atmosferă de fumisterie surescitantă, că "actul suprarealist cel mai simplu constă în a ieși cu revolverul în stradă și a trage în mulțime
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
mult cel de a fi în fața ospitalității, pe pragul ei. Această situație liminară este plină de tulburare, de angoasă, de speranță și de temeri. Ea readuce fiorul în fața acestui lucru instabil, ambiguu și ambivalent, care amenință să se schimbe în contrariile sale extreme. Se înțelege că secolul al XVIII-lea face din aceasta momentul erotic suprem, momentul surprizei și al mirării, al fascinației și răvășirii. În fine, cu această poveste avem povestirea paradigmatică care arată bine că ospitalitatea este nu numai
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
sintetizare și abstractizare creator de concepte și instrumente de lectură, o perspectivă de lectură ea însăși, ce ia în discuție, cu acribie intelectuală aproape inhibantă, texte și noțiuni atinse de morbul generalizării extreme, ce "dau" uneori în relativitate și identitatea contrariilor, dar fac jocul speculativ răpitor. Monica Spiridon - Melancolia descendenței. O perspectivă fenomenologică asupra memoriei generice a literaturii. Ediția a II-a, Iași, Polirom 2000, 264 p., f.preț.
Melancoliile literaturii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17038_a_18363]
-
pînă la lumina ce ne așteaptă/ deloc grăbită/ și atîta de/ necruțătoare" (Vocile). Circumstanță ce răsfrînge complexitatea poeziei în generalitatea sa, care nu s-ar putea dezvolta favorabil în exclusivisme tăioase, în reducții intolerante, care lasă totdeauna o marjă jocului contrariilor ce-i sigilează misterul. "Metafizica fenomenelor rezultă din cele mai înalte ca și din cele mai joase", scria Goethe. În definitiv, plinul nu s-ar putea identifica în lipsa golului și dialectica lor, în cazul în speță de natură orfică, pare
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
interior", atît majorul cît și minorul nefiind decît rodul unei matrice stilistice identice. Mai convingător, poate, decît oriunde, "România eternă" primește în scrisul lui Blaga o confirmare modernă. S-ar zice că dintr-o obscură nelămurire cu sine, oscilînd între contrarii (substratul literar al gîndirii sale ce se voia, bovaric, distilată la culme, abstractizată în chip performant, a jucat un rol considerabil în manifestarea ei șerpuitoare, impregnată de pasionalități), C. Noica se arată foarte aspru cu gîndirea românească în genere. Nu
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
în telenovele femeile sînt martire sacrificate pe altarul familiei, care muncesc pînă la epuizare și nu poartă niciodată ranchiună (vorbim despre personajele pozitive, cu care femeile-telespectatoare sînt încurajate să se identifice). Pentru că, la fel ca în basme, se lucrează cu contrarii, unele dintre ele se trezesc peste noapte (cînd le pică din cer o moștenire neașteptată) sau după muncă susținută și exasperantă (dacă ideea serialului este că femeia poate depăși orice greutăți) presidenta în cadrul unei firme importante din țara lor. Evident
La anu' plecăm de Acasă by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15621_a_16946]
-
miza oricărei retrospective care este chiar temporalitatea -, în cel plastic, bidimensional, artista ne oferă un adevărat spectacol. Natură duală, supusă permanent unei tentații divergente, ea face unul dintre cele mai subtile exerciții de echilibristică spre a concilia, în imagine, tensiunile contrariilor. într-un mod cu totul surprinzător, Wanda Sachelarie este simultan delicată, firavă, de o feminitate contemplativă și discretă, capabilă de a investi culoarea, în ipostaza ei de ton și de tușă, cu cele mai rafinate și mai tandre valori, dar
Un expresionism melancolic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15716_a_17041]
-
la un loc temele mari și ingeniozitățile, religiosul și ludicul, sacrul și absurdul, prețiozitatea, cea mai afectată și o anume tranșanță lucidă, arhaismele și neologismele. Nu este la Mihail Avramescu o sinteză, cît un soi de experiment continuu, stimulat de contrarii sau de aporii, existențialist și dramatic în substanță, dar scăpărînd ca un joc de artificii la suprafață. Lectura ne este mereu luată pe nepregătite: alunecă vertiginos din definiția taoistă ori eckhartiană a divinului în fabule urmuziene de tipul Cronicarilor, din
Jonathan X Uranus, "humorist liber" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15778_a_17103]
-
Cultură la televizor! La Pro tv! în țarcul Vacanței mari, în dormitorul Mihaelei Tatu, în sala de așteptare a Mihaelei Rădulescu și în haremul Copilului Minune. Andrei Gheorghe și Cultura, iată adevarata față a postmodernității și maxima performanță în ceea ce privește concilerea contrariilor! Dar ce fel de ,,cultură" face, pînă la urmă, Andrei Gheorghe? Un lucru ieșit din comun, ne asigură el, un spectacol al inteligenței, o confruntare a celor mai aprige energii mentale, o cursă năucitoare a neuronilor și o competiție nemaivăzută
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15769_a_17094]
-
stepei, în care comuniunea cu marea se complică prin ispita "sufletului feminin" acvatic de-a se prezenta ca "stihie masculină", ca un paroxism al virilității fruste, sălbatice: "Virilizarea atitudinii presupune cu necesitate feminizarea cosmosului, iar în această dialectică a atracției contrariilor apa se oferă de la sine ca principiu feminizant, căci atît în "imaginația naivă", cît și în "imaginația poetică" apei i se atribuie "aproape totdeauna" un caracter "feminin". (...) Doctrina virilă încurajează feminitatea elementelor și le alertează calinitatea" (citatele în citat sînt
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
fără efort, de Matei Vișniec, prin folosirea lor într-un extraordinar poem despre moarte, poem în care, de altfel, toate cuvintele devin importante, ca în Biblie: " Nu vreau să spun decât atât răul binele/ frumosul urâtul ziua noaptea și alte contrarii,/ vax, mie nu-mi mai sunt necesare căci am murit// dar mai rămâne alfabetul morse care bate bate/ în tâmpla gropii în ascunzișul acestui vierme care/ el, zău, ce vină are?// unde să mergi, în definitiv există drepturi/ care ar
Penelopa lui Matei Vișniec by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16248_a_17573]
-
minciună și tertipuri, nu șovăim a prețui și proslăvi desuetele entități nibelungice: din depărtări strălucesc intens, ne dau sfatul de a nu le desconsidera". Dar nu avem a face cu o schemă simplificatoare a antinomiei bine-rău. Relativizarea, jocul abscons al contrariilor nu scapă autorului care se interoghează și își răspunde cu o conștiință a diversității fatidice, pe care doar limbajul ironiei ori al metaforei (nu e oare și metafora o ironie ontologică?) ar putea-o alina: "Panică ori joc? Totu-i
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
își dispută întîietatea, însă nici una nu are puterea trebuitoare pentru a o suprima pe cealaltă. Stigmatizate de senzația autorului de-a fi zăvorît de viu, blocat de letargie, măcinat de spaimă, versurile lui Miron Kiropol realizează adesea o polifonie a contrariilor, o armonie a dizarmoniei: "Mă uit la resemnare, în mijlocul rotund/ Prin care zăvorîre mă scufund,/ Și iată, începutul ca un munte/ Explodează în cosmosul împlinit./ Mă dezgolesc, mi-e carnea vid/ Și plină de somnul unde/ în letargia punte peste
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
în patrie, prezentînd rădăcini mai adînci. Sîngele visătorului abulic și al intelectualului rasat izvorăște dintr-un ținut de aspre iregularități de viață rurală, zbuciumat de patimi, de interese achizitive, de amoralitatea inerentă lor. E ca și cum făptura sa, mirabil formîndu-se între contrarii, și-ar fi înscris o decantare maximă în raport cu originile. Să fi alcătuit insistenta rememorare a ascendenței aprige a poetului un factor corectiv al pasivității personale? Tată i-a fost un jandarm cu apucături bahice și durități de comportament ce-au
Caietele unei vieți by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11928_a_13253]
-
și disoluție, între imaginea unei lumi reduse pînă la detaliul ei constitutiv și rigoarea absolută pe care o salvează memoria unui antropocentrism structural, chiar dacă uneori esențializat, alteori aluziv sau numai difuz. Oximoronică în viziune și în limbaj, fundamentată riguros pe contrarii multiple, masculină și feminină în egală măsură, pictura lui Dumitru Ivan este un adevărat sistem vizual în care lumea sensibilă și proiectul existențial se afirmă și se susțin cu aceeași îndreptățire. Cu îndreptățirea firească pe care o impune puterea de
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11991_a_13316]
-
află psihologia și conștiința umană, reacția individuală și subiectivă, pentru a căror revelare scriitorul recurge la tehnici și modalități nerealiste - fantasticul, onirismul sau fluxul de conștiință -, proprii esteticilor simboliste ori suprarealiste. Abordarea dualistă (amintind de vocația spiritului hispanic pentru sinteza contrariilor), care combină realismul și idealismul, raționalitatea și iraționalitatea, epicul și liricul, consonează cu dualismul presupus de însăși tema tratată, memoria fiind și ea un amestec de realitate și imaginație, de adevăr și "minciună", de fapt trăit și fapt inventat sau
"Construirea" memoriei by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11987_a_13312]