689 matches
-
bunul meu prieten, căruia Îi Înmânez o carte. Am schimbat câteva impresii la cald. Nemilosul timp pândea Însă, cu ochi reci și vicleni, prietenul meu fiind nevoit să alerge spre locul de munca fără de care... Am rămas destul de confuză și contrariată, cu cele două traiste cu cărți, darul meu cel mai prețios de Crăciun, care au fost nevoite să facă “bordura “o vreme, Întrucât nu reușeam să prind un taxi care să ne ducă la gară. (Iași - Pașcani ) (După o Întâmplare
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de convertire, dar, și mărturisirea unei bătrâne, într-un plan foarte îndepărtat, fantastică, halucinantă, numai aparent nefăcând parte din tradiția ortodoxă, făcută nu înaintea preotului duhovnic, ci la această soție credincioasă, mărturisire pe care aceasta o ascultă ca în transă, contrariată, îngrozită, aproape peste voința ei („Tanti Alexandra spunea că nu vroia să o asculte, vroia să plece, dar parcă o putere nu o lăsa și o ținea pe loc. Când terminase bătrâna mărturisirea păcatelor, atunci își veni și ea în
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
acum ar descoperi-o pentru prima oară. Întreabă mirată. "Ce s-a întâmplat"? "Arăți ca o zeiță păgână care tocmai și-a înfulecat adversarul". Adversarul din mine, își spune în sinea ei. Începe să râdă. "De ce râzi?", o întreabă el contrariat. "Îți place ceva la mine?" întreabă cu teamă, dar și cu aerul că nu-i pasă ce răspuns îi va da. Atunci începe el să râdă în hohote. "De ce râzi?", spune Zinzin la fel de contrariată. "Acum te alinți", spune el stăpânindu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
râdă. "De ce râzi?", o întreabă el contrariat. "Îți place ceva la mine?" întreabă cu teamă, dar și cu aerul că nu-i pasă ce răspuns îi va da. Atunci începe el să râdă în hohote. "De ce râzi?", spune Zinzin la fel de contrariată. "Acum te alinți", spune el stăpânindu-și cu greu pofta de râs. Sigur că mă alint", își zice Zinzin, vrând să convingă acea ființă fragilă ce sălășluiește în ea și care se teme de fiecare inflexiune a vocii lui, de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
rog mult! Olga își dădu seama că Alex nu glumește, se putea vedea acest lucru din ton, din atitudine, din gestică. Fără să manifeste nici o jenă ea se ridică atunci din pat, zăbovi câteva clipe în aceeași ținută în fața lui, contrariată, apoi începu să se îmbrace. O străfulgeră un gând: Alex era un adevărat cavaler, voia ca totul să se desfășoare în noaptea nunții, și-și zâmbi sieși, fără a-și reproșa gestul, fără a-l condamna. Își zidi uimirile în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
duc copilul. De dimineață mă tot străduiesc să ajung și... Fără să mai adauge alte cuvinte, dădu să iasă. - Dar nu mi-ai spus...! - Mă întorc repede, am să-ți povestesc totul. E o poveste mai lungă... Olga rămase oarecum contrariată. De ce tot prelungea Ina să-i destăinuie ceea ce putea s-o facă doar în două cuvinte!? Simțea cum plutesc în aer întrebări nebuloase. Până la finele programului, Ina nu se mai arătă. Solicitase directorului câteva zile, mărturisindu-i marele eveniment din
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
căi ocolite, solicită conducerii secției îngăduința de a lucra în schimburi diferite de cele în care lucra Ina. În acest fel, întâlnirile lor erau ocazionale și nu aveau nici durata și nici substanța dialogurilor de altă dată. Ina se arătă contrariată. Nu găsea rădăcinile acestei schimbări de atitudine a prietenei sale. Era chiar încercată de păreri de rău că Olga făcuse acești pași ai îndepărtării, deși ea nu și putea imputa ceva ce ar fi putut impieta asupra bunelor lor relații
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
-ta e însărcinată de mai multă vreme?“ I-am răspuns râzând: „Pe cât punem pariu că acest copil i-ar fi semănat cititorului de versete din Coran, pe cât punem pariu că ar fi avut același cap ca al lui?“ Doica ieși contrariată, neașteptându-se la un astfel de răspuns. M-am ridicat în grabă, luând cuțitul cu o mână tremurătoare și m-am dus să-l pun într-o cutie veche, în alcov. Am închis cu grijă capacul. Nu, copilul nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
dai seama!?" Îmi dau lacrimile, nu alta! Nu te-ai prins? Mai scot și ei d-o ciorbă, d-o măslină, acolo." "Ăștia-s cu toții niște boieri, mă, băiatule. Boierii minții, dac-oi fi auzit!", exclamă cu emfază. Apoi, brusc contrariată: "Crezi că au ei nevoie de-o ciorbă, de-o măslină de la noi?", întreabă surprinsă femeia, uitând rapid de exercițiul de admirație anterior. "Păi, pă cinstite, tu ce crezi? Altfel nu văd de ce s-ar mânji să publice în fițuica
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ale ălora doi studenți, stagiari, sau ce naiba or fi fost. Probabil că-i lăsase de planton doctorul Gherasim, iar tipii vorbeau și ei așa, ca omul, să le mai treacă timpul. Totuși discuția păru să se încingă: Fata zicea, extrem de contrariată: "Cum, mă, chiar așa v-a spus profesoru'?". "Chiar așa, sora mea, chiar așa. Citez din memorie: Băi, flăcăiași și flăcăițe..." Da, așa face. Are el marota asta rurală..." Celălalt continuă imperturbabil: "Deci: "Băi, flăcăiași și flăcăițe, ciuliți urechea bine
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Universității, totuși sila mult mai proaspătă atunci a dlui Constantinescu față de camarilă ar fi trebuit să-l împingă măcar la un tărăboi declarativ, dacă nu putea să-l respingă pe Băsescu de pe lista miniștrilor. Cu același aer solemn și deloc contrariat, dacă vă amintiți, d-sa l-a uns ministru de Externe și pe dl Petre Roman, premier în timpul mineriadei din 13-15 iunie 1990. Înțeleg, pînă la un punct, sentimentele și raționamentul dlui Constantinescu. În 1990, Băsescu nu era de partea
A cui e Piața Universității by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9219_a_10544]
-
Mircea Mihăieș Cititorii eventuali ai articolelor mele știu că n-am o simpatie prea mare pentru dl Eugen Simion. Aș spune chiar: dimpotrivă. Sunt unul dintre cei dezamăgiți, contrariați, șocați de evoluția de după 1990 a intelectualului care în perioada comunistă constituia un veritabil reper profesional pentru noi, cei care ne încercam în dificila meserie de critic literar. I-am citit mereu cu plăcere cărțile, le-am recenzat cu entuziasm
Abuzul ca bumerang by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9223_a_10548]
-
ar fi luat legătura cu Daisy, pentru a ajunge, prin ea, la colonelul Pruritanal. Dacă nu cumva o contactase deja, iar pentru a-i ascunde acest lucru, Daisy Întrebase cu prefăcută naivitate nu știu ce despre Kim Ir Sen... În același timp, contrariată și profund nedumerită, Daisy căuta zadarnic să-și explice motivele pentru care maiorul nu-i acorda importanța cuvenită unei doamne În astfel de momente. Sincer vorbind, Daisy nu era o tipă prea deșteaptă, dar cele cîteva lucruri pe care știa
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de Nord, căutînd prin buzunare o fisă cu care cere, mai întîi, de la 03, numărul magazinului central de autoservire apoi îl formează, solicitînd-o pe șefă. Da, Cristina Tomșa la telefon răspunde fata la solicitarea lui. Cine sînteți? întreabă ea puțin contrariată. Dacă vă spun cine sînt, îmi trîntiți telefonul în nas înainte de-a afla ce vreau. Bine, Mihai, te-ascult zice Cristina ca un oftat, recunoscîndu-l. Te rog să-mi ierți cuvintele urîte spuse numai de dragul replicii! Îmi pare rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
putut spune, de pildă, că toată povestea asta n-are nici o importanță, și el ar fi crezut-o. Trebuia Însă mai Întîi s-o convingă. Dar ea Își Întoarse fața spre un personaj nevăzut, căruia Îi spuse pe un ton contrariat: „Nu uita să ștergi praful de pe pian!“ „Mamă, ascultă-mă, te rog!“ repetă el, dar Își dădu seama că, fiind copil, nu va putea s-o convingă. Doar nu Împlinise nici opt ani! Vedea În vis fereastra zăbrelită a camerei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Omul care-i vorbise făcea parte din lumea acestor locuri, numai că de un om nu poți fugi așa cum fugi de o prăvălie. — Ultima oară nu purtai barbă. Ești Arthur, nu-i așa? — Da. Arthur Rowe. Omul părea perplex, chiar contrariat. — A fost frumos din partea ta c-ai venit să mă vezi atunci, rosti el. — Nu-mi amintesc. — Ai uitat? În ziua Înmormîntării, zise omul posomorîndu-se. Îmi pare rău, dar mi-am pierdut memoria În urma unui accident. Abia de curînd a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
zburătoare care fluturau în jurul unui bec de 100 de wați. Iar acele făpturi erau aparent niște îngeri. Da. În frigider zburătăceau vreo 15 îngeri, niște omuleți cu bucle blonde, ochi albaștri, grăsuți, înaripați, cu obrajii cât curul. I-am privit contrariat, fâstâcit și îngrozit timp de câteva secunde, după care am trântit ușa frigiderului. Evident prea târziu. Doi îngeri reușiseră să iasă și acum zumzăiau prin magazie, urlând cu voci ascuțite: - Ajutor! Ajutor! Dumnezeu, ajutor! Ajută-ne, Tată Ceresc, scapă-ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
să știe vreodată motivul, dar era limpede că, În clipa În care intrase În peșteră pentru a-l dezlega, Iguana se trezise că se uita la el cu ochii larg deschiși și aproape ieșiți din orbite. Îl privise cîteva clipe, contrariat, și optă pentru a-l lăsa unde se afla, acoperind din nou cu stînci mormîntul improvizat, supărat numai pentru faptul că nu mai avea cu cine să se consulte cînd avea Îndoieli legate de semnificația cîte unui cuvînt sau a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
el. Luana nu putea să spună decât lucruri bune dar mama era nedumerită de ce nu ieșeau sâmbăta ori duminica, așa cum ar fi trebuit în mod normal. Nu știu de ce, spuse Luana, poate pentru că atunci pleacă acasă. Unde acasă? întrebă Sanda contrariată. Acasă la el, la Săbăoani. Aici stă la o mătușă. Mama dădu din mână a lehamite. A, e clar. E țăran. Și-o sfătui să nu se mai întâlnească cu el. Pe Luana o agasa atitudinea mamei. De câte ori își făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu capul rezemat în mâini, ignorând apelul cu încăpățânare. Ea privea aparatul, convinsă că la celălalt capăt al firului e "domnișoara dezastru" în persoană. Directorul ridică ochii spre ea și Luana luă receptorul din furcă. O voce de femeie spuse contrariată: Alo? Cine e acolo? Asistenta domnului director general. După un moment de uimire, vocea strigă isterică în telefon: Neghioabo, cum îți permiți să răspunzi la numărul ăsta? Dă-mi-l imediat pe Cristi. Cristi nu-i aici. Așeză receptorul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lege. Dincolo de textele pe care le veți striga, sus și tare, pe ici și pe colo, comportamentul și limbajul trupului vor vorbi cel mai bine. Nu vă veți mai putea permite greșeli precum cea de azi. Se uitară la ea contrariați. Strângerea de mână. Ați prins palma domnului Bariu și a-ți întors-o cu fața în sus pentru ca a dumneavoastră să rămână deasupra, în semn de dominare și dorință de preluare a controlului în discuțiile viitoare. Nu sunt singura care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
existe vreo cursă... Aflată în sfârșit acolo, în cabinetul stomatologic, la propunerea medicului de a trata măseaua de-a lungul mai multor ședințe ea optă, fără nici o șovăială, pentru o extracție ce o elibera odată pentru totdeauna de suferință. Puțin contrariat, înălțând din umeri, omul luă seringa, înfipse adânc acul în maxilar și cu repeziciune injectă anestezicul. Transpiră abundent în timp ce durerea amorțea, se retrăgea încetul cu încetul din celule, se furișa, se strângea ghem. Plecând, durerea lua cu ea și ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ce-o împresurau din toate părțile produceau "dezordinea creatoare" ce se alcătuise spontan, prin abandonări succesive de zi cu zi ale unor texte în favoarea altora, o dezordine ce nu fusese căutată anume și totuși conștientizată, acceptată. La soții Alexe asculta, contrariată, comentariile lor, rămase aceleași, cu privire la înfățișarea ei, micile lor elogii "ești o japiță drăgălașă", "ascultă, dragă, să știi că este o gânganie drăgălașă foc", "am știut noi pe ce am mizat", "nu ne înșelă flerul". Repetau cu siguranță, de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
superba calitate o unei prietenii sincere, neîntinată de povara sexualității. Sidonia aproba cu multă însuflețire această părere, vedea ea dintr-o ochire că omul nu va putea fi clintit spre o altă direcție, dorită de ea și-i replica, puțin contrariată, că nu se gândise nici măcar o clipită la posibilitatea unei relații intime, Doamne ferește, i s-ar părea o profanare, la vârsta ei, nu-i așa, să se mai preteze la elucubrațiile voluptății. Accepta, ca aproximativ reală, afirmația lui politicoasă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lacrimile Sidoniei ce săreau anevoie peste ridurile ce-i cutau obrazul, mari, limpezi, ostentative, oferite cu generozitate. Se auzea ceasul ticăind. Ovidiu nu realiză ce se întâmplă decât când o auzi pe Sidonia suflându-și nasul, se clinti din fața ferestrei, contrariat, se petrecea în sfârșit ceva care-i atrăgea atenția, păși către mijlocul camerei, tot mai curios, se opri în spatele fotoliului Carminei. Ce faci, maman, plângi? Întrebă el stupefiat. Văd că ne pierdem azi timpul degeaba. Ei, da, da, ei, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]