113 matches
-
corpuri fără organe, care schimbă sacadat pozițiile și „se termină“ cu un vaier prelung și secreții din belșug. Poate ăsta e un câștig cert al volumului, sunt destui autori care încearcă cinstit construirea unei rame simple pentru măcar o minimă contrariere erotică. Chiva e mult prea previzibil în jocul de putere fizică din actul sexual Ștefan Agopian compune atent o mică ars poetica, din care extragem un învățământ amuzant și prețios: cariera de scriitor are multe de-a face cu situația
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
să nu? a răspuns puștiul, vă spun două poezii publicate de Al. Cistelecan în "Echinox", prin 1973...! Dar cine nu-i știe poeziile? Pe mine mama m-a învățat...!" (Normal, poanta fusese bine regizată de câțiva prieteni! Mi-am imaginat contrarierea celui vizat de "poanta" prietenilor!). Meseria de critic (de poezie) seamănă puțin, totuși, cu cea a grădinarului. Nu poate învăța floarea să crească, asta e treaba ei, dar o poate scoate din bălării. Nu am schimbat mai mult de douăzeci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de o defecțiune editorială de ultimă oră, mi-am recitit romanul și nu l-am mai găsit bun. Din opt sute de pagini l-am redus la trei sute cincizeci, pentru ca apoi, în șpalturi, să-i mai adaug o sută. în ciuda acestor contrarieri și reveniri istovitoare, nu simțeam nici o oboseală, ceea ce ieșea îmi plăcea, aveam sentimentul că am biruit ceva, că am căpătat un stil al meu, al gândirii mele directe, și nu cum era cel din Moromeții, în care gândirea mea se
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Diavolul de violoncelist, care Încă de când se născuse fusese Însemnat să moară tânăr, la numai patruzeci și nouă de primăveri, tocmai Împlinise cu neobrăzare cincizeci, discreditând astfel destinul, fatalitatea, soarta, horoscopul, ursita și toate celelalte puteri care se ocupau cu contrarierea prin toate mijloacele demne și nedemne a dorinței noastre absolut umane de a trăi. Era realmente o discreditare totală. Și acum cum voi rectifica eu o abatere care nu putea să se producă, dacă așa un caz nu are precedent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
la miting? Hai, măi tovarăși, hai acu’ cu toții, că îl văd pe toașu Croitoru îndreptându-se spre noi: „Stima noastră...”. Cam asta era experiența mea în adunături mari de oameni, așa că, pentru început, i-am privit doar cu o oarecare contrariere: ce e cu aerul ăla pe mutra lor? Parcă Gorbi nu-i punea pe ai lui să-i tragă Te Deum în public. Am intrat pe o străduță lăturalnică, la un magazin de bijuterii. Acolo am găsit cerceii mei cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
sa, a venit instituția funerară, l-a făcut pachet, l-a luat și mai departe a dispărut fără nici o ceremonie, fără nici o înmormântare, fără nimic. Dragoș zice că a fost coerent cu el însuși. Cred. Nu îmi pot însă reprima contrarierea. Nu atât pentru dispariția corpului, cât pentru lipsa oricărei ceremonii de despărțire, fie ea și complet laică. Plus descoperirea lui M. că Nick avea cinci ani mai mult decât spunea. Cochetărie? Teamă? Am fi avut noi alt comportament știindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nu aveau timp să se dezmeticeasă din uimire, fiind Încercați de un sentiment de stânjeneală. Nu Înțelegeau ce se Întâmplă, nu mai văzuseră așa ceva, evenimentul literar, poezia „scoasă În stradă” i-a luat prin surprindere. Citeam pe fața lor mirare, contrariere și blocaj, acesta este termenul cel mai aproape de adevăr. Desigur, am avut parte și de un incident mai puțin plăcut. Lateral de Casa de Cultură, la numai treipatru metri, se află hotelul. În timp ce noi recitam, avându-i În față pe
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
emoționată. Dacă mi-o spusese fără ezitare, ezita acum. Rușinea cuvintelor rostite se degaja din zâmbetul ezitant al buzelor ei și din ușoara roșeață care le înconjura. Ar fi trebuit să-mi spună abrupt ca să mă scoată din starea de contrariere: Copiii sunt egoiști. Și n-aș fi înțeles nimic pe moment și, cu siguranță, nici în următorii câțiva ani. Ba poate chiar destui ani. Dar înțelegeam acum sau, mai curând, încercam să înțeleg și să reconstitui acel puzzle care fusese
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
se reverse paharul. (În toate există o limită. Când este vorba de relațiile interumane, depășirea acestei limite determină comportamentul psihalergic. Astfel, pentru două persoane care au devenit psihalergice În raporturile lor, este suficient să apară, la un moment dat, o contrariere sau o suspiciune cât de mică, pentru ca hipersensibilitatea pe care fiecare a acumulat-o În raport cu celălalt să le facă să reacționeze printr-un comportament cu totul disproporționat față de intensitatea contrarierii apărute.) „E ușor să-i Înșelăm chiar pe cei mai
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
lor, este suficient să apară, la un moment dat, o contrariere sau o suspiciune cât de mică, pentru ca hipersensibilitatea pe care fiecare a acumulat-o În raport cu celălalt să le facă să reacționeze printr-un comportament cu totul disproporționat față de intensitatea contrarierii apărute.) „E ușor să-i Înșelăm chiar pe cei mai destoinici, propunându-le lucruri care le depășesc mintea, dar care le atrag inima.” (Vauvenargues) Cine bea apă din pumni străini nu se satură niciodată. (Discipolul care se limitează doar la
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ci acela informal, aflat la Îndemîna cititorului de rînd. De-aici pornesc două tipuri de vedete scriitoricești: cea a scriitorului instituționalizat (Cărtărescu la noi sau Încet-Încet Echenoz În Franța) și cealaltă, născută prin ricoșeul unei atitudini ferme și violente de contrariere a orizontului de așteptare public nu prin frustrare, ci prin surplus. Exemplu: Michel, din Plateforme, este un Împătimit, à défaut, al peep-show-urilor. Houellebecq scrie o carte care, prin scenele sexuale explicite, poate substitui peep-show-ul. Dacă În primul caz literatura este
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
grup, împreună cu ceilalți simboliști și decadenți. Atacurile directe au fost puține și rare. Nici apărările nu s-au constituit în fronturi, ci s au ridicat individual și la intervale. Ca să naști pasiuni trebuie să contrariezi, și mai ales ca motivele contrarierilor să plece de la om. Or, omul Bacovia n-a strălucit și n-a sfidat. A stat aproape tot timpul în penumbră, marcat de „teama de existență”. A trăit exclusiv ca un „visător” și ca un „marginal”, în ciuda titlului de „Maestru
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și conduitei umane. Fenomenul frustrației ni se prezintă, astfel, ca o reacție sau atitudine a personalității în care se redlectă atât condițiile externe, cât și structura individuală a personalirății. Părăsind poziția facilă a înțelesului de frustrație ca reacție agresivă la contrarierea unei tendințe, reacție determinată de conștiința de păgubire, deposedare, alienare, autorul se angajează în direcția dificilă și complexă a diagnosticului personalității prin analiza multilaterală a personalității frustratului: semnificația, trăirea și modul de reacție a subiectului în fața unui baraj, complex ce
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
epileptici etc.; acești copii, simțindu-se frustrați de la natură, ridică probleme de adaptare/integrare în grup, de autocontrol și autodeterminare în viață. Sub influența doctrinei psihanalitice s-au luat, uneori, măsuri educative puțin inspirate: autoritatea a fost redusă la minimum, contrarierile și prohibițiile externe au fost îndepărtate, preconizîndu-se libertatea de satisfacere a pulsiunilor și dorințelor copiilor, indiferent de natura acestira. Dar lipsa de discernământ în privarea copiilor de agenți frustranți favorizează formarea unei personalități capricioase, egoiste, instabile, revendicative, care nu respectă
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
activitatea intelectuală de soluționare a problemelor apărute, sau a celor planificateș acomodarea presupune, în plus, și participarea instanțelor afective și volitive ale personalității, a acelor stări sufletești și reacții comportamentale care apar, care apar, de obicei, în situații de constrângere, contrariere sau blocare, când oamenii nu pot reacționa șablon, pe baza unor deprinderi stereotipe. Când exigențele realității obiective exterioare ating, sau depășesc, limitele de rezistență ale individului sau când trebuințele și scopurile acestuia întâlnesc, în calea realizării lor, obstacole exterioare sau
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
invincibile, apărute în timpul desfășurării activității - și în raport cu care sunt studiate de regulă fenomenele de frustrație - sunt considerate de către cei mai mulți cercetători bariere, obstacole, sau piedici frustrante. Ne întrebăm, însă, în ce măsură putem adopta acest punct de vedere. Este suficient doar ca blocarea / contrarierea să fie însoțită de un afect puternic și de conștiința prezenței unei intense contrarieri în calea spre satisfacerea unei trebuințe, sau realizarea unui scop, pentru ca să apară sentimentul de frustrație? Chiar și în cazul dificultăților invincibile, sau aproape invincibile, sentimentul de
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
frustrație - sunt considerate de către cei mai mulți cercetători bariere, obstacole, sau piedici frustrante. Ne întrebăm, însă, în ce măsură putem adopta acest punct de vedere. Este suficient doar ca blocarea / contrarierea să fie însoțită de un afect puternic și de conștiința prezenței unei intense contrarieri în calea spre satisfacerea unei trebuințe, sau realizarea unui scop, pentru ca să apară sentimentul de frustrație? Chiar și în cazul dificultăților invincibile, sau aproape invincibile, sentimentul de frustrație este determinat nu atât de intensitatea obstacolului (a dificultăților), cât mai ales de
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
așa cum propune de exemplu N.D. Levitov, este prea îngustă. Fenomenul de frustrație dobândește semnificație deplină numai prin raportarea sa la un întreg complex de factori, în care includem: a) natura și intensitatea, obstacolului extern sau intern care determină blocajul sau contrarierea, b) starea psihică rezultată dintr-un mod personal de percepere și interpretare a respectivei blocări/contrarieri, c) reacțiile comoprtamentale condiționate de această stare psihică (reacții care au menirea de a asigura o echilibrare, o adaptare la situația creată, atingerea scopului
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
prin raportarea sa la un întreg complex de factori, în care includem: a) natura și intensitatea, obstacolului extern sau intern care determină blocajul sau contrarierea, b) starea psihică rezultată dintr-un mod personal de percepere și interpretare a respectivei blocări/contrarieri, c) reacțiile comoprtamentale condiționate de această stare psihică (reacții care au menirea de a asigura o echilibrare, o adaptare la situația creată, atingerea scopului propus, și o reevaluare a situației frustrante prin fenomenul de „feed-beck”). Vom vedea, pe parcurs, că
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
obiectiv (adică, scop, trebuință, necesitate, problemă etc.) în realizarea căruia subiectul trebuie să fie intens motivat, iar pe de altă parte a unui obstacol, extern sau intern, real sau imaginar, material sau spiritual, suficient de puternic pentru a produce blocarea, contrarierea. Când apare tensiunea și insatisfacția subiectivă produse de absența acelei situații finale care este necesară satisfacerii unei trebuințe active (ex. setea, foamea etc), vorbim de frustrația primară, sau „privațiunea”, specifică lumii animale. Când individul întâmpină un obstacol sau o obstrucție
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
felul obișnuit de răspuns este înlocuit de noi răspunsuri, de natură creatoare, care sunt bine adaptate la cerințele problemei întâlnite. În schimb, dacă motivele sunt puternice și scopurile importante, sau dacă dificultățile vincibile sunt percepute subiectiv ca invincibile, atunci blocarea/contrarierea ivită ia aspectul unui conflict de nerezolvat, în cursul căruia energia depusă crește, emoțiile devin mai intense, iar activitatea este redirecționată. Așadar, nu este suficient să definim frustrația numai prin faptul blocării unei tendințe, dorințe, aspirații etc.: situația obiectivă de
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
bariere» care blochează activitatea” (op. cit., p. l20). De existența unei frustrații propriu-zise putem vorbi, prin urmare, numai în lumea umană, unde întâlnim, în strânsă legătură cu limbajul, procesele de evaluare și interpretare prin care se va acorda situațiilor de blocare/contrariere un sens precis: cel de privare, de păgubire, de lipsire de un bun sau de un drept. Este limitată și, implicit insuficientă definirea frustrației numai prin blocare, prin obstacol. Nu orice blocare, nu orice conflict semnifică, o situație de frustrare
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
sentiment restrânge, prin urmare, aria situațiilor în care se poate vorbi de „frustrație”: nu toate situațiile în care rezultatul acțiunii este resimțit ca „insucces”, sau ca „eșec”, determină apariția sentimentului de frustrație. Este necesar ca situația, frustrantă respectivă (de opoziție, contrariere sau conflict) să fie însoțită, de un afect puternic și de conștiința, privațiunii, a deposedării de un drept, de un bun individual. În acest înțeles, fenomenul frustrației este specific lumii umane, implicând, de cele mai multe ori, un raport social direct în
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
și, totodată socială, reprezentând „suma relațiilor sociale” - „situația frustrantă” are o semnificație psihologică mult mai profundă: dacă la animal ea desemnează, în exclusivitate, blocarea cursului satisfacerii unei trebuințe „organice” de către un obstacol concret experior, la om „blocarea” reprezintă, de obicei, contrarierea unor cerințe (trebuințe, motive, interese, convingeri etc.) spirituale și culturale specific umane, de către o varietate de agenți frustranți (de la cei exteriori, aparțin în mediului fizic și social, la cei interiori, aparținând propriei personalități). Apoi, dacă în lumea animală registrul „trăirilor
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
agresiune directă contra sursei frustrării. Forța incitației la agresiune variază în raport direct cu importanța frustrației, aceasta din urmă fiind sub dependența a trei factori: a’) forța motivației blocate, adică a impulsului sau a deprinderii fruatrate, b’) gradul de interferență (contrariere) pe drumul ce conduce spre scop, c’) gradul de toleranță la frustrare. b) Actul agresiv direct poate fi inhibat. Inhibiția variază în intensitate, în raport direct cu forța pedepsei așteptate (în cazul în care subiectul ar îndeplini actul). Atunci când agresiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]