113 matches
-
În familie manifestările de opoziție și negativism sunt accentuate, fără a ține seama de un membru anume al familiei. Din punct de vedere afectiv se constată labilitate, iritabilitate, izbucniri relativ frecvente de mânie, cu plâns și țipete, reacții accentuate la contrariere, manifestări de opoziționism activ. Dacă starea psihică nu este influențată de oboseală sau alți factori de moment, copilul este cooperant, cu o dispoziție bună, dar care se poate modifica rapid, de exemplu în cazul unui mic insucces în activitatea derulată
LOGOPEDIE. In: CAIET DE LUCRĂRI PRACTICE LOGOPEDIE by IOLANDA TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Science/473_a_777]
-
sarcinilor care îi sunt propuse, se angrenează greu în activități structurate, are nevoie constantă de stimulare și motivare extrinsecă. Din punct de vedere afectiv se constată o labilitate accentuată, iritabilitate, izbucniri de mânie, cu plâns și țipete, reacții accentuate la contrariere, manifestări de opoziționism activ. Mario este puțin cooperant, cu frecvente manifestări agresive față de alți copii sau persoane adulte, dacă sunt prezenți părinții. Aceste manifestări sunt exacerbate când se află în grija bunicii paterne sau a mamei. De asemenea are destul de
LOGOPEDIE. In: CAIET DE LUCRĂRI PRACTICE LOGOPEDIE by IOLANDA TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Science/473_a_777]
-
prostească pe care ți-o dă limita proprie și care face ca evaluarea oricărei alte limite să se miște între condescendență și adversitate. Disprețul nemărturisit al contemporanilor față de oamenii altor vremi („sărmanii oameni din Evul Mediu!“), stupoarea în fața altor zei, contrarierea pe care o provoacă în noi obiceiurile altei nații, perplexitatea în fața cuvintelor altei limbi, exaltarea în fața peisajului autohton - vin toate din identificarea spontană cu sistemul meu de limite. Pentru că acest sistem captează tot ce e particular în noi, eu nu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Tânăr în mai multe versiuni (nouăsprezece), toate pictate între 1615-16304. Cel la care face referire romanul lui Constantin Țoiu este acest al doilea tablou. Într-o încăpere țăranii se înghesuie în fața unor funcționari să-și plătească dările. Impresia dominantă este contrarierea. Tabloul se creează pe un contrast între dezordinea exemplară din încăpere și rigoarea impusă de un moment precum cel al colectării impozitelor. Compoziția tabloului descoperă trei grupuri de personaje: în partea dreaptă, trei funcționari stau la o masă de lemn
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
la formele de reacție. În fața unei piedici, a unei bariere, elevul trăiește un sentiment de deposedare, schițând o reacție de apărare sau de agresiune”(Pavelcu, 1968, p. 51). Conform definiției sale, se desprind următoarele elemente ale frustrării: 1. necesitatea 2. contrarierea trebuinței 3. caracterul aproape de neînvins al obstacolului 4. două forme de obstacol: extern sau intern 5. starea motivațională și afectivă, rezultată din blocarea tendinței Deci nu orice blocare a unei tendințe dă naștere la frustrare: blocarea trebuie să fie însoțită
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
actul formativ, relația educativă riscă să se compromită considerabil deoarece nu permite trebuințelor elevului să urce spre etajele superioare” (Albu, 2002, p. 71) ale motivației. Alți elevi, ca urmare a unor situații școlare în care se simt frustrați și a contrarierilor repetate, trăiesc conflictul de adaptare, care se exprimă la unii elevi prin izolare și închistare. Elevii vin fără nicio plăcere la școală, se închid în ei, așteptând ora de plecare. Acest lucru duce deseori la „înțelegerea de către elevi a procesului
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
renunțat la stat și deci la conducere totală nici în numele ipoteticului său urmaș politic din vremea unui distant comunism cu care funcția acestuia era practic incompatibilă... Revenind la "minirevoluția culturală", Ceaușescu se pronunța răspicat pentru libertatea de creație a artiștilor. Contrarierea și indignarea firească a celor care meritau să poarte acest nume reflecta totala lor lipsă de înțelegere a leninismului romantic. Libertatea de a crea trebuia înțeleasă în sens leninist, al responsabilității sociale și a sinergiei forțelor culturale ale societății înspre
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
fotbal și supoziția că acest sport îi interesează doar pe bărbați), fie să aleagă alt canal mai „femeiesc”, fie, plictisite că este vorba despre o problemă politică, să se ducă la culcare. O abordare de acest fel nici măcar nu produce contrariere. Cred că puține femei s-au simțit ofensate și excluse. Puține au sesizat că acel dialog este profund sexist, că le discriminează și le descalifică în calitate de cetățene contribuabile, interesate și ele ca alegătoare și plătitoare de taxe, în ceea ce li
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
pe cel al lui Iliescu), el îl contrariază cu idealismul său pe Ștefan Agopian, mai apt - prin însăși condiția prozatorului de a pleca de la concret - să înțeleagă că o mână o poate spăla pe cealaltă și amândouă obrazul. Rezultatul acestei contrarieri (citit în numărul 24 al aceleiași reviste sub titlul „Rana deschisă”) m-a contrariat la rândul său pe mine, în ciuda faptului că pot înțelege argumentele de prozator ale lui Agopian și mă pot lăsa furată de stilul lui inconfundabil, chiar
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
grup, împreună cu ceilalți simboliști și decadenți. Atacurile directe au fost puține și rare. Nici apărările nu s-au constituit în fronturi, ci s au ridicat individual și la intervale. Ca să naști pasiuni trebuie să contrariezi, și mai ales ca motivele contrarierilor să plece de la om. Or, omul Bacovia n-a strălucit și n-a sfidat. A stat aproape tot timpul în penumbră, marcat de „teama de existență”. A trăit exclusiv ca un „visător” și ca un „marginal”, în ciuda titlului de „Maestru
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
să latre, dar nu erau hrăniți". Discursul moral al intelectualilor cehi, polonezi, unguri, legați de vechea luptă anticomunistă sunt pline de plângeri în acest sens. Relația dintre statele de dincolo și dincoace de Cortina de fier este altă sursă de contrariere în cartea lui Traian Ungureanu. El susține că viziunea Occidentului pe care românii au tendința să-l acuze de abandon și trădare, "ascunde multe slăbiciuni, dar nu o conspirație" (p. 92). Or mi se pare evident și pe deplin documentat
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
corpuri fără organe, care schimbă sacadat pozițiile și „se termină“ cu un vaier prelung și secreții din belșug. Poate ăsta e un câștig cert al volumului, sunt destui autori care încearcă cinstit construirea unei rame simple pentru măcar o minimă contrariere erotică. Chiva e mult prea previzibil în jocul de putere fizică din actul sexual Ștefan Agopian compune atent o mică ars poetica, din care extragem un învățământ amuzant și prețios: cariera de scriitor are multe de-a face cu situația
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
realități controversate pe care le înscrie empiric „pe coala albă a minții“ tuturor. Fiecare „adevăr“ e o ficțiune subînțeleasă, cu consecințe rechizitorii. Sunt chestionate războiul pentru democrație, inerția exploatării, prejudecățile burgheze, uzura sistemelor politice. Creînd mici monumente ale contradicției și contrarierii, Perjovschi disrupe socluri ale acceptării „narațiunilor oficiale“, propunând interpretări ironice, uneori chiar cinice, care ar reevalua situații impuse imperativ ca status quo-uri. La rândul lor, reprezentând participarea României în competiția culturală a pavilioanelor, Cristi Pogăcean, Victor Man, Mona Vătămanu și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
fermecătoare și, nu o dată, dezarmantă. Rolul lectorului este să deconspire procedee. El trece clasa din ciclul pasiv în ciclul activ (proces declanșat de Fluxul conștiinței). Fiecare procedeu e menit să contrarieze și, în final, lectorul Desperado e un împătimit al contrarierii. Când ceva e prea simplu, se suspectează că n-a înțeles tot și dă fuga să recitească. Autorul în operă Autorul Desperado e ironic înainte de toate. Fără ironie, în creație și receptare, opera nu există. Ironia este garanția jocului de
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
te asediază consecvent. Într-un asemenea hotel, drumul până la sala de mese, unde îți este rezervat micul dejun, este o aventură cu final incert. Toată lumea are serioase probleme de adaptare aici, iar colegii din stafful german încearcă să-și învăluie contrarierea într-un atitudine amuzată: It's OK. That's Russian transition! You are former soviet citizen, Vitalie, you understand! Da, înțeleg că nu avem încotro, de aceea, va trebui să luăm partea bună a lucrurilor. A colecționa contraste este una
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de altfel, cum o spune și Hegel, „totdeauna dreptate, deoarece, deși ei nu-și aduc niciodată aportul original ideatic într-o situație sau în explicitarea unui fenomen, ei știu să deosebească fisurile, părțile slabe ale fenomenului”. E, poate, adevărat, dezamăgirea, contrarierea mea a fost mare în vara pariziană a lui ’71, după ce am citit o scurtă știre într-un cotidian francez că „M. Ceaușescu lance sa petite révolution culturelle”, știre ce mi s-a părut o alegație umflată jurnalistică și am
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
să nu? a răspuns puștiul, vă spun două poezii publicate de Al. Cistelecan în "Echinox", prin 1973...! Dar cine nu-i știe poeziile? Pe mine mama m-a învățat...!" (Normal, poanta fusese bine regizată de câțiva prieteni! Mi-am imaginat contrarierea celui vizat de "poanta" prietenilor!). Meseria de critic (de poezie) seamănă puțin, totuși, cu cea a grădinarului. Nu poate învăța floarea să crească, asta e treaba ei, dar o poate scoate din bălării. Nu am schimbat mai mult de douăzeci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mari critici să-și înfrățească destinele. Cât au trăit, ei au fost, cum se știe, și cei mai buni prieteni. Faptul că Streinu și Cioculescu ar fi împlinit o sută de ani îl înregistrez cu un sentiment ciudat, de mare contrariere. Nu l-am încercat cu prilejul altor aniversări literare. O sută de ani! Dar pe acești oameni i-am cunoscut, i-am întâlnit adeseori, la Uniune, la edituri, în redacțiile unde am lucrat. Când se pregătea, în 1968, apariția României
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
cu o molatică deferență, câte un: — Da, domnule director. După un timp, contrariat, G. Ivașcu diminua tonalitatea emi siei și întreba: — Pascule, mai ești la telefon? — Sunt, domnule director. — Păi dacă ești, de ce taci? — Ca să vă aud, domnule director. Iarăși contrariere. — Poftim, ca să mă audă. Ești prea calm, Pascule, prea calm, e bine că ești calm, dar să nu fii moale, auzi, să nu fii moale, pune șaua pe ei, Pascule. „Pe ei“, adică pe noi, pe redacție, de bună seamă
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
numai pe omul de lume Geo Dumitrescu, adică pe convivul fermecător, spiritual, afectuos, cu toată aplecarea sa către ironie, neocolind ambianța boemei, nedisprețuitor al taifasului până la ore târzii, comportamentul său ca redactor-șef a fost în mare măsură motiv de contrariere. Punctual, riguros în toate până la a părea pedant, chiar tipicar, pretinzând respectarea întocmai a angajamentelor luate de fiecare, a sumarelor, a planurilor redacționale în comun întocmite și acceptate, verificând la sânge statele de plată, cheltuielile curente, cursele șoferului etc., deloc
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
o întoarcere pe dos a proverbelor, o „privire piezișă“ asupra lor, adică în stare să scoată la lumină sensuri vii de sub crusta enunțurilor gata însușite. Comedia cuvântului i se descoperă din plin aici prozatorului, sub provocarea lumii proverbelor. A stârnit contrariere și amuzament o afirmație a lui Fănuș Neagu din Cartea cu prieteni, și anume aceea că eu aș fi persoana care i-a insuflat lui N. Velea pasiunea pentru experimentele bahice. Era de mirare și de tot hazul, într-adevăr
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
apoi, aceste drame ale timpului, de evoluțiile bui măcitoare post decembriste, în plan social, politic etc. Iar dramele proprii țineau de moartea Iuliei, soția poetului, întâmplată în iunie ’89, de plecarea în exil a ultimilor prieteni, cei mai buni, de contrarierile pe care i le provoca manifestarea postrevoluționară a unor oameni mai mult sau mai puțin apropiați. Țineau și de infirmitate, de boală, de insomnii, de singurătatea din ce în ce mai greu de îndurat. Cu atât mai greu de îndurat, cu cât poetul se
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
n-aveți frîne, n-aveți cenzuri”. Nu mi s-a părut că ne invidiază, ci - mai degrabă - că ne compătimește. Nostalgic în unele privințe, era optimist și hortativ în altele. Scrisorile sale, îndeosebi cele referitoare la chestiunile didactice, denotă frămîntări, contrarieri, căutări. Pentru el, „nou” și „vechi”, „oficial” și „disident” în predarea limbii și literaturii române erau probleme de conștiință. Nu voia să pară demodat, dar nici să se afișeze cu opinii de a căror valabilitate nu era convins. Ca să ajungă
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
de observație, iar naratorul anunță o dereglare sistematică a lor. Tonul relatării păstrează o neutralitate aproape clinică, ceea ce conferă acea siguranță mimetică prozei realiste. Considerațiile accentuează înainte de toate rolul de observator lucid al naratorului, chiar și atunci când gradul său de contrariere este maxim. Putem spune că naratorul chiar înregistrează ceea ce se află în cuprinsul câmpului său vizual, însă se întâmplă ca imaginea să nu aibă sonor sau sonorul să fie bruiat, ceea ce creează un efect de film mut, amplificând gesticulația personajelor
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
fanatic, a cărui severitate (învîrtoșată în recluziunea vieții de pensionar) frizează inumanul. A-i conspecta vorbele după ce atinge pragul de sus al indignării e ca și cum a-i încerca să descrii din interior un turbion. La ieșire, încă un motiv de contrariere: pe peretele din fața bucătăriei era atîrnat din nou (lipsise o vreme) portretul „Tovarășului”! Exces de zel? M-am simțit nu numai nedumerit, ci și jignit, cu atît mai mult cu cît el îmi cunoaște opiniile politice! *Două femei de la „spații
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]