375 matches
-
nivel global. NSĂ acționează pe teritoriul american, având în teritoriul exterior puține facilități, dar sateliții au o capacitate formidabilă de decriptare a mesajelor electronice la nivel global. Departamentul de state are Biroul de Informații și Cercetare. FBI are atribuții de contraspionaj, fiind singurii care pot urmări teritoriul american. După 11 septembrie, au apărut structuri ce lucrează cu FBI, fiind construit un Directorat al Informațiilor Naționale. Până atunci , directorul CIA era responsabil cu colectarea informațiilor agențiilor. Fiecare agenție dorește să devină organizația
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
în caz de război. Majoritatea operațiunilor de parașutare au eșuat din cauza infiltrării de către sovietici a serviciilor occidentale, a scurgerilor de informații pe această filieră și a organizării defectuoase. Ipoteza bazată pe scurgeri interne de informații din cadrul serviciilor de informații britanice (contraspionaj MI6), și în special din cauza spionului Kim Philby aflat în solda sovieticilor, care informa direct NKVD-ul nu este confirmat de C.N.S.A.S în 2016. Astfel, trei agenți formați de americani și trimiși în iunie 1953 în Munții Apuseni au
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
și I. Mocanu, pe numele real Mihai Ilie, (n. 14 septembrie 1929, Chiajna, județul Ilfov - d. 1981, București) a fost un general român de securitate, care a publicat mai multe cărți de ficțiune și non-ficțiune pe teme de spionaj și contraspionaj. S-a născut în localitatea Chiajna, aflată azi în județul Ilfov, primind la naștere numele Mihai Ilie. A fost elev la Școala nr. 6 a Direcției Generale a Securității Poporului (1950-1951), după care a fost înaintat la gradul de sublocotenent
Ilie Mocanu (scriitor) () [Corola-website/Science/320056_a_321385]
-
în care aceștia erau acuzați că ar fi construit o rețea de spionaj în România. În anul 1953 este înaintat la gradul de locotenent-major și apoi, în același an, la cel de căpitan și transferat în Direcția a II-a - contraspionaj a Securității, mai întâi ca șef al Serviciului 4 (1953-1956), apoi locțiitor al șefului Direcției a II-a (1956-1957). Urmează în anii 1957-1958 un curs de specializare organizat la Moscova de Școala Superioară din cadrul Comitetului Securității Statului al URSS, absolvindu
Ilie Mocanu (scriitor) () [Corola-website/Science/320056_a_321385]
-
oameni care știau adevărata lui misiune”, afirma el. Generalul Ilie a fost trecut în rezervă la 22 aprilie 1977. Începând din anii '70, generalul Mihai Ilie a scris mai multe cărți de ficțiune și non-ficțiune pe teme de spionaj și contraspionaj, sub pseudonimele I. Mocanu sau Ilie Mocanu. Numele său figurează în lista ofițerilor și subofițerilor de securitate care au desfășurat activități de poliție politică, comunicată de CNSAS la 19 mai 2004. La acel moment era decedat. Pacepa scrie în "Orizonturi
Ilie Mocanu (scriitor) () [Corola-website/Science/320056_a_321385]
-
asupra acestui nod de cale ferată, italienii îi împiedicau pe englezi să o flosească pentru transportarea de provizii din Port Sudan de la Mara Roșie spre baza militară de la Gedaref. Informațiile despre retragerea italienilor au fost rapid decriptate de serviciile de contraspionaj britanice și, având cunoștință de planurile italienilor, generalul locotenent Platt a fost capabil să organizeze ofensiva din Eritreea pe 18 ianuarie 1941, cu trei săptămâni mai repede decât fusese preconizat. După pierderea controlului asupra Somaliei Britanice, generalul Archibald Wavell a
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
(28 martie 1911 - 8 februarie 1960) a fost un filozof al limbajului, ce a contribuit esențial la nașterea domeniului și a absolvit Balliol College, Oxford. După ce a servit în MI6 (Contraspionajul britanic) în timpul Celui de-Al Doilea Război Mondial, Austin a devenit White`s Profesor de filozofie și etică al Universității Oxford. Ocupă un loc extrem de important în filozofia engleză a limbajului, alături de Wittgenstein pentru modul în care a examinat felul
John Langshaw Austin () [Corola-website/Science/299075_a_300404]
-
a Israelului împreună cu Siria a purtat numele de cod "Operațiunea Badr" (în traducere "lună plină"). Numele operațiunii ar putea să aibă o legătură cu bătălia de la Badr, în care musulmanii conduși de Muhammad a învins tribul Quraish din Mecca. Directoratul contraspionajului militar israelian, "liderul comunității israeliene de informații", a fost responsabil pentru formularea prognozelor cu privire la un posibil atac. Aprecierile lor cu privire la probabilitatea izbucnirii unui război erau bazate pe câteva supoziții. Egiptenii au făcut tot ce le-a stat în putință să
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
durată în zona Canalului Suez. Contrainformațiile israeliene, după ce au detectat mișcări masive de trupe, au apreciat aceste concentrări ca fiind un nou exercițiu. Mișcările trupelor siriene către graniță puteau da de gândit, dar nu au fost considerate o amenințare, deoarece contraspionajul militar a considerat că Egiptul și Siria nu vor ataca decât după ce vor fi dotate cu ultimele tipuri de arme sovietice contractate. Motivul evident pentru care a fost aleasă sărbătoarea evreiască de Iom Kippur pentru declanșarea atacului surpriză era acela
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
de intrare în SUA." După revoluție, în perioada 1990-1994 a lucrat la S.C. Romferchim S.A., apoi în august 1994 a devenit consilier diplomatic la Ambasada României de la Londra. Este încadrat apoi în Serviciul de Informații Externe (SIE) ca șef al contraspionajului extern în SIE, iar ulterior este numit în funcția de adjunct al directorului SIE și secretar de stat (2004-2005). El a fost înaintat pe rând la gradele de general de brigadă (cu o stea) la 29 noiembrie 2001 și general
Dan Chiriac (general) () [Corola-website/Science/311565_a_312894]
-
membru până la dizolvarea acestuia în decembrie 1991. De asemenea, la universitate l-a întâlnit pe Anatoli Sobceak care a jucat mai tarziu un rol important în cariera sa. După absolvirea universității, Putin a fost recrutat de KGB, în serviciul de contraspionaj. În 1976 a terminat cursul de perfecționare al KGB din Ohta, Leningrad. Apoi, conform spuselor lui Iuri Felștinsky și ale lui Vladimir Pribîlovski, a servit la așa numita direcție nr. 5 a KGB-ului, care combătea opoziția politică. Ziarul "Washington
Vladimir Putin () [Corola-website/Science/297698_a_299027]
-
din seria Octogonul, iar mai apoi au fost reunite în câteva volume de poezii. Cărți de arta succesului, psihologie aplicată, sinteze ale diferitelor cercetări din domeniul științelor. Cărțile din această categorie scot la lumină fața nevăzută a fostului șef din contraspionajul românesc și anume sentimentalismul. Sunt cărțile în care scriitorul trece în plan secund problemele socio-politice a României, amplu dezbătute în romanele din seria Octogonul și încearcă să surprindă antiteza dintre iubire și ură specifică oricărei relații umane. Caracteristica principală a
Pavel Coruț () [Corola-website/Science/300783_a_302112]
-
ministru. La 4 aprilie 1968, Consiliul Securității Statului devine organ independent de Ministerul de Interne, pentru ca, la 9 aprilie 1972, să reintre în cadrul Ministerului de Interne. Departamentul Securității Statului a fost reorganizat având șase direcții principale (informații interne, contrainformații economice, contraspionaj, contrainformații militare, securitate și gardă și cercetări penale). Aceasta a fost forma sub care a funcționat Securitatea până la căderea regimului comunist, în decembrie 1989. Ultimul șef al Securității a fost Iulian Vlad. În 30 decembrie 1989, Consiliul Frontului Salvării Naționale
Departamentul Securității Statului () [Corola-website/Science/298379_a_299708]
-
monitoriza toate mijloacele de comunicare electronice și telecomunicațiile din țară. DGTO intercepta toate telefoanele, telegramele sau faxurile venind din sau spre străinătate. Agenții DGTO puneau microfoane în clădiri publice și locuințe private pentru a supraveghea discuțiile dintre cetățeni. "Direcția de Contraspionaj" se ocupa cu supravegherea străinilor (în special împotriva cetățenilor sovietici) pentru a monitoriza sau împiedica contactele lor cu români. Impunea o serie de restricții pentru a opri întâlnirile dintre străini și oamenii de rând, pentru a-i împiedica pe aceștia
Departamentul Securității Statului () [Corola-website/Science/298379_a_299708]
-
pentru a nu cere azil politic. Oamenii trebuiau să anunțe la Securitate, în termen de 24 de ore, orice contact pe care l-au avut cu vreun străin. "Direcția a IV-a" avea atribuții similare cu cele ale Direcției de Contraspionaj, numai că avea atribuții la nivelul forțelor armate. Principala sa misiune era aceea de a identifica și neutraliza spionajul sovietic. "Direcția a V-a" asigura protecția demnitarilor. "Direcția de Securitate Internă", având peste 1000 de agenți, se ocupa cu eliminarea
Departamentul Securității Statului () [Corola-website/Science/298379_a_299708]
-
creată după toate regulile organizațiilor cladestine, care avea să devină una dintre cele mai importante mișcări de rezistență din Franța. În zona ocupată de germani, Alfred Touny a fondat „Organizați civilă și militară” (OCM). Căpitanul Paul Paillole, șeful serviciilor de contraspionaj până la înfrângere, a continuat să exercite această funcție și după armistițiu, dar a colaborat cu britanicii și a continuat să vâneze agenții Abwehrului și RSHA-ului. Un al doilea val de militari aveau să se angajeze în Rezistență după invadarea
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
la curent cu interesul lui Adolf Hitler pentru științele oculte și înființează un serviciu care să reînvie ritualurile oculte și să asigure comanda unitară a școlilor de magie din Marea Britanie. În fruntea acestui serviciu este pus colonelul John Graham din contraspionajul britanic, prieten apropiat al unuia dintre prinții familiei regale, William. Invazia nazistă este iminentă, așa încât Graham și apropiații săi vor să apeleze la un ritual magic despre care se spune că ar fi fost folosit în trecut de către Francis Drake
Noaptea vrăjitoarelor () [Corola-website/Science/323628_a_324957]
-
sovietic de securitate, de origine rusă, general-colonel, înalt funcționar al serviciilor de securitate ale Uniunii Sovietice,vicecomisar al poporului al U.R.S.S. pentru afacerile interne (al N.K.V.D.) (1941-1943), ministru adjunct al apărării (1943-1946), comandant între 1943-1951 al Serviciului sovietic de contraspionaj SMERȘ, și între anii 1946-1951 ministrul pentru securitatea statului(M.B.G.) al Uniunii Sovietice, deputat în Sovietul Suprem al U.R.S.S.(1945). Arestat în 1951. încă în timpul lui Stalin, Abakumov a fost executat în 1954 sub acuzația de trădare a patriei
Viktor Abakumov () [Corola-website/Science/330828_a_332157]
-
în fruntea serviciului de securitate din regiunea Rostov. El a devenit cunoscut pentru metodele lui brutale de anchetă, recurgând personal adesea la torturarea celor anchetați. La 3 februarie 1941 el a devenit vicecomisar al poporului pentru afacerile interne, răspunzător de contraspionaj. Cu alte cuvinte, in 5 ani el a fost avansat de la gradul de ofițer inferior la cel de adjunct al conducătorului N.K.V.D. În aprilie 1943, în mijlocul anilor Marelui Război pentru Apărarea Patriei, Abakumov a fost numit comandant general al organizațiilor
Viktor Abakumov () [Corola-website/Science/330828_a_332157]
-
cuvinte, in 5 ani el a fost avansat de la gradul de ofițer inferior la cel de adjunct al conducătorului N.K.V.D. În aprilie 1943, în mijlocul anilor Marelui Război pentru Apărarea Patriei, Abakumov a fost numit comandant general al organizațiilor sovietice de contraspionaj SMERȘ și adjunct al ministrului apărării, în acest fel serviciul pe care îl conducea fiind despărțit de Ministerul de Interne de sub conducerea lui Beria și pus sub controlul Ministerului Apărării. Din acest moment Abakumov a devenit unul din apropiații lui
Viktor Abakumov () [Corola-website/Science/330828_a_332157]
-
Ministerului Apărării. Din acest moment Abakumov a devenit unul din apropiații lui Stalin, mai ales datorită rapoartelor zilnice pe care le înainta acestuia despre activitatea comandanților Armatei Roșii. În afară de aceasta s-au bucurat de apreciere succesele pe care serviciul de contraspionaj de sub conducerea sa le-a obținut în timpul războiului. În anul 1944 Abakumov a participat la organizarea deportării popoarelor din Caucazul de nord, pentru care a fost decorat cu ordinele „Kutuzov” și „Steagul Roșu”. În 1946 a fost însărcinat să organizeze
Viktor Abakumov () [Corola-website/Science/330828_a_332157]
-
ca de pildă, unii din anturajul mareșalului Gheorghi Jukov, au fost condamnați la pedepse cu închisoarea.(Procesul generalilor). La 7 mai 1946 Abakumov a fost avansat si numit ministru al securității statului, la care a fost alipit si serviciul de contraspionaj ca departamentul nr.3 al acestuia. În noua sa funcție, Abakumov s-a ocupat de prigonirea așa zișilor dușmani ai regimului. Sub directa sa conducere a fost înscenat Procesul Leningrad, judecarea conducerii locale din Leningrad, care a dus la executarea
Viktor Abakumov () [Corola-website/Science/330828_a_332157]
-
și a lucra cu Rezistența. Echipa lui Alexander a navigat, însă, către Țara Galilor, pentru a termina antrenamentele. Alexander a fost trimis în Alsacia, Lorena, Renania și sudul Germaniei. Când războiul s-a terminat, a fost asignat la o unitate de contraspionaj din Paris. Pe când era student, Lloyd a întâlnit o fată pariziană pe nume Janine, cu care, în curând, s-a căsătorit.Viața peste hotare era fascinantă, însă Alexander s-a îndreptat spre casă. Dacă era nevoie să scriu ceva de
Lloyd Alexander () [Corola-website/Science/311050_a_312379]
-
la începutul anului 1928. Mai înainte de această dată, Prometeismul nu a fost domeniul de activitate a unității de diversiune externă a Statului Major. În timp, în ciuda estimărilor optimiste de început cu privire la evoluțiile favorabile Poloniei a politicii externe sovietice, serviciile de contraspionaj au început să-și dea seama de valoarea conceptului prometeist. Această ultimă perioadă, a cincea, a prometeismului polonez antebelic (1933-1939) a fost, după cum a afirmat Charaszkiewicz, una a "șapte ani neproductivi". Mai multe fapte a condus la o asemenea evoluție
Prometeism () [Corola-website/Science/304089_a_305418]
-
apărut după 1935, a apărut și un declin al conducerii poloneze a mișcării prometeiste. Mișcarea a trebuit să facă față marilor reduceri de fonduri și scăderii importante a sprijinului direct sau indirect al oficialilor guvernamentali. Atitudinea șefilor armatei și ai contraspionajului militar a rămas ambiguă. Activitatea prometeiană a continuat în timpul celui de-al doilea război mondial prin acțiunile Germaniei (în special în legătură cu Ucraina), Finlandei, (implicată în conflictul cu Uniunea Sovietică), Franței și a Turciei. După încheierea celui de-al doilea război
Prometeism () [Corola-website/Science/304089_a_305418]