245 matches
-
făcut o cerere de extrădare, dar autoritățile ungare au refuzat să-i dea curs favorabil, deoarece crimele comise de Drăghici au fost prescrise din punctul de vedere al jurisprudenței ungare. În 1993 a fost din nou inculpat și condamnat în contumacie pentru o altă crimă: ordinul dat pentru asasinarea lui Ibrahim Sefit (un etnic turc născut la Ada Kaleh). A murit la 12 decembrie 1993 la Budapesta. Portretul lui a fost afișat pe pereții de onoare ai Camerei Deputaților, alături de alți
Alexandru Drăghici () [Corola-website/Science/308323_a_309652]
-
în Argentina (primăvara 1948). Va sta la Buenos Aires până în martie 1953, când se întoarce în Europa, și anume în Spania, unde are o activitate literară susținută și se face cunoscut. În 1946, Tribunalul Poporului din România l-a condamnat în contumacie la 25 ani muncă silnică, pentru crime de război, în baza legii 312/1945, art 2: "s-au pus în slujba hitlerismului sau fascismului și au contribuit prin fapte proprii la realizarea scopurilor lor politice sau la aservirea vieții economice
Vintilă Horia () [Corola-website/Science/298919_a_300248]
-
de ani de închisoare (care mai târziu a fost redusă la 30 de ani). Pedeapsa cu închisoarea în SUA s-a încheiat în septembrie 2007; în urma cererii de extrădare din partea atât a Panama cât și a Franței, având condamnări în contumacie, pentru omor în 1995 și spălare de bani în 1999, Franței i-a fost aprobată extrădarea lui Noriega în aprilie 2010. A ajuns la Paris, pe 27 aprilie 2010, și după reluarea procesului, care este o regulă în Franța după
Manuel Noriega () [Corola-website/Science/337258_a_338587]
-
1995 și spălare de bani în 1999, Franței i-a fost aprobată extrădarea lui Noriega în aprilie 2010. A ajuns la Paris, pe 27 aprilie 2010, și după reluarea procesului, care este o regulă în Franța după orice sentință în contumacie, a fost găsit vinovat și condamnat la șapte ani de închisoare în iulie 2010. O eliberare condiționată i-a fost acordată pe data de 23 septembrie 2011, pentru a fi extrădat și a ispăși 20 de ani de închisoare în
Manuel Noriega () [Corola-website/Science/337258_a_338587]
-
Nürnberg. Primul și cel mai cunoscut dintre aceste procese a fost Procesul Principalilor Criminali de Război în fața Tribunalului Militar Internațional (TMI), în care au fost judecați 24 dintre cei mai importanți lideri ai Germaniei naziste, atât capturați cât și în contumacie. Dezbaterile proceslui s-au ținut între 20 noiembrie 1945 și 1 octombrie 1946. Al doilea set de procese ale unor criminali de război mai puțin importanți a avut loc conform Legii nr. 10 a Consiliului de Control la Tribunalele militare
Procesele de la Nürnberg () [Corola-website/Science/307581_a_308910]
-
de la Auschwitz, Capesius a colaborat cu Josef Mengele, notoriul medic-criminal, participând personal la selecțiile deportaților pentru camerele de gazare. La 31 mai 1946 Tribunalul Poporului de la Cluj l-a declarat criminal de război și l-a condamnat la moarte în contumacie. Fiu de medic, Capesius a studiat farmacia la Universitatea din Cluj, studii pe care le-a terminat la Viena. În 1931 și-a efectuat stagiul militar de un an în armata română unde a fost promovat la gradul de căpitan
Victor Capesius () [Corola-website/Science/315123_a_316452]
-
iunie 1962, închisoarea din Ramla, Israel) a fost un nazist german, cu gradul de Obersturmbannführer-SS. A organizat și condus Soluția finală - exterminarea a 6 milioane de evrei între anii 1940-1945. În Procesele de la Nürnberg a fost condamnat la moarte în contumacie ca mare criminal de război. Prins de Mosadul israelian a fost rejudecat la un tribunal din Ierusalim, condamnat la moarte prin spânzurare și executat la închisoarea din Ramla. Eichmann s-a născut la data de 19 martie 1906 ca primul
Adolf Eichmann () [Corola-website/Science/309866_a_311195]
-
prima dată. Copacii din cele mai vechi fortificații găsite în Germania Inferior sunt datați dendrocronologic la 99/100 d.Hr. La scurt timp după aceea Traian a fost ales de Nerva ca succesor al său, a fost adoptat public în contumacie de Nerva cu puțin timp înainte de moartea sa. La 100 d.Hr. Traian s-a întors la Roma ca împărat, nu ca un "Consul". Ammianus relatează că (xvii.1.11) mult mai târziu, împăratul Iulian a întreprins o expediție punitivă
Alemani () [Corola-website/Science/320220_a_321549]
-
din 1945 a următorilor: Dobre Ion zis Nichifor Crainic și Stelian Popescu, ambii ziariști" ("Scânteia", nr. 235, 27 mai 1945, p. 6). În cadrul procesului „lotului ziariștilor fasciști” (alături de Radu Gyr, Pamfil Șeicaru și alții), Tribunalul Poporului l-a condamnat în contumacie, prin Sentința nr. 2/4 iunie 1945, la "detenție grea pe viață și degradare civică pe timp de 10 ani, pentru crima de dezastrul țării, prin crime de război". Obosit, după trei ani de pribegie, și convins că după încheierea
Nichifor Crainic () [Corola-website/Science/298724_a_300053]
-
Adam a fost unul din fondatorii, pe teritoriu Uniunii Sovietice, ai Comitetului Național Germania Liberă, promovat de sovietici ca instrument de propagandă și luptă împotriva lui Hitler și a nazismului. În Germania, regimul nazist l-a condamnat la moarte, în contumacie, pe . După război, Adam a fost cofondator al partidului National-Demokratische Partei Deutschlands, prescurtat NDPD (Partidul Național-Democrat al Germaniei), constituit cu un an înaintea proclamării Republicii Democrate Germane și echivalent aparent al Partidului Național Democrat German (NPD) din Republica Federală Germania
Wilhelm Adam () [Corola-website/Science/314501_a_315830]
-
de al Doilea Război Mondial a fost comandanta "Escadrilei Bugului (Escadrila Basarabiei din 1943)", o formație de avioane poștale și de legătură ale Guvernământului Transnistria, folosite și drept școală de pilotaj. După război a emigrat și a fost condamnată în contumacie. A efectuat împreună cu soțul său, Traian Udriski, curse cu pasageri în Orientul Apropiat. Spre sfârșitul vieții s-a stabilit în Elveția. În 1988 a publicat în Elveția o carte de amintiri de pe front, intitulată "Commandante d'escadrille". Irina Cioc s-
Irina Burnaia () [Corola-website/Science/330888_a_332217]
-
îndrăznește să o găzduiască este Nadia Russo. Deși s-a afirmat că ar fi făcut unele abuzuri prin transportarea unor bunuri din Transnistria în România, ancheta din martie 1945 n-a putut dovedi nimic. Totuși, în 1950 este judecată în contumacie pentru complicitate la crime de război prin faptul că escadrila ei a transportat în țară diferite bunuri ale statului sovietic. A fost condamnată la 20 de ani de muncă silnică, 10 ani de degradare civică și confiscarea întregii averi. În
Irina Burnaia () [Corola-website/Science/330888_a_332217]
-
a interzis-o pe 7 martie 1939. În 1944 Stelian Popescu s-a refugiat în Elveția, conducerea ziarului rămânând în mâinile unuia dintre ginerii săi, Ion Lugojanu. După al Doilea Război Mondial, în România, a fost judecat și condamnat în contumacie la detenție grea pe viață. Fusese inclus în „lotul celor 14 ziariști”, alături, printre alții, de Pamfil Șeicaru, Nichifor Crainic și Radu Gyr. Toți erau acuzați că "„prin articolele de ziare, broșuri sau conferințe, s-au pus în slujba propagandei
Stelian Popescu (ziarist) () [Corola-website/Science/320018_a_321347]
-
intelectuale din Turcia și urmașii lor se află și ei în cele mai înalte poziții ale statului până în zilele de azi. „” a fost organizată de Federația Revoluționară Armeană cu scopul de a pune în aplicare condamnările la moarte pronunțate în contumacie în procesul unioniștilor. În total, opt înalți oficiali turci sau azeri (și trei „trădători” armeni au căzut sub gloanțele a șapte „justițiari”. Execuția cea mai bine-cunoscută este cea a lui Talaat Pașa, marele organizator al exterminării armenilor, împușcat cu un
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
instrucțiunii publice în cadrul așa-zisului Guvern Național Român de la Viena, format de legionarii refugiați din România (decembrie 1944 - mai 1945) În cadrul așa-zisului proces al "Marii Trădări Naționale" din 6-17 mai 1946, Mihail Sturdza a fost condamnat la moarte în contumacie. După război, se refugiază în America Latină, apoi în Spania, menținând permanent legătura cu Horia Sima și alte căpetenii legionare. În anii următori, M. Sturdza participă activ la manifestările politice și culturale ale exilului românesc (la Buenos Aires, Rio de Janeiro, Paris
Mihail R. Sturdza () [Corola-website/Science/306204_a_307533]
-
4 zile), vicepreședinte al consiliului de miniștri în guvernul național-legionar prezidat de Ion Antonescu. În zilele 21-23 ianuarie 1941, a declanșat și a condus Rebeliunea legionară împotriva generalului Ion Antonescu și a armatei române, pentru care a fost condamnat în contumacie la moarte (14 nov. 1941). În același timp cu rebeliunea, în fruntea legionarior, Sima a inițiat și condus cel mai mare și cel mai violent pogrom împotriva evreilor din istoria Munteniei, Pogromul de la București. Horia Sima , de unde proveneau și părinții
Horia Sima () [Corola-website/Science/302185_a_303514]
-
îmbrăcămintea celor uciși și lucrările dentare de aur. Antonescu a scos Garda de Fier în afara legii și a dispus judecarea și întemnițarea liderilor legionari care nu reușiseră să se refugieze în străinătate. Horia Sima a fost condamnat la moarte în contumacie. Potrivit versiunii legionare a istoriei evenimentului, rebeliunea legionară a fost calificată drept „lovitură de stat a lui Ion Antonescu împotriva Legiunii”. Rolul jucat de Sima a fost departe de visurile și de ideologia „Căpitanului” (Corneliu Zelea Codreanu), conform doleanțelor unor
Horia Sima () [Corola-website/Science/302185_a_303514]
-
pe care bărbierul l-a transportat la spital, a sucombat cam la o săptămână după internare. Pentru a nu-și lua riscuri, Villon a fugit din Paris, spre locul de origine a familiei sale, Bourbonnais așa că a fost condamnat în contumacie. În ianuarie 1456 regele Carol al VII-lea și-a petrecut un concediu la curtea sa din localitate, ocazie folosită de poet pentru a cere și a obține - pe baza a două mesaje care susțineau legitima apărare a poetului, unul
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
și 1916, colaborează cu Octavian Goga, Vasile Lucaciu și cu alți refugiați ardeleni la o campanie intensă pentru intrarea României în război alături de Antantă împotriva Austro-Ungariei. Pentru activitatea intensă pe această linie, Onisifor Ghibu a fost condamnat în 1915, în contumacie, de Curtea Militară Maghiară din Cluj, la moarte. După ocuparea Bucureștiului în toamna anului 1916, Onisifor Ghibu se refugiază la Iași cu soția și cei trei copii (cel mai mare de 4 ani), iar din martie 1917 la Chișinău, unde
Onisifor Ghibu () [Corola-website/Science/305079_a_306408]
-
jucând astfel un rol în îndepărtarea de la putere a generalului Antonescu și instaurarea unui regim constituțional de scurtă durată în România. Plecat în exil, a primit un mandat de la partidele democratice să le reprezinte în străinătate. Niculescu-Buzești fost condamnat în contumacie la muncă silnică pe viață în cadrul procesului conducătorilor PNȚ din 1947. Până la moartea sa, a fost unul dintre reprezentanții PNȚ în Comitetul Național Român, însă datorită conflictui său cu generalul Rădescu, organizația nu a funcționat în timpul vieții sale. s-a
Grigore Niculescu-Buzești () [Corola-website/Science/306201_a_307530]
-
structura Ministerului de Externe. În mai 1946 se înscrie în Partidul Național Țărănesc, dar intuind ceea ce urma să se întâmple în România, a părăsit clandestin țara spre sfârșitul anului 1946, mergând în Elveția. În noiembrie 1947 a fost condamnat în contumacie de Tribunalul Militar al Regiunii a II-a din București la muncă silnică pe viață, 5 ani de degradare civică, confiscarea averii și 50.000 de lei cheltuieli de judecată. Liderii opoziției l-au însărcinat cu reprezentarea, în străinătate a
Grigore Niculescu-Buzești () [Corola-website/Science/306201_a_307530]
-
în Germania. Nefiind membru în P.C.R., a obținut cu dificultate viza de ieșire din țară. Ajunge în Germania în anul 1972 și decide să nu mai revină în România comunistă. Autoritățile pornesc o anchetă și este condamnat la moarte, în contumacie, din cauza interpretării abuzive a unui paragraf din Codul Penal din 1968, care asocia învinuirea de “refuz al întoarcerii în țară” în timpul unei “misiuni de reprezentare a statului” cu acuzația de “trădare de țară”. În urma modificării Codului Penal în 1973, procesul
Vasile Moldoveanu () [Corola-website/Science/312894_a_314223]
-
a unui paragraf din Codul Penal din 1968, care asocia învinuirea de “refuz al întoarcerii în țară” în timpul unei “misiuni de reprezentare a statului” cu acuzația de “trădare de țară”. În urma modificării Codului Penal în 1973, procesul este rejudecat în contumacie și tenorul Vasile Moldoveanu este condamnat la cinci ani de închisoare și confiscarea averii. Cazuri similare, la fel de neobișnuite, sunt și cel al regizorului român Petrică Ionescu, sau al balerinului Sergiu Stefanschi. În anul 1972 debutează în rolul lui Manrico ("Il
Vasile Moldoveanu () [Corola-website/Science/312894_a_314223]
-
se și trăgea. După mai mulți ani de urmărire și fugă, pe 27 noiembrie 1955, Lupșa s-a predat autorităților din Câmpulung Muscel, declarând că nu dorește să facă recurs la sentința din iunie 1951, de condamnare la moarte în contumacie. Va fi executat la penitenciarul din Iași, pe 3 decembrie 1956. Dincolo de zona de umbră care planează asupra personajului Victor Lupșa, mișcarea "Vlad Țepeș II" rămâne, de departe, cea mai importantă dintre toate mișcările de rezistență din țară. Mii de
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
achitat în 1945. Parchetul Curții București emite Rechizitoriul de urmărire nr. 97 din 13 aprilie 1950 dispunând trimiterea sa în judecată. Este judecat în vara anului 1951 și, prin Decizia penală nr. 1630 din 13 iunie a fost condamnat în contumacie la 12 ani muncă silnică și 10 ani degradare civică. A luat cunoștință de condamnarea sa târziu deoarece își schimbase domiciliul. După apariția decretului de amnistie din 1955, la 10 octombrie cere prin avocat anularea deciziei Curții București și încetarea
Dumitru Carlaonț () [Corola-website/Science/307504_a_308833]