226 matches
-
să canalizeze - între limitele concedate de sistemul politic al epocii - aspirațiile de înnoire ale unor tineri literați și artiști. Se proclama adeziunea la necesitatea „artei angajate” și a cultivării unui „spirit patriotic, revoluționar”, dar se afirma net respingerea rutinei, închistării, convenționalismului. Numerele din toamna anului 1981 și din primele luni ale anului 1982 vădesc atenția acordată creatorilor tineri (majoritatea celor invitați să colaboreze, intervievați, prezentați și promovați aici nu împliniseră treizeci de ani) și unor probleme de actualitate - literar-artistice, dar și
SCANTEIA TINERETULUI. SUPLIMENT LITERAR-ARTISTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289530_a_290859]
-
primele luni ale anului 1982 vădesc atenția acordată creatorilor tineri (majoritatea celor invitați să colaboreze, intervievați, prezentați și promovați aici nu împliniseră treizeci de ani) și unor probleme de actualitate - literar-artistice, dar și sociale etc. - mai puțin „comode”, abordate fără convenționalism. Primul număr cuprinde un interviu-portret luat lui Gabriel Chifu, o „masă rotundă” cu tema Genul scurt - genul implicării imediate în actualitate, cu participarea tinerilor scriitori Cristian Teodorescu, George Cușnarencu, Sorin Preda, Nicolae Iliescu, Mircea Nedelciu, un fragment de roman de
SCANTEIA TINERETULUI. SUPLIMENT LITERAR-ARTISTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289530_a_290859]
-
a Uniunii Scriitorilor pentru întreaga activitate literară (2000). A mai semnat M. Șerban. Cartea de debut a lui Ș. cuprinde schițe ce evocă existențe modeste, într-un ton sentimental, concordant cu o bună parte a literaturii minore din epocă. Același convenționalism și aceeași sferă de interes se întâlnesc în volumul de nuvele Prea târziu (1942). După război, înscris în eșalonul celor care sprijină noua putere, se aliniază tematicii realismului socialist și îi ilustrează schemele ideologice în prozele din Biruința (1953), Rătăcire
SERBANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289639_a_290968]
-
vizual, ci și posesor al unei bune culturi poetice, U. își exersează meșteșugul artistic în diverse registre, abordând inclusiv specii consacrate prin tradiție, de tipul „apărărilor” renascentiste (Scrisoare din intermundii - pledoarie pentru libertatea imaginației, rezultat al desprinderii de rațional și convenționalism), al psalmilor (Psalm) ori al artelor poetice (Să urc). Rafinată și constituind o excepție față de tematica generală, căreia i se asociază poemele angoaselor de proporții apocaliptice, scrise cel mai adesea pe un ton furibund, culegerea Sonete din Nord închipuie o
ULMEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290330_a_291659]
-
ultima recoltă -, încearcă să îl întoarcă pe bărbatul infidel cu ajutorul vrăjilor, închipuind o păpușă de ceară și arzând-o în timp ce dansează goală în jurul focului aprins într-o zonă năpădită de buruieni din spatele casei. „Narațiunea” se încheagă, împotriva retorismului și a convenționalismului, ca înlănțuire de închipuiri ale protagonistei - scene de iubire brutală petrecute în trecut sau fantezii întunecate izvorâte din spaima de a fi înșelată, din îndoieli și anxietăți, risipite în final prin decodare ironică. Experimentală este și Cravata de cânepă, prelucrare
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
limitează la un tramvai, la o poză de familie, la o mahala etc. Elementele acestei fâșii de existent (văzute „obiectual” și „evenimențial”) sunt obiectul unei prelucrări suficient de libere pentru a putea fi considerate „naturale”; realismul nu e parazitat de convenționalisme, adică de constrângeri ținând de formal (dispare marcarea grafică - prin versificare - a genului), de tematic (nu apar în structura textelor elemente prefabricate, din al căror puzzle să fie reconstituită silogistic metafizica textelor) și de stilistic (stilul înalt „poetic” este cel
POPESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288926_a_290255]
-
întinse pe spațiul întreg al unor volume. Denumirea e doar parțial adecvată, și anume în ceea ce se referă la „evul nou”, adus în pagină conform unei paradigme ideologice impuse în epocă. Constituenții scrierilor sale depășesc, totuși, marginile speciei, îi estompează convenționalismul și oportunismul prin lirism, prin digresiuni istorice, sociologice, etnologice, etnografice, prin analize ce dau unor pagini caracter de studiu, într-un cuvânt, prin înfățișări proprii mai degrabă eseului. Cartea Ev nou în Țara Banilor (1961) este deschisă de un capitol
PURCARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289066_a_290395]
-
Noua structură...). Cea de-a doua explicație, detaliată cu voință sistemică și migală pasională de scriitorul român, îl vizează pe Marcel Proust. Adept declarat al „metodei proustiene” în literatură, P. își construiește expunerea teoretică asupra romanului prin opoziție tranșantă față de „convenționalismul realist-naturalist” al secolului al XIX-lea, a cărui preferință compulsivă pentru „tipuri”, reflectată în orizontul de așteptare didacticist al cititorului comun, dar și al criticii de întâmpinare („Această pretenție de a «contura» un personaj [...] apare de altfel în cele mai multe cronici
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
lipsit de o oarecare iscusință, cultivă observația amănunțită și notația măruntă, cu încercări de a mânui tehnici de analiză psihologică, cu frecvente pasaje de comentariu asupra universului cotidian. Își îngăduie accente de maliție, chiar mici îndrăzneli, pe fondul unui cvasiomniprezent convenționalism provenit nu din tendința de a se plia comandamentelor propagandei oficiale ori unor poziții estetice conservatoare, ci, dimpotrivă, un „convenționalism” care pare izvorât din dorința de a fi modern pe toate planurile. Astfel, cartea conține și șantier, și teatru, și
NADIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288348_a_289677]
-
cu frecvente pasaje de comentariu asupra universului cotidian. Își îngăduie accente de maliție, chiar mici îndrăzneli, pe fondul unui cvasiomniprezent convenționalism provenit nu din tendința de a se plia comandamentelor propagandei oficiale ori unor poziții estetice conservatoare, ci, dimpotrivă, un „convenționalism” care pare izvorât din dorința de a fi modern pe toate planurile. Astfel, cartea conține și șantier, și teatru, și scene de dragoste, și imagini onirice (inclusiv cu un tramvai gol, ca la D. Țepeneag sau la Leonid Dimov), și
NADIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288348_a_289677]
-
parte, un fel de neobosit investigator pe cont propriu al adevărului. Narațiunea se încheie, printr-un fel de buclă textuală, cu propriul său început (accidentul de vânătoare), dar prozatorul izbutește între timp să construiască tabloul destul de veridic - chiar dacă marcat de convenționalism - unor medii sociale și al unor realități ale epocii, sub semnul eticismului și al pasiunii pentru adevăr. Studiile de critică și eseistică (în special pe teme de estetică teatrală) publicate de N. în România rămân realizări modeste, în pofida pretențiilor de
NADIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288348_a_289677]
-
în curând”), Cântec de primăvară, Sonet provincial. Autorul participă, ca „elev clasa VI, Brașov”, și la o anchetă a revistei, deschisă pe tema competiției dintre teatru și roman, genuri preferate în epocă, socotind că - după cum rezultă chiar din titlul răspunsului - „Convenționalismul” a dărâmat teatrul. La vremea începuturilor se aflau și tinerii poeți Pavel Nedelcu și Em. Ungheru. Activ aproape număr de număr, în perioada mai 1924 - mai 1928, este prolificul poet ortodoxist Constantin Goran, alternând tonalitatea imnică sau baladescă cu ritmurile
ORIZONTUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288583_a_289912]
-
documentar. Autoarea s-a străduit să traseze caligrafii delicate, să-și decanteze filonul liric, însă cu rezultate de tot modeste. Nici emoție reală, nici pregnanță a rostirii. Doar unele imagini sunt conturate cu finețe. Ceva mai consistentă, deși pândită de convenționalism, este poezia ce pivotează în jurul unor simboluri etnice și care se lasă inspirată de sentimente patriotice. Interesantă ar fi proza, mai precis schițele și nuvelele din culegerea Nodul de apă (1981). Sunt, de fapt, mici poeme în proză, conținând scene
NICOLAU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288439_a_289768]
-
din Pui de lei (1891). Foarte răspândite prin intermediul școlii, majoritatea sunt versificări didactice ale unor episoade din istoria națională, cu utilizarea, de preferință, a versului de factură populară (Voievodul Ștefan, Vlad Țepeș, Moartea lui Decebal). Patriotismul autorului era real, însă convenționalismul naiv al personajelor istorice, dilatarea hiperbolică a portretelor duce, fără intenție, chiar la efecte comice. Mai interesantă ar fi drama Radu de la Afumați (1897), scrisă într-o limbă românească îngrijită, mlădioasă, în care precumpănesc reminiscențe din Shakespeare. În 1897 lui
NENIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288423_a_289752]
-
model marxist care admite aprioric și ideologic structura și antagonismul de clasă, fie cu perseverarea într-o metodologie a stratificării sociale care se autoconfirmă prin tehnicile de diferențiere a categoriilor sociale și a granițelor sociale dintre ele. Apriorismul teoretic și convenționalismul metodologic postulează clase și delimitări, pe când spațiul social acumulează tensiuni sociale și conservă inegalități, categorizări sau diferențieri, dar fără conștiințe individuale realiste ale identificărilor categoriale și în condiții de schimbare rapidă și constantă a pozițiilor individuale și a identificărilor. Stilurile
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
îi datorăm unele succese ale liricii noastre. Există însă și cazuri când «fugarii», nerezistând ritmului accelerat al cursei, au fost readuși în «pluton», ba chiar au rămas în urma lui. Și întrucât e vorba aici de poezia de dragoste (unde rutina, convenționalismul și tonul declarativ n-au lipsit, ba se mențin și azi), nu e lipsit de interes să vorbim despre tentativa de evadare din «obișnuit» inițiată pe cont propriu de trei din poetele noastre (Maria Banuș, Nina Cassian, Veronica Porumbacu). Tustrele
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
stârneau nici un fel de curiozitate. Lirica religioasă are în Nicephoros Vlemmides, în Nicephoros Callist Xanthopoulos, în Markos Evghenikos ori în împăratul Theodor II Laskaris, toți stihuitori într-o limbă ce disprețuiește, încă, idiomul vorbit, reprezentanți de marcă. În poezia laică, convenționalismul domină elogiile compuse de un Mihail Holobolos sau de Manuil Philes (condeier „profesionist” care solicită intens formulările encomiastice), sfaturile plictisitoare pe care le împrăștie neobosit Theodor Lapites sau enormele compoziții ale lui Theodor Melitheniotes, a cărui alcătuire Despre prudență, cu
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
cu moartea, din Baladă de Sânziene, aduce reușite transparențe feerice și cadențe de rit mioritic, în timp ce fluxul metaforic dezlănțuit în jurul motivului magic al „vestirii”, din poemul Împăratul, și viziunea unui destin glorios hărăzit românilor nu acoperă nici tezismul concepției, nici convenționalismul artizanal al autorului. SCRIERI: Simfonia rustică, Timișoara, 1935; Cântece de seară, Timișoara, 1936; Cântarea dragostei, Timișoara, 1937; Prăstă deal la nana-n vale. Poezii în grai bănățean, Timișoara, 1937; Florile satului. Poezii în formă populară, Lugoj, 1937; Amiaz liniștit, Lugoj
BUGARIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285915_a_287244]
-
a unor fapte de muncă, în mediul vieții de șantier, de uzină etc. Tributul plătit comandamentelor propagandistice compromite în mare măsură rezultatul. Utopia profesorului Dunca (1983), semnat împreună cu Neculai Chirica, e un roman „polițist”, de „acțiune” și „enigmă”, marcat de convenționalismul propriu, în epocă, genului. B. a publicat și versuri pentru copii (Poezii în zori, 1988). Un interesant volum de critică literară este Generația ’80. Precursori & urmași, apărut în 1999. SCRIERI: Epistolele tânărului Theodosie, Deva, 1978; Floarea soarelui sau Mâna de
BARGAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285640_a_286969]
-
creatorii în general exprimă, tocmai prin convenția creației, ceea ce altfel, într-o situație dată, oricât s-ar strădui să numească, nu vor reuși decât să dea, cel mult, creații serbede, oarecari. Ficțiunea ordonează viața, exprimă esențele, despoaie realul de tot convenționalismul cotidianului, de falsitatea oportunismelor de tot felul, de emoțiile momentului, luminând ceea ce-i cu adevărat durere profundă, bucurie, iubire sau ură copleșitoare. Suntem, astfel, adevărați în ficțiune. Suntem reali în irealitatea proiecțiilor noastre. Cel puțin eu mă simt mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
demonstrație de telegrafie fără fir, iar săptămâna trecută a participat la prelegerea lui Monsieur Emile Coue despre autosugestie și la orele căpitanului McLaglan de Ju-jitsu (așa i-a recomandat șeful poliției din Oxfordshire), cursuri care s-au organizat la primărie. Convenționalismul este cuvântul cheie după care se călăuzește Bridgeman în aceste activități atât de diversificate. În timp ce toată lumea vrea să se facă observată, el este foarte atent să se integreze, dar atât. În această ultimă versiune despre sine, a încercat să pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Mă obstinam să cred că opera nu-l poate sacrifica pe autor. Ar fi trebuit, dimpotrivă, să-l exprime. Fără sinceritate, obținem un zero artistic. Dacă, om fiind, imiți pe zei, ajungi ridicol. Ideile care interzic personalitatea aruncă opera în convenționalism. Cu Popescu am avut o discuție care m-a zdrobit. I-am spus că mă îndoiesc de realitatea confecționată. Ce sentimente și ce adeziune poți obține de la niște oameni pe care îi obligi să gîndească altfel decît simt? Le poți
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de o mare valoare artistică. Frescele sunt mărturie pentru noi, că pictorii au stăpânit arta compozițională, au depășit sintezele abstracte și de teologie simbolică. Personajele au spontaneitate în atitudini și naturalețe în gesturi, deși în unele compoziții se mai observă convenționalismul caracteristic picturii bizantine. Pictorii au redat secvențe din viața și minunile Mântuitorului, ale sfinților și ale pătimirilor acestora, reușind să ne prezinte o frescă a vieții umane, care tâlcuiește aspirațiile profunde și permanente ale sufletului omenesc. Cetățuia a avut spre
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
personaje și peisaje, și că, s-a putut imprima dramatismul uman nu numai personajelor pictate singure, ci chiar și grupurilor. În marea lor majoritate, personajele sunt pline de viață, spontane în gesturi și atitudini, deși bineînțeles că unele se vede convenționalismul caracteristic picturii bizantine. Măiestria pictorilor de la Mănăstirea Cetățuia se evidențiază și în tratarea iconografică amplă, cu numeroase peisagii și elemente arhitecturale, precum și în compunerea scenelor strâns legate de viața reală. Opera acestor pictori este remarcabilă și prin puterea și talentul
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
primul rând, îi aparțin aceste supărătoare defecte. Așa ceva însă Sophie nu agreează, bunul ei simț se ferește instinctiv de acest suspect amestec de umilință și trufie : găsește că un asemenea spectacol este o mică fanfaronadă, un penibil cabotinism. Desigur, știutul convenționalism al femeii o împinge pe Sophie să gândească astfel, dar și lipsa ei particulară de umor. Și totuși, în fiece secundă el știe că s-ar putea ca ea să aibă (ca de atâtea alte ori), înaintea lui, dreptate. O
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]