1,070 matches
-
Sfânta Tereza din Avila dăduse capul pe spate, umflase buzele și se crăcise în fața unui înger cu lance aurită. Unii înnebunesc sau devin șa mani. Alții ajung la azil... Păpădie se făcuse gangster într-o doară. Socrate, la rândul lui, conversa cu un daimon, având în acele momente o privire tâmpă și ceva bale verzui. Logosul nu e bun cu noi și nici nu caută să fie... tre buie doar cules la timp, fără menajamente. Istoria șamanismului românescu Nenea Nebunelea a
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
pe loc în legenda soldaților lui Alexandru Machedon abandonați în Bactria. Barbă neagră, împletită mișcător ca un regiment de păianjeni, turban impecabil. Drept în fund pe tejghea, fără brațe, fără picioare, hrănit cu lingurița și dus la toaletă de anticar, conversa demn cu rarii clienți și păzea magazinul în absența viciosului patron. Noaptea era lăsat să doarmă acolo pe covoare, protejat de o ușă din placaj cu versete coranice și o perdea din mărgele de plastic colorat, care, când atârnau liniștite
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
de a te călca pe bombeuri cu însuși Richard Inimă de Leu, abia revenit din cruciadă, sănătos și pus pe alte fapte mari, alături de cavalerii săi cu restanțe pe la întreținere și cu telefoane mobile în buzunarul de la piept. Te poți conversa minute în șir, pe diverse teme - starea vremii, ultimele fluctuații bursiere, viața politică, nefericirea indusă de criza mondială cu Mircea cel Mare, cu Ștefan cel Mare, cu Dracula, cu Mihai Viteazu sau faci o poză alături de un Robin Hood zâmbăreț
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
religioasă, tăria feminismului stă în credințele pe care le stârnește mai curând decât în argumentele pe care le aduce. În fiecare gând al meu răsună în mod inevitabil ecourilor ideile gânditorilor pe care i-am citit sau cu care am conversat. Acest orgolios "eu" de autor dă seama în bună măsură de o fericită combinare a ideilor auzite anterior la care se adaugă, răzleață, câte o idee originală; de multe ori și cele originale au fost rostite deja de gânditori pe
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
cu grijă și... surpriză: un computer, nou, cu ecran, tastatură, boxe, imprimantă... Tată, preciză mezina, cel care l-ai avut tu la atelier l-am luat eu, iar ție ți-am cumpărat unul nou, să tragi cablu și o să putem conversa mai ușor și mai des. Într-o cutie frumos împachetată găsi o icoană frumoasă. Acesta este cadoul meu, spuse Camelia. Dragele mele, ce bucurie mi-ați făcut! Chiar îmi doream, de casă nouă, o icoană! Haideți să vă arăt casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
constant în viața pictorului. Dar indiferent de importanța lor, ele au o inconsistență de spectre care traversează textul fără un chip anume, fără profil psihologic, într-un cuvînt, fără corporalitate. Popescu-Negreni comunică, are o rețea de legături umane relativ stabilă, conversează mereu, în muzee sau în memorie, cu marii maeștri ai picturii, citează scriitori și gînditori importanți, însă totul rămîne undeva în fundal. Problema esențială a pictorului este propria sa viață, arta ca sursă de interogații și de frămîntări, scurgerea traumatizantă
Memoriile și memoria pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8766_a_10091]
-
un pic de hârâitul vechiului nostru aparat de radio. Doar cardinalii înțeleg ce spune și-i traduc cuvintele, la fel cum preoții de la Delfi descifrau oracolele Pythiei. Aris nu asista la conversațiile noastre. Ele aveau un caracter strict personal. Tu conversai și cu el, dar mai rar. Nu era prea înclinat spre confidențe. Deși trăiam în aceeași cameră și nu ne despărțeau decât trei ani, nu ne împărtășeam secrete. Ne certam regulat, dar vorbeam puțin. Anii care s-au scurs nu
Vasilis Alexakis - Te voi uita în fiecare zi by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9804_a_11129]
-
unor débris-uri de luciditate. Nu mă îndoiesc, de pildă, că un pasaj ca acesta ar putea fi supus deopotrivă de infructuos, blamării de dragul blamării și adulării de dragul insectarului: "Cultura înseamnă capacitatea de a recunoaște precedența și de a dansa, juca, conversa, a face prestidigitații cu ea. Cultura nu este o modalitate de a cunoaște, ci este modalitatea prin care oamenii își amenajează viața. Cultura nu epuizează scopurile ultime; dar e greu de imaginat un om care să aibă scopuri ultime și
Cum rămâne cu literatura ? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9095_a_10420]
-
unei strălucite cariere diplomatice (care, după cum singur mărturisea, mulți ani mai târziu, la vremea respectivă presupunea să știi să săruți mâna unei doamne, momentul în care trebuie să dai pagina unei partituri și, nu în ultimul rând, deprinderea de a conversa și de a valsa în reuniunile de salon locuri în care se puteau rezolva multe dintre chestiunile pentru care dialogul diplomatic propriu-zis nu era eficient), a avut chiar sentimentul că participă la făurirea marii istorii (între 1945 și 1946, la
Școala (auto)ironiei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9231_a_10556]
-
care au făcut renumele micului stat desprins din fosta Iugoslavie: "Bosnia era un cartier liniștit, plin de verdeață, cu cinematograf și biserică la doi pași de Cimitirul Bunavestire. Oamenii se cunoșteau între ei și se salutau în câteva limbi, dar conversau mai mult în română. Tăiau miei la Paști, porci la Crăciun și aveau îndoieli serioase asupra Vieții-de-apoi chiar dacă, duminica, biserica abia îi putea primi pe toți, după un program afișat la intrare: ortodocșii 9-10, greco-catolicii 10-11, catolicii 11-12" (p. 181
Mitteleuropa în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9294_a_10619]
-
fi observată la imigrantul ucrainean, rus, arab ori georgian, cu o figură marcată de neliniște, cu o privire goală: "pe români îi recunoști după comportamentul lor infinit mai destins: vorbesc tare (pe românește!), beau veseli bere pe băncile din parc, conversează la telefoane celulare, respiră adînc aerul libertății. Parcă s-ar afla în România - dar într-o Românie mai umană și mai fericită decît cea pe care tocmai au părăsit-o". Cînd își părăsesc țara, portughezii nu se desnaționalizează, ci își
Epistolar portughez by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9448_a_10773]
-
Ion Simuț Matei Iliescu (1970) al lui Radu Petrescu este un excelent roman de dragoste, plasat într-o lume provincială, interbelică, de avocați, judecători și profesori, reuniți periodic în saloane unde se cântă muzică clasică și se conversează în franceză. Această lume vetustă și mediocră este filtrată prin perspectiva unui adolescent, cu o fire sensibilă de artist (Matei Iliescu), care se îndrăgostește de o femeie căsătorită (Dora Albu, soția avocatului Jean Albu, mult mai în vârstă decât ea
O iubire de altădată by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9449_a_10774]
-
producții lirice sugerează o primă cale de acces spre universul poetic al Mihaelei Mâlea Stroe. Poezia este pentru ea o cale de împăcare cu propriul sine, mai mult decât o tentativă de comunicare cu ceilalți. Un prieten secret cu care conversează în momentele de singurătate sau de deruta existențiala, un debușeu psihic pentru reglarea tensiunilor afective pozitive sau negative. Tonul intimist, tristețea singurătății asumate cu demnitate, spectacolul unei nefericiri reale sau imaginate, privit oarecum din exterior, precum un cadru de film
Jurnal liric by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8186_a_9511]
-
este foarte frumoasă și chiar și-a permis, grație caviarului și șampaniei Don Perignon de Luxe gustate În dulcele stil vasluian, dacă s-ar putea..., cum procedează arabul aflat departe de casă..., Într un hotel luxos și ar dori să converseze, mă rog, cu cineva de sex opus, care să-i vorbească despre tradiția arabă, despre frumusețea locurilor, despre ocean, sigur nu-mi permit să mă gândesc la persoanele prezente, nu fac așa o impietate! Amina a spus că a studiat
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
student. Spun asta ca să mă laud cu el (o, ce rară Împrejurare!) și ca să realizați că-l cunosc bine - cel puțin, de trei patru ani, Încoace. E un om manierat, cu o figură care te trimite la eroii lui Will; conversează/discută cu gravitate, ori ironie & sarcasm (uneori, chiar umor!); scrie destul de mult - era să zic...prea mult! - dar din moment ce o face cu talent, reproșul cade. Se ocupă de istoria ...unei stagiuni, de viața unei actrițe, de biografiile unor actori, „comite
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
doctore, e un fel de seară de adio!? Cuvântul acesta nu mi se pare potrivit. Deși Beatrice vrea să renunțe la orele de meditații, ușa casei noastre va rămâne mereu deschisă pentru dumneavoastră. Și Doina simte uneori nevoia să mai converseze cu cineva, să mai schimbe impresii ... Era un fel elegant de a prezenta lucrurile care nu stăteau tocmai așa. Să facem abstracție câteva minute de tot ce e dincolo de acești pereți, spuse Simona. Ați putea lua un scaun și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
apă care dă peste maluri, după o ploaie torențială. Unde să mă duc? Măicuțele erau la biserică, așa că am luat-o și eu Într-acolo. A sunat telefonul la un moment dat și am ieșit val-vârtej din biserică. M-am conversat cu una din prietenele mele, doamna C., membră a USR, care scrie o poezie deosebită. Timpul trecea destul de greu, așa că am Început o plimbare de dute-vino până am simțit că mă dor picioarele. Vântul se oprise și Înserarea curgea Încet
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Ștefi, de două săptămâni i-a murit a doua nevastă, ăsta le mănâncă pe pâine, se spune că este un depravat". Se întoarce pe călcâie și pornește spre tava cu băuturi. Se clatină deja. Casa se umple de oameni, se conversează mai mult în engleză, eu stau deoparte, musafirii vin, mă salută, apoi se întrețin cu prietenii lor, se grupează. Ștefi trece din când în când pe lângă mine să se asigure că îmi este bine. O cățelușă intră pe ușă și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
XX". "Și cum vă tolerați între voi, îl întreb nedumerită, legionari, comuniști, liberali?". "Greu... Dar mâncăm bine". Îmi pare că îl cunosc de mult pe Jozsi, că azi doar ne-am reîntâlnit. Aerul șăgalnic i s-a șters de pe față. Conversăm ca între bărbați, ca între prieteni. Este prima persoană din comunitatea românească, deși este ungur-neamț din Arad, care mă face să mă simt ca acasă, în siguranță. Soarele Australiei și Jozsi îmi dau impresia de déjà-vu, parcă am mai umblat
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
înspăimânta. Nu se vedea cum i-ar sta în haina acestei posturi. * Timpul însă nu s-a subordonat acestor crezuri mărturisite în șoapta intimității, în clipe de mare taină. Tot întâlnindu-se cu diverse prilejuri, cei doi își îngăduiau să converseze câteva minute, timp în care reușeau să schimbe amabilități, fără a se angaja în detalieri. Un la revedere, urmat de un zâmbet abia perceptibil, putea să sugereze că dialogul nu era încheiat. Se nimeri ca într-o dimineață, pe când Alex
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
sunteți tari", adăugă ea când se mai potoli din criza de ilaritate. Milena nu comentă nimic, dar se înroșise binișor în obraji. Profesoara continuă pe același ton insinuant, însă completându-l cu un aer pedagogic: "Adică despre d-astea vă conversați voi?". "Printre altele", zise sec asistenta. "Măi, Milenuțo, parcă am mai vorbit noi niște treburi..." " Da, e adevărat. Am mai vorbit și știu la ce anume vă referiți. V-am ascultat punctul de vedere și, credeți-mă, nu e nevoie
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
secretara, căreia colonelul Îi ceruse prin interfon să-l rețină, dacă se mai putea. Astfel, colonelul se văzu nevoit să utilizeze linia telefonică directă. — Alo, am deosebita onoare să vă salut, Majestate. — Ca de obicei, mă bucură privilegiul de a conversa cu un om superior, așa cum sunteți dumneavoastră, domnule colonel. — Pe hîrtia aceea, notificarea pe care mi-ați trimis-o prin curier, ați uitat să completați data declanșării operațiunii anti extratereștri. Sunt numai niște puncte. — Vai, nu se poate, ați interpretat
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
aibă mare grijă de el, fiindcă altminteri are o fire foarte sensibilă. Ceea ce o umplea de mulțumire era faptul că, de cînd Îl adusese pe Boule-de-neige, nu mai vorbea singură. Avea un partener de dialog cu care Își permitea să converseze despre orice, fără nici o reținere, și care, În plus, nu o contrazicea niciodată, chiar dacă din cînd În cînd mai făcea cîte o mică boroboață. Probabil că, din același motiv, compania unui animal este dintotdeauna preferabilă companiei oamenilor, situație din care
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
fi și mai preciși: Își amintea totuși niște cuvinte, dar dintr-o limbă străină, pe care nu o Înțelegea. La fel, din ce-i spusese Michel, Îi rămăseseră În memorie intonația, timbrul vocii sale, cadența frazelor, sau amănuntul că, În timp ce conversau, se stinsese felinarul, dar nici un element din care să poată extrage vreun Înțeles, ori pe care să-l poată reproduce În propriile cuvinte. În schimb, Își amintea cu ușurință cum ajunsese În peșteră, adus de Vic, cum Îl salutase la
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
la MTV, dar la așa ceva chiar nu aspir. E prea demodată. Adică, ce s-a ales de Serena Altschul? Celălalt lucru care chiar mă Împiedică să-mi fac o carieră este mama. Trebuie să fiu disponibilă În fiecare zi să conversăm două ore, discutând probleme de familie, plus că trebuie să pot pleca la Palm Beach oricând, pe neanunțate. Am Încercat să-mi iau un serviciu odată, să lucrez pentru Charlie Rose, dar abia dacă eram pe acolo vreodată, iar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]