200 matches
-
balanță cele două plăceri? îl zgândări, de data asta, Diplomatul. Întrebarea i se păru retorică și Papa nu dădu curs provocării, continuând să mestece niște boabe de strugure. Între timp, muzica veche se scurgea înspre urechi atât de plăcut, încât convivii o simțeau ca pe o dublă părtașă: la extaz, dar și... la digestie. Solitarul și Miramoț se contraziceau privitor la recunoașterea instrumentelor ce dădeau glas feeriei auditive. Oricum, se făcea vorbire de flaut, violă și lăută, iar pe instrumentiști îi
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
plăcinta după obiceiul și volumul gurii fiecăruia. Indiferent de ritmul mestecării, în unanimitate fură mulțumiți și de atare desert. Compoziția cu mere și nuci a tartei le satisfăcu în plus papilele gustative. Parcă recompensați fiind pentru ceva fapte brave, tonusul convivilor era la-nălțime. Se începu o altă rundă a bancurilor. Papa era interpretul principal, însă cu el se mai intersectară surprinzător și Diplomatul, și Doc, dar mai ales Babacul, care se dovedi o enciclopedie de vorbe de duh pe care
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
și în politică e la fel, o democrație nouă are și ea modelul ei, nu se naște așa, peste noapte, din spuma mării, asta, cu spuma mării, îl scîrbise de-a dreptul, ce model de democrație aveți în vedere? sări convivul cu lentile, încercînd să zîmbească, semn că formulase o întrebare, bineînțeles retorică, și tot așa mai departe, mai vorbeam, mai pipam, sadismul, care, treptat, mă învăluise cu dezmierdări masochiste, îmi dirija discursul tot spre model, modelul în artă, ce mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
model, modelul în artă, ce mai, orele se dilatau, divagațiile împînziseră terenul, subiectele erau tot mai lălîi, mai incongruente... ... peste cîteva zile, la următoarea seansă libatică, cineva, în toiul divagațiilor finale ne anunță, bătînd cu pipa în masă: știți, domnilor, convivul de rîndul trecut, ochelaristul, individul, onorabilul, îl mai rețineți, nu? a ieșit azi pe piață cu o publicație trăsnet (el, director), a cărei deviză este, ca să vedeți: pentru o democrație originală! Aha. 9 iunie Dacă intrai în casă la minunatul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și scrutători motive de speranță, cînd omul credea că "tratamentul" fusese bine ales femeia punea brusc o întrebare aberantă, năucitoare pentru celelalte minți, normalele. Zilnic, la ora asta a dimineții, îl văd, pe fereastra atelierului, pe fostul eminent profesor, șarmantul conviv al briantelor libații, începîndu-și acum, de la poarta grea, de fier, marșul diurn al aprovizionării. Din bărbatul brun-chipeș de-al'dat' ce-a mai rămas? O firavă mașinărie pe două picioare, ca de patinator fricos, nasul rasat, de boier moldovean, lavaliera
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o urmărește hipnotizat pe trăpașă, n-o salută!, doamna C. zîmbește îngăduitor și se îndepărtează. Poetul se-ntoarce dezechilibrat spre mine: da' cini-i? cini-i? Și rostește numele... soției. Îl iau la braț și trecem dincolo, la Continental. Regretatul avocat V., conviv notoriu, nu reținea nume. Era și firesc, într-un fel: îi treceau, de-o viață, la bară, pe sub ochi (prin urechi) mii și mii de nume; cum le-ar fi putut, de ce le-ar fi memorat! Era... tratamentul lui întru
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de iulie cade nonșalant peste șic-parfumata societate invitată, iar alocuțiunilor de real bun gust le urmează cupele de șampanie, licoarea "bășicuțelor care urcă" ar spune Michel Onfray. Apropo de champagne. Ciocnind, repetat, pe fondul rumorii generale, cu amicul C., parșivul conviv îmi îndreaptă atenția către un pîlc mai frust: Îi vezi cum înfulecă? Și, pentru că e vorba de licoarea francă, mă simt pe loc avocatul diavolului și-l frăgezesc pe companionul meu: Crezi, cher ami, că după Revoluția Franceză, deci după
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de relații umane prietenești, în truda noastră zilnică, de pe calea diplomației românești deschise. S-a ajuns curând la o cină privată, în reședința ambasadorului român, Petru Burlacu, și fostul înalt demnitar sirian, Salah Bitar, dialogul purtându-se între cei doi convivi în franceză. În privința discuțiilor mele cu primul lider politic palestinian sus-menționat, a rezultat apoi o telegramă către Centrala MAE în care este inserată și o idee a interlocutorului meu, conform căruia "teritoriile palestiniene ocupate nu vor fi redobândite de palestinieni
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
mai târziu această mare axiomă a toaletei: „Ca să te situezi bine, nu trebuie să fii remarcat”. Bryan Brummell a avut mijloacele necesare, un bucătar excelent și un salon (de parcă ar fi fost o doamnă care scrie). Dădea dineuri extraordinare, unde convivii erau tot atât de minuțios aleși ca și vinurile. Îi plăcea să bea până la Îmbătare, ca de altfel mai tuturor bărbaților din Anglia și precumpănitor celor din epoca sa1. Limfatic și nervos, În plictisul unei existențe trândave, tipic englezești, căreia dandysmul nu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Cum vanitatea nu dispare niciodată, nici măcar pe stradă, nu a dorit defel să-i ceară audiență prințului, care nu era, după el, decât un dandy mult inferior sieși. Aflat În calea lui George, a rezistat cu o dureroasă constrângere. Vechiul conviv de la Carlton-House l-a privit fără acea brumă de emoție ce apare atunci când Îți revezi tovarăși din tinerețe, cu acel regret surâzător al trecutului, poezie pentru uzul celor mai vulgare spirite. Nimic din toate acestea la Brummell. Cu același prilej
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
confluente cu visul trăit de poet ca hotar și stavilă opusă unui timp filistin, decăzut. „Eroii” lor sunt congenerii poetului, „generația singaporeană” în primul rând, definită în poemul liminar al volumului ca străjuitoare a valorilor ocultate sau întinate oficial: „Eram convivii acelui naufragiu/ În așteptarea nu știu cărui ceas,/ Când - dincolo de-al anilor ravagiu -/ Să mai salvăm splendori câte-au rămas./[...] A fost un timp baudelairian, pesemne,/ Și-un timp rimbaldian cu varii sori,/ Prin care noi - adepți plăcerii demne / Vocalizam și-ngurgitam
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
terminat liceul, pe care l-ar fi părăsit pentru a nu fi silit să preia meseria tatălui său. În București, unde și-a petrecut restul vieții, a dus o viață de boem, fiind un nelipsit al cafenelei artistice și un conviv spumos. A lucrat sporadic în redacțiile câtorva publicații, mai mult timp la „Facla” (1934-1937). A debutat ca jurnalist în efemera publicație brăileană „Florile Dunării” (1927), unde a semnat cu pseudonimul Vasile Cărămidaru. Va continua să publice în „Cuvântul”, „Tribuna politică
LEMNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287775_a_289104]
-
Goffman se focalizează în special asupra riturilor de interacțiune, considerând că orice interacțiune presupune o anumită ritualitate. Aceasta din urmă implică faptul că, dacă dorim să avem o comunicare pozitivă, trebuie să respectăm anumite elemente clar definite cultural: „Astfel, un conviv care rămâne tăcut la masă face audiența să se simtă prost (regula angajării), o mână întinsă solicită o altă mână întinsă (regula reciprocității), nu vorbim de funie în casa spânzuratului (regula de selectare a temelor), când dorim să trecem înaintea
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
pe faimosul gastronom și bucătar francez Ali-Bab (pe numele său real Joseph Babinski), dau seamă despre vesela înfrățire între vinuri, fripturi și pești de tot felul, vânat - de baltă, cu pene, cu blană etc. -, crustacei și tocături, ce le inspiră convivilor bună dispoziție și îi transportă într-o plăcută euforie. Această „probă” teoretico-practică preludează fericit amintirile vânătorești date tiparului trei ani mai târziu. SCRIERI: Amintiri de vânătoare, pref. Demostene Botez, București, 1969. Repere bibliografice: Al.A. Philippide, O lectură delectabilă: „Amintiri
ULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290326_a_291655]
-
familial devine spațiul unei acțiuni epico-dramatice terifiante și în Pisica în noaptea Anului Nou, unde un tată, smuls din familie în perioada condamnărilor arbitrare, reapare în mijlocul ei după douăzeci de ani, în noaptea Anului Nou, travestit în Moș Gerilă. Reacțiile convivilor, după spulberarea „mistificației”, definesc calitatea morală a fiecăruia. Altă familie, cea din Ca frunza dudului din rai, nu își acoperă murdăria, ca pisica, ci o etalează, ca porcii. Șeful acesteia, Ionel, e, de altfel, director al unei ferme de râmători
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
personaje. În fața mesenilor, cu care își face veacul în cârciumă, mai întâi neîncrezători, apoi stupefiați și la urmă consternați și înfricoșați, Antipa își dovedește darul de prezicător al morții. Pe rând, diverși locuitori ai orașului, ba chiar și unii dintre convivi decedează la data anunțată de el. Istoria se termină tragic. Părându-i-se că Antipa, din care își făcuse un idol, nu e la înălțimea așteptărilor lui, Anghel, un iluminat de focul iadului, îl ucide. În legătură cu cele „două zile”, s-
BALAIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
emoția revederii, că sălășluise în adâncul memoriei deși îmi era uitată, căci imaginea venea dinspre mine în afară și nu invers. Poate și cu ea se întâmpla același lucru. Cert este că în noaptea aceea îmi fu cel mai apropiat conviv. Era însă vizibil că dincolo de pătura de cuvinte dintre noi, ea își cântărea interlocutorul cu aceeași prost disimulată curiozitate ca altădată în tren. O interesa, în primul rând, ce gândesc despre ea: gândirea oricărei femei, preocupată nu de tine pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
sau galben, vechi și totuși veșnic nou. O imensă cupă de aur trecea din mână în mână, de la buze la alte buze, iar cel care o golea era mândru să cheme paharnicul pentru a i-o umple iarăși ochi. Dinaintea convivilor se înghesuiau sumedenie de mâncăruri, migdale, semințe de pin și nuci, un noian de fructe uscate și de fructe proaspete, anghinare și bob, dulcețuri și cofeturi, neștiindu-se prea bine dacă acestea toate se aflau acolo pentru a potoli foamea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
șoaptă Într-un ungher, Îl ignorară cu desăvărșire. Pentru ei, Satanovski nu era decât un gând, o adiere... O fantasmă oarbă care avea menirea de a semăna sămânța zâzaniei În mintea omenească... Văzând că provocarea nu prinde rădăcini În sufletul convivilor, inginerul Edward Își Îndreptă atacurile Într-o altă direcție. „Sunteți asemenea păsărilor cerului, sunteți asemenea crinilor sălbatici ce Înfloresc pe câmp...” spuse el, făcând aluzie la vorbele pe care i le aruncase la plecare lui Bikinski starețul Pafnutie. „Suntem”, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
aceste frustrări și această ură Îl Împingeau spre acte de canibalism. PAGINĂ NOUĂ VII. Izgonirea din paradis Aici filmul evenimentelor Începea să se volatilizeze. Noimann Își amintea acum, ca prin ceață, de o discuție ce se Încinsese Între cei doi convivi aflați la masa lui și de un rămășag stupid la care-i provocase Satanovski. Își amintea apoi și de havuzul În care se bălăcise vreme Îndelungată, dar nu-și dădea seama dacă faptul acesta se petrecuse mai Înainte sau după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Ajuns în țară, se oprește la Ploiești la Gherea, stă câteva zile la locuința lui Vlahuță, apoi merge la Dragosloveni. În aceste împrejurări se remarcă o stare de degradare fizică la omul atât de vioi și vivace, sclipitor, agil și conviv extraordinar. Caragiale nu mai era același pe care îl știau, deși se străduie să fie cel știut. Tot atunci, poate ca o sumbră prevestire, Caragiale și-a manifestat dorința de a-și revedea prietenii încercând să fie vesel, destins, dar
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
una? Una numai, pe care o să te rog s-o bei ca lumea! - Una, vă rog, că-nchidem, sare fata de la tejghea, deodată supertrează. Tudor își revine și el. În semiobscuritatea roșiatică, își privește lung ceasul de pe mână. Auzi (către conviv), n-ai cumva un ceas?... Al meu văd c-a rămas la zece fără. - Păi, cât credeai că e? râde grosier tipul. Când te-am văzut că lingi cinci ore la o bere, mi-am zis că ceva nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Prințesa părea, de fiecare dată, fericită să mă vadă, corespondența țesuse Între noi o complicitate În care n-ar fi putut să se insinueze nimeni. Bineînțeles, nu eram niciodată singuri, existau, la fiecare reuniune sau la fiecare masă, zeci de convivi. Se discuta la nesfârșit, uneori se glumea, dar fără exagerări. Familiaritatea nu e niciodată tolerată În Persia, acolo politețea este prețioasă și grandilocventă, oamenii au adesea tendința de a se declara „sclavii umbrei măreției” persoanei căreia i se adresează, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
coaja lor rumenă și crocantă, căpățânile lucioase de ceapă roșioară-trufanda și borcănelul de muștar iute cu hrean, pe lângă micii căldicei, fripți pe cărbuni, încolonați câte cinci pe un rând, treizeci și încă una de bucăți, pârpălite uniform, în total! Ceilalți convivi, lihniți, saliveză harnic, cu mintea și cu ochii. Până și Îngerul, regresat silnic în paupera condiție umană, clipește și se îmbujoreză și el subit la chip, furnicat și smuls din lâncezeală, de o neobișnuită și ciudată senzație, de foame... Hai
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
o adresă la modă. Trecutul ei muncitoresc este încă foarte vizibil. Astfel, restaurantul instalat într-o veche marochinărie oferă mese servite într-o ogradă transformată în terasă interioară și o cafea preparată în niște garaje vechi. Mașinăriile vechi le amintesc convivilor de această origine. Imobilul intermediar afișează numele La Bellevilloise, o cooperativă muncitorească fondată în 1877. Inscripțiile de pe flamboiante compoziții de ceramică fac referire la "Știință" și "Muncă". Unicul imobil din Paris în mod fățiș marxist, cu o seceră și un
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]