115 matches
-
a unei realități istorice, există nervuri sensibile, structuri vulnerabile, în paginile acestor descrieri idilice? Cum își trăiește Banatul - dincolo de solaritatea sa emblematică, - apocalipsele în surdină, destrămările blînde, eșecurile și micile catastrofe? De aproape, tot în registru minor și subiectiv, Banatul convivialității exemplare există în satele de câmpie, acolo unde dialogul cultural și transferul valorilor se manifestă firesc, în gesturi vechi, apărute parcă în timpuri imemoriale. Satele de graniță, acolo unde tangențele devin geografic evidente, sunt adevărate spații revelatoare ale identității dinamice
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
de la audio-vizual la marketing și la publicitate, toate se înrădăcinează într-un principiu unic: comunicarea. Comunicarea între om și natură (biotehnologie), între oameni și societate (audio-vizual și publicitate), între om și dublura sa (inteligența artificială); comunicarea care ridică în slăvi convivialitatea, apropierea sau chiar relația de prietenie (friendship) cu calculatorul. Comunicarea devine Vocea unică, ce singură poate unifica un univers care a pierdut pe drum orice alt referent. Să comunicăm. Să comunicăm prin instrumentele care au slăbit, în mod precis, comunicarea
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
de destrucție a vieții intime; și a celei mai intime: singurătatea gândurilor, a eului, a reculegerii, a regăsirii de sine, a meditației contemplative, a lecturii, a amintirilor. Societatea comunicării, a unei ispititoare promiscuități, a unei gălăgioase și de fapt false convivialități când... comunicăm cu toți și cu „toate”, dar... avem noi oare timpul, acel timp special, unic, al singurătății de a pregăti, de a formula cu adevărat, de a „afla” ceea ce avem de comunicat sau... „comunicăm” doar ceea ce ne este de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
clipă de clipă, de veselia lui, de râsul lui genuin, de aplecarea lui spre chef așezat și amuzament. Caragiale e, firește, un observator critic, un om al ironiei și al deriziunii, dar toate pe un fundal de voioșie existențială, de convivialitate tonică. Oamenii și lumea îl distrează. Îi place taclaua, anecdota, comédia vieții. Cum spune într-o scrisoare, „petrece nebunește, ca toți oamenii cuminți“. Și poate că marea lecție a lui Caragiale pentru România de azi nu constă doar în semnalarea
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
monumentalism) vs renunțarea de sine (self effacement). Prima dimensiune evocată discriminează între culturile care furnizează natural gratificații pentru dorințele și sentimentele oamenilor, subiecții care compun aceste societăți își oferă mai mult timp liber, sînt mai deschiși către relații pline de convivialitate cu "celălalt", se angajează cu mai multă ușurință în relații de natură sexuală, spre deosebire de culturile restrictive, care sînt alcătuite din oameni care se autocenzurează și care știu în mai mică măsură să se bucure de tot ceea ce le oferă viața
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
la baza acțiunilor acestui tip de personalitate sînt armonia și frumusețea, iar principiul care îl guvernează este cel al formei. Pentru tipul social, lumea este reprezentată prin relații și datorii față de semeni. Preocupările specifice acestui tip psihologic sînt relațiile amicale, convivialitatea, viața de familie, iubirea conjugală, acțiunile filantropice. Scopul acțiunilor este bunăstarea și fericirea oamenilor, iar principiul călăuzitor e reprezentat de încredere. Tipul politic, din punctul de vedere al raportării la oameni, se consideră a fi diametral opus, raporturile lui fiind
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
poziția unui rousseauism anarhic. Ca și Rousseau, Illich considera că "veacul de aur" al omenirii se afla în trecutul îndepărtat al societății. Illich distinge două tipuri de societate: subdezvoltată și avansată. Celei subdezvoltate îi sînt caracteristice raporturi interindividuale caracterizate prin convivialitate (relații întemeiate pe solidaritate afectivă). Societatea avansată este caracterizată prin raporturi de productivitate (avînd caracter anonim și exprimînd dependența față de o instituție supraindividuală). Tendința societății avansate de a produce cît mai mult determină indivizii să consume cît mai mult. Fiindcă
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
este de la bun început nefericit de vreme ce e privat de țigară. Prietenii săi își aprind țigările, iar el se simte și mai nefericit. Masa nu-l mai face nici o plăcere, nici întâlnirea cu prietenii. Pentru că asociază țigara cu masa și cu convivialitatea, el suferă acum o triplă lovitură, iar spălarea creierului se amplifică. Dacă e hotărât și poate rezista suficient de multă vreme, își acceptă până la urmă soarta și rămâne nefumător. Totuși, ceva din spălarea creierului rămâne și cred că unul dintre
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
sociabilitate pe baza unor contracte de "participare" încheiate cu privitorii. Apariția noilor tehnologii, cum ar fi Internetul și sistemele multimedia, fac posibilă dezvoltarea unei culturi a interactivității care, potrivit lui Nicholas Bourriaud, reflectă dorința colectivă de a crea noi zone ale convivialității și introduce noi tipuri de tranzacție cu privire la întrebuințarea obiectului cultural. În aceste condiții, întâlnirile, înfruntările, evenimentele, diferitele tipuri de colaborare dintre oameni, jocurile, festivalurile și spațiile de convivialitate devin obiecte estetice 52. Însă aceste obiecte estetice oferă prilejul unei întrebuințări
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
potrivit lui Nicholas Bourriaud, reflectă dorința colectivă de a crea noi zone ale convivialității și introduce noi tipuri de tranzacție cu privire la întrebuințarea obiectului cultural. În aceste condiții, întâlnirile, înfruntările, evenimentele, diferitele tipuri de colaborare dintre oameni, jocurile, festivalurile și spațiile de convivialitate devin obiecte estetice 52. Însă aceste obiecte estetice oferă prilejul unei întrebuințări post-estetice a consecințelor receptării lor, deoarece practicile inter-relaționale presupun un schimb variat de informații culturale, în sens larg. Construind o tipologie a relațiilor specifice unui însemnat segment al
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
a consecințelor receptării lor, deoarece practicile inter-relaționale presupun un schimb variat de informații culturale, în sens larg. Construind o tipologie a relațiilor specifice unui însemnat segment al producției artistice a anilor '90, Bourriaud vorbește despre conexiuni și întâlniri, modele de convivialitate și întâmpinări, colaborări și contracte, precum și despre relația profesională stabilită la nivel de clientelă. Participarea spectatorului a devenit o constantă a practicii artistice, deschizând spațiul unei reflecții culturale. Toate relațiile determinate de participare presupun diferite practici de explorare a legăturilor
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
negru și a evaziunii fiscale. În aceste case se conservă tradiția și specificul locului, în general, într-un cadru intim și generos, guvernat de ospitalitatea specific românească și care favorizează, mai mult decât în oricare altă structură de cazare turistică, convivialitatea și relațiile interumane cu puternică amprentă românească. Aceste case tradiționale impun o altă viziune asupra turismului, o anumită artă de a trăi în mijlocul tradițiilor locului, un sens al ospitalității simple, nesofisticate, o cale de valorizare a patrimoniului cultural tradițional și
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
lângă altul cuvintele "vin" și "sărbătoare" obținem, prin definiție, o tautologie, deoarece, pentru civilizația vinului, masa a fost dintotdeauna locul favorit al acestei băuturi "festive". În Antichitate, între ospățul zeilor și cel al oamenilor s-a creat o legătură de convivialitate în privința vinului și a bucatelor împărțite în comun. Acest aspect mistic al mesei de sărbătoare s-a răspândit în Europa creștinată prin intermediul unor obiceiuri, cum ar fi cele legate de viața de cuplu. Vinul recoltat în timpul anilor importanți ai căsătoriei
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
căsătoriei era servit cu ocazia sărbătorilor principale ale soților: aniversarea căsătoriei, nașterea și prima împărtășanie a copiilor, etc. Masa festivă după ceremonia religioasă se organiza, de asemenea, și cu ocazia altor rituri de trecere 45: " În acest context, funcția de convivialitate specifică mesei, reprezintă, prin excelență, o perioadă de coeziune care încununează riturile de trecere."46 Funcția socială este și mai pregnantă în cazul sărbătorilor, care nu țin nici de riturile de trecere și nici de ciclurile calendaristice, precum banchetele, fie
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
poveștilor deocheate tradiționale și difuzarea masivă a pornografiei sunt incontestabil legate. De altfel, literatura pornografică este ea însăși derivată din universul vorbelor deocheate. Într-adevăr, grației tiparului, textul pornografic a putut să se elibereze de constrângerile interacțiunii orale și ale convivialității. Se regăsesc aici cele trei roluri ale povestirii deocheate pe care le evidențiază analiza freudiană (povestitorul, alocutorul complice, femeia agresată), dar povestitorul are în spatele lui un scriitor invizibil, care nu mai întreține nici un raport imediat cu alocutorul, transformat în cititor
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
care trăim cotidian, cu toate promisiunile "raționalismelor", "pozitivismelor", dovadă faptul că progresul științific și tehnic nu a coincis cu progresul pe plan social și moral; dar orașele nu pot deveni, nu pot rămâne locuri propice civilizației, spații de toleranță și convivialitate, de includere socială, securizate 2 fără folosirea rezultatelor științei, tehnicii, educației 3. Sistemele de guvernare a orașelor, reglementările, politicile, programele, planurile, proiectele nu au adus (întotdeauna și peste tot) răspunsurile, soluțiile adecvate, dar, în același timp, nu se poate răspunde
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
rezultau din aplicarea metodelor de educație brutală sau trădau obiceiuri sexuale diferite, pe scurt, tot ce era considerat o dovadă de "impolitețe" și de "incultură""197. La un mod mai general, relațiile care se stabileau între locuitorii unei mari așezări (convivialitate, evitare, conflict) și reprezentările pe care și le făceau trebuiau să fie raportate nu numai la apartenența la un grup socioprofesional, dar și la "cariera urbanistică" pe care o urmaseră (itinerarul anterior, proiectele de viitor). Astfel, grupurile în curs de
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
parte fiindcă omogenitatea acestor grupuri este limitată, iar, pe de altă parte, angajarea în relațiile sociale locale este slabă. O slabă angajare în relațiile sociale de vecinătate nu înseamnă totuși că relațiile de acest tip sunt complet goale. De fapt, convivialitatea este reală. Aceasta cu atât mai mult cu cât este vorba de crearea unei ambianțe căreia i se potrivesc relațiile sociale superficiale bazate pe saluturi cordiale și schimb de servicii mărunte. Există însă și momente în care, pe anumite teme
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
a fost utilizată mai ales pentru a sacraliza identități de grup și proiecte istorice, ea este acum căutată mai cu seamă pentru a oferi individului căldură, securitate, asistență, un loc unde să-și verse păsurile și să se bucure de convivialitate. în 1999, cu un umor sec, foarte britanic, metodiștii englezi au dezbătut în conferința lor anuală dacă e potrivit să-i lase pe oameni să vină la biserică chiar dacă aceștia nu cred în Dumnezeu 4. Astăzi, privatizarea religiei nu mai
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
comună nu asumă încă regulile prin care o dezbatere devine cercetare împreună a unei probleme, amenajare și administrare împreună a unei soluții, negociere cu un concurent sau coleg, și nu război cu un adversar. Iar această lipsă de disciplină a convivialității era interpretată de H.-R. Patapievici în termeni creștini ca abandonare a aproapelui, pe care nu îl luăm cu adevărat în serios. Gînditori religioși precum Martin Buber, Emmanuel Lévinas sau Simone Weil văd în respectul grav, radical față de celălalt sau
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
unei asemenea publicații era cu atât mai urgentă cu cât așezarea religioasă românească era periclitată de duhul înnoirilor, în defavoarea îndreptarelor de credință. Un lucru mult mai grav viza faptul că o parte a teologiei oficiale românești acceptase o atmosferă de convivialitate, prin participarea la rugăciuni sau la diverse agape cu tăgăduitorii celor ȘAPTE TAINE, prin urmare, cu ereticii. Astfel, în Biserica lipsită de lucrarea duhovnicească a episcopatului luau naștere grupări cu tendințe de evadare din comunitatea de iubire, uneori cu încurajarea
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
a fost utilizată mai ales pentru a sacraliza identități de grup și proiecte istorice, ea este acum căutată mai cu seamă pentru a oferi individului căldură, securitate, asistență, un loc unde să-și verse păsurile și să se bucure de convivialitate. în 1999, cu un umor sec, foarte britanic, metodiștii englezi au dezbătut în conferința lor anuală dacă e potrivit să-i lase pe oameni să vină la biserică chiar dacă aceștia nu cred în Dumnezeu 4. Astăzi, privatizarea religiei nu mai
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
comună nu asumă încă regulile prin care o dezbatere devine cercetare împreună a unei probleme, amenajare și administrare împreună a unei soluții, negociere cu un concurent sau coleg, și nu război cu un adversar. Iar această lipsă de disciplină a convivialității era interpretată de H.-R. Patapievici în termeni creștini ca abandonare a aproapelui, pe care nu îl luăm cu adevărat în serios. Gînditori religioși precum Martin Buber, Emmanuel Lévinas sau Simone Weil văd în respectul grav, radical față de celălalt sau
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
amenințate, efemere, nevoiașe, incomplete, cărora totuși posibilul le este doar oferit, nu injectat inexorabil. Numai prin respingerea cu flama posibilului a beznei necuprinse, ce ne înconjoară asemeni unei haite de lupi la pândă, ni se deschide și posibilitatea conexă de convivialitate cu ea - reunirea ospitalieră în jurul focului autosacrificial. Întreținerea gardurilor asigură buna vecinătate. Poate pentru că omul e oricând capabil să arunce înapoi, în față, darul oferit, sursa lui păstrează, sfioasă, distanța. Sub tempestuoasa întruchipare nocturnă îi apăruse lui Ian pentru prima
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
cerul înnorat proptit precar de turlele bisericilor, cu câmpurile lui multicolore plate și irezistibil de ciclabile, cu patinatorii hibernali străduindu-se zadarnic să mai onduleze prin piruetele lor canalele încremenite într-o rectitudine exasperantă, în sfârșit, toată această viziune de convivialitate idilică à la Breughel nu era decât o pânză fragilă de tablou răsucită de jur-împrejur a cort, un decor în trompe l'oeil menit să îmbrobodească locuitorii în rutina lor domestică și să-i izoleze în raport cu mult mai neliniștitorul ei
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]