1,283 matches
-
niște colindători prin vagon! Am crezut că-mi pocnesc tâmplele. Am țipat la el: mincinosule! Ți-a ieșit schema cu batjocura proastei din provincie. Și i-am închis telefonul. A urmat o ceartă infernală cu mama și...(izbucnește în hohote convulsive de plâns). Irina se duce la ea, o ridică de pe scaun și o îmbrățișează. Se apropie și Violeta, care o mângâie pe păr și pe umeri. Maria oprește televizorul...De la blocul vecin se auzeau acordurile unei sârbe săltărețe și chiote
CAP. 10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383083_a_384412]
-
cu înghițituri mici, parcă voia să-i simtă aromele. -Sărut mâna! Mă simt bine, plec la birou. Femeia a pus mâna pe fruntea lui, atunci a văzut că avea febră, dintr-o dată a început să tușească, o tuse rea, seacă, convulsivă, care-l făcea pe Florea să se înconvoaie și să se înece. -Nu pleci nicăieri, sun la„Salvare”, ești foarte bolnav. Unde este termometrul? -Vezi în sertarul de sus de la noptieră, bărbatul vorbea greu, accesele de tuse erau tot mai
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IX de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385344_a_386673]
-
nădăjduiseră. O galeră neagră, Înclinată spre tribord, cu chila atingând fundul, din pricina mareei scăzute Încă. Pe vela strânsă pe lângă catarg se deslușea roșul crucii. La pupa flutura un stindard negru, abia estompat de albul unui cap de mort. O mișcare convulsivă Însuflețea puntea. Pe podeaua de scânduri, Întreg echipajul, Înarmat, era pregătit să respingă, prin lovituri de vâsle, masa de fugari care căuta cu disperare să urce la bord. Amândoi se aruncară În apa scăzută, făcându-și loc cu forța printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
necesități capabile să asigure nu supraviețuirea larvară a speciei, așa cum se Întâmplă În prezent din cauza terorii lipsurilor și a frustrărilor, ci existența și dezvoltarea ei eliberate de constrângeri și limitări generatoare de inhibiții. Pentru asta e nevoie să depășească stadiul convulsiv al luptei cu natura și cu spaima zilei de mâine. Teama de viitor stă la originea celor mai multe dintre nenorocirile care marchează lumea. A războaielor, În primul rând. Abia când teama de viitor Își va fi epuizat substanța, când resursele omului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
față, apoi vânăt, tușea în rafale, hârâind, înecându-se, căutându-și batista prin buzunare și scoțând din neatenție un pumnal îndoit pe care-l ascunse repede înapoi, povârnindu-se deasupra mesei mai-mai să se răstoarne și alte și alte mișcări convulsive de care e cuprins îndeobște un om de peste 70 de ani ce tușește din copilărie. Oaspeții plecară privirile jenați, pironindu-și ochii în farfurii, unde borșul grecesc începea să capete o patină maronie. — Termină, dragă! - șopti nervoasă, din dreapta, Ruxăndrița. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
din ziarul confiscat, cel care are titlul Ce Mai Avem De Aflat, cel care, printre rânduri, povestește istoria adevărată a celor cinci zile, atunci comisarul nu reușește să se abțină și chiar acolo, ca un copil, izbucnește într-un plâns convulsiv, o femeie de vârsta lui vine să-l întrebe dacă se simte rău, dacă are nevoie de ajutor, iar el poate doar să facă semn din cap că nu, că e bine, să nu-și facă griji, mulțumesc mult, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
iar apoi Își duse mâna la gură, cu un sughiț. - Dar sunt... - Sunt morți. Cum au spus oamenii dumitale. Zeci de vâslași, aliniați pe băncile lor, păreau să ia parte la o parodie macabră, aplecați peste rame parcă În sforțarea convulsivă a vâslitului. Alte siluete zăceau răsturnate spre pupa, În jurul timonei. Cadavrele erau umflate și acoperite de un lichid uleios, ca și când ar fi rămas mai multe zile expuse la soarele fierbinte. Privi În jur dezorientat. O adiere de vânt cald mătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
iar uneori chiar În hidoase grupuri de câte trei, se pipăiau fără nici o reținere, trăncănind și șoptindu-și vorbe dulci la ureche. Scala din fund era un continuu du-te-vino de oameni care urcau și coborau Într-o mișcare agitată și convulsivă. Simțea cum crește În el dezgustul față de tot ceea ce vedea. Tocmai atunci, Însă, Îi atrase atenția ceva anume. Necontenit, mici grupuri se formau sau se destrămau ca și când niște mesageri drăcești ar fi umblat permanent de la o masă la alta, țesând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de capacitatea lui de rezistență, chiar de modul de ejaculare. Spunând acestea, izbucni În râs ca un copil prostuț care citește o carte de benzi desenate, dând din mâini și din picioare, agitându-se În toate părțile. Era un râs convulsiv, care părea să facă abstracție de prezența mea. Era cât pe ce să țâșnesc de pe locul meu, apăsându-mă cu mâna pe piept, În dreptul inimii. Personalitatea ei se schimbase brusc, ca și cum o cântăreață care până atunci interpretase cântece de leagăn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
omul de Dumnezeu, prin ritualuri și sărbători, dar și prin „marea trecere“. Spre deosebire de cultura populară, pentru noi timpul are o curgere uniformă, lineară și ireversibilă, culminând cu moartea ființei. Dincolo este neantul, iar în locul seninătății, existența a căpătat un caracter convulsiv: „cel care există numai în limitele corporale ale naturii experimentează fenomenul morții într-o grea suferință și într-un coșmar distrugător anticipat. Totul e durere și lichidare a datelor ultime ale conștiinței“ (Ernest Bernea, 1996, 87). Sociologul englez Zygmunt Bauman
ERNEST BERNEA – GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348404_a_349733]
-
sublime. La Eugenio Montale,poetul italian,ale cărui poeme sunt invadate de simbolul concentrat de heraldică și de o frisonare dureroasă îmbinată cu nostalgia pentru categoriile ideale,luate ca eden,copleșit fiind de anodin sau răvășit de spiritele ce peste convulsivul pământ/zboară în roiuri.( Tramontana).Edenul la Montale este virtualitatea ontologică,dar și marea ca suveran principiu al existenței și al vieții:Tu prima mi-ai spus/că măruntul zbucium/al inimii mele era doar o clipă.A te apropia
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348050_a_349379]
-
ontologică,de aglomerare fastuoasă sugerează și un mod al imaginației;voind să fie realist în observație,poeta e o fantezistă în reprezentare.Precizia,minuția hiperrealistă fragmentată de metafore surprinzătoare, cu aparență de descriere pozitivistă împing detaliile spre incertitudine, spre explozia convulsivă.La Adina Ungur viziunea este stilul, poezia sa este frisonată de mari tensiuni și irigată de o sensibilitate convulsivă. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Adina Ungur-Calvaria / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 374, Anul II, 09 ianuarie
ADINA UNGUR-CALVARIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361897_a_363226]
-
fantezistă în reprezentare.Precizia,minuția hiperrealistă fragmentată de metafore surprinzătoare, cu aparență de descriere pozitivistă împing detaliile spre incertitudine, spre explozia convulsivă.La Adina Ungur viziunea este stilul, poezia sa este frisonată de mari tensiuni și irigată de o sensibilitate convulsivă. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Adina Ungur-Calvaria / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 374, Anul II, 09 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
ADINA UNGUR-CALVARIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361897_a_363226]
-
de aer”. Și a fost onorabil comentat în revistele vremii. Foarte agreatul personaj „naviga” (liric) între naivitatea simulată și ambiguitatea imobilă. Asociațiile anatomice izolau (stilistic) la marginea plăcerii fizice o muzicală angoasă. Nu știu dacă i-a căzut în mână convulsivul în frumusețe poem, în care descopeream (demult) „ chor du coeur”. Lelia Mossora în „Vrăjitorul cuvintelor” (antologie?) turbură pasional „gusturi amare” fabulând supunerea cărnii „cu un sărut neizbăvit”. 4. În ton (de la grecescul tonos = încordare, tensiune, accent) quasi retoric, transcrie un
SAU „NUMAI LACĂT/ DE TĂMÂIE” de HORIA ZILIERU în ediţia nr. 482 din 26 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362050_a_363379]
-
afurisenia. Trebuie să „tragă” cele două subiecte. O face. Îi vine să chiuie de bucurie. I-a „picat” energia electrică pe glob și industria chimică din România. Abia după ce ia loc pentru a-și pregăti expunerea este deranjat de tusea convulsivă a unui student din sală. Încearcă să se concentreze fără a reuși. Își bănuiește colegul de potlogărie. Tușea și înainte de a intra să susțină examenul și chiar îl compătimea în rând cu ceilalți fără să-i trecă cuiva prin minte
XXIII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365388_a_366717]
-
dintre două euri.Un fel de concomitență pentru profeția care se lasă stăpânită de vis, sau de idealuri nelegate de realitatea imediată.Cartea, având un subtitlu frisonat de o ironie fină( Cuvintele-s false cochete-n baston), exaltă în viziuni convulsive împletite cu stările diverse ale închipuirii, pentru ca în final să creeze un scenario liric origina: “Ai pingelit drumul spre soare/ cu pași vânzători de întuneric,/ clepsidrele răsar pe trotuare/ ca pietrele reci în amurguri,“ ( Farmec viu). Jocul dintre sacru și
POEZIA CA VIZIUNE ÎN GEOMETRIA METAFOREI, CRONICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 787 din 25 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351980_a_353309]
-
7-8 ianuarie s-a căsătorit cu Alexandrina Burelly, fiica artistului Gaetano Burelly. Din această căsătorie vor rezulta mai întâi două fete: Ioana (n. 24 octombrie 1889) și Agatha (n. 10 noiembrie 1890), care se sting de timpuriu din cauza unei tuse convulsive sau a difteriei (la 15 iunie, respectiv 24? martie 1891). La 3 iulie 1893 i se naște un fiu, Luca Ion. În 1889, anul morții poetului Mihai Eminescu, Caragiale a publicat articolul În Nirvana. În 1890 a fost profesor de
NONE de ION C. HIRU în ediţia nr. 411 din 15 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346561_a_347890]
-
2012) unde introspecția devine o tehnică promițătoare de investigație a naturii omenești. Mă grăbesc să adaug că trecerea din trecut în prezent evidențiază un exercițiu scriitoricesc de mare suplețe și rafinament, astfel încât delimitarea temporală, prin intrările și ieșirile din sinele convulsiv al lui Damian, personajul încărcat de biografia scriitorului, nu împiedică în nici un fel percepția celor două planuri ale narațiunii. Damian are toate ingredientele psihologice ale martorului credibil. Provine dintr-o familie cu tați abuzivi, el însuși moștenește violența pe care
NOTE DE LECTURĂ: SINELE POLEMIC SAU EXILAT ÎN MINE ÎNSUMI DE EMANOIL TOMA de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 783 din 21 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352029_a_353358]
-
dintre două euri .Un fel de concomitență pentru profeția care se lasă stăpânită de vis, sau de idealuri nelegate de realitatea imediată .Cartea, având un subtitlu frisonat de o ironie fină( Cuvintele-s false cochete-n baston), exaltă în viziuni convulsive împletite cu stările diverse ale închipuirii, pentru ca în final să creeze un scenariu liric original: “Ai pingelit drumul spre soare/ cu pași vânzători de întuneric,/ clepsidrele răsar pe trotuare/ ca pietrele reci în amurguri,“ ( Farmec viu). Jocul dintre sacru și
POEZIA CA VIZIUNE ÎN GEOMETRIA METAFOREI, CRONICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 788 din 26 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352059_a_353388]
-
reprezentări memorabile ale fondului ancestral și metafizic: “Serile își poartă pe umerii goi ,/ timpul e însetat:/ bea sângele mieilor calzi.“( O punte invizibilă). Poezia din acest volum este o vibrație a sufletului încorsetat într-un scenariu original, explodând în viziuni convulsive, ce dă la o parte mantia gogoliană ce descoperă starea de criză a poetei:” Serile își poartă luceferii pe umerii goi,/timpul e însetat:bea sângele mieilor calzi. “(O punte invizibilă) . Confesiunea e în acelaș pas cu trăirea, iar poemul
POEZIA CA VIZIUNE ÎN GEOMETRIA METAFOREI, CRONICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 788 din 26 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352059_a_353388]
-
sublime. La Eugenio Montale,poetul italian,ale cărui poeme sunt invadate de simbolul concentrat de heraldică și de o frisonare dureroasă îmbinată cu nostalgia pentru categoriile ideale,luate ca eden,copleșit fiind de anodin sau răvășit de spiritele ce peste convulsivul pământ/zboară în roiuri.( Tramontana).Edenul la Montale este virtualitatea ontologică,dar și marea ca suveran principiu al existenței și al vieții:Tu prima mi-ai spus/că măruntul zbucium/al inimii mele era doar o clipă.A te apropia
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 853 din 02 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354733_a_356062]
-
milioane de creștini români deznădăjduiți de greaua apăsare și împilare economică, socială, politică și religioasă prin care trec de atâta amar de vreme, suferă, se ofilesc, se rătăcesc, se usucă și se prăpădesc întrebându-se printre lacrimile amare și suspinele convulsive: „Unde sunt Ierarhii noștri?” Unii, puțini la număr, ar putea răspunde că sunt într-o ședință permanentă a Sinodului B.O. R., preocupați tocmai de această stare a norodului. Alții, poate cei mai mulți, sunt convinși că surzenia și muțenia ierarhilor se
UNDE SUNT IERARHII BISERICII ORTODOXE ROMÂNE?! (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355286_a_356615]
-
Linia se încrustează în pânză, pătrunde în substanța ei amorfă înzestrând-o cu duhul vieții. Culorile sobre, în tonalități închise, grave, apăsătoare presează linia desenului aproape strivind-o. Ca în ultima secundă a timpului dat să-i împrumute dimensiunile culorii convulsive. Constantin Popa e un ascet. Nici o clipă culorile nu se dezgolesc, ci rămân închise în sine de unde aduc în contingent imaginea ideii. Este triumful ironic al artei sale pe care însuși artistul îl așază în chipul celui care a semnat
CHIPUL IDEII de LIVIU COMŞIA în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369934_a_371263]
-
sublime. La Eugenio Montale,poetul italian,ale cărui poeme sunt invadate de simbolul concentrat de heraldică și de o frisonare dureroasă îmbinată cu nostalgia pentru categoriile ideale,luate ca eden, copleșit fiind de anodin sau răvășit de spiritele ce peste convulsivul pământ/zboară în roiuri.( Tramontana).Edenul la Montale este virtualitatea ontologică,dar și marea ca suveran principiu al existenței și al vieții:Tu prima mi-ai spus/că măruntul zbucium/al inimii mele era doar o clipă.A te apropia
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369271_a_370600]
-
acu'! În total patruzeci și cinci! Pricepuși!? - Iertare, stimate tovarășe, băgă Iftode una conform documentelor, da' cinci la sută din câte avem noi acu' face aproape unu'! Fumul de țigară se opri în gâtul tovului și-i provocă o tuse convulsivă. Se calmă doar când îi trăsni două palme bietului Iftode care avusese neșansa să-și aducă aminte de matematică într-un moment marcat de o uriașă încărcătură politică. - Bă, tu mă bagi în mormânt! Da' până atunci te bag io
COMPLOTUL VITELOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353024_a_354353]