114 matches
-
de ionizare este un element chimic puternic electropozitiv, de regulă un metal de tip s, cu o configurație electronică saturată și un volum ionic mare, având o capacitate redusă de a polariza anionul halogenură. În schimb, metalul din sfera de coordinare este un metal caracterizat printr-o sarcină electrică mare concentrată într-un volum ionic mic, deci cu o acțiune polarizantă puternică, capabil de a forma legături covalent-coordinative cu anionul halogenură; acesta poate fi un metal tranzițional de tip d sau
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
de tip p ușor. Se cunosc compuși coordinativi având halogenii drept liganzi mononucleari și polinucleari, legătura dintre unitățile monometalice realizânduse doar prin punți de halogen sau prin intermediul acestora și al legăturilor intermetalice. În general, în compușii coordinativi mononucleari, numărul de coordinare al unui cation într-o stare de oxidare bine precizată are aceeași valoare pentru toți halogenii; totuși există posibilitatea ca numărul de coordinare să difere în funcție de natura halogenului, ca urmare a variației volumului ionic al anionilor halogenură, dar și datorită
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
de halogen sau prin intermediul acestora și al legăturilor intermetalice. În general, în compușii coordinativi mononucleari, numărul de coordinare al unui cation într-o stare de oxidare bine precizată are aceeași valoare pentru toți halogenii; totuși există posibilitatea ca numărul de coordinare să difere în funcție de natura halogenului, ca urmare a variației volumului ionic al anionilor halogenură, dar și datorită modificării caracterului legăturii chimice în compușii coordinativi la variația numărului atomic Z al halogenilor. Ionii halogenură interacționează cu ionul metalic preponderent prin interacțiuni
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
a ionului metalic, respectiv de ceilalți liganzi prezenți în mediu, și de tăria câmpului pe care aceștia îl generează. Geometria ionului complex depinde, de asemenea, de cationul din sfera de ionizare. Un ion complex polinuclear (polimetalic) este o entitate de coordinare care conține mai mult de un atomic metalic central. Se cunosc ioni complecși polinucleari halogenați în care legătura între unitățile monometalice se realizează prin liganzi, care funcționează în punte, unind doi sau mai muți atomi metalici și compuși polinucleari de
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
în prezență de acid azotic. Se obține un precipitat portocaliu de tetraiodobismutat de cinconină. Reacția care are loc este următoarea: 3.3 Obținerea sulfocianurilor complexe 3.3.1 Considerații teoretice Sulfocianurile complexe sunt compuși coordinativi care conțin în sfera de coordinare ionul sulfocianură SCN (tiocianat). Ionul sulfocianură se aseamănă din punct de vedere chimic cu anionii halogenură. Combinațiile complexe formate de acest ligand sunt compuși caracterizați prin spin maxim, ionul tiocianat fiind un ligand generator de câmp cristalin slab; câmpul cristalin
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
cel generat de moleculele de apă. Ca urmare a asemănării comportamentale dintre ionii halogenură și ionul tiocianat, combinațiile complexe generate de aceștia se aseamănă, la rândul lor. Caracteristic acestor compuși este volumul mare al ligandului, motiv pentru care numerele de coordinare ale cationilor sunt puțin mai mici în sulfocianurile complexe decât în halogenocomplecși. Sulfocianurile complexe se obțin prin dizolvarea sărurilor simple în exces de sulfocianură alcalină. Întrucât acid tiocianic HSCN este un acid deosebit de slab și instabil (care se descompune ușor
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
prin reacții de schimb între săruri solubile simple ale diverșilor cationi și sulfocianuri complexe. În urma unor astfel de reacții se obțin combinații cu diverși cationi în sfera de ionizare. În unele cazuri, o parte din ionii tiocianat din sfera de coordinare poate fi substituită cu alți liganzi, cu obținerea de noi compuși coordinativi. 3.3.2 Partea experimentală 3.3.2.1 Obținerea sulfocianurilor complexe prin dizolvarea combinațiilor simple în exces de reactiv complexant 1. Turnând câteva picături de soluție de
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
sub acțiunea acestui câmp electric se produce o polarizare puternică, motiv pentru care această clasă de liganzi sunt generatori de câmp cristalin tare. Câmpul cristalin la care dau naștere aminele este cu atât mai puternic cu cât numărul pozițiilor de coordinare este mai mare. Așa se explică formarea unor compuși coordinativi foarte stabili cu aminele care conțin mai mulți atomi de azot în moleculă (deci sunt polidentate) în condițiile în care același cation nu formează combinații complexe cu amoniacul sau cu
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
mulți atomi de azot în moleculă (deci sunt polidentate) în condițiile în care același cation nu formează combinații complexe cu amoniacul sau cu amine monodentate cu structură similară (ori compușii formați sunt puțin stabili). Obținerea aminelor complexe se bazează pe coordinarea azotului din amoniac sau din aminele organice de către cationii metalelor tranziționale. În acest scop, soluțiile liganzilor se adaugă soluțiilor apoase ale combinațiilor simple ale acestor metale. În cazul în care se folosește drept ligand amoniacul, compusul coordinativ se prepară prin
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
putând fi redată astfel: 3.5 Obținerea nitrocomplecșilor și nitritocomplecșilor 3.5.1 Considerații teoretice Ionul azotit are proprietatea de a funcționa ca ligand monodentat, formând combinații complexe în una din cele două forme tautomere: forma nitro NO2(nitrocomplecși), când coordinarea se realizează prin atomul de azot, și forma nitrito ONO(nitritocomplecși), când coordinarea se realizează prin atomul de oxigen. Modul de legare a grupării NO în combinațiile complexe este dictată de factori sterici, în funcție de ceilalți liganzi aflați în sfera de
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
Considerații teoretice Ionul azotit are proprietatea de a funcționa ca ligand monodentat, formând combinații complexe în una din cele două forme tautomere: forma nitro NO2(nitrocomplecși), când coordinarea se realizează prin atomul de azot, și forma nitrito ONO(nitritocomplecși), când coordinarea se realizează prin atomul de oxigen. Modul de legare a grupării NO în combinațiile complexe este dictată de factori sterici, în funcție de ceilalți liganzi aflați în sfera de coordinare. Creșterea împiedicării sterice favorizează formarea legăturii M-ONO; prin urmare, legarea axială
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
se realizează prin atomul de azot, și forma nitrito ONO(nitritocomplecși), când coordinarea se realizează prin atomul de oxigen. Modul de legare a grupării NO în combinațiile complexe este dictată de factori sterici, în funcție de ceilalți liganzi aflați în sfera de coordinare. Creșterea împiedicării sterice favorizează formarea legăturii M-ONO; prin urmare, legarea axială printr-un atom de oxigen determină o împiedicare sterică mai mică decât coordinarea prin atomul de azot, care va fi favorizată în cazul în care în sfera de
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
în combinațiile complexe este dictată de factori sterici, în funcție de ceilalți liganzi aflați în sfera de coordinare. Creșterea împiedicării sterice favorizează formarea legăturii M-ONO; prin urmare, legarea axială printr-un atom de oxigen determină o împiedicare sterică mai mică decât coordinarea prin atomul de azot, care va fi favorizată în cazul în care în sfera de coordinare se găsesc liganzi puțin voluminoși. Pentru multe combinații s-a stabilit existența ambilor izomeri (numiți izomeri de legătură), între care se stabilește un echilibru
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
Creșterea împiedicării sterice favorizează formarea legăturii M-ONO; prin urmare, legarea axială printr-un atom de oxigen determină o împiedicare sterică mai mică decât coordinarea prin atomul de azot, care va fi favorizată în cazul în care în sfera de coordinare se găsesc liganzi puțin voluminoși. Pentru multe combinații s-a stabilit existența ambilor izomeri (numiți izomeri de legătură), între care se stabilește un echilibru. Modul de legare diferit determină proprietăți diferite pentru cei doi izomeri de legătură. Astfel, halogenurile de
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
Cu(NO2)6] + 2 (K + Cl) = K2Pb[Cu(NO2)6]↓ + PbCl2↓ roșu-negru alb 3.6 Obținerea combinațiilor complexe chelate 3.6.1 Considerații teoretice În funcție de numărul atomilor donori pe care-i conțin, liganzii se pot clasifica în: 1. liganzi monodentați; Coordinarea se realizează printr-un singur atom donor. Se caracterizează prin aceea că ocupă un singur punct în sfera de coordinare a complexului. În această categorie se încadrează următoarele tipuri de liganzi: a) anionii monoatomici, de tipul ionilor halogenură (F, Cl
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
6.1 Considerații teoretice În funcție de numărul atomilor donori pe care-i conțin, liganzii se pot clasifica în: 1. liganzi monodentați; Coordinarea se realizează printr-un singur atom donor. Se caracterizează prin aceea că ocupă un singur punct în sfera de coordinare a complexului. În această categorie se încadrează următoarele tipuri de liganzi: a) anionii monoatomici, de tipul ionilor halogenură (F, Cl, Br, I etc.), ca și H; b) anionii poliatomici, ca: CN, SCN, CNO, N3, NO2, NO3, HO etc.; c) oxoanionii
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
combinații complexe de tipul criptaților cu metalele alcaline. 6. liganzi polidentați. Când un ligand se leagă de ionul metalic central prin doi sau mai mulți atomi donori, atunci acesta închide cicluri de atomi și poartă numele de ligand chelatic. La coordinarea unui ligand de ionul metalic prin intermediul a mai mult de un atom donor, se formează un heterociclu, numit ciclu chelat; ligandul care-l generează se numește agent de chelare. S-a constatat că liganzii care funcționează ca agenți de chelare
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
valori mai mici decât pH = 8. Există și cationi bivalenți (precum zincul, plumbul) ale căror combinații complexe cu EDTA sunt stabile în soluții destul de acide. Cele mai multe combinații chelate hexacoordinate ale metalelor divalente conțin două molecule de apă în sfera de coordinare. Ionii metalelor trivalente formează cu EDTA chelați care prezintă o stabilitate crescută ca urmare a numărului mai mare de inele pe care le pot închide cu acest ligand hexadentat. Cu toate acestea, în soluții alcaline, aceste metale pot fi precipitate
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
spectrofotocolorimetrică a aceluiași ion. Ligandul poate forma numeroși compuși coordinativi chelați cu ionul de magneziu, în funcție de pH, combinațiile diferind atât prin raportul de combinare între ionul metalic și ligandul polidentat, cât și prin natura celorlalți liganzi prezenți în sfera de coordinare. În funcție de pH, acest ligand suferă diverse procese de echilibru acido-bazice, cedând unul sau doi protoni, ceea ce-i permite să se coordineze în diferite moduri: Într-o eprubetă se toarnă 2 ÷ 3 cm3 soluție de clorură de magneziu MgCl2 și soluție
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
hidroxid de amoniu NH4OH și clorură de amoniu NH4Cl) având pH = 10. Se adaugă 2 ÷ 3 cm3 soluție alcoolică de Negru Eriocrom T. Fiind creat un mediu bazic, se formează un compus solubil de culoare roz, în care raportul de coordinare dintre ionul metalic și ligand este 1:1; în acest complex, ligandul prezintă două funcții bazice. Mediul bazic și prezența amoniacului NH3 în concentrație mare favorizează coordinarea sa la ionul de magneziu Mg2+. Reacția care are loc este următoarea: </formula
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
bazic, se formează un compus solubil de culoare roz, în care raportul de coordinare dintre ionul metalic și ligand este 1:1; în acest complex, ligandul prezintă două funcții bazice. Mediul bazic și prezența amoniacului NH3 în concentrație mare favorizează coordinarea sa la ionul de magneziu Mg2+. Reacția care are loc este următoarea: </formula> roz NOTĂ: Acest compus este folosit ca indicator al ionului de magneziu în volumetria complexonometrică. Compusul astfel format are o stabilitate limitată, întrucât ionul de magneziu Mg2
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
are o stabilitate limitată, întrucât ionul de magneziu Mg2+ nu are afinitate pentru atomul de azot. Din acest motiv, în timp (aproximativ 30 minute) sau prin acidulare cu câteva picături de acid clorhidric HCl, compusul pierde amoniacul din sfera de coordinare. Fiind un compus volatil, amoniacul părăsește sistemul și pH-ul sistemului scade, tinzând spre valoarea caracteristică unui mediu neutru din punct de vedere acido-bazic. În aceste condiții (mediu neutru spre ușor acid), ligandul monoprotonat suferă un proces de izomerizare, trecând
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
respectiv magnezon II, sunt următoarele: </formula> albastru Formarea complexului cu magnezon II se bazează pe capacitatea liganzilor de acest tip de a funcționa în mai multe forme: 14. Oxina (8-hidroxichinolina) este un reactiv organic folosit pentru identificarea multor cationi. Întrucât coordinarea acestuia se realizează prin intermediul unor grupări nepolare, iar ligandul nu mai conține alte grupe polare, compușii rezultați sunt insolubili (cu foarte puține excepții, respectiv ale compușilor coordinativi care mai conțin în sfera de coordinare și molecule de apă). În șase
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
folosit pentru identificarea multor cationi. Întrucât coordinarea acestuia se realizează prin intermediul unor grupări nepolare, iar ligandul nu mai conține alte grupe polare, compușii rezultați sunt insolubili (cu foarte puține excepții, respectiv ale compușilor coordinativi care mai conțin în sfera de coordinare și molecule de apă). În șase eprubete se introduc câte 2 ÷ 3 cm3 soluție de clorură de magneziu MgCl2, sulfat de aluminiu Al2(SO4)3, azotat de bismut Bi(NO3)3, clorură cromică CrCl3, sulfat feros FeSO4 și, respectiv, clorură
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
NiCl2 și, respectiv, sulfat feros FeSO4, saturate în amoniac (prin adăugarea de soluție de hidroxid de amoniu NH4OH 2 N), se picură soluție alcoolică de dimetilglioximă. Se obțin precipitate roșii, a căror compoziție este diferită ca urmare a numărului de coordinare caracteristic care variază de la un cation de la celălalt. Spre deosebire de ionul nichelos Ni2+, care coordinează doar două molecule de dimetilglioximă (întrucât numărul său de coordinare caracteristic este egal cu patru în prezența liganzilor care generează câmp cristalin puternic), ionul feros Fe2
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]