20,540 matches
-
s-a ascuns după nori iar pădurea a început a se agita. Din senin, se stârni vântul și se făcu frig iar din copaci începură să cadă primele frunze îngălbenite. Mergând pe cărare, vedea cum frunzele galben-ruginii se desprind din copaci, cum dansează în aer, apoi se aștern lin pe potecă. O frunză ruginie i se prinse în păr, lângă buchețelul de micșunele. Fetița era încântată pentru că voia să semene și ea cu o zână. Căutând un loc însorit, pentru că i
VIS DE IARNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Vis_de_iarna_floarea_carbune_1355384516.html [Corola-blog/BlogPost/365742_a_367071]
-
O frunză ruginie i se prinse în păr, lângă buchețelul de micșunele. Fetița era încântată pentru că voia să semene și ea cu o zână. Căutând un loc însorit, pentru că i se făcuse frig, zări o făptură misterioasă, lângă trunchiul unui copac despuiat de veșminte. Bănui că este Toamna, după trena de frunze ce-i împodobea veșmântul. Pentru că a început să plouă iar vântul să bată din ce în ce mai tare, Alexiei i se făcu pielea ca de găină și se adăposti în scorbura călduroasă
VIS DE IARNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Vis_de_iarna_floarea_carbune_1355384516.html [Corola-blog/BlogPost/365742_a_367071]
-
din ce în ce mai tare, Alexiei i se făcu pielea ca de găină și se adăposti în scorbura călduroasă a bătrânului arbore. - Doamne, ce frig e! exclamă fetița supărată. De ce ești așa de furioasă?! E frig, ai alungat păsările și ai scuturat frunzele copacilor. -Eu ador frigul și zilele mohorâte, nu-mi place căldura! îi răspunse zâna. Chiar de mai apare și Soarele uneori, nu mai are puterea din vară. Și asta mă bucură nespus de mult, hohoti Toamna spre disperarea fetiței. Când apar
VIS DE IARNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Vis_de_iarna_floarea_carbune_1355384516.html [Corola-blog/BlogPost/365742_a_367071]
-
-mi place căldura! îi răspunse zâna. Chiar de mai apare și Soarele uneori, nu mai are puterea din vară. Și asta mă bucură nespus de mult, hohoti Toamna spre disperarea fetiței. Când apar eu, însoțită de frig și ploaie, frunzele copacilor se îngălbenesc și cad. Păsărelele și fluturii au plecat dar au înflorit crizantemele, s-au copt strugurii iar livezile sunt încărcate de fructe. Bunica ta abia așteaptă să vin, ca să-și umple cămara cu dulcețuri și magiun pentru voi, nepoții
VIS DE IARNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Vis_de_iarna_floarea_carbune_1355384516.html [Corola-blog/BlogPost/365742_a_367071]
-
decât ecoul: „Ei, chiar așa și esteeeeeeee...” Alexia nu știa ce să mai creadă. Afară se făcuse și mai frig. Atât de frig, încât începu să ningă. Din cer cădeau fluturași albi ce zburau bezmetici, așezându-se peste tot... iar copacii dispărură, fiind acoperiți de neaua ce se cernea precum făina prin sită când bunica se pregătea să frământe cozonacii. Micuța era derutată... îi era din ce în ce mai frig... de ea se apropiase, pășind neauzită, Iarna. Zâna i s-a adresat cu vocea
VIS DE IARNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Vis_de_iarna_floarea_carbune_1355384516.html [Corola-blog/BlogPost/365742_a_367071]
-
a făcut nevăzută întocmai surorilor ei... - Nu plecaaaaa, mai staiiii! Nici nu mai simțea frigul, așa de dragă îi era această zână cu ochii precum viorelele. Iarna dispăruse cu pădure cu tot; în jur, totul era alb... nici urmă de copaci sau de cărare. Alexia s-a trezit suspinând... Deasupra sa, era bunica care o mângâia pe frunte; a învelit-o ușor, apoi i-a șoptit: - Dormi puișor! Dormi în pace! Dimineață, când s-a trezit, fetița a dus mâna la
VIS DE IARNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Vis_de_iarna_floarea_carbune_1355384516.html [Corola-blog/BlogPost/365742_a_367071]
-
călduroasă și voioasă, pământul începe să se usuce ușor și din mantaua sa grea și neagră răsar firele verzi de iarbă. Ca prin farmec iasă la iveală ghioceii, cu căciulița lor finuță din petale. Îmi place primăvara, pentru că pomii și copacii cu tulpinile și crengile lor crestate, coroiate și lipsite de frunze se ceartă cu vântul uneori. Geloși pe brazii veșnic verzi, pomii îi strigă soarelui că-și doresc frunze și fructe. Atunci el le îndeplinește pomilor dorința încet, dându-le
ÎMI PLACE PRIMĂVARA, PENTRU CĂ... de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1206 din 20 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Mihaela_mosneanu_1398006281.html [Corola-blog/BlogPost/347846_a_349175]
-
brazii veșnic verzi, pomii îi strigă soarelui că-și doresc frunze și fructe. Atunci el le îndeplinește pomilor dorința încet, dându-le mugurii din care răsar florile și le promite că vor avea la vară și fructe. Crengilor strâmbe ale copacilor încep să le răsară un mănunchi micuț din care vor ieși frunzele agățate de lăstarii subțiri. Îmi place primăvara, pentru că pe câmpii răsar narcisele, zambilele, toporașii, lăcrămioarele și multe alte flori care îmbată aerul cu aromele lor seducătoare, ce te
ÎMI PLACE PRIMĂVARA, PENTRU CĂ... de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1206 din 20 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Mihaela_mosneanu_1398006281.html [Corola-blog/BlogPost/347846_a_349175]
-
și le reconstruiesc cu vreascuri și cu paie. Se spune despre ele că aduc noroc și belșug celor care locuiesc acolo unde își fac ele cuib. Mai sunt guguștiucii cu pliscul lunguieț, care seamănă cu porumbeii, ce își construiesc prin copaci cuiburile cât mai ferite de celelate păsări și trilul lor "guuuguuușștiuc!" și al altor păsări este o încântare să le asculți. Îmi place primăvara, pentru că albinele ies din stupi și își caută polenul florilor de care au nevoie. Buburuzele roșii
ÎMI PLACE PRIMĂVARA, PENTRU CĂ... de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1206 din 20 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Mihaela_mosneanu_1398006281.html [Corola-blog/BlogPost/347846_a_349175]
-
a prevesti ploaia, râmele iasă și ele din pământ, se târăsc, explorând pământul și iarba fragedă. Și multe alte insecte vioaie și colorate apar și își fac loc sau zboară printre flori, printre firele de iarbă sau prin pomii și copacii înfloriți. Îmi place primăvara, pentru că țăranii, o dată cu venirea acestui anotimp încep să se trezească mai devreme și își scot vitele afară pe câmpiile proaspăt înverzite. După care pleacă la arat sau la săpat. În zilele următoare ce urmează după săpat
ÎMI PLACE PRIMĂVARA, PENTRU CĂ... de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1206 din 20 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Mihaela_mosneanu_1398006281.html [Corola-blog/BlogPost/347846_a_349175]
-
leul fioros care a venit în apropierea sa, atras irezistibil de mireasma pielii ei delicate. Dacă Ly nu l-ar fi împușcat rapid, femeia ar fi fost victimă sigură a animalului sângeros. Iar șarpele impresionant, care se încolăcea pe trunchiul copacului secular i-a plăcut Violetei atât de mult, încât s-a apropiat inconștient de mult de el, să-l admire. Ĩi părea o apariție fantastică ... dintr-un basm pe care-l citise în copilăria sa... - Ai grijă Violeta, pitonul nu
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1441086845.html [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
și cu grupul ei de prieteni, la Tușnad”, își aminti Ly. Stațiunea era minunată atât iarna, cât și vara. Avea locuri cu păduri desprinse parcă din basmele fascinante ale lui Andersen, cu peisaje de poveste, încât aveai impresia că dintre copaci îți poate apărea oricând o zână magică, spiridușul sprințar al pădurii sau chiar o fioroasă Baba Cloanța. Am fost cazați la hotelul cel mai luxos din oraș. Dar și celelalte locații erau superbe. Petrecerea de Revelion a fost fantastică. Și
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1441086845.html [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
amorezi să dispară cât mai des. Și nici nu mai întreba nimeni de ei. Nici măcar în glumă... Ĩn zilele următoare au vizitat pădurile și izvoarele stațiunii, în mare parte, sulforoase. Gheața transparentă ce învelea frunzele de diferite configurații și crengile copacilor oferea ochilor privitorilor un spectacol incredibil, ireal. Izvoarele, cu formațiunile tip stalactite și stalacmite de apă înghețată în jur erau fermecătoare. Faptul că nu erau singuri era benefic. Deoarece să te plimbi iarna prin pădure liniștit, nu o poți face
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1441086845.html [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
poate că fusese o greșeală să o lase pe Gulbahar să vadă atât de mult ? O briză ușoara dinspre fereastră o făcu să se înfioare puțin. Deși era doar începutul lui septembrie, dimineața, aerul era deja mai rece, iar frunzele copacilor de sub fereastra, din grădina palatului, erau atinse de primele nuanțe de toamnă. Simți cum cerceii ei grei, cu perle și rubine de o mărime și o transparență incredibile, o atingeau pe gât. Lobii urechilor pulsau din cauza greutății lor și i-
Katie Hickman: Poarta coliviei. Recenzie, de Mirela Teodorescu by http://revistaderecenzii.ro/katie-hickman-poarta-coliviei-recenzie-de-mirela-teodorescu/ [Corola-blog/BlogPost/339294_a_340623]
-
cu o tentă de tristețe sugerată de modulațiile vocii, fiindcă-și mărturisește teama că s-ar putea să nu mai poată reveni... că cel de al doilea „acasă” o așteaptă... Cred că toți oamenii și-au legat copilăria de un copac. Să nu uităm că arborii sunt motive poetice cu semnificații dintre cele mai diverse. Bradul, teiul, nucul, salcâmul, gorunul, mărul și iată că alt pom cu fructe „gustate” de toată lumea care-și face loc în literatură prin doamna Buică. Caisul
UN ZÎMBET SE ÎNTOARCE ACASĂ! de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 897 din 15 iunie 2013 by http://confluente.ro/Constantin_t_ciubotaru_albi_constantin_t_ciubotaru_1371291702.html [Corola-blog/BlogPost/354564_a_355893]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > TOAMNA Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 285 din 12 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Sub cerul în amurg de-octombrie-n grădină, se scutură de frunze copacii de lumină și nucul își aruncă tristețea-ngălbenită; gutuile-aurii și calde tufănele scânteie printre frunze ca parfumate stele. Grădina, în somn adânc, sub verdele de aur, de toamnă-i prăbușită, arar și-aprinde tufănica o lampă pe tulpină și cade-o
TOAMNA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Toamna_0_0_1.html [Corola-blog/BlogPost/355449_a_356778]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > COPACUL Autor: Vasilica Ilie Publicat în: Ediția nr. 1665 din 23 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Astăzi voi scrie la timpul prezent despre un copac viguros, fiul celor patru anotimpuri: făt-frumosul verde-al primăverii, umbra verii pe timp de caniculă, culoarea
COPACUL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 by http://confluente.ro/vasilica_ilie_1437638361.html [Corola-blog/BlogPost/366112_a_367441]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > COPACUL Autor: Vasilica Ilie Publicat în: Ediția nr. 1665 din 23 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Astăzi voi scrie la timpul prezent despre un copac viguros, fiul celor patru anotimpuri: făt-frumosul verde-al primăverii, umbra verii pe timp de caniculă, culoarea toamnei, plîngându-și desfrunzirea, solitarul iernii, pe-alei, între nămeți. Scriu așa cum l-am văzut crescând: îndrăzneț an de an, semeț și tot mai demn
COPACUL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 by http://confluente.ro/vasilica_ilie_1437638361.html [Corola-blog/BlogPost/366112_a_367441]
-
stă în loc s-asculte poveștile de dor! Când coamele cailor sălbatici saltă în fuga vântului, și-o ploaie de vară spală poverile ascunse în frunziș; în miez de noapte, când toată lumea doarme liniștită, ielele joacă destine vechi și noi în jurul copacului. Când zilele-mi vor fi pe sfârșite, îmi doresc, la rădăcina lui să-mi aflu somnul veșnic să-i aud creșterea și cântecul de dor... Și, într-o zi, când o să moară el să renasc în locul lui. Referință Bibliografică: Copacul
COPACUL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 by http://confluente.ro/vasilica_ilie_1437638361.html [Corola-blog/BlogPost/366112_a_367441]
-
copacului. Când zilele-mi vor fi pe sfârșite, îmi doresc, la rădăcina lui să-mi aflu somnul veșnic să-i aud creșterea și cântecul de dor... Și, într-o zi, când o să moară el să renasc în locul lui. Referință Bibliografică: Copacul / Vasilica Ilie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1665, Anul V, 23 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Vasilica Ilie : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
COPACUL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 by http://confluente.ro/vasilica_ilie_1437638361.html [Corola-blog/BlogPost/366112_a_367441]
-
Acasă > Manuscris > Povestiri > KARON Autor: Violeta Catincu Publicat în: Ediția nr. 2236 din 13 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Era întuneric. Un întuneric cosmic care-i îngheța sufletul lui Karon . Copacii păreau siluete fantomatice în lumina lunii pline iar ochii scăldați în lacrimi nu mai vedeau bine poteca șerpuita. Alerga haotic prin pădure de parca ceva ar fi alungat-o din spate.Numai o ființă întunecată îi putea face pulsul să bată
KARON de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 by http://confluente.ro/violeta_catincu_1486998664.html [Corola-blog/BlogPost/382983_a_384312]
-
va avea un plan pentru ce vă urma.Nu se putea lăsa doborâta Astfel, încerca să înainteze dar atunci văzu în semi-umbră pe piele o pată violacee umflată...Oftând adânc, încerca să se deplaseze ținându-se de crengile tăioase ale copacilor și nu după mult timp simții răceală pietrelor nedărâmate ale ruinelor. Se sprijini de un zid rămas nesurpat în fața intemperiilor naturii ,așezându-se pe un mușchi. Deși nu era frig, Karon tremura din toate încheieturile și își prinse o mână
KARON de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 by http://confluente.ro/violeta_catincu_1486998664.html [Corola-blog/BlogPost/382983_a_384312]
-
ÎN TREAPTA DE SUPERIORITATE A FIINȚEI Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1371 din 02 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Orașul istoric, Buhuși, a ajuns să fie cârciumăresc, dughenizat, plin de cașcarabete și îngrădiri în jurul blocurilor, pentru straturi, copaci fructiferi, viță de vie, culmi cu expoziții de rufe, mai ales când se întorc acasă „italiencele”...! Răpus de jale și sărăcie, acesta-i Buhușiul cel cu o cultură furată, cu excelențe mistificate, cu o fabrică, furată și ea, orașul ciuntit
ŞTEFAN ZAHARIA. VIAŢA, ÎN TREAPTA DE SUPERIORITATE A FIINŢEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1412233015.html [Corola-blog/BlogPost/369471_a_370800]
-
Vară, cald, prea cald, îmi târăsc picioarele până la umbra unor stejari stufoși, mă așez pe iarba înaltă, răcoarea și moliciunea ei îmi fac bine. Mă las pe spate, privesc printre frunzele copacului cerul senin, fără strop de nor, o pasăre cântă pre limba ei, ceva duios, melancolic, parcă ar regreta ceva. Nu încerc să ghicesc, căldura m-a copleșit, pleoapele le simt grele ca de plumb, abia reușesc să țin ochii între
EXCURSIE LA MUNTE de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 by http://confluente.ro/ionel_carstea_1467636240.html [Corola-blog/BlogPost/370564_a_371893]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > SUNT FRUNZĂ DE COPAC... Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 1346 din 07 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Sunt frunză de copac, așa mă simt, și locul mi-i pe plac în vârf de fag ori de stejar, copacul cel rotund ca marginea
SUNT FRUNZĂ DE COPAC... de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_parlea_1410082000.html [Corola-blog/BlogPost/362224_a_363553]