162 matches
-
taurul ceresc, vultur și leu. Dar și „mic de ciobănaș” are o geneză prestigioasă. El coboară din mitul copilului împărat, mult răspîndit în narațiunile fantastice. Încă de la naștere, poartă semne ale predestinării. În basme, maștera intrigantă îl pune într-o copaie și-i dă drumul pe ape ca să scape de el; în colinde, de cum se naște, lumea îl cere din toate părțile, ca să-l așeze cît mai repede pe tronul împărătesc: „Dă-ni-l, taică, dă-ni-l,/Dă-ni-l
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
la cufundarea în apă, ca să fie cuprins și „celălalt tărîm”. Și cufundarea se face cu dichis și cu știință îndătinată. Se cer, de pildă, vase neapărat noi: cana nouă, în care se aduce apa neîncepută și de la o sursă anume; copaia pregătită numai pentru respectiva operație și pentru păstrarea lichidului lustral, ca să fie depus într-un moment prescris și într-un loc ales după canon; obiecte, plante și flori cu funcții simbolice și terapeute. Acestea dau conținut și puteri substanței acvatice
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
sociologii din România (alienare, fetișismul mărfii, xenocentrism, sexism instituționalizat, lupta de clasă, îmburghezirea clasei muncitoare, masculinitate hegemonică, oprimarea femeilor, panică morală, injustiție socială, proletarizare, socialism de stat etc.), care, lepădându-se de marxism, au aruncat, odată cu apa, și copilul din copaie. Dacă în perioada comunistă, în științele socioumane te împiedicai de „marxismul creator” la tot pasul, după decembrie ’89, Karl Marx a fost izgonit din istoria sociologiei, iar Friedrich Engels parcă nici nu a existat. Dacă repudierea „marxismului creator”, dată fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
Tăiate cu barda... - Adă-le încoace! Făcu Maica Domnului, din patul ei de paie. Crăciuneasa fugi și aduse mâinile cu dinții. - Pune-le în scăldătoarea băiatului! a zis sfânta. Și femeia a lăsat mâinile în apă. Iosif a dus repde copaia până la lehuză. Atunci Maica Domnului îi lipi mâinile ciunge. Ca prin minune, mâinile Crăciunesei se făcură întregi, cum au fost, rămânând doar niște semne. În acest timp, Crăciun se trezi din beție, gândindu-se ce grozăvie a făptuit, tăind mâinile
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
prin sufixul din care face parte vocala: -re (infinitiv lung): apărare, coborâre, iubire, moștenire, -ătate (-etate, -itate): modernitate, notorietate, singurătate, vietate, -iune: națiune, rebeliune, rugăciune sau prin intrarea vocalei într-un diftong (marcat grafic sau mascat de un hiat): brezaie, copaie, droaie, alee, dropie, idee, meserie, nație, propoziție, revoluție. Substantivele terminate în vocala -i, foarte puține, sunt feminine (zi), masculine (colibri, substantiv însoțit, în mod obișnuit, de apelativul pasăre) și neutre (taxi). Substantivele terminate în consoană, în vocala u sau în
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
joasă, rotundă, cu trei picioare, de influență orientală (figura nr. 38). Ea este Însoțită de scaunele joase, cu fața ușor scobită, rotunde sau pătrate. Alte obiecte de mobilier realizate de rudari sunt blidarele, dulapurile de perete, colțarele, leagăne pentru copii. Copaia este un obiect tradițional manufacturat de rromii rudari și folosit În gospodăriile românilor de sute de ani. Are folosiri multiple ca: albie de spălat, covată de frământat, lighean, leagăn sau obiect de decor (figura nr. 39). Furculițele și căușurile ornamentale
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
gata mereu să se piardă” Iar poezia lui Mircea Dinescu „Interviu”, descrie același lucru, în stilul său, pamfletar : “La noi la țară e bine e frumos.. La noi tinda bisericii a fost redată agriculturii porcul a molfăit copilul uitat în copaie (oricum erau ai Statului și unul și altul) în general e bine la noi la țară ăi mici stau cu cănile sub televizor poate s-o da lapte la radio am terminat demult recoltatul și-n curând o să terminăm și
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
o importantă subclasă, aceea care privește rolul special avut de lemn la conceperea copilului. Unchiașul dintr-o poveste găsește un lemn de tei pe care-l spală, după care lemnul, căpătând viață, se transformă Într-un copil care plânge În copaie. Cuplul bătrân din Ionică, ram de tei obține un copil În urma Însuflețirii unui ram de tei de către Dumnezeu. Credințele despre puterile magice ale teiului abundă În mentalitatea arhaică românească. Din lemn de tei meșterii populari confecționează linguri, vase, obiecte de
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
le reproșează unchilor că i-au lăsat mama fără lumină, fără foc, iar Între timp el s-a căsătorit. Rudele vor să-i vadă soția, fata născută atunci, Îi și ia mă-sa p-amândoi și-i pune Într-o copaie, unu' la un cap și unu' la un cap, să-i legene. În sfârșit, eroul Își ajută și unchiul să se nsoare, pentru că era singurul care putea să scoată paloșul din tufanul de la poarta Împăratului. Sim. FI. Marian susține că
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
Tăiate cu barda... - Adă-le încoace! Făcu Maica Domnului, din patul ei de paie. Crăciuneasa fugi și aduse mâinile cu dinții. - Pune-le în scăldătoarea băiatului! a zis sfânta. Și femeia a lăsat mâinile în apă. Iosif a dus repde copaia până la lehuză. Atunci Maica Domnului îi lipi mâinile ciunge. Ca prin minune, mâinile Crăciunesei se făcură întregi, cum au fost, rămânând doar niște semne. În acest timp, Crăciun se trezi din beție, gândindu-se ce grozăvie a făptuit, tăind mâinile
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
Demistificarea se face oarecum indirect, subversiv " Și zace-mbolnăvită depărtarea.../ dar ne-mbătăm cu stele de carton". Motivele au rămas aparent aceleași, dar sunt tot timpul puse între paranteze, degradate "și-și întinde mâna după mine/ luna, ca o rufă, din copaie." (Viziunea de la No. 7). Textul postmodern păstrează ceva din jocul lingvistic al avangardei, atât la nivelul elementelor de paratextualitate (și aici Florin Iaru este cel care se impune "De-a wați ascunselea sau Hai ku mine peste muntele Fudji), cât
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
bătrîn, i-au lăsat merele neculese, pistrui la casă, tricolor pe catarg la cabana nouă, margine de Tîrgu Ocna. Ora 18,12, în personalul Ghimeș Buzău, în stația Tîrgu Ocna, umbrele crucilor din cimitir la pietre de lună, scăzînd în copaia văii nemișcare perfectă deplasarea, țarini și sat, noaptea nu rătăcește, schimbă orientarea, explicație feminină, crucea de pe deal halta Viișoara, cruci pe umeri scufundările în sate care țin pe bătrîni, singur populat vidul dintre locuiri, suprasaturat cu populațiile de cultură, elevii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
să-l mănînce. Cînd femeia înțarcă copilul, să îmbrace o cămeșă cu gura la spate și să zică: „Cum am întors că meșa, așa să se întoarcă N. de la țîță.“ învățătură Copiii care învață la școală își pun cărțile în copaia de mălai ca să-și aducă aminte de carte ca de mămăligă. înviere în cele trei zile ale învierii, ard în văzduh trei candele mari ce nu le vede nimeni. Jidov Trăiau cîndva oameni foarte înalți. Despre unul înalt se spune
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
apoi să se ia acasă, 287 să se cheme respectivii asupra cărora voiește a-și cîștiga influență, să-i cinstească și să le dea de gustat pîne de aceea. E păcat să calci pe pîne. (Gh.F.C.) Lăuzele mănîncă rîcîitura de pe copaia în care se frămîntă pînea. (Gh.F.C.) Cu pîne scapi și de strigoi. (Gh.F.C.) în Vinerea Mare să nu coci pîne și să dai din casă. (Gh.F.C.) Cînd aștepți pețitori, să nu întorci pînea în cuptor, că se întorc pețitorii și nu
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
din butoi tîrboc - sac de pescuit tîrlă - stînă tîrș - brad pitic toaie - plantă tologi (a) - a (se) tolăni tomurluci - stîlp tort - pînză de casă trăgăna (a) - a tărăgăna trepădare - diaree trier - treier, treierat triță - lumînare de la Bobotează trîntitură - vînătaie troacă - copaie tronul mortului - sicriu troscot - plantă erbacee tufă - alun tulpan - pînză străvezie tureatcă - carîmbul cizmei Ț țandură - așchie țapoș - ca de țap țarcalan - cerc țarcă - pasăre țăpoi - furcă țest - capac pus peste pîine pe vatra încinsă țevie - țeava suveicii, mosor țingălău
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
2.3, tipar activ, puternic, cu o productivitate crescândă în româna actuală, tiparul baĭe - băi a rămas circumscris, mai ales, la formații din fondul vechi al limbii, precum: latinești moștenite: baie, bătaie, cheie, femeie, foaie, oaie, râie, scânteie, slave claie, copaie, laie, lețcaie/lăscaie, zoaie (< bg., ucr.), turcești capuchehaie, ceacâie, odaie, grecești lămâie, tămâie, tigaie. Se includ aici și creațiile pe teren românesc cu sufixul diminutival -uĭe, creații restrânse numeric și ca distribuție etimologică (sufixul apare la formații vechi: cărăruie, cetățuie
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
jegul orașului și face inutil săpunul. Îți scoți simplu de tot cămașa de pe tine, te apleci și te speli soldățește la fântână până la brâu, și te usuci În bătaia soarelui, ca să te regăsești apoi alt om, atunci scos ca din copaia mamii. Automobilul meu, mic și voinic, tip sport, mi-a Înlesnit să-mi cunosc țara; și nu numai țara Înșirată de-a lungul șoselelor ca-n palmă, bătute de limuzine obeze, ci țara necunoscută, pe care o descoperi pe drumuri
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
un cuvânt: rușine. Evanghelia lui Iuda e un document important al creștinismului antic, un text a cărui valoare istorică și teologică este incontestabilă. Dar și aici lucrurile trebuie analizate cu discernământ, nu așa cum fac unii care aruncă și copilul din copaie odată cu apa murdară. Numai un incult fanatic poate contesta valoarea acestei descoperiri. Dar dacă valoarea descoperirii În sine este de netăgăduit, nimeni nu ne oprește să-i analizăm și, de ce nu?, să-i relativizăm ori să-i dezamorsăm conținutul, dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
htonian, care nu a văzut lumina soarelui până în momentul execuției. Pe de altă parte, calul năzdrăvan revine la forma sa miraculoasă printr-o abluțiune în lactic solicitată viteazului: „-Atunci scaldă-mă-n lapte dulce și dă-mi să mănânc o copaie de jăratec”. Laptele folosit la îmbăiere devine un pretext pentru motivul jafului arhetipal, într-un basm din Pătuleni, Dâmbovița: „Împăratu acesta, atât era de bogat șî de viteaz, că era stăpân pe vro câteva împărății, mai multe-mpărății. Ș-avea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
indicat flăcăului, tot ca exemplificare a puterii sale asupra timpului actual: „pe mine să mă îngrijești cu însuți mâna ta șase săptămâni și orzul să mi-l dai fiert în lapte”, „...scaldămă-n lapte dulce și dă-mi să mănânc o copaie de jăratec”, „l-a hrănit două-trei zâle cu jar, cu lapte dulce i-a dat, ovăz fiert în lapte dulce” (Pătuleni - Dâmbovița). Jăraticul mâncat de cal activează natura divină, solară, a bidiviului și mistuie efectele timpului, vizibile la suprafață. Acestea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
vă sfătuiește Să-i dați ascultare !. M-am născut într-un bordei » este un alt cântec care îi place și-l cântă doamna Adriana : M-am născut într-un bordei, Învelit cu paie, Dormitor mi-a fost întâi Leagăn, - o copaie. Mama mă lua cu ea Când pleca la muncă Ba la grâu - la secerat Ba la fân - pe luncă. Pe sub tei umbriți pe câmp, Mă umbrea cu ramuri Și sudoarea greu curgea Pe obrajii mamei. Și oițele pășteau, Măicuța muncea
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
ea, după care chama pe cumătra mică (mama) căreia îi încredințeaz copilul, spunând de trei ori: „ține cumătră pe lumea asta a ta, Pe cealaltă lume a mea, Eu îți dăruiescă fin, De la Dumnezeu creștin Cu numele de... „ Apa din copaie, în care a fost scăldat copilul, era vărsată la rădăcina unui copac, ritual care încifrează creșterea viguroasă a copilului, la fel ca un stejar sau brad. În scenariul încreștinării (botezul urmat de toate celelalte practici ritualice), în care preotul are
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pretenții, vă asfaltăm, vă băgăm gaze și curent până-n creierii munților. Da' omu' simplu tot cu gălăgie-n gură e. Că a sfertisit ăla dân fonduri, că furat ăla nu știu ce. Prostii. În loc să fie mulțumit că nu să mai spală-n copaie, râtanii face gât. Da, dom'ne, să mai ciugulește, că oameni suntem. Nu e nimeni sfânt, da?" "Corect! Sfinții-s la biserică pă perete. Acia-s oameni. Și tot omu' mai greșește și el...", sărise imediat Relu. "Mai greșim și noi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
să-și facă vânt, cu mișcări ample. Sufla o briză de toamnă, iar frunzele de paulownia cădeau din belșug; zburau și mulți țânțari. — Cine sunt invitații? — Maiștrii de construcții. Probabil vor veni cu toții În grup. Tokichiro făcu o baie În copaia din grădină. Chiar atunci, de la intrare strigă cineva. — Cine e? Întrebă servitoarea. Musafirul Își scoase pălăria și se prezentă: — Maeda Inuchiyo. Stăpânul micii reședințe ieși din copaie, Îmbrăcă pe verandă, un kimono de vară, și privi Încordat În față. — Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
de construcții. Probabil vor veni cu toții În grup. Tokichiro făcu o baie În copaia din grădină. Chiar atunci, de la intrare strigă cineva. — Cine e? Întrebă servitoarea. Musafirul Își scoase pălăria și se prezentă: — Maeda Inuchiyo. Stăpânul micii reședințe ieși din copaie, Îmbrăcă pe verandă, un kimono de vară, și privi Încordat În față. — Ia te uită, Domnul Inuchiyo. Mă Întrebam cine să fie. Poftește și ia loc, Îl invită el pe un ton firesc, așezând pe jos niște perne. Inuchiyo se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]