137 matches
-
Deși era tânăr, probabil cel mai tânăr dintre negustori, era întodeauna serios, lăsând impresia că se afla cu mult deasupra acestui negoț care îi făcea pe ceilalți să își sorbească din ochi icoanele ca pe niște prăjiturele de jumate de copeică. Negustorul o întâmpină cu o ușoară înălțare a capului, iar Zoia îi răspunse cu o convulsie a gurii. Apoi, examină cu atenție rafturile cu icoane, așezate în funcție de sfinții reprezentați și de tehnica de reprezentare. Aici se aflau Hristoșii: Hrisots Emanuel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
continua investigația, Porfiri strigă la copii: ă Hei! Veniți încoace! Cu fețele uimite, dar fără frică, copii se uitară la el. Cine știe să ma ducă la apartamentul Zoiei Nicolaevna? Cel care știe va primi o monedă strălucitoare de cinci copeici! Fugiră cu toții spre el, cu brațele întinse, luptându-se pentru bani. Însă Porfiri își păstra privirea asupra fetiței pe care o observase anterior. Ochii i s-au făcut și mai mari iar gura îi era deschisă a mirare. ă O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
mirare. ă O cunoști pe Zoia, micuțo? ă Ea este bunica mea! ă și care este numele tău? ă Vera. ă Bună Vera. Ești drăguță să mă conduci acasă la bunica Zoia? Porfiri se aplecă și ținu moneda de cinci copeici în fața ochilor săi uimiți. Îndepărtă protestele celorlalți copii cu dosul mâinii. ă Dar nu-i acasă, spuse Vera simplu. Porfiri tresări la inocența sa încrezătoare. ă Va să zică nu e nimeni acasă? ă Mama-i acasă! rostit Vera cu indulgența jovială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
fel de nemernic ticălos. Vadim Vasilevici își întoarse ochii ca și cum Osip Maximovici ar fi spus o glumă nesărată. ă În orice caz, nu ne putem lăsă traducătorii să moară de foame, decise Osip Maximovici luminos. Îți vom da cincizeci de copeici în avans. Dacă traducerea este bună vei mai primi cinci ruble și secțiunea următoare, vreau să spun cea anterioară, de tradus. Dacă munca nu este satisfăcătoare, cele cinicizeci de copeici vor servi drept compensații pentru efortul tău, iar noi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
foame, decise Osip Maximovici luminos. Îți vom da cincizeci de copeici în avans. Dacă traducerea este bună vei mai primi cinci ruble și secțiunea următoare, vreau să spun cea anterioară, de tradus. Dacă munca nu este satisfăcătoare, cele cinicizeci de copeici vor servi drept compensații pentru efortul tău, iar noi nu te vom mai angaja niciodată. S-a înțeles? Virginski încuviință fără a-l privi pe Osip Maximovici în ochi. ă Vadim Vasilievici, cutia cu banii, te rog. Vadim Vasilievici dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ce poate stoarce de la ei și fu surprins să afle că atunci nu se simți deloc rușinat sau umilit. Abia acum era în stare să aprecieze foamea care îl făcea să se gândească la o plăcintă cu carne de cinci copeici ca la un banchet și care îexonera de orice gest dezonorant. Îi mai rămânea doar un lucru de făcut. Atras de sferele strălucitoare de culoare, Virginski se apropie de luminile din vitrina farmaciei lui Friedlander și constată cu uimire că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
letargia depresiei. Se utiă la cartea din mâinile sale și la cuvintele care nu-i spuneau nimica. Când își ridică privirea, avea lacrimi în ochi. ă Cumperi cartea sau ce? îl întrebă librarul aspru. Porfiri dădu din cap. Cinzeci de copeici. Îi întinse banii, încă neștiind ce carte cumpăra. Este la fel de rost ca oricare altul din gesturile tale. Se uită pentru ultima dată la ușa lui Limașin pe care tocmai intra un bărbat înalt. Ceva legat de spatele acestui personaj i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
viață (2); zîzanie (2); -; aduce; afurisit; ajutător; alimente; aristocrat; asfalt; aură; auriu; a avea; avem; avut; pe ban; bancnote; bancomat; bandă; belele; belșug; bine; blocaj; blocat; boier; bunuri; buzunar; în casă; cărți; ceartă; cerc; de ciocolată; compensare; condiții; conducător; control; copeică; corp; corupe; cosmetică; Craiova; credit; cumpără totul; dar; dator; democrație; deșertăciune; deținere; diavol; dolari; domn; dorință; dracul; dușmani; egoist; excursii; extaz; faimă; fără; fier; finanțare; finanță; foaie; foame; folositor; frică; frumos; fură; gălăgie; greutate; hărnicie; hoț; ispită; a întreține; jocuri
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
luni după căsătorie, a născut primul copil, pe Alexandr. După terminarea războiului, cei doi soți și copilașul s-au întors în oraș și s-au așezat într-o căsuță cumpărată de tatăl lui Pavel Egorovici. În fine, în 1857, punînd copeică peste copeică, Pavel Egorovici și-a văzut visul cu ochii, cumpărîndu-și propria băcănie. Acolo, în inima Taganrogului, în casa Gnutov de pa strada Polițeiskaia, s-a născut, pe 17 ianuarie 1860, Anton Cehov. șCasa există încă, este la nr. 47
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
căsătorie, a născut primul copil, pe Alexandr. După terminarea războiului, cei doi soți și copilașul s-au întors în oraș și s-au așezat într-o căsuță cumpărată de tatăl lui Pavel Egorovici. În fine, în 1857, punînd copeică peste copeică, Pavel Egorovici și-a văzut visul cu ochii, cumpărîndu-și propria băcănie. Acolo, în inima Taganrogului, în casa Gnutov de pa strada Polițeiskaia, s-a născut, pe 17 ianuarie 1860, Anton Cehov. șCasa există încă, este la nr. 47 de pe strada
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
începe noroiul, care se usucă, devine lipicios și se umflă. Îmi dau seama cît de murdar, gol, leneș, neinstruit, plicticos este Taganrogul. Nu găsești o firmă fără greșeli de ortografie. Străzile sînt pustii... Trîndăvie generalizată, lumea se mulțumește cu cîteva copeici și un viitor nesigur... Cu totul odioase mi se par obloanele veșnic închise." Într-o altă scrisoare, purtînd aceeași dată, dar scrisă publicistului Leikin, Cehov își va preciza impresiile: "Influența Asiei se simte peste tot atît de mult, încît nici
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
la biroul lui cu ferestre ce dădeau în Piață și, ca de obicei, privea fără nici un gând cupola aurită a Bisericii "Vasili Blajenii". Ușor mahmur bineînțeles, își număra încă o dată rublele din buzunar și zilele până la salariu. Transforma rublele în copeici, copeicile le așeza în fișicuri, fișicurile le convertea în păhăruțe de votcă. Ei bine, pe acestea le repartiza cu multă parcimonie pe tot programul său de lucru - care putea fi de opt, zece sau peste zece ore, dar nu lua
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
biroul lui cu ferestre ce dădeau în Piață și, ca de obicei, privea fără nici un gând cupola aurită a Bisericii "Vasili Blajenii". Ușor mahmur bineînțeles, își număra încă o dată rublele din buzunar și zilele până la salariu. Transforma rublele în copeici, copeicile le așeza în fișicuri, fișicurile le convertea în păhăruțe de votcă. Ei bine, pe acestea le repartiza cu multă parcimonie pe tot programul său de lucru - care putea fi de opt, zece sau peste zece ore, dar nu lua în
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
ori pâinea neagră în 1912, și cât costa în 1938. Sunt afișate prețurile - în ambii ani în ruble - și gramajul, și astfel afli că în ‘38 viața se scumpise deja de șapte ori (pâinea neagră în 1912 costa 0,03 copeici, iar în 1938 era 0,22 copeici). În vechea școală, pe al cărei perete se păstrează și acum portretul țarului Alexandru al II-lea, privim abecedarele de la început de secol, dar si de mai târziu; copiii învățau ba în limba
LETONIA – cioburi de chihlimbar by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4274_a_5599]
-
costa în 1938. Sunt afișate prețurile - în ambii ani în ruble - și gramajul, și astfel afli că în ‘38 viața se scumpise deja de șapte ori (pâinea neagră în 1912 costa 0,03 copeici, iar în 1938 era 0,22 copeici). În vechea școală, pe al cărei perete se păstrează și acum portretul țarului Alexandru al II-lea, privim abecedarele de la început de secol, dar si de mai târziu; copiii învățau ba în limba rusă, ba în germană, câte puțin în
LETONIA – cioburi de chihlimbar by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4274_a_5599]
-
care treceau se uitau în direcția ei, ea nu știa însă cum să-i facă atenți. În sfârșit, o bătrână trecu prin dreptul ei - arăta foarte bolnavă, avea ochelari, mergea în baston, și, oprindu- se lângă Zinaida, îi dădu o copeică înnegrită. - Pentru Maica Domnului, zise total nepotrivit Zinaida, iar bătrâna îi răspunse cu o vorbă bine plasată: - Dumnezeu cu tine! Zinaida se bucură, se apucă să examineze copeica, era una obișnuită, primită totuși în dar. „Mama n-a vorbit în
Ludmila Ulițkaia Rude sărmane. Fetițele by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/3562_a_4887]
-
ochelari, mergea în baston, și, oprindu- se lângă Zinaida, îi dădu o copeică înnegrită. - Pentru Maica Domnului, zise total nepotrivit Zinaida, iar bătrâna îi răspunse cu o vorbă bine plasată: - Dumnezeu cu tine! Zinaida se bucură, se apucă să examineze copeica, era una obișnuită, primită totuși în dar. „Mama n-a vorbit în zadar”, se gândi Zinaida. Și hop că se apropie de ea o femeie în doliu, cu nasul mare, pe tocuri, cu ochelari negri, să te sperii, nu alta
Ludmila Ulițkaia Rude sărmane. Fetițele by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/3562_a_4887]
-
a vorbit în zadar”, se gândi Zinaida. Și hop că se apropie de ea o femeie în doliu, cu nasul mare, pe tocuri, cu ochelari negri, să te sperii, nu alta, îi puse în palmă o monedă de douăzeci de copeici și-i ceru: - Roagă-te pentru odihna sufletului Ecaterinei. - Vă mulțumesc mult, o să mă rog, zise Zinaida și se închină. Nu știa cum trebuie să răspundă, dar se vede treaba că lucrul ăsta nu era important pentru femeia cu ochelari
Ludmila Ulițkaia Rude sărmane. Fetițele by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/3562_a_4887]
-
Zinaida în pridvorul bisericii, scările erau greu de urcat, i se păru că strigă cineva: „Hei, tu“, dar nu cunoștea pe nimeni aici, și intră înăuntru închinându-se în trei rânduri lângă fiecare ușă. Cumpără o lumânare cu treizeci de copeici - îi mai rămâneau mulți bani, nu mai puțin de o rublă -, o puse în dreptul sfintei Marii din Kazan - mama o punea acolo întotdeauna - și se îndreptă șchiopătând spre ieșire. Lângă cutia milelor, bătrâna lumânăreasă îi dădu un ghiont tărișor în
Ludmila Ulițkaia Rude sărmane. Fetițele by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/3562_a_4887]
-
Tipul mă așteaptă în fiecare dimineață când ies din casă. Stă zgribulit lângă teiul din fața porții, e palid, iar hainele îi miros a mucegai. Mă așteaptă cu mâna întinsă. Își închipuie că aș putea să-i arunc în ea o copeică de nemurire. Cum să-l conving că n-am de unde? Că doar fac parte din acel grup de "oameni celebri" pe care lumea îi tot confundă între ei. Merge în urma mea și scâncește: "Măcar o dată! Fie și în treacăt! Într-
Epistolă către un prieten - Mici ficțiuni despre celebritate by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/9807_a_11132]
-
ci și pentru bani. E, de altfel, cunoscut interesul clasicului pentru suma cu care Îi era plătit fiecare rînd, de către reviste (și din carte reiese , treptat, satisfacția pragmaticului foiletonist, care se bucură de creșterea retribuției rîndului publicat, de la numai patru copeici, pînă la o rublă!). Și În treacăt fie spus, numai două dintre persoanele pentru care trudea suplimentar, meritau efortul - mama și sora sa. Cu multă sugestivitate descrie Troyat băcănia În care era obligat să servească micul Antoșa , prăvălie imundă În
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de tot ceea ce face și ce este el, așa cum națiunea și, apoi, lumea, sunt ele însele cauza și efectul neputinței și bolii de care suferă acest secol XX: vulgaritatea. Semnificativ, vânzarea de Suflet a lui Vadim Maslennikov pe cincizeci de copeici de argint se răscumpără în finalul romanului prin moarte, luminată nu numai de prezența Jurnalului, dar și de păstrarea alături de acest jurnal a argintului cu care adolescentul a atentat la Sufletul propriu și la Sufletul altui om. Pe acest jurnal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cu birjarul, care cerea insistent o sumă mai mare, mi-am amintit brusc și cu neplăcere că îmi mai rămân doar două ruble și jumătate și că, dacă cele mai ieftine camere sunt deja ocupate, îmi mai trebuie cincizeci de copeici. Am plătit birjarului și m-am îndreptat spre Zinocika, dar, după felul cum își ținea geanta și cum își strângea umerii, am înțeles că nu-mi va fi ușor s-o fac să intre. Sania plecase, și în curte se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
se tot entuziasma „ce minune, ah, ce minune!“, am început să-i spun, stângaci și bâlbâindu-mă, că am în buzunar o sută de ruble, că aici n-au cum să mi le schimbe, că am nevoie de cincizeci de copeici pe care i le voi da înapoi neîntârziat, căă Dar Zinocika m-a întrerupt. Și-a deschis cu grabă temătoare gentuța ei veche din piele de crocodil, de unde a scos un portofel micuț iar conținutul lui mi l-a răsturnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Dar Zinocika m-a întrerupt. Și-a deschis cu grabă temătoare gentuța ei veche din piele de crocodil, de unde a scos un portofel micuț iar conținutul lui mi l-a răsturnat în palmă. Erau o grămadă de monede de cinci copeici din argint, pe atunci o raritate, așa că am privit-o pe Zinocika întrebător. - Sunt exact zece, îmi spuse ea liniștitor, după care, parcă drept scuză, adăugă, ascunzându-și chipul rușinat: le strâng de mult timp, se spune că aduc fericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]