162 matches
-
rumpe inima-n tăcere, Al morții zbor mă va atinge. COR DE BĂRBAȚI Nici o femeie pământească În codri vechi n-o să-l zărească; A zânei vraje, măiestrie, Le-alungă numele-ți, Marie! BACI BĂTRÎN (bas) Ei au știut pe-un copilandru Să-l împle cu durere, Să-ntunece curatu-i suflet Fără de mângâiere. Să bănuiasc-a lui iubire Pe ei cine-i-nvață Și inima lui s-o rănească Cu crud cuvânt de gheață? Copile, o copile Cu negri ochi de flacări, O
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
durere, S-a rumpe inima-n tăcere, Suflarea morții m-a atinge. COR DE BĂRBAȚI Femeie-aieve n-o să cheme Și de măiestre n-aibă teamă, {EminescuOpVIII 396} Ademeniri și viclenie Le-alungă numele-ți, Marie! BACI BĂTRÎN (bas) Pe-un copilandru ei știură Să-l împle cu durere Și sufletu-i curat să-l împle Cu chin și cu durere. A se-ndoi de-a lui iubire Cine pe ei i-nvață Și inima lui s-o rănească Cu-amar cuvânt
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
S-a rupe inima-n tăcere, Suflarea morții mă v-atinge. COR DE BĂRBAȚI Nici o femeie pământească În codri vechi n-o să-l zărească. Măiestre zâne, vrăji pustie, Le alungă numele-ți, Marie! BACI BĂTRÎN (bas) Știură ei pe-un copilandru Să-l împle cu durere, Să-ntunece curatu-i suflet Fără de mângâiere. Să bănuiască-a lui iubire Pe ei cine-i învață Și inima să i-o rănească Ce crud cuvânt de gheață? Copile smead cu ochi de flăcări, În veci
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
deși m-ai prevenit despre riscurile misiunii în Abație, am ignorat sfatul domniei tale. - Nu se poate! Nu ești Vassur! Nu semeni deloc cu el. Ce farsă perfidă mai c și asta? - Nu sunt Vassur. Nu mai sunt nici Xtyn, copilandrul care dorea mântuirea tribului său. Culmea c că nu sunt nici măcar omul acela pe care Abația l-a numit timp de două mii de ani Sfântul Augustin cel Nou. Toți trei există însă în mine prin amintirile lor... - Înseamnă că planul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
adus de pârâu și din lut scobit din malul acestuia, silind pârâul să fie mai cuminte. Dar lucrul de mirare pentru toți a fost că făcuse toată treaba asta fără să întrebe pe nici unul din "ăi mari", ajutîndu-se numai cu copilandrii așezării punând semănătura la adăpost de năzbâtiile pârâului pentru o agoniseală din cele mai bogate. Numai ceva ploaie trebuia să vină chiar acum, fără întîrziere, când bobul dă în lapte, după un șir de zile de arșiță și uscăciune, deoarece
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
nr. 148, 5 aug.) „La gara Huedin Între linii Seara Întâmpină trenurile voinice, Iar vântul Încurcat printre traverse nu știu ce tot caută și tot zice. Câteva mașini pe linii mai Îndepărtate respiră Încet și rar; lângă primele șine se mișcă un copilandru cu un felinar. (Ă). Vine aici de undeva din sat și aduce mereu de mâncare pentru tatăl său, mecanic Încercat, pe o locomotivă neagră și mare” (A.E. BACONSKY. - În gara Huedin Între linii În: Flacăra II, nr. 40 (92
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Mercur prins de cingătoare. — L-am scos, că e întuneric pe aici și mă-mpiedic la tot pasul, murmură a scuză. Instructorul încuviințează. — Să nu uiți să ți-l pui la loc când urci în arenă, avertizează. Se întoarce spre copilandru. — Tu unde-ai lăsat masca lui Charon etruscul? Tinerelul își frânge mâinile panicat: — La... a... la in... intrare, bâiguie tremurând din tot corpul. — Vezi să nu ți-o fure careva! Celălalt intervine: — I-o păzește Viator. El e Hermes Psychopompe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
n-a mai fost în stare să lupte și și a lăsat armele să cadă. Se apleacă din șale spre spate: — S-a întins pe jos și a ridicat mâna stângă ca să-l iert. — I-ai cruțat viața, nu? întreabă copilandrul, cu voce fre mătândă. — Ce, mă, țâcă, te gândești că ai vreo șansă dacă ajungi în arenă? ricanează Ganymedes. Întoarce ochii către Rufus: — Tu știi, că doar ai fost acolo. Evreul aprobă din cap cu un surâs misterios. — Zi-le
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
înțepenesc picioarele. Nu trebuia să arate că știe asta. Ceilalți trei îl cercetează îndelung din priviri. Rufus, pe sub gene, gladiatorii, nedumeriți. Atunci, de ce ești aici? îndrăznește băiatul. Evreul murmură înăbușit: — M-am închiriat procuratorului pentru a-mi salva fa milia. Copilandrul îl privește pierdut de admirație. Rufus pleacă fruntea. Tu, nefericitule, ar vrea să-i spună, ești doar un fricos, crud la trup și la minte. Ai de ispășit o pedeapsă. Dar eu am acceptat de bunăvoie această profesie infamantă. Suspină
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu dezgust Ganymedes. Adolescentul roșește: — Ne făcea familia de râs, bâiguie cu un sughiț. — Ei și? Nu era treaba ta. Trebuia să-l fi lăsat pe taică-tău să se descurce. Taica e țintuit la pat de ani buni, geme copilandrul. — Atunci puteai să privești lucrurile mai filozofic. Că doar nu-ți punea ție coarne. Și n-ai mai fi ajuns gladiator. Îl scuipă, cu dispreț, în obraz. — Caricatură de luptător! Nu ești în stare să privești moar tea-n față
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Arald, mândrul rege, Scânteie desperarea în ochi-i crunți de sânge, Și încîlcit e părul lui negru... gura-și strânge; El ar răcni ca leii dar vai! nu poate plânge. De zile trei, își spune povestea vieți-ntrege: Eram un copilandru. Din codri vechi de brad Flămânzii ochi rotindu-i, eu mistuiam pământul, Eu răsvrăteam imperii, popoarele cu gândul... Visând că toată lumea îmi asculta cuvântul, În valurile Volgăi cercam cu spada vad. {EminescuOpI 89} {EminescuOpI 90} {EminescuOpI 91} Domnind semeț și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
prea mult de copilul-model din Santa Comba. Oliveira își păstra cu regularitate locul de premiant întîi. Era un băiat de care începuse să se vorbească nu numai în Vimieiro, ci chiar în Vizeu. Atât profesorii cât și colegii ghiceau, în copilandrul palid, cu chipul ușor lungit, cu ochii limpezi și calmi, cu fruntea îngustă dar înnobilată de meditație, - un viitor stâlp al credinței și Bisericii Catolice, atât de greu încercate. Oliveira era un elev care se distingea printr-o seriozitate lipsită
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pe un drum lăturalnic; sunt o mulțime pe aici. Noi eram doar patru, iar... Departe de a se potoli, furia lui Gualfard atinse culmea. — Sunteți niște idioți! tăbărî el asupra soldatului, pălmuindu-l. Nu se poate să dispară așa doi copilandri și un cal. Știți foarte bine că nu putem rămâne prea mult aici. Balamber se apropie cu pas hotărât. Cu o smucitură, îi opri brațul ce se ridicase gata să lovească din nou și i-l împinse înapoi. N-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și cântărea fiecare cuvânt. încuviință apoi și aruncă sfoara în iarbă. — De acord, conchise el. Punându-și ambele mâini pe oblâncul șeii, scutură din cap și, vorbind aproape către sine, adăugă înnegurat: — De necrezut. Și totul din vina a doi copilandri... Geremar, alarmat, întinse mâna, arătându-l pe Balamber, și observă: — L-au văzut. Dacă îi lăsăm să scape, tot planul o să cadă, știi asta. Va trebui să vedem ce facem cu Gundovek și... Balamber scutură capul cu hotărâre. — Nu. Chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Am trăit în castelul lui Matiaș Corvin verile, când o făceam pe ghizii puiandri ai clasei muncitoare în curs de culturalizare. Este o vreme pe care tu nu ai prins-o. Eu eram puberă și apoi adolescentă, tu copil, apoi copilandru. Cred că nu trebuie să ne lăsam atât de conduși de deconstructivism, încât să nu recunoaștem, de pildă, că într-o anumită etapă căutarea în trecut a avut un rol pozitiv-identitar. Era perioada ’66-’71 când, cu excepția decretului antiavort, Ceaușescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
fără motiv, deoarece patima neînfrânată a tatălui meu avea să ne ducă foarte curând pe toți la marginea decăderii. Mohamed măsurătorul, atât de senin, iar dintr-odată atât de neîmblânzit! S-a întâmplat ca eu să-l pierd când eram copilandru, pentru a-l redescoperi când eram în floarea vârstei, dar când el nu mai era acolo. Și a trebuit să aștept apariția primelor fire de păr alb, a primelor păreri de rău, până să mă conving că orice bărbat, inclusiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
bizui pe el. Am vrut să-l sărut, bolnavă de singurătate, Însă Julián nu avea nici buze și nici piele pe care să mi le ofere. Am adormit În brațele lui, ghemuită În patul din camera lui, un pătuț de copilandru. CÎnd m-am trezit, Julián nu mai era acolo. I-am auzit pașii pe terasă În zori și m-am prefăcut că Încă dormeam. Mai tîrziu, În acea dimineață, am auzit știrea la radio, fără să pricep despre ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mauri de modestă obârșie, au dat o pildo de dragoste și devotament, rară în istoria omenirii. Cloridan și Medor îl urmaseră pe prințul Darninel în războiul contra Franței. Cloridan, vânător îndrăzneț, era puternic și intreprinzător. Medor nu era decât un copilandru cu obrajii albi și fragezi ca de floare, cu părul auriu și niște ochi negri scânteietori, frumos și plin de grație ca nici un alt sarazin. Cei doi prieteni stăteau de pază la redută. Se scursese jumătate din noapte și ei
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
-a la Carmen-Sylva! Găseam că sîntem foarte potriviți, că eu eram într-a V-a, doar! Bineînțeles că mai târziu aveam să mă însor cu ea, să fim fericiți, să facem doi-trei copii, și așa mai departe, cum visează orice copilandru în împrejurări asemănătoare. Toate ar fi mers bine, dacă ar fi fost de părerea noastră și "Turcu", adică unchiul Costică, cum era poreclit tatăl respectivei Juliete. El, însă, nu prea vedea cu ochi buni desele mele vizite pe la "verișoare", cu toate că
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
dughenile din jur. --Mai domol, streche, că scoli și morții! Asta nu știu dacă am rostit-o, dar știu că am gândit-o. Ca un adevărat călăreț de Țarigrad, a sărit din șa și a aruncat dârlogii în mâna unui copilandru apărut ca din pământ... --La porunca măriei tale - s-a prefăcut a se ploconi gândul de veghe, stârnindu-mi râsul. --Ei? Ce ai aflat nou? --Aflat-am că la 6 februarie 1756 (7264) unul Gligoraș Moarte... --Ce nume! Brrr! --Spune: “dimpreună
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
aveau la căpătâiul patului cartea Principele lui Machiavelli și nu cred că ajunsese acolo, doar din pură întâmplare. Despre cartea mea de suflet, la care țin foarte mult și care se numește Mein Kampf, auzisem încă de când eram doar un copilandru. Făcusem rost de niște reviste Europa, publicate prin 1941, în care erau date doar citate din carte. Prin anii ’70, am împrumutat aceste reviste unui prieten, care le a dus pachet la Securitate. Norocul meu a fost, că prin acei
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
câte-un bou la fiecare subsuoară. Care e cea mai veche amintire pe care o ai despre el? John Joe s-a gândit îndelung, holbându-se înapoi, în trecut. Am fost foarte surprinsă când a început să vorbească. Eram un copilandru de vreo trei-patru ani, a zis el. Trebuie să fi fost luna septembrie, pentru că fânul fusese adunat și stătea pe câmp în căpițe mici, iar în aer plutea mirosul recoltei. Mă jucam la pietrele de hotar, aruncând cu bățul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a declarat-o de la Început și mi-a crescut Încrederea În el, pentru că este un lucru neobișnuit Într-o asemenea țară. Pe el nu-l interesează decât mâncarea, băutura și prietenii, asta o spune și o repetă. Îl lăsasem un copilandru. Acum era un munte de om, cu fața roșie, cărnoasă, o figură rabelaisiană. Veșnic avea ceva de făcut, veșnic era cu o glumă pe buze și cu paharul În mână! De la Început, el mi-a spus pe șleau: „Dragă, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
care Învață să-i iubească pe ingineri. La Deutsches Museum Înveți totul și despre minerit: cobori pe o scară și intri Într-o mină, cu tot ceea ce trebuie, galerii, ascensoare pentru oameni și cai, niște intestine prin care se târăsc copilandri (de ceară, sper) cu chipuri emaciate și frustrate. Străbați coridoare Întunecoase și interminabile, te oprești pe marginea unor puțuri fără fund, simți frig În oase și aproape că percepi mirosul gazului de mină. Scara unu pe unu. Bâjbâiam printr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
familia surorii prigonite. Se înțelege că, mai de voie, mai de nevoie, întreaga suflare a trebuit să salute prin ovații și aplauze prezența împăratului în neînsemnata urbe. Cum nici legenda nu a putut rata momentul, ea l-a făcut pe copilandrul Roland să fie martor al acelei întâmplări. Cică regele, sau împăratul, l-a văzut pe june și l-a poftit la masa pe care autoritățile locale - din proprie inițiativă sau la sugestie - au organizat-o în cinstea înaltului oaspete. Numai
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92334]