1,710 matches
-
arcada, La umbră Domnului să sada... XIII Năprasnic, pe cărări abrupte, Gonește calul, sforăind Și năpustindu-se ca-n lupte Acum, pe stâncă zăbovind, Suflând pe nările lărgite, Neliniștit ascultă-n vânt; Izbind deodată- în pământ, Cu tropot aprig de copite, Zburlindu-și coama sub avânt, O ia n-ainte cu turbare ; Pe el e-un călăreț tăcut ! Din când în cad în să tresare, Și-n coama fruntea i-a căzut. Lăsând dârlogii în neștire, Picioarele și-anfipt în scări, De pe veșmânt
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
jos, la fel de umbrită din Fragmentul frescei de pe cupola bisericii San Antonio de la Florida... Nu pot să-mi iau ochii de pe tabloul Țapul (Le grand Bouc) stînd omenește pe șezut, ale cărui coarne sînt împodobite cu ramuri verzi, cu cele două copite ridicate ca o binecuvîntare către ceata de femei înconjurîndu-l ca pe un simbol al fecundității.. O mamă tînără își întinde spre el pruncul cu adorație. Țapul îl atinge cu laba stîngă, binecuvîntîndu-l cu o expresie vicleană. Alta, o femeie bătrînă
PRADO by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16721_a_18046]
-
o căciulă de miel, dar asta-i era toată găteala; un băiat purta caftanul larg al tătîne-său, dar caftanul era deschis și se vedea că altceva nu mai avea nimicuța. Dunărea se revărsase pînă departe, peste cîmpie, apa pleoscăia sub copitele cailor. Steagul austriac fîlfîia pe vasul cu aburi Argos, ne făcea semne de parc-ajunsesem acasă; înăuntru era un salon cu oglinzi, cărți, hărți și divanuri elastice, masa era acoperită cu mîncări aburinde, fructe și vin, totul la bord era
Un danez la porțile Orientului by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16965_a_18290]
-
sfârâie", zice Bolintineanu, de parcă ar vorbi despre o frigare într-un ospăț haiducesc), și-și continuă galopul până când, cu sau fără vină, e salvat de zorii zilei. Marile poeme îngăduie și părți alandala, tirade, etc. Mihnea și babă zdrobește în copitele calului propriile-i neîmpliniri, instalându-și grandoarea prin cavalcada genială cu care se încheie, si de la înălțimea căreia nu va mai coborî: "Mihnea încalecă, calul sau tropota,/ Fuge că vântul;/ Sună pădurile, fâșie frunzele,/ Geme pământul./ Fug legioanele, zbor cu
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
Ț.". Spre a înfățișa sordidul atmosferei de care e, la un moment dat, covîrșit Muzeul Zambaccian, Radu Petrescu recurge nu doar la o descripție rece, ci și la o comparație literară ce o pecetluiește: "Atmosferă insuportabilă de birou de miliție, copita brutală și murdară pusă să spurce și să devasteze, în totul un aer de ireverențiozitate suspectă, amintind celebrele scene din Le cousin Pons". În fine, pasajele exegetice corespund de asemenea unui fond de obiectivare prin explicația de specialitate: "Citesc canto
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
din casă de la fereastră, ridicat pe prichiciul ferestrei cu sexul gata excitat, nu prea dîndu-mi seama...În paroxismul beției ce pare paroxismul unei rugăciuni fierbinți, o privesc gata să cad... Se apleacă... pe drumul de țară... cu urme adînci de copite de cal... se apleacă... și o văd cum soarbe apa strînsă în urma unei copite... Amintire ce mă va urmări pînă azi. De anul nou, pe ger și ninsoare, oamenii care taie găini, iar găinile, albe unele, ce se zbat între
Chinul facerii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16394_a_17719]
-
dîndu-mi seama...În paroxismul beției ce pare paroxismul unei rugăciuni fierbinți, o privesc gata să cad... Se apleacă... pe drumul de țară... cu urme adînci de copite de cal... se apleacă... și o văd cum soarbe apa strînsă în urma unei copite... Amintire ce mă va urmări pînă azi. De anul nou, pe ger și ninsoare, oamenii care taie găini, iar găinile, albe unele, ce se zbat între nămeți, însîngerate. Viziunea unui revelion de demult. * La Talcioc. Privesc de sus (în vara
Chinul facerii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16394_a_17719]
-
subversivă, probabil scrierea cea mai politică a lui Milosz." În rest, trimiterile la un ethos specific (cu tot ceea ce implică acesta, inclusiv magie, superstiții, legende cu diavoli îmbrăcați în frac verde, purtînd jabou și pantofi cu tocuri, ca să-și ascundă copitele), scenele de vînătoare (memorabile prin concretețea detaliilor), întîmplările dramatice (sinuciderea Magdalenei, nebunia lui Baltazar, agonia bunicii Dilbinowa), se armonizează perfect, în acest roman-labirint al memoriei, devenită, ca și scriitura, de altfel, o formă de supraviețuire. Czeslaw Milosz - Valea Issei, Editura
Memoria ca formă de supraviețuire by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16573_a_17898]
-
capra mea încearcă să-i alunge. Dacă nu poate câștiga lupta, vine în casă și mă cheamă în ajutor“, a declarat chinezul pentru West China City Daily, preluat de click.ro. În plus, capra mai știe să danseze, să dea copita cu vizitatorii și să-l anunțe pe stăpân că-i sună telefonul, atunci când acesta nu-l aude. Dac-ar învăța să-i și umble prin telefon, când nu e el atent, ar putea s-o ia de soție. • Neavând capră
Cuvîntul care… se căsătoreşte cu sine însuşi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19865_a_21190]
-
peste tine. Momente peste care nu mulți trec. La pas, la trap sau la galop sunt vitezele care lasă în urmă necazurile la călăreți. Nici nu-și luase buletinul Vera când a părăsit-o primul cal. Amadeus a luat sub copite întunericul. La patru luni după ce l-a achiziționat, din Sibiu, cu 25 000 DM, în 2002; cu două săptămâni înainte de a intra în primul său concurs, calul Amadeus a murit. De colici. Cauze mult mai dramatice au dus la moartea
Agenda2003-12-03-c () [Corola-journal/Journalistic/280833_a_282162]
-
Qin, hai că ai musafiri de seamă! În clădire nu se auzea nici un zgomot. Am intrat după colegul meu. Într-adevăr, ieslele de piatră, potourile unde erau legate animalele erau acolo și acum, la fel găurile săpate în pereți de copitele cailor și catârilor, iar pe ziduri se păstra încă balegă uscată. Cazanul cel mare în care se fierbea mâncarea pentru animale era acolo și el, precum și kang-ul încăpător pe care se înghesuiau cei șase fii ai lui Feng. Petrecusem și
Mo Yan - Broaște by Florentina Vișan () [Corola-journal/Journalistic/2564_a_3889]
-
setea de a încerca să devină singurul creator al acestei armonii Înainte de a fi zărit chipul Mariei, „o bucată din veșnicia lui Dumnezeu” sonore, singurul înzestrat cu Dionis aude melodia pe care o cânta .Daca lui Ruben ii cresc apoi copite de creativitate, cu „geniu”. Și atunci își la pian fecioara din casa de vizavi, în diavol pentru acest „succes” cu pierde iubita în haos. E o clipă puterea misterioasă a miezului nopții. aparen ță mora lă , re l ig ioasă
Mihai Eminescu "Sărmanul Dionis". In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/87_a_52]
-
Bucovinei, de către Uniunea Sovietică a lui Stalin, era, din nou, sfârtecată prin diktat, furându-i-se nordul Ardealului, pentru a fi dat Ungariei horthyste. „De acum înainte - clama ministrul Germaniei la Budapesta - pe caldarâmul orașului (n.n. - Cluj) răsună bocancul honvenzilor, copitele cailor maghiari, tancurile și trupele maghiare (...) Mă bucur că foarte mulți unguri s-au reîntors în patria lor (...) și că drapelul maghiar fâlfâie pe crestele Carpaților!”. Nu-i mai reținut nici ambasadorul Italiei, sora noastră latină, care declara în acea
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92510_a_93802]
-
poporul de mișei, / Vor tremura, ca-n temniți vinovații, / Ne vom lupta cu-nverșunări de lei / Și, dacă-n drum, ne-or sta, zăgaz, Carpații, / Vom dărâma Carpații peste ei...// Vom năvăli, ca un dezastru mare, / Și vom călca-n copitele de cai, / Sub roatele de tunuri și de care, / Să știe ungurii că-n fiecare / Din noi, răsare aprigul Mihai. // O! Noi cunoaștem bine vechiul drum, / Tăiat de legiuni și țara toată, / Se scoală azi, ducând potop și scrum! / Iar
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92510_a_93802]
-
îmbină lirismul cu o formă ludica: „Culcat,/ stau cu ochii închiși/ și visez la poiana mea cu flori./ E atâta liniște și armonie!/ și totuși căprioara nebună/ nu vrea să-mi dea pace/ încercând din nou/ să mă mângâie cu copita/ pe albul ochilor mei obosiți/ de atâta privit spre spațiul virtual”. (Căprioara nebună) Nu de puține ori, cautandu-ne sinele, ne putem rătăci prin labirintul vieții. George Rocă are capacitatea de a limpezi zbuciumul sufletesc, stăpânind parcă o iarbă a
Un australian din Huedin, la Biblioteca Sadoveanu din Bucureşti [Corola-blog/BlogPost/92739_a_94031]
-
se umfle amigdalele”. 3. Mama lui Boc, către Boc, premier emigrat la București: “Micuțu’ lu mama micuț, ne e tare dor de tine. Taică-tău e supărat că nu vii acasă, de sărbători. Ar fi vrut să-ți tragă o copită de porc în cap, cum e tradiția, la noi, la Cluj. Te pupăm și te rugăm ca, în 2011, să fii mai cuminte și să nu mai faci atâtea boacăne. Cu dragoste, părinții”. Gata, mai veniți și voi cu idei
Gânduri pentru cei fugiţi de-acasă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20896_a_22221]
-
aparținând minorității care lucrează mult cu cai. Când ajung în dreptul lui, calul pleacă. Către mine, firește, îndemnat de stăpânul lui, care se grăbea, probabil, la vreun meeting, teambuilding sau brainstorming. Am iuțit pasul și m-am sustras la timp de sub copitele amenințătoare. Ajunsă pe trotuar, m-am oprit siderată. Nu-mi venea să cred că fusesem la un pas să mă calce, pe trecerea de pietoni, un cal care plecase pe roșu. Și care, între timp, traversase aproape toată intersecția. Tot
Cum era să mă calce calul pe trecerea de pietoni by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21042_a_22367]
-
calce, pe trecerea de pietoni, un cal care plecase pe roșu. Și care, între timp, traversase aproape toată intersecția. Tot pe roșu, printre mașini! Ce-i drept, nu m-am mai uitat și în direcția din care venise purtătorul de copite. Poate aș fi văzut mai multe căruțe aliniate la semafor, moment în care totul ar fi devenit mult mai limpede: aveam de-a face cu o coloană oficială, iar domnul care o tăiase pe roșu era antemergător. Sigur, avea sirena
Cum era să mă calce calul pe trecerea de pietoni by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21042_a_22367]
-
soare. Norii sunt perfecți de albi ,într-o frumoasă și lungă zi de vară. Liniștea e sănătoasă, nu plicticoasă. În aerul cuprins de tăcere se simte glasul pământului străbun. Aici în Bucovina pietrele vorbesc ! Ele păstrează tainicul zgomot lăsat de copitele cailor alergând la luptă. Pietrele păstrează tainicul zgomot lăsat de oștenii ce-și zângăneau săbiile, puștile, în țipătul morții. Mușatinii odihnesc în modesta biserică din blândul oraș Siret. Bogdăneștii stau și ei în odihnă la biserica din târgul Rădăuților Iar
LAA POARTA NORDULUI DE RĂSĂRIT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383745_a_385074]
-
Boris Mehr , publicat în Ediția nr. 2225 din 02 februarie 2017. Am să încep Am să încep cu un popă Care avea un câine, El pe câine l-a iubit, ș.a.m.d., prost este că iubitul câine a murit, copitele cailor bat nemulțumite, vântul răspândește acest zvon trist, ochii trecătorilor nu spun nimic. Or fi și ei cai? Erau blocuri în centru pentru cai. Câinele a rămas un animal de provincie. Ați văzut câine în parlament ? Dar ce-mi pasă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
câine în parlament ? Dar ce-mi pasă, ce tineri mai eram, ... Citește mai mult Am să începAm să încep cu un popăCare avea un câine,El pe câine l-a iubit,ș.a.m.d., prost este că iubitul câinea murit, copitele cailor bat nemulțumite,vântul răspândește acest zvon trist,ochii trecătorilor nu spun nimic.Or fi și ei cai? Erau blocuri în centru pentru cai.Câinele a rămas un animal de provincie.Ați văzut câine în parlament ? Dar ce-mi pasă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
de Boris Mehr , publicat în Ediția nr. 1679 din 06 august 2015. A rămas singur A rămas singur, fără prieteni și frați, fără iubită și glorie, îmi povestea într-o marți profesorul, brusc se auziră în ușă două lovituri de copită jucăușă, după zgomot se cunoștea că n-avea stil, nici inimă îndeajuns, ușa scârțâi retractil, intră o arătare, nici cal și nici faun, cu copite pe pleoape, se așeză pe scaun și spuse, destul ați vorbit, e rușine, să trecem
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
glorie, îmi povestea într-o marți profesorul, brusc se auziră în ușă două lovituri de copită jucăușă, după zgomot se cunoștea că n-avea stil, nici inimă îndeajuns, ușa scârțâi retractil, intră o arătare, nici cal și nici faun, cu copite pe pleoape, se așeză pe scaun și spuse, destul ați vorbit, e rușine, să trecem la fapte și plânse cu lacrimi diamantine. Dacă păsări negre trec deasupra noastră, le lăsăm să treacă, viața noastră meargă, unde le e cuibul, nimeni
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
iliade și odisei intime, ciudățenii ale firii umane, deplasare spre ... Citește mai mult A rămas singurA rămas singur, fără prieteni și frați, fără iubită și glorie, îmi povestea într-o marți profesorul, brusc se auziră în ușă două lovituri de copită jucăușă, după zgomot se cunoștea că n-avea stil, nici inimă îndeajuns, ușa scârțâi retractil, intră o arătare, nici cal și nici faun, cu copite pe pleoape, se așeză pe scaun și spuse, destul ați vorbit, e rușine, să trecem
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
glorie, îmi povestea într-o marți profesorul, brusc se auziră în ușă două lovituri de copită jucăușă, după zgomot se cunoștea că n-avea stil, nici inimă îndeajuns, ușa scârțâi retractil, intră o arătare, nici cal și nici faun, cu copite pe pleoape, se așeză pe scaun și spuse, destul ați vorbit, e rușine, să trecem la fapte și plânse cu lacrimi diamantine.Dacă păsări negre trec deasupra noastră, le lăsăm să treacă, viața noastră meargă, unde le e cuibul, nimeni
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]