452 matches
-
ascultat pe Dan Grigore patru zile într-o sală din Palatul Cantacuzino, al Marucăi și, de la un moment dat, și al lui George Enescu. Peste tot am simțit prezența marelui Maestru. Citeam diferite documente din vitrinele Muzeului și mă simțeam copleșită. Turneul lui Enescu de la New York, fotografii aiuritoare, obiecte. O istorie în mici fragmente, în detalii. În dreapta pianului Steinway and Sons văd o statuetă din bronz. Capul lui Enescu. Puțin aplecat. Patru zile mi s-a părut că a ascultat atent
Întîlniri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5581_a_6906]
-
prieteni dragi la Deva. Mă așteaptă de multă vreme. Poate Încolo, mai În toamnă, acum, Costache-i cam bolnav. Ascultam Înfiorat vorbele, care sunau ca ultima dorință dintr-un testament. Era ceva atât de sincer și dureros Încât mă simțeam copleșit. În fața tristeții cuiva, suntem de cele mai multe ori neputincioși. Dar eu voiam să alung neliniștea bolii din sufletul acestei femei deosebite și să-i aduc puțină bucurie. — Dacă vreți, pot să vă fiu șofer În excursia pe care ați plănuit-o
Cum am cunoscut-o pe Maria Tănase. In: Editura Destine Literare by Herman Victorov () [Corola-journal/Journalistic/99_a_399]
-
libertatea și necesitatea nu se mai percep reciproc drept constrângeri, ci drept oglindiri ale uneia în cealaltă, două forme temporar diferite ale aceluiași conținut prospectiv. În sfârșit, în versiune marxista, libertatea și necesitatea nu pot coexista. Nici în formă libertății copleșită de necesitate, dar oarecum resemnata, așa cum apare ea la Kant, nici în formă libertății că necesitate viitoare sau a necesității că libertate imperfecta, înțeleasă în contextul ei istoric, dar neasumata ca atare, așa cum este tratată problemă de către Hegel. Libertatea radicală
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
Arthur Seaton se vede înfrânt de forțele supraordonatoare împotriva cărora se ridică; ultimele paragrafe sunt o strălucită camuflare a resemnării întrun optimism puțin credibil: „Ei, la urma urmei, e un trai bun și o lume bună dacă nu te lași copleșit și dacă știi că lumea largă încă nu a auzit de tine, nu, nici pe departe - deși în curând o va face”.
„O viață spectaculoasă“ de două ori pe săptămână by Oana Purice () [Corola-journal/Journalistic/4081_a_5406]
-
ce s-a transmis pe cale orală despre inteligența, subtilitatea țăranului e realizat în Moromete." Dina intră în detalii, remarcându-i pe Boțoghină, pe Guica, pe Niculae, care ,e grozav". Paul exclamă și el admirativ: Bisisica. ,Auzi, dom^le, continuă Dina, copleșită, să faci dintr-o oaie o personalitate!" Criticul marxist, pe atunci, ultradogmatic, Paul Georgescu nu se poate abține, oricât admiră Moromeții, să nu-l întrebe pe autor: ,Ei, dar cu lupta de clasă cum stăm?" Ca orice mare creator, Marin
Marin Preda, îndrăgostit by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10045_a_11370]
-
pe mătuși-sa, apoi, așezându-se alături, se porniră, ca la comandă, să plângă în hohote. De ce? Fiecare își avea motivele ei, dar măcar două erau comune. Știau ele care... Era pentru prima oară când se vedeau una pe alta copleșite, neînstare să-și drapeze suferința. Pacea se instaurase. Marieta se lungi pe pat, Mira, așezată pe scaunul de la fereastră, își pironi privirile spre grădina din spatele blocului. Aparent, admira peisajul... De fapt, privea înspre sine, făcând iar o incursiune în existența
CAPITOLUL 11 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373746_a_375075]
-
deoarece va fi la un preț foarte accesibil. “Sunt încântată de această colaborare. Este prima dată când H&M implică un Fashion Director într-un proiect special. Este un semn al evoluției majore în domeniul modei și sunt bucuroasă și copleșită totodată pentru că am fost aleasă să îl coordonez. Am dorit să creez accesorii valoroase care sunt imposibil de găsit. Că stilist, știu că accesoriile sunt esențiale, reprezentând notă personală oferită oricărei ținute. Cu aceste articole, toată lumea se poate simți bine
Anna Dello Russo at Hamp;M ! [Corola-blog/BlogPost/96051_a_97343]
-
preschimbându-l în lumină pentru ceilalți, în timp ce el arde! Ce bucurie! Ce frumusețe! Câtă fericire! A cântat în zilele sărbătorii, la Bacău, iarăși căci era un dor, ca întotdeauna mirabil, Maria Șalaru! Încă un impuls de voie bună pentru bacăuanii copleșiți poate, de sporul strâmtorărilor, cu speranțe tot mai învinse... triștii bacăuani au fost înveseliți de Maria Șalaru, au cântat cu artista coborâtă pe esplanadă, în mijlocul lor, au dat uitării grija, au primit în suflet muzica deasupra inconsecvenței valurilor temporale, regină
MARIA ŞALARU. LINA MELODIE, ALINĂTOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385246_a_386575]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > PLOAIE DE NOIEMBRIE Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Lacrimi de cer suspină căzând Pe streșini înalte de dor prea mărunt, Strigăt de suflet copleșit și cărunt, Șiroaie de gând pe oloane-alergând. Triști sunt și norii, alungați doar de vânt, Se strâng ca fiorii în colțuri de trup, Și-mbrățișați mult prea puternic, se rup, Patima lor risipindu-se-n ploi, pe pământ. Copacii-n
PLOAIE DE NOIEMBRIE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382350_a_383679]
-
că nu are deloc formele pline așa cum și le amintea din copilărie, simțea că de fapt aceasta nu are importanță, că oricum ar fi arătat, de fapt tot ce conta, era doar faptul că tocmai când se simțea atât de copleșită, venise bunica, chiar dacă ea nu ceruse nimănui niciun ajutor, pentru că i se părea că ar face un gest inutil. Cui i-ar fi păsat cu adevărat? Și totuși... iată, se bucură în sinea sa. Sau poate - ceva din ea se
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
adus cu ea picăturile de ploaie care s-au stabilizat într-un drum invers. Transformate în structuri cristalice se ridicau către cer ducând ploaia acolo de unde venise. Si odată cu ea, s-au amestecat peste trupul norilor visele noastre ale oamenilor copleșiti de durerei și neîmpliniri. Si zborul dat de credința Divină s-a răsturnat spre înălțimile cerului cu mii de note ale unei muzici, line crescândă spre închipuirea unor compozitori pe numele lor Paganini Liszt. La Campanella avea ecoul rătăcirilor, al
LA CAMPANELLA de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384024_a_385353]
-
Nicolae Iorga - venit pe lume tot în târgul Botoșanilor - care face parte integrantă și demnă de toată slava și mândria, pe care trebuie să reînvățăm a le trăi ca stări faste ale „vieții sufletești” și să nu ne lăsăm mereu copleșiți doar de stările negative și vibrațiile joase cu care ne inundă azi realitatea din jur.“ Portretul altei personalități din trecutul ceva mai apropiat al culturii noastre, regretata Zoe Dumitrescu Bușulenga transpare printre rândurile de evocare emoționantă semnate de „australianul“ George
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92905_a_94197]
-
obișnuit iconografia creștină tradițională. Admirabilă imagine, dar și realistă În context istoric? De discutat... Mă Întreb uneori dacă nu cumva, În judecarea faptelor lui Alexandru, spiritul nostru critic nu ne joacă feste. În fața unei opere ce frizează supranaturalul, ne simțim copleșiți și iritați, iar raționalismul excesiv din noi se revoltă și refuză să admită că ea ar fi fost posibilă. Iar atunci când o admitem, totuși, o facem sărind În cealaltă exremă, respectiv, cerându-i eroului să se comporte și să acționeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
conduc pe drumul către rug, nu către poarta Închisorii, cum se Întâmplă, de fapt. O mită substanțială reprezenta și atunci un argument În măsură să topească rigorile oricăror regulamente... Florian de Squint este profund tulburat de ce află. Nu Însă și copleșit; dimpotrivă. Zguduitoarele revelații Îi mobilizează simțurile și-i stimulează perspicacitatea. Întrevede ca iluminat o șansă de salvare de la pedeapsa capitală care Îl așteaptă. Face, așadar, apel la mila regelui, promițând că-și va plăti grațierea cu dezvăluiri devastatoare despre templieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ești tu Înclinat să crezi. Sigur, nu atât de stricte cât presupui - mă refer la regulile privind relațiile dintre oameni, gradul de libertate de care se bucură ei și așa mai departe. Știu, la Început, fiecare nou-venit se simte supravegheat, copleșit, strivit, vede pretutindeni interdicții și constrângeri, are senzația că a nimerit Într-o Închisoare subterană mohorâtă și sinistră, din care nu va mai ieși niciodată la lumina soarelui. Dacă mai și ajunge aici În circumstanțe speciale, așa, ca tine, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
făcând-o să se clatine. Era realmente caz de groggy sau nu era ea atât de puternică pe cât Îi plăcea să lase impresia? Greu de spus. - Unde ai găsit astea? mi-a Întors cu glas alb Întrebarea, ținând În mână, copleșită parcă de milă, foile de hârtie la care visase atât. Le-ar fi dat foc fără cea mai mică reținere, se vedea bine. Nu mai sunt cumva și altele? a adăugat, dar era clar că nu spera nici cât negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
se afla acum acolo. Ciudat era că nu vedea nimic ieșind afară. O barieră invizibilă părea că îl ține blocat înăuntru. Chiar dacă acum nu mai era înfricoșat, ura aceea covârșitoare o simțea în continuare, rostogo lindu-se în valuri spre el. Copleșit, făcu un pas involuntar în spate. Probabil călcase pe ceva, vreo piatră ori poate un smoc de iarbă, pentru că se dezechilibrase. Căută disperat să își mențină echilibrul, dând din mâini. Nu căzu dar inima i se făcuse cât un purice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
goale sub hlamida-i diafană, Mlădioasă și senină cu mișcări de balerină, Sâni rotunzi, o față fi nă și privirea de regină. Creionam cu-nfrigurare planuri să-i ofer o fl oare Ea timidă și confuză mă privea din depărtare. Copleșit, aveam motive, mă gândeam c-aș vrea amor, Dar în zi de primăvară orice vis e trecător Clopotul singurătății m-a trezit din reverie Căci vedeam cu ochii minții pământene peste mie! AȘTEPTÂND PRIMĂVARA Au răsărit fără veste ghiocei de-
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
descriu ca pe un bun prieten care m-a însoțit timp de zece zile . L-am privit îndelungat la orele nopții când liniștea se așternea și rămâneam doar noi doi:Rinul și subsemnatul. I-am ascultat povestea vieții care ma copleșit.Strălucirea valurilor,în special în noaptea adâncă dar luminoasă, mi-a vorbit despre tinerețea fără bătrânețe, încrederea în sine, în viitor ...și totuși nu odată îmbrățișându-l cu gândul mi-au dat lacrimile. -Ai suferit bătrâne Rin ...te cred!Tu
RINUL de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362918_a_364247]
-
văzut! Intrând din nou în pădure, copacii păreau mai înalți și mai impunători. Păreau niște străjeri ai naturii, care îngăduiau cu măreția lor, trecerea saniei și a moșneagului, prin pădurea plină de taina Sărbătorilor Sfinte de Crăciun. Mitru se simțea copleșit și nedumerit de ceea ce urma să i se întâmple. Pădurea Soarelui (2) Viscolul se mai domolise și o dată cu asta, gerul amorțise. Stând lângă omul cu barbă pe sanie și privindu-l atent, reuși la un moment dat să îngaime: - Mo
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
trupul cuantei trunchi ceresc / trec din infinitul mare / în cel mic / amor lumesc» - amor lumesc, p. 76; «mesager intergalactic / în absurd abandonat / imaterial prin forme / un colaps la triplusalt» - ziua-n zori, p. 78; cu sentimentul tragicelor limite existențiale: «și copleșit / surprins de-ntinsul / pe unde ochii-mi c[u]antonau / muream trăiam [...] // să scap de limite vroiam» - transdilemă personală, p. 82; cu „dezlegare“ de titlu, de [auto]cuantizare bucuroasă: «două lumi și doar o stare / bucuria de-a fi cuante
DESPRE „GRAAL” ŞI BUCURIA MICROCANTITĂŢII DE ENERGIE RADIANTĂ DIN CUVÂNT de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360986_a_362315]
-
Nicolae Iorga - venit pe lume tot în târgul Botoșanilor - care face parte integrantă și demnă de toată slava și mândria, pe care trebuie să reînvățăm a le trăi ca stări faste ale „vieții sufletești” și să nu ne lăsăm mereu copleșiți doar de stările negative și vibrațiile joase cu care ne inundă azi realitatea din jur.“ Portretul altei personalități din trecutul ceva mai apropiat al culturii noastre, regretata Zoe Dumitrescu Bușulenga transpare printre rândurile de evocare emoționantă semnate de „australianul” George
O DIMINEAŢĂ CÂŞTIGATĂ, GRAŢIE PUBLICAŢIEI VIRTUALE CETATEA LUI BUCUR de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361210_a_362539]
-
de melci, mai mari decât sunt ele, de fapt. Și geamu-i spart. Lumina de afară nu mai este aceiași. Atmosfera dinăuntru - aparte. Iar eu - în salon, la o cafea... Sunt în casa lui, un străin, un trecător, un indiscret. Curios. Copleșit. Încurajat de-un zâmbet decent și cald, al Doamnei sale. Totul e frumos și bine aranjat aici, dar lipsește el. Pe care nu l-am cunoscut. Pe care-l regret... Bulevardu Hen, nr. 43, din Tel Aviv. Mă-ntreb cum
RONI CĂCIULARU [Corola-blog/BlogPost/367716_a_369045]
-
de melci, mai mari decât sunt ele, de fapt. Și geamu-i spart. Lumina de afară nu mai este aceiași. Atmosfera dinăuntru - aparte. Iar eu - în salon, la o cafea... Sunt în casa lui, un străin, un trecător, un indiscret. Curios. Copleșit. Încurajat de-un zâmbet decent și cald, al Doamnei sale. Totul e frumos și bine aranjat aici, dar lipsește el. Pe care nu l-am cunoscut. Pe care-l regret...Bulevardu Hen, nr. 43, din Tel Aviv. Mă-ntreb cum
RONI CĂCIULARU [Corola-blog/BlogPost/367716_a_369045]
-
a fi umplut de Duhul Sfânt. Mergeam de această dată acasă și Vlad îmi spunea unde este rugăciune, Vlad îmi spunea: “Rodica, vreau să-ți spun ce visuri am primit din partea Domnului. Hai să-ți zic ce se întâmplă.” Eram copleșită că Domnul a dus un al doilea legământ al meu la îndeplinire. Vlad era de această dată ca un viteaz. Știu că o dată spălam haine în baie și-l auzeam pe Vlad cum se roagă în cameră. Am lăsat tot
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367389_a_368718]