249 matches
-
a păstrat în greacă, pentru că a fost uneori transmisă sub numele lui Grigorie de Nyssa și Hesychius de Ierusalim, însă numeroase fragmente în grecește s-au transmis prin florilegiile și catenariile exegetice. Două omilii s-au păstrat și în versiune coptă. Separat de această culegere, ne-au rămas în siriacă alocuțiunea pronunțată de Sever după numirea sa ca patriarh de Antiohia și un fragment dintr-o omilie consacrată înălțării la Cer a lui Cristos, citat de Sever însuși în a treia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
au rămas în siriacă alocuțiunea pronunțată de Sever după numirea sa ca patriarh de Antiohia și un fragment dintr-o omilie consacrată înălțării la Cer a lui Cristos, citat de Sever însuși în a treia epistolă către Iulian; apoi, în coptă, o predică despre Fecioară. Omiliile sînt importante pentru istoria liturghiei, deoarece întreaga culegere e dispusă în ordine cronologică, fapt ce permite reconstituirea parțială a anului liturgic al Bisericii antiohiene la începutul secolului al VI-lea; în plus, predicile conțin uneori
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
tot în siriacă, în Istoria bisericească atribuită de obicei lui Zaharia Retorul (în realitate, acesta nu e decît unul din izvoarele operei); printre ele, autoapărarea adresată împăratului în ajunul întoarcerii la Constantinopol, după exil. Puține epistole s-au păstrat în coptă și în arabă. Catenariile ne-au restituit însă numeroase fragmente în greacă. Destinatarii și conținuturile scrisorilor sînt foarte diverse; ele constituie o sursă importantă de informații despre viața ecleziastică și controversele teologice din acea perioadă. Dacă scrisorile din cartea a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Sever s-au mai transmis cîteva rînduieli liturgice în siriacă, a căror autenticitate însă nu e deloc sigură; este vorba în speță de o Anaforă (liturghie euharistică) și de două slujbe de botez (una mult mai scurtă decît cealaltă). Liturghia coptă a iacobiților conține cîteva rugăciuni atribuite lui Sever. Talent extraordinar, Sever cunoaște foarte bine Scriptura și tradiția patristică la care recurge în mod constant pentru a-și susține afirmațiile. Ca scriitor este destul de repetitiv, însă se exprimă foarte limpede și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
vechi, anterioară adaosurilor succesive, care nu s-a păstrat în greacă și a fost realizată de diaconii romani Pelagius și Ioan în secolul al VI-lea (cărțile 5 și 6 din ediția Rosweyde). Există, de asemenea, culegeri în siriacă, armeană, coptă, georgiană, etiopiană, arabă, slava veche și sogdiană. Bibliografie. Indicații precise despre edițiile în greacă și în celelalte limbi în CPG III, nr. 5560-5615. Colecția alfabetico-anonimă: PG 65, 71-440. O ediție a colecției sistematice grecești a început abia cu J.-C
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de o scriere a lui Rufin, însă Festugière a demonstrat că textul grec e original și că versiunea latină a lui Rufin este o traducere. Istoria a fost tradusă și în siriacă; unele părți s-au păstrat și în armeană, coptă, georgiană și slava veche. Din majoritatea manuscriselor și din Istoria Bisericii a lui Socrate (IV, 23) rezultă că autorul Istoriei Lausiece se numește Palladius; o parte din manuscrise i-o atribuie lui Heraclid din Cipru, care a dus o existență
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ediția sa Vitae Patrum (reprodusă în PG 74). R. Draguet a editat și studiat diverse versiuni siriace, dintre care unele, în opinia lui, nu ar fi dovezi ale autenticității Istoriei lui Palladius, ci ar atesta existența unei surse (la origine coptă, apoi tradusă în greacă și ulterior în siriacă) de care acesta s-ar fi folosit fără s-o divulge. Corespodențele la nivelul formei și al conținutului confirmă faptul că Dialogul despre viața Sfîntului Ioan Hrisostomul a fost scris de Palladius
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și compoziția lor variază foarte mult în manuscrisele grecești și în celelalte versiuni. Dintre acestea, cele mai importante sînt cele cinci variante în siriacă, editate de R. Draguet, unde apare un strat al textului mai vechi decît cel grecesc; varianta coptă e fragmentară; există apoi diverse variante în arabă, armeană, latină, etiopiană, gerogiană. De fapt, nu e vorba atît de un text sau de o culegere de texte, cît mai degrabă de o „materie mobilă” (Draguet), ale cărei componente pot fi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
două manuscrise. A fost utilizată apoi de diverși autori siriaci monofiziți, și o regăsim și în Cronica lui Mihail Sirul în secolul al XII-lea și într-un rezumat al acesteia în armeană. Există, de asemenea, unele fragmente în traducere coptă. Adesea îi este atribuită lui Ioan, însă probabil fără temei, o Viață a lui Petru Ibericul care a fost compusă cu siguranță în greacă, însă s-a transmis numai într-o fidelă versiune siriacă. Opera provine fără îndoială din mediul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sine afirmînd că s-a mutat din Antiohia la Maiuma în 481 și că a făcut parte din cercul eroului său. Bibliografie. Ediție, traducere, introducere: F. Nau în PO 8/1, Paris, 1911. T. Orlandi, „Un frammento delle Pleroforie in copto”, în Studi e Ricerche sull’Oriente Cristiano 2 (1979), pp. 3-12. Studii: E. Schwartz, Johannes Rufus, ein monophysitischer Schriftsteller (SHAW, phil.-hist. Klasse 16), Heidelberg, 1919; L. Perrone, Dissenso dottrinale e propaganda visionaria: le Pleroforie di Giovanni di Maiuma, Aug.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
etiopiana antică, grație faptului că în Etiopia Urcarea la cer... a fost multă vreme considerată o scriere canonică și inclusă ca atare în Vechiul Testament. S‑au păstrat câteva fragmente în greacă, două fragmente destul de consistente în latină și câteva în coptă. Apocrifa este compusă din două secțiuni, numite convențional: „Martiriul lui Isaia” (cap. 1-5) și „Vedenia lui Isaia” (cap. 6-11). Așa cum arată Norelli, cele două secțiuni au „orientări teologice” diferite, nu însă contradictorii. În opinia cercetătorului italian, prima este o prefață
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
reconstruirea templului și Judecată. Apocrifa păstrează însă tăcerea asupra activității lor. Cât despre Apocalipsă, aceasta vorbește despre activitatea, despre virtuțile extraordinare și despre moartea a doi martori (cap. 11) pe care însă nu îi numește niciodată. Apocalipsa lui Petru (versiunea coptă, cap. 2) sintetizează cele două tradiții (numele și numărul personajelor), menționându‑i, pentru prima dată, în mod explicit, pe Enoh și Ilie, ca profeți eshatologici. Cu toate acestea, ea nu afirmă că vor fi uciși de Anticrist. Referitor la Enoh
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
aceea de a exprima violența ieșită din comun a personajului - și că el amintește, în anumite privințe, de capitolul 7 al cărții Daniel (vezi mai jos, interpretarea portretului din Apocalipsa lui Ezdra). 2. Apocalipsa lui Ilie s‑a păstrat în coptă, dar limba originală a fost greaca. Ea cuprinde trei secțiuni de dimensiuni reduse și mai mult sau mai puțin legate între ele: prima vorbește despre post; a doua descrie confruntarea dintre regele Nelegiuirii (Marcus Antonius) și regele păcii (Augustus), iar
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Quietismul este pentru unii soluția proximă, dar, în ce mă privește, total inefectivă. N-am crezut niciodată în alternativa (modernă) „credință” sau „rațiune”? Crezi cu inima? Crezi cu mintea? Ar trebui să credem din inimă, dar niciodată fără minte (limba coptă, vorbită de monahii Egiptului, nu are două cuvinte distincte pentru aceste „organe”). Da, se poate ca unora Acatistul vecerniei de vineri, alături de liturghia duminicii, pomana morților, cinstea în muncă și dedicațiunea în treburile de familie să nu le fie doar
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ei mă voi opri În continuare. În aprilie 2006, spuneam, se lansa, la Washington, prima traducere a acestei apocrife, realizată de o echipă internațională, constituită din profesorii Kasser, Meyer și Wurst, coptologi (pentru că textul e scris În dialectul sahidic al coptei), paleografi și specialiști În gnoza antică. Iată ce scrie pe coperta a IV-a a acestei prime traduceri! Avem de a face cu „o evanghelie prezentată din perspectiva lui Iuda Iscariotul. Departe de a fi un răufăcător, Iuda apare ca
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Testament, ediția 4, Roma, 1993; M. Carrez, F. Morel, Dictionnaire grec-français du Nouveau Testament, ediția 4, Paris, 1995. Traducerile din Noul Testament Îmi aparțin. Foarte interesantă este o notiță din Cartea Învierii lui Isus Cristos de către Apostolul Bartomoleu, apocrifă redactată În coptă și datând, probabil, din secolul al V-lea. În capitolul 8, autorul citează numele femeilor mironosițe care vin la mormântul lui Isus. El combină listele lui Marcu și Matei cu lista din Luca 8 (femeile galileene care-l urmaseră pe
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
inedit: grădinarul conversează nu cu Maria Magdalena, ca În relatarea canonică, ci cu Maria, Maica Domnului. Într-o altă apocrifă celebră, cunoscută sub numele de Epistula apostolorum, datând, probabil, din sec. al IV-lea și păstrată numai În etiopiană și coptă, se spune că Isus Înviat li S-a arătat deodată celor trei femei care veniseră cu parfumuri: Sarah, Marta și Maria Magdalena. Apoi, Isus le trimite, pe rând, la apostoli, ca să le ducă vestea Învierii Sale, dar apostolii se Îndoiesc
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
putea trage nădejde că ciuma va dispărea. — Epidemiile precedente s-au isprăvit toate înainte de începutul lunii mesori. L-am rugat să repete ultimul cuvânt, pe care credeam că nu-l auzisem bine. Avu un zâmbet binevoitor. — Mesori este, în limba coptă, luna din an în care creșterea apelor ajunge la punctul de vârf. Am murmurat: — Egiptul are măcar calitatea de a fi musulman, dacă Nilul și ciuma urmează tot calendarul faraonilor. După modul de a-și pleca ochii, după zâmbetul încurcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pleca tu însuți cu armata? Nu ai cu treizeci de ani mai puțin decât el? — Dacă aș câștiga o victorie, s-ar teme de întoarcerea mea în fruntea trupelor. Plimbându-și privirea jur-împrejur, secretarul de stat remarcă icoana și crucea coptă de pe perete. Zâmbi, scărpinându-se fățiș în cap. Avea motive bune să fie intrigat: un maghrebin, înveșmântat după moda egipteană, însurat cu o circaziană, văduva unui emir otoman, și care-și împodobea casa în felul unui creștin! Mă pregăteam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Își fac loc de-a lungul țărmului și În care sunt cinstiți zeii panteonului african. Amparo cunoștea un artist naiv care făcea niște picturi mari pe lemn, pline de viziuni biblice și apocaliptice, sclipitoare ca niște miniaturi medievale, cu elemente copte și bizantine. Era, firește, marxist, vorbea de revoluția iminentă, Își petrecea zilele visând prin sacristiile sanctuarului Nosso Senhor do Bomfim, adevărate triumfuri a ceea ce se cheamă horror vacui, coșcovite de exvoto-uri, ca de niște solzi ce atârnau din tavan sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Planului, pe Hermes, Hermes-Teuth sau Toth, și cu ajutorul unor simboluri egiptene Își făurise riturile lui intrigantul de Cagliostro. Iar iezuiții, iezuiții, mai puțin proști decât am fi presupus noi, prin bunul Kircher se aruncaseră imediat asupra hieroglifelor, și asupra limbii copte, și a altor graiuri orientale, ebraica fiind numai un paravan, o concesie făcută modei epocii. 104 Aceste texte nu se adresează muritorilor de rând... Apercepția gnostică este o cale rezervată unei elite... Căci, după cuvântul Bibliei: nu aruncați mărgăritarele voastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
În 1990, precum și În alte cîteva locuri. Aș dori să le mulțumesc tuturor celor care au făcut posibile aceste ocazii. Timp de mai mulți ani am avut schimburi rodnice de idei cu un mare număr de savanți. Am Învățat limba coptă, pentru a verifica traducerile existente, de la Gerard Luttikhuizen (și am dat examene, cu el și cu Herman te Velde, la Universitatea din Groningen). Am beneficiat, de asemenea, În mod constant, de extrase și/sau de sprijin din partea multor cercetători din
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
că Înclină spre gnoza valentiniană 28. Pe la mijlocul secolului al III-lea, Plotin adresează critici gnosticilor valentinieni prezenți În propria sa școală 29. Mai existau Încă gnostici În Egipt, la sfîrșitul secolului al IV-lea, după cum o dovedesc traducerile În limba coptă ale tratatelor lor originale; cele mai tîrzii, cum este Pistis Sophia, apar puternic influențate de maniheism. Nu se cunosc prea multe În legătură cu istoria socială a gnosticismului tîrziu. Este, cu toate acestea, probabil ca scrierile gnostice să fi circulat printre cenobiții
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
2@him sau Maryam); aceasta era o Ashg@2@n@1@a, aparținea familiei imperiale a Arsacizilor. Mai tîrziu, Pattek și-a introdus fiul În sectă. La doisprezece ani, Mani are prima Întîlnire cu dublul său ceresc, „Geamănul”32, În coptă saich, În pahlavi narjamig, În arabă al-taum (corespunzător aramaicului tômî), care Îi spune că Îi va părăsi pe mughtazilahi. Fragmente din Codexul Mani de la Köln indică intenția lui de a reforma religia elchazaiților, atribuindu-i miticului ei fondator, Alchasaios, o
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
J.R. Ort, Mani: A Religio-Historical Description of His Personality, Brill, Leiden, 1967, p. 145. 35. M 566 În lb. partă, vezi Ort, op.cit., pp. 50-52. 36. Vezi Alexander Böhlig, Gnosis III: Der Manichäismus, Artemis, Zürich-München, 1980, p. 26. 37. Omiliile copte 60.10 sq. 38. Interpretările acestei date variază: 14 februarie 276 (H.H. Schaeder); 2 martie 274 (W.B. Henning); 26 februarie 277 (S.H. Taqizadeh). Vezi Ort, op.cit., pp. 154-156. 39. Ibidem, pp. 184-187. 40. Vezi Prosper Alfaric, Les Écritures manichéennes
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]