91 matches
-
iarăși trecutul, fără inimi, trist și rece.” (M. Eminescu) Această bipolaritate semantică: - verb copulativ - semantică gramaticală + nume predicativ - semantică lexicală - în desfășurarea analitică a planului semantic al predicației este absolută numai în structurile predicatului analitic în care verbul copulativ este copula absolută a fi și alte verbe, când, prin mutații radicale în planul lor semantic, intră în aceeași categorie: a însemna, a se chema, a constitui, a reprezenta „Și în oaste trăiește omul bine, dacă este vrednic. Oștean a fost și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
autonom - „obiect semantic” supus actualizării printr-o altă predicație: șCred/nu cred căț Dumnezeu există. șCred/nu cred căț omul gândește. Intră în aceeași categorie, a predicatului absolut, predicatele conceptuale și predicatele metaforice; amândouă tipurile au structură analitică, guvernată de copula absolută a fi, în formă de prezent, persoana a III-a. Structura enunțului poate fi redusă la termenii realizând cele două funcții ale nucleului predicațional, dar poate fi mai amplă, mai ales prin dezvoltarea unor noi câmpuri semantico-sintactice cu originea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
despre Manta? Este evident că scrierea oferă resurse expresive foarte apropiate de sintaxa oralității. Punctuația destul de neconvențională a acestui enunț se prelungește la începutul redacționalului: Manta. Cupeul bine cotat: favorit în Europa. Punctul și cele două puncte înlocuiesc aici o copulă sintactică de tipul "este" și "și este". Operînd o separare grafică, semnele de punctuație leagă unitățile după aceeași structură nominală ca și în titlu: Manta (T). Cupeul bine cotat (R1) și favoritul Europei (R2). În pofida punctului, aici avem de-a
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
rare, în care inutilitatea elementului omis este dată de neînțelegerea sensului acestuia). Din raportul sintactic de coordonare dintre termenii compusului se subînțelege întotdeauna un raport de coordonare copulativă (v. FCLR I, p. 53), ceea ce înseamnă că, virtual, este eliminată și copula subînțeleasă; drept este însă că adesea compusele de acest fel nu pot fi clasate în coordonatoare sau subordonatoare, "deoarece sunt posibile mai multe interpretări" (FCLR I, p. 53; se dau ca exemple câine-lup, care poate fi interpretat drept "câine și
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
idem" (schweizer "elvețian, din Elveția", Käse "cașcaval, brânză"). Împrumuturile prin condensarea sintagmelor nominale subordonatoare pot constitui cazuri mai complexe, în care determinantul menținut, având valoare atributivă, este alcătuit dintr-un adjectiv (cu funcție potențială de nume predicativ, dar neînsoțit de copulă) și un substantiv la forma posesivă de pers. a 3-a care determină substantivul omis și este regent al adjectivului: rom. ustuacic "un fel de luntre, de ambarcație fără punte" < tc. üstü açık [gemi] "idem" (gemi "ambarcație, navă", açık "deschis
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
implicînd o serie de particularități structurale ale limbilor romanice prin opoziție în special cu limbile slave și germanice: exprimarea formală a categoriei adjectivelor specificative, opoziții gramaticale și semantice exprimate prin topica, raporturi de determinare între context și topica adjectivului, importanța copulei, funcții simptomatice. Dacă nivelul lexical ar fi imaginat sub forma unui joc, în limbile romanice jocul ar avea piese foarte multe, foarte mari, dar cu posibilități de combinare mai puține decît în cazul limbilor germanice, cu piese mici și numeroase
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
cuprinde. Trebuie să ne situăm în afara conceptului unui obiect pentru a-i atribui existența 132. Kant consideră că în acest argumentse produce o confuzie între un predicat logic și unul real. Prin folosirea logică, "este" are pentru Kant rol de copulă (face legătura între subiectul și predicatul logic) astfel încât esența conceptului de Dumnezeu nu este modificată dacă spunem "Dumnezeu este". Aceasta înseamnă că, în utilizare logică, cuvântul este nu adaugă nimic nou la conținutul conceptului, iar necesitatea existenței obiectului despre care
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
A fi nu este, evident, un predicat real, adică un concept despre ceva, care s-ar putea adăuga conceptului unui lucru. Ci este numai punerea unui lucru sau a unor determinări în sine. În folosirea logică, acest verb este numai copula unei judecăți. Judecata: Dumnezeu este atotputernic conține două concepte, care își au obiectele lor: Dumnezeu și atotputernicia; micul cuvânt este nu e vreun predicat în plus, ci numai ceea ce pune predicatul în relație cu subiectul. Dacă însă iau subiectul (Dumnezeu
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
ar putea fi rezumate în felul următor: în primul rând, existența nu poate face parte din elementele constitutive ale conceptului unui lucru și în al doilea rând, trebuie deosebite două sensuri ale lui "este": un sens în care funcționează drept copulă logică și un altul, în care funcționează drept un este al existenței. După cum spunea Kant, este o deosebire fundamentală între a spune "Dumnezeu este" și "Dumnezeu este atotputernic". În primul caz, "este" are sensul de "există", iar în al doilea
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
care funcționează drept un este al existenței. După cum spunea Kant, este o deosebire fundamentală între a spune "Dumnezeu este" și "Dumnezeu este atotputernic". În primul caz, "este" are sensul de "există", iar în al doilea caz, "este" are rol de copulă; el nu face altceva decât să lege subiectul "Dumnezeu" de predicatul "atotputernic". Cu alte cuvinte, dacă i se adaugă un calificativ lui "este", situația se schimbă radical. Una dintre consecințele fundamentale ale acestei distincții este că "logica lui "a exista
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
construcție, de genul "steaua dimineții este Venus" se poate considera că Venus reprezintă în același timp o expresie obiect și o expresie concept. Cuvântul "este" joacă roluri diferite în cele două propoziții de mai sus: în prima are rol de copulă, iar în a două este folosit pentru a exprima o expunere de identitate. În prima propoziție putem spune că un obiect particular cade sub un concept particular, iar în a doua propoziție ceea ce este predicat despre "steaua dimineții", nu este
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
la fel cum spunem despre un alt lucru că este de exemplu verde. Dacă cineva tratează ambele cazuri la fel de ușor se poate spune că el nu deosebește accepțiunile cuvântului "este". Atunci când spunem că ceva este verde cuvântul este folosit în calitate de copulă, în calitate de simplu semn verbal al enunțării. Atunci când spunem că un lucru este Alexandru cel Mare sau planeta Venus este apare folosit la fel ca semnul egalității în aritmetică pentru a exprima o ecuație. În binecunoscuta propoziție "luceafărul de dimineață este
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
vinieses, viniera sau viniese, viniéramos sau viniésemos, vinierais sau vinieseis, vinieran sau viniesen<br> Futuro de subjuntivo: Viniere, vinieres, viniere, viniéremos, viniereis, vinieren<br> Imperativo: Ven, venga, vengamos, venid, vengan 1. Funcția sintactica principala a verbului ser este aceea de copula. Leagă numele predicativ de subiect.<br> Numele predicativ poate fi exprimat printr-un substantiv, adjectiv, pronume, numeral, infinitiv, adverb, o propoziție etc.: <br>Mi tío es profesor. <br>Soy de Bucarest.<br> Pedro es alto.<br> María es joven.<br
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
poate fi: ele care servesc la conjugarea altor verbe se numesc auxiliare. În exemplele de mai jos verbele auxiliare sunt subliniate: Când predicatul unei propoziții se exprimă printr-un nume predicativ, cuvîntul de legătură dintre acesta și subiect se numește "copulă". În multe limbi acest cuvînt este un verb, numit în această poziție "verb copulativ". De exemplu, în propoziția "[...] iubirea de moșie e un zid [...]" verbul "e" este un astfel de verb. Sunt verbe copulative: a fi, a deveni, a ajunge
Verb () [Corola-website/Science/299529_a_300858]
-
starea în care se află ceva sau cineva (având atât semnificație de "a sta", cât și parțial de "a fi"). "Hay", folosit ca o formă nepersonală, înseamnă "(aici/acolo/acum) este", "(aici/acolo/acum) sunt". Unele verbe necesită una dintre copuli, celelalte pot fi folosite cu ambele, schimbând pe urmă semnificația. Un exemplu poate să fie: Câteva alte verbe de asemenea pot fi copulative. Acest grup include: "quedar" ("a rămâne") și "devenir" ("a deveni"). În spaniolă verbele auxiliare servează pentru a
Verbe în limba spaniolă () [Corola-website/Science/312090_a_313419]
-
iku" (merg) devine 行きます "ikimasu". Cînd predicatul este exprimat printr-un adjectiv "-i" sau este format copulativ printr-un adjectiv "-na" sau un substantiv, în modul acesta de politețe se adaugă cuvîntul です "desu" care este varianta de politețe a copulei だ "da" echivalentă cu "a fi." Astfel, în timpul unei consultații, pacientul îi poate spune doctorului 痛いです。 "itai desu." (Mă doare.). De observat ca în limba română politețea se exprimă numai cînd verbele sînt la persoana a doua singular, prin trecerea
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]