192 matches
-
amănuntului... auctorial. Cînd pictează pînza, Tintoretto are patruzeci și trei de ani. Om relativ tînăr. Deși, chipul său, în partea de jos a imensei lucrări, în colțul apropiat al mesei, e deja al unui bătrîn: e paradigmaticul bătrîn al Renașterii, corcitură de truditor etrusc și vizionar iudeu. Oranjul roșcat al veșmîntului e diseminat contrapunctic în restul compoziției, cu precădere pe ceilalți bărbați, pe Iisus însuși, cu oarecare partizanat misogin, femeile toate, doar pe una din laturile mesei, sînt pictate în griuri
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ale Revoluției l-au abătut de la monarhismul său funciar și l-au intoxicat cu sangvinarele teze ale iacobinilor. Cele care, prin întîrziată contaminare, aveau să declanșeze morbul revoluției universale. Al celei rusești, oricum. De la a cărei nocivitate s-a hrănit corcitura bolșevică autohtonă, stopîndu-i țării, timp de jumătate de secol, evoluția organică. Prea lungă, nu? această divagație diacronică, pentru a ajunge la găunosul concept de artist-cetățean, pus în practică de imbecilul activism local. Cît de sterp și de perfid sunau preceptele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
testament. Scribonius Libo se strâmbă plin de năduf: — Da! pufnește înfundat. Își înalță cu deznădăjde brațele spre cer: — Închipuie-ți că fiu-său, Ofelus, nici măcar nu trăiește aici, ci în Egipt. — Da’ ce caută acolo? întreabă iute Gallus. — E o corcitură, se vaită Libo, făcut cu una tuciurie... Avocatul îl oprește scurt: Ia stai! Păi tu când l-ai eliberat? Dacă vorbim de un copil de maximum zece ani, asta schimbă totul! Scribonius clatină nefericit din cap: — Îl avea dinainte, oftează
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Eddie Gilby vine vreodată noaptea și vrea măcar să vorbească cu Dorothy, știți ce-i fac? Uite-așa-l Împușc. Nick Își ridică arma și trase aproape fără să țintească, făcându-i o gaură cât palma În cap sau În burtă corciturii nenorocite de Eddie Gilby. — Așa. Așa-l omor. Păi, atunci mai bine n-ar veni, spuse Trudy, băgându-și mâna În buzunarul lui Nick. — Mai bine-ar avea grijă, spuse Billy. — Se dă mare, spuse Trudy umblându-i cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Te rog, pentru mine, nu-l omorî. Și după ce-l scalpez Îl dau la câini. Billy era deprimat: — Mai bine ar avea grijă, spuse el sumbru. — O să-l rupă-n bucăți, spuse Nick, Încântat de idee. Și-apoi, după ce scalpase corcitura jegoasă, În timp ce stătea-n picioare, privind cum Îl sfâșiau câinii, fără să-și schimbe expresia, fu tras În spate și Trudy Îl strângea de gât cu brațele, sufocându-l și strigând Întruna: — Nu omorî el! Nu omorî el! Nu omorî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
se-nfrățiră și formară un imperiu - Pentru astă nedreptate te reneg, mare Galeriu, C-ai permis ca peste veacuri să perpetue barbarii, Ce-au vandalizat popoare și-au dat iama ca avarii În pământul vechii Dacii de-au făcut-o corcitură - Ei sunt cei ce ne-au supt seva și-astăzi ne propun cultură! Au venit întâi romanii, ne-au „civilizat” cu forța, Ca și cum „latinizarea” ar păstra aprinsă torța, Iar apoi, cu vieți pierdute, cu tezaurul furat S-a întors Traian
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
dictatorii pentru tot ce ne-au făcut, Însă devenim nostalgici după anii ce-au trecut! În aceste vremuri tulburi vrem cu toții o schimbare Și votăm după ureche, cum ne vine, la ntâmplare! Pentru restul lumii, totuși, încă ne numim păgâni, Corcitură primitivă: turco-grec-maghiar români! Nu degeaba liberalii cu habsburgii-au făcut cloacă Și-au dorit ca Eminescu să fie închis, să tacă! Nu degeaba în instanțe fac gargară ipocriții - Legea apără corupții, doctrinarii și corciții! Nu degeaba chiar și astăzi politicieni de-
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
putut să-mi deschid o florărie! De unde era să știu c-avea să se dovedească a fi cel mai mare dobitoc al tuturor timpurilor? —Dar... —O să-mi iau un câine în schimb. Am văzut unii foarte, foarte drăgălași, numiți Labradeli, corcitură între labrador și pudel. Anna, sunt adorabili. Sunt mici, ca pudelii, dar lățoși și au mutre de labradori. Sunt câinii perfecți de oraș, toată lumea își ia unul. Nu-ți lua câine, am zis. De la asta mai e doar un pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
este încântat pentru că are mai multe lucruri ca oricând pentru care să se îngrijoreze. Oferta face în sfârșit față cererii pe piața exemplarelor de Labradel, dar toate persoanele rafinate au trecut la altceva. Câinele momentului este un Cocker spalsacian, o corcitură de cocker spaniel cu lup alsacian; nu poți să pui mâna pe unul pentru tot aurul din lume. A apărut ceva în ziar acum câteva săptămâni despre, n-o să ghiciți, Barb! Scosese la licitație pictura lui Wolfgang, soțul ei (mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
trebuie să simți când ești legat de un gard și în jurul tău totul freamătă de viață - și joacă și idei și fascinație - și totul se derulează în imediata apropiere a frânghiei țintuitoare. Am înțeles dintotdeauna că America e pământul șansei. Corcitură viguroasă, America e o țară în care succesul plutește în ozon, lumea nouă a întreprinzătorilor și a naratorilor, tărâmul unde norocul îți surâde și la fel de bine îți întoarce spatele... Da. Sau nu. Unchiul Norman - el a început o mică afacere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
intenționat) pe un ton de dezgust total. — Tot ceea ce este ne-Axona este necurat, a rostit zeul. Necurat. Ai uitat, țânc spurcat și mizerabil ce ești, ce înseamnă această poruncă? Ai venit ca să pângărești acest loc sfânt, piele albă, față palidă, corcitură printre cei puri, trădător al rasei tale? Ai venit ca să săvârșești actul suprem de pângărire? Născut-din-Moarte nu are timp pentru Axona. Nu se poate să fi venit aici ca să i se-nchine. Din moarte te-ai născut și pieirea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nimic din ce se petrecea În jur... Cu toate că preceptele lui Benedict erau la fel de limpezi ca apa de izvor, urechile ignoranților nu le deosebeau de urletele obișnuite pe care câinii, indiferent dacă au sânge nobil În vene sau sunt doar niște corcituri, le scot atunci când stăpânii lor Îi lasă singuri, Închiși În casă. Preceptele lui Benedict aveau la bază o percepție filozofico-materialistă asupra lumii. Rațiunea sa pornea Însă nu de la văz, ci de la miros, pipăit și, bineînțeles, auz. După concepția vecinului lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Dar de ce doarme tatăl tău cu oala aia pe cap? Domnița: Asta nu e oală, Iepurașule, este coroană împărătească! Împăratul: Coroana mea de noapte, ai înțeles? Iepurașul: De noapte, păi aia nu se ține sub pat? Împăratul: Măsoară-ți cuvintele, corcitură de măgar, ori ți s-a făcut să dormi mâine la prânz pe cartofi la tavă? Domnița: Tata trebuie să poarte coroana chiar și în timpul nopții. Iepurașul: Dar de ce? Împăratul: Fiindcă sunt împărat. Iepurașul: Păi n-ai fes? Împăratul: N-
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
J. Satterlee, fost agent FBI și fost seminarist iezuit, uitându-se din când în când și la restul publicului. Satterlee era un tip înalt, în formă de pară, de-abia trecut de patruzeci de ani. Stilul său oratoric era o corcitură între stilul populist al lui Harry Truman și cel al unui golan de cartier - și nu știai niciodată când începe să zbiere sau când se apucă să vorbească în șoaptă. Dudley Smith fuma țigară de la țigară și părea să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
micuț cum își suge degetul mare și vorbi primul: Domnule Kaukenen, suntem de la Procuratură și am dori să avem o discuție. Doar noi trei, vă rugăm. Copiii se lipeau de picioarele bărbatului. Mal văzu niște ochi oblici și înfricoșați - două corcituri micuțe, speriate de cei doi haidamaci. Eisler/Kaukenen strigă „Michiko!” Apăru o japoneză, care luă copiii cu ea. Dudley deschise ușa fără să aștepte vreo invitație. Eisler spuse: — Ați întârziat cu vreo trei ani. Mal intră și el după Dudley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
făcu să se ridice în picioare și să se plimbe prin fața rafturilor de cărți. Tăcerea de cavou persista. Tocmai cerceta un raft dedicat economiei marxiste, când auzi din nou vocea șoptită a lui Dudley: — Repercursiunile, tovarășe. Lagărele de refugiați pentru corcituri obraznice ca voi. Domnul Rolff va avea și el șansa să obțină statutul de martor al acuzării, așa că dacă nu ne devine ostil, îi veți face un serviciu furnizându-ne informația care îl va convinge să colaboreze. Mă gândesc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
lămpi, vine în urma catafalcului, purtat de șase bărbați cu măști albe. Cadavrul înfășurat în fâșii de bumbac, este presărat cu petale de gălbenele. Doi preoți copleșiți și corpolenți se grăbesc cu slujba, dornici să scape mai repede. A, uite și corcitura obraznică! Ai venit să cerșești la colțul meu? Era o voce răgușită, batjocoritoare. Lăsând privirea în jos, îl vede pe cerșetorul bătrân, cu picioarele lipsite de vlagă. Bărbatul cerșise dintotdeauna în acest loc, din cât și-l amintea. Figura lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
își țuguie buzele disprețuitor. — Du-te să mănânci la cei de teapa ta. Te vor hrăni. Cine sunt cei de teapa mea? Cerșetorului i se pare întrebarea și mai hazlie. — O să-i găsești la clubul telegrafului. Nu-ți face probleme, corcitură mică, o să te învăț eu ce să le spui. Pagină separată Clubul Poștei și Telegrafului din Agra, nu este cel mai mare club din oraș. Este o construcție victoriană, simplă, ca o cutie funcțională, din cărămidă roșie, cu un portic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
după gradați, și mai degrabă stau pe vine decât să se așeze, atunci când cred că nu-i vede nimeni. Întotdeauna poți spune dacă cineva e „de opt ane“. Sângele curat și nobil se cunoaște în cele din urmă. O, acele corcituri oribile! La Clubul Poștei și Telegrafului din Agra, acele oribile corcituri se adună să schimbe între ele relatări dezgustătoare despre nativi, despre manierele lor respingătoare, caracteristic indiene, și despre felul în care ei, soții, își reduc la tăcere angajații, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
așeze, atunci când cred că nu-i vede nimeni. Întotdeauna poți spune dacă cineva e „de opt ane“. Sângele curat și nobil se cunoaște în cele din urmă. O, acele corcituri oribile! La Clubul Poștei și Telegrafului din Agra, acele oribile corcituri se adună să schimbe între ele relatări dezgustătoare despre nativi, despre manierele lor respingătoare, caracteristic indiene, și despre felul în care ei, soții, își reduc la tăcere angajații, iar ele, soțiile, își pedepsesc aspru servitorii, dacă îi au. Localnicii sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Cu toate acestea, se simte plin de speranță. Și tocmai atunci apare micul bastard, stricând totul. Băiatul îl apucă de mânecă, de parcă ar face cel mai obișnuit lucru din lume. — Bună, îi zice într-o engleză grețoasă, de bazar. Sunt corcitură ca și tine. Mi-e foame. Ai ceva de mâncare? Băiatul este probabil mai alb decât el, deși este greu de spus, din cauza murdăriei. Are trăsături englezești, un chip despre care s-ar putea spune că este delicat, în alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
care sunt semnele? Cum te simți dacă nu ești ceea ce crezi că ești? Dacă mama care a murit era mama lui adevărată și tatăl lui era englezul acela ciudat din fotografie, în mod logic ajunge la concluzia că este o corcitură, un alb-negru. Dar nu simte că ar avea ceva în comun cu acei oameni. Ei îi urăsc pe indieni. Îl urăsc și pe el, de asta e sigur. Își amintește racheta de badminton care se ridică, apoi se coboară asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
altceva decât succese înscrise acolo. Alcoolul și sodomia nu figurează în memorandum. Și atunci, de ce-și bea maiorul primul whisky la nouă dimineața? De ce renunță la favorurile soției sale credincioase, pentru plăcerile corupte pe care i le oferă o corcitură? De ce stă ore întregi deprimat în biroul său gândindu-se (așa cum se întâmplă cu bărbații neîmpliniți) la revolverul încuiat din sertarul de lângă el? Sub soarele neiertător al frontierei de nord-vest, un asemenea lucru ar fi fost imposibil. Acolo, tânărul Privett-Clampe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Firoz înjură în gura mare. Apoi se aude un scheunat și zgomotul făcut de un pahar spart de peretele din spate. Evident, Prințul a aruncat cu o cupă de șampanie în operatorul care se ocupă de film. — Ce faci acolo, corcitură amețită? Cât durează să pui toată chestia asta în funcțiune? Operatorul bâlbâie niște scuze în urdu. Și vorbește-mi în engleză! Nu suport să aud maimuțăreala asta de limbă blestemată! — Iertați-mă, sahib! Însuflețit peste măsură, prințul Firoz le cere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mai încrunte atâta. În cele din urmă, se potolește. Prin vizorul aparatului, pielea sa albă ca marmura strălucește pe fundalul negru, de pânză. Nasul delicat și subțire, buzele tăioase i se par ciudat de pure. Incredibil de pure pentru o corcitură. Prea pure. Aproape europene. — Remarcabil, șoptește. Robert, nu se vede deloc că ești corcitură. Robert este deșurubat și așezat pe un scaun, în timp ce reverendul își folosește noile sale instrumente de măsură pe diferiți parametrii ai figurii lui. Unghiul facial este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]