255 matches
-
SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) Autor: Marin Voican Ghioroiu Publicat în: Ediția nr. 957 din 14 august 2013 Toate Articolele Autorului ULTIMA SPOVEDANIE „Apoi s-a lăsat liniștea”. Toată noaptea a bătut un vânt sălbatic, mișcând fără milă pomii din grădină. Ramurile corcodușului care erau plecate peste perdeaua casei răpăiau îngrozitor, că Andrei n-a mai închis un ochi de pe la ora unu noaptea, când s-a trezit buimac, neștiind ce se-ntâmplă afară. Frica i-a pătruns în suflet. Se gândea ca nu
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
BUMB Gândăcelul cât un bumb, Cu aripile de plumb, Iar mustața - foi de praz, Răvășită pe obraz Și cu nasul cârn, banal, Între ochii de cristal, Dimineața, pe la nouă, Ocolind struguri de rouă, În costum negru, de pluș, Merge pe sub corcoduș Fluierând bine dispus Un cântec de mult apus Despre soarele măreț Răsărind în pădureț. Salută din loc în loc Tufele de busuioc, Și pe cele de căpșuni, Apoi trece printre pruni Și sărută pe guriță Florile de romaniță Gândăcelul cât un
GÂNDĂCELUL CÂT UN BUMB de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348673_a_350002]
-
cu trunchiul în curtea vecinilor, subiect de veșnic scandal. Ne umbrea toată curtea, toamna ne umplea cu frunze și coji dar vecinul susținea că n-avem voie să culegem nuci. - Nici cireșul nu mai e. Iar în fundul curții erau niște corcoduși. Știi, tatamare făcea numai țuică de corcodușe. - Paralel cu casa era stratul de flori, petunii și regina- nopții. Seara când se deschideau se umplea curtea cu aromă. - Uite terasa unde juca tatamare șaizecișișase cu unchiu' Costică, fratele bunicii. - Magazia de
ÎNTOARCERE ÎN TIMP de DAN NOREA în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349277_a_350606]
-
fost un bun prilej pentru a admira primăvara în toată splendoarea ei, așa cum aceasta a ales să-și facă simțită prezența. Sute de pomi fructiferi își prezentau acum cele mai frumoase straie, ca la o veritabilă paradă. Caișii, piersicii, prunii, corcodușii, cireșii, vișinii, își făceau rând pe rând apariția în peisaj, salutând zâmbitori trecerea noastră. Ajunși în final, ne-am alăturat rudelor sosite pentru a aduce un ultim omagiu mătușii proaspăt trecute în rândul celor drepți și am participat la toate
LOCALIZARE DE ÎNALTĂ PRECIZIE de MIHAI MANOLESCU în ediţia nr. 2284 din 02 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350168_a_351497]
-
trebui să se dea drept rudă a copilului, le explici că așa este mai ușor și pentru ei să facă actele, sigur, cumva trebuie să știe cum au murit părinții copilului. -Vedeți domnule director cât ne-am complicat? Când Florea Corcoduș a adus copilul, nu trebuia să-l înregistrat cu numele real. De atunci am zis să spunem că a fost abandonat, că l-am găsit fără acte asupra lui, acum eram toți fericiți. -Lasă bă, ce a fost, a fost
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ VIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365667_a_366996]
-
copilului„era într-un fel șeful lui. -Bine domnule director așa voi face! Stați fără grijă! -Sunt fără grijă Șofroane, nu suntem noi tovarăși la bine și la rău? Nu uita că până acum doar tu ai luat legătura cu Corcoduș, iar probele în acest sens sunt elocvente. Zbierea rânjea cu buzele lui groase de libidinos. Ești liber, ai grijă la ce am stabilit. -Mareșalul a părăsit încăperea puțin adus de spate, ultimele avertismente date de director îi dăduse fiori pe
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ VIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365667_a_366996]
-
avertismente date de director îi dăduse fiori pe șira spinării. În biroul său, Mihai Iordan, se plimba cu mâinile la spate, simțea că este pe cale să rezolve problema, nu știa cum să procedeze. Nu putea să meargă direct la Florea Corcoduș și să-i spună că știe toată povestea, îi era teamă de consecințe. Deasemeni nu putea să-l tragă de gâlci nici pe director, nu avea probe împotriva lui. Trebuia să aștepte ca unul din ei să greșească. Terminase procesele
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ VIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365667_a_366996]
-
vă spun mediul în care locuiesc eu. Locuiesc la un bloc din cartierul Orașul Nou al localității Moldova Nouă. În partea sudica a blocului avem mai mulți pomi; un cireș chiar lângă geamul camerei, iar la fereastra bucătăriei avem un corcoduș. Lângă alee avem nucul. Dar în jurul blocului avem și alți copaci pe unde se adăpostesc mai multe familii de guguștiuci. În anumite perioade ale anului când este iarba crescută în parcul de joacă al copiilor, adevărate stoluri de guguștiuci pasc
SINGURĂTATEA GUGUŞTIUCULUI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 678 din 08 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351291_a_352620]
-
nr. 113 din 23 aprilie 2011 Toate Articolele Autorului CLIPE DE VIAȚĂ Divină-i cărarea ce duce în pădure, Și este străjuită de rugii vezi de mure. Un pâlc de violete și două, trei brândușe. Cu albe floricele gătiți-s corcodușii. Cuprinși de încântare urcăm vioi cărarea, Un verde crud mijește, senină este zarea. Mă strângi ușor de mijloc,și eu mă prind în joc, Sărutul tău mă arde, tot trupul îmi ia foc. Mă-nvăluie dorința pe care o trăiești, O
ETERNELE IUBIRI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 113 din 23 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350805_a_352134]
-
privit mult timp, până s-a înserat. A doua zi ne-am uitat să-l vedem dar, nu a apărut. Și-a făcut prezența peste câteva zile, în partea cealaltă a blocului, la fereastra de la bucătărie. Acolo a crescut un corcoduș falnic și pe crengile lui în fiecare dimineață vine și cântă: gugu-ștuc, gugu-ștuc... Noi, când îl auzim, deschdem fereastra, îl strigăm pe nume și îi punem firimituri de pâine, sau boabe de grâu, pe pervazul ferestrei. Sunt zile când nu
PRIETENUL MEU GUGUŞTUCUL, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352048_a_353377]
-
privit mult timp, până s-a înserat. A doua zi ne-am uitat să-l vedem dar, nu a apărut. Și-a făcut prezența peste câteva zile, în partea cealaltă a blocului, la fereastra de la bucătărie. Acolo a crescut un corcoduș falnic și pe crengile lui în fiecare dimineață vine și cântă: gugu-ștuc, gugu-ștuc... Noi, când îl auzim, deschdem fereastra, îl strigăm pe nume și îi punem firimituri de pâine, sau boabe de grâu, pe pervazul ferestrei. Sunt zile când nu
DIN LUMEA NECUVÂNTĂTOARELOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356572_a_357901]
-
le-am pierdut iremediabil. Prin gările acestea nu ne vom mai întoarce. Și nici trenurile nu sunt dus-întors. Gară - pustie. Doar în Triaj mai respiră greoi, câte o locomotivă dezafectata, mâncata de rugina. Din ea crescă puieți de salcâmi și corcoduși iar prin geamurile sparte, intră câte o pasare buimaca. Parcă e viața noastră, abandonată în Triaj, urmând să fie licitata și vândută la fier vechi, cu toate visele și idealurile răsturnate de o mână de oameni care se cred fiii
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355247_a_356576]
-
LA MULȚI ANI CENACLULUI "ICARUS"! Autor: Eugen Emeric Chvala Publicat în: Ediția nr. 2027 din 19 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Toată noaptea cerurile au fost în război, de parcă Erdogan și-a întins artileria până dincolo de nori. Trosc... trosc... crengile corcodușului au lovit furioase in fereastra de la balconul meu trezindu-mă dintr-un somn la fel de agitat. Mă așezasem destul de târziu în pat, undeva în noapte, reținut fiind de muuultele gânduri ce nu-mi dădeau pace (oare-i bine așa? ce-ar
LA MULŢI ANI AVIATORILOR! LA MULŢI ANI CENACLULUI ICARUS ! de EUGEN EMERIC CHVALA în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368905_a_370234]
-
Toată noaptea cerurile au fost în război, de parcă Erdogan și-a întins artileria până dincolo de nori.Trosc... trosc... crengile corcodușului au lovit furioase în fereastră de la balconul meu trezindu-mă dintr-un somn la fel de agitat.Mă așezasem destul de târziu în pat, undeva în noapte, reținut fiind de muuultele gânduri ce nu-mi dădeau pace (oare-i bine așa? ce-ar
EUGEN EMERIC CHVALA [Corola-blog/BlogPost/368957_a_370286]
-
curte, la masa asezată sub un nuc (doar unul a mai rămas din cei trei) și se bucură de revederea cu mine. Las bagajele jos și inspectez toată curtea. Livada cu pomi fructiferi, grădina cu legume, via. Câțiva pruni și corcoduși încă mai aveau fructe pe crengi, merii, gutuii, plini de fructe. Ploile cu mană din vară au făcut să se compromită recolta de legume și de struguri, doar rădăcinoasele au fost salvate.Merg să văd pârâiașul din spatele grădinii de legume
ACASĂ- FILĂ DE JURNAL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370867_a_372196]
-
În crepusculul zilei de vară caduca, celelalate vestigii ale uneia dintre cele mai opulente abații ale Europei medievale poate fi numai ghicite sub răzoarele înierbate, așa cum îți imaginezi un câmp de bătălie, o arenă de galdiatori peste care au crescut corcodușii și ierburile sălbatice. Dintre cele câteva rotogoale de pomi pădureți, turnul alb se poate vedea de departe, ca un far fantomatic, punctează dealul, care se închide mai apoi cu indiferență majestoasa în codrii cărora nimeni nu le cunoaște cu adevarat
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
prea vorbăreți de fel. Vorbeau numai cât era necesar și atunci când trebuia. Dar parcă tocmai limbajul misterios al tăcerii îi unea acum cel mai mult. Le unea sufletele, le unea inimile, pentru totdeauna. În fața lor, se contura imaginea a doi corcoduși filiformi împletiți în mod miraculos sub forma unei porți de trecere. Alături, unul curbat, cu o corolă abundentă, îi străjuia... La întoarcerea spre casă trecură pe lângă teatru. Teatrul din Cernăuți era o clădire impresionantă, realizată sub influența Școlii de Arhitectură
DRAGOSTE DE CERNĂUȚI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1596 din 15 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/370394_a_371723]
-
încumet să ies din umbră lutului și a nucului bătrân. Pornesc în explorarea comunei de 1700 de familii, loc ce a fost universul bunicilor și străbunicilor mei necunoscuți. Copil de oraș, nu știu cum arată o plimbare cu căruță, un cățărat în corcoduș, o scalda în râul ce străbate satul; nu am cunoscut casă de lut, iepurașii cu blănita moale, udatul și îngrijirea straturilor ordonate de ceapă, fasole, roșii, ardei. Privesc cu uimire satisfacția gospodarului de peste 70 de ani, care se așează seară
UN LOC DE MUNCA de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369691_a_371020]
-
încumet să ies din umbră lutului și a nucului bătrân. Pornesc în explorarea comunei de 1700 de familii, loc ce a fost universul bunicilor și străbunicilor mei necunoscuți. Copil de oraș, nu știu cum arată o plimbare cu căruță, un cățărat în corcoduș, o scalda în râul ce străbate satul; nu am cunoscut casă de lut, iepurașii cu blănita moale, udatul și îngrijirea straturilor ordonate de ceapă, fasole, roșii, ardei. Privesc cu uimire satisfacția gospodarului de peste 70 de ani, care se așează seară
OLIVIA DUMITRU [Corola-blog/BlogPost/369699_a_371028]
-
încumet să ies din umbră lutului și a nucului bătrân. Pornesc în explorarea comunei de 1700 de familii, loc ce a fost universul bunicilor și străbunicilor mei necunoscuți. Copil de oraș, nu știu cum arată o plimbare cu căruță, un cățărat în corcoduș, o scalda în râul ce străbate satul; nu am cunoscut casă de lut, iepurașii cu blănita moale, udatul și îngrijirea straturilor ordonate de ceapă, fasole, roșii, ardei. Privesc cu uimire satisfacția gospodarului de peste 70 de ani, care se așează seară
OLIVIA DUMITRU [Corola-blog/BlogPost/369699_a_371028]
-
a plecat hotărât de la serviciu, era ca un taur în arenă, cu ochii injectați, privirea neliniștită , mâinile interminabile se bălăbăneau tot timpul pe lângă corp, maxilarul inferior se mișca ritmic de parcă tot timpul ronțăia ceva . Era decis să se întâlnească cu Corcoduș pentru a lămuri problema adopție, ajunsese la capătul puterii, nu o mai putea amâna. A intrat în salon s-a apropiat de pat și l-a salutat pe Florea . -Bună ziua! Cine sunteți?-Florea a privit cu teamă la namila
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362578_a_363907]
-
și cu certificatul de deces pe numele băiatului așa cum ați cerut. -Nu, m-am răzgândit, vreau copilul pentru mine, e nepotul meu, am fost pe cale să săvârșesc o mare ticăloșie. Anulați adopția. -Glasul bolnavului era slab, dar ferm, fruntea lui Corcoduș albă fără pic de sânge în venele ei s-a ridicat semeață. -Nu pot, am pierdut mulți bani, toate economiile mele le-am îngropat în afacerea asta. Nu poți ieși din înțelegere așa cum vrei, ai să faci cum dictez eu
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362578_a_363907]
-
-Stai să-ți dau eu ție! -Directorul s-a aplecat asupra bolnavului și i-a pus o mână mare, cât o lopată rusească, peste gură și nas încercând să-l asfixieze. Era așa de nervos încât nu înțelegea că, odată Corcoduș mort , el va avea și mai mult de pierdut. Florea s-a zbătut cu toată forța care îi mai rămăsese, fără folos, namila era mare și pornită să ucidă. Un zgomot făcut de o infirmieră căreia îi căzuse ceva din
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362578_a_363907]
-
nu răspunde la tratament, parcă a renunțat să lupte cu boala. Aduceți aparatul să-i faceți o electrocardiogramă, a avut un șoc, s-a întâmplat ceva. Mișcați-vă repede să nu-l pierdem! -Doctorul era agitat, situația medicală a lui Corcoduș era chiar mai rea decât o spunea el. Mihai în sufragerie discuta cu profesoara de ceva timp . Era îngrijorat, nu știa cum să procedeze, ar fi vrut să nu implice organele de anchetă penală, deși ce se întâmpla cu Gilă
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362578_a_363907]
-
mâna bolnavului. Începuse să prindă milă față de el. Florea a strâns mâna femeii cu ultimele puteri, apoi i-a făcut semn să se apropie mai mult , căci vrea să-i spună ceva. Crina strălucea, durerea pe care o încerca pentru Corcoduș o făcea umană, dispăruse secretara machiată strident și parcă tot timpul în căutarea de aventuri, în locul ei apăruse o femeie frumoasă prin tinerețea și sănătatea ei. Obrazul curat fără urmă de fard, era fin, cu tenul alb, buzele roși și
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362578_a_363907]