14,635 matches
-
în forma în care au fost publicate inițial, în diferite reviste și volume colective: unele în română, altele în italiană. Cu o solidă formație filologică, stăpînind metodele clasice ale lingvisticii și filologiei romanice, autoarea reia multe probleme fundamentale ale disciplinei, corectînd, completînd, polemizînd cu unele opinii înrădăcinate, aducînd argumente noi, întemeiate pe o minuțioasă examinare de texte. Studiile reunite în volum acoperă mai multe domenii ale lingvisticii romanice (fonetică istorică, fonetică dialectală, morfologie, lexic), dar se referă și la contextul istoric
Romanic și balcanic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12284_a_13609]
-
financiară, intenția de exploatare masivă a aurului pentru a devaloriza monedele de aur, în favoarea celor de argint), ca și reexaminarea concordanțelor dintre română și dialectele din Sudul Italiei: pornind de la lucrările lui Iorgu Iordan, dar utilizînd cercetări dialectale ulterioare și corectînd ceea ce e mai curînd rodul unor coincidențe. Cu seriozitate, stil limpede și convingător, rigoare și prudență științifică, preocupare pentru metodă, dar cultivînd și plăcerea surprizei, a descoperirii și a polemicii, Teresa Ferro spune de fiecare dată ceva interesant și aduce
Romanic și balcanic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12284_a_13609]
-
ridică deasupra actului abominabil, se înfruntă pe sine însuși. E ca o iluminare. în fond, conștiința ca "sinteză creatoare" l-a salvat pe Iuda. Astfel, printr-un efort de luciditate, el se creează pe sine, dramatic, drept model de slăbiciune corectată de puterea de a se căi într-o formă radicală. Fără căință, el ar fi fost un vânzător oarecare. Ca milioanele anonime de trădători, pierdute în istorie, s-ar fi bucurat de favoruri și de înmulțirea arginților primiți drept răsplată
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]
-
un singular cu sens colectiv ("unul din grup") și prin prepoziția dintre dacă e vorba de un substantiv la plural ("unul dintre tineri"). Unii tind să considere această recomandare ca o regulă fermă, absolută; în unele edituri și redacții se corectează sever textele, eliminîndu-se, ca și cînd ar fi o greșeală, combinația prepoziției din cu un plural ("unul din tineri"). De fapt, presupusa regulă reprezintă o încercare destul de recentă de normare a limbii, care nu se bazează nici pe uz, nici
Din și dintre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12430_a_13755]
-
și S.U.A. Dar studenții... Cei de la filosofie sînt, firește, cu pretenții, chiar dacă cei mai mulți nu știu să facă o frază corectă. Eu încep în fiecare an cu un mare elan și cu o puzderie de iluzii, dar în sesiune, cînd le corectez lucrările, mă calmez: bravii mei studenți nu pot construi o frază, fac greșeli de ortografie, și, bineînțeles, nu învață nimic. Facultatea de Filosofie îi smintește: pentru că studiază filosofia universală - iar cu mine doar filosofia românească - ei se simt proiectați direct
Marta Petreu și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12406_a_13731]
-
pînă l-a ajuns un infarct. Cînd a trebuit să mai plătească și la doctori, a mai făcut un infarct. După ce a ieșit din spital, mi-a spus că ar fi preferat să aibă inima mai slabă. Apoi s-a corectat. Nu putea s-o lase pe doamna lui să se descurce și cu magazinul și cu fata lor de 16 ani care e la liceu. La o săptămînă după ce a fost trimis acasă din spital, să se odihnească, își conducea
Neverosimila noastră realitate by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12480_a_13805]
-
a lui dă și pă, față de care, mai târziu (Viața ca o pradă, 1977, p.289), Marin Preda va povesti episodul lecturii într-un cerc restrâns de albatrosiști a schiței Pârlitu, când Miron Radu Paraschivescu, cel care citea schița, "mă corecta să zică eroii mei dă în loc de de, pă în loc de pe, n-avea nici o importanță, gândeam eu, lasă-l să le pună". Într-o altă împrejurare, în interviul Marea călătorie (1974), Marin Preda se va arăta cu mult mai categoric față de
Marin Preda: Corespondența de tinerețe by Marian Iancu () [Corola-journal/Journalistic/12495_a_13820]
-
Mielule,/ să iei asupra ta păcatele mele,/ sînteți gata Spaime, Lumini,/ ați repetat destul, solemne Coruri,/ nu v-ați pierdut răbdarea, Viermi ai pămîntului?// Cum stau într-adevăr lucrurile/ voi afla abia mîine, după lucrarea scrisă/ pe care-o va corecta însuși Profesorul Dumnezeu/ cu un foarte roșu creion în flăcări.// Deocamdată, doar Bach îmi mai suflă ceva,/ din ce s-a scăpat să-i dezvăluie Domnul/ la ultima lor Consultație./ Oricum, te las, prietene, îmi spune el,/ să te-ntinzi
De la "cumințenie" la necumințenie și înapoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12489_a_13814]
-
dintre cei patru autori ai volumului memorialistic O lume dispărută, pentru a măsura unghiul deformării mentale și sufletești operate de regimul trecut. Directiva partinică și comanda socială echivalează cu un strung funcțional în care individul e prins, fixat, observat și corectat de toate ,protuberanțele" lui, făcut să intre într-o serie omogenă, produsă după un anumit șablon de gândire și comportament. În diferențierea schizoidă dintre acestea două (conduita publică și universul lăuntric) stă, în fond, șansa tânărului - ca și a adultului
Decrețeii (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11518_a_12843]
-
cazuri - cel mai frapant fiind computer -, vechiul DOOM nu indica pronunțarea unor împrumuturi, ceea ce ar fi implicat adaptarea lor fonetică totală, de fapt nerealizată. În DOOM-2 se indică explicit pronunțarea lor: computer (pron.: compiuter), parură (pron.: parüră) etc. Au fost corectate și unele recomandări (învechite) de pronunție a unor anglicisme după model francez: în 1982, bluf apărea ca pronunțat blöf; acum indicația este blaf. Și în morfologie s-a renunțat la unele adaptări analogice ale finalei (se recomandă pedigri, nu pedigriu
Împrumuturile în DOOM-2 by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11608_a_12933]
-
unguri cu pompele lor, în loc să aștepte ca Bucureștiul să intervină. Un ziar a lansat petarda că întreținerea celor care au venit să ne ajute costă zeci de mii de euro pe zi. O minciună sfruntată care n-a fost nici măcar corectată de publicația care a lansat-o, deși voluntarii veniți din străninătate mănîncă la cazan, laolaltă cu românii, și locuiesc pe unde se nimerește. Ungurii cu pompele lor au fost lăsați să-și vadă, totuși, de treabă, deși, în primul moment
Ticăloșiile de sub ape by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11709_a_13034]
-
patimă atunci, crede Avva Evagrie ele nu vor fi pentru noi o piedică în calea cunoașterii lui Dumnezeu 122. Gândurile de curvie sunt fiare sălbatice și stârnesc imaginația sexuală, care este întotdeauna o imaginație necurată 123, aceasta trebuind să fie corectată, pentru ca ea să fie spre mântuire și nu spre osânda veșnică. Dacă nu vom lăsa gândurile de desfrânare să zăbovească în noi și nu vom consimți cu ele când acestea se ivesc în minte, atunci am barat orice drum al
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
actul de la 23 august 1944. România a oferit suficiente exemple de oameni care au rămas integri moral în ciuda torturilor inimaginabile la care au fost supuși. Fără nici o legătură cu episodul arestării și eliberării lui Camil Demetrescu mă simt obligat să corectez unele afirmații făcute de Mihai Pelin într-o emisiune la OTV. Mihai Pelin a vorbit despre încercările salutare ale lui Iosif Constantin Drăgan de a influența politica românească și a susținut că acesta n-a avut relații speciale cu Nicolae
Absurdul și grotescul unui sistem by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11783_a_13108]
-
Urmărit de pericolul de a se repeta (deja i se reproșa variația pe aceeași temă), Verne s-a arătat foarte disponibil la înnoire și chiar la pastișarea scriitorilor preferați: Poe, Dumas, Dickens sau Fenimore Cooper. In capitolele finale, Lucian Boia corectează câteva teorii pe care le consideră "manipulări postume". În primul rând pe cele care îl acreditează în mod aberant pe Verne cel anticomunard, antidreyfusard și antisocial drept scriitor de stânga. Apoi arată că statutul inferior al femeii și al negrilor
Jules Verne pe înțelesul ideologilor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11762_a_13087]
-
ciclului său Licht ar sta de fapt Urantia Book, o imitație a Bibliei concepută în cercuri spiritiste din prima treime a secolului 20, în S.U.A. Cartea e datată 1934, a fost tipărită în 1955, la Chicago. Scopul ei era să "corecteze" și să "înlocuiască" Biblia și alte scrieri sfinte printr-una nouă, care se dorește tot creștină, o "ultimă și finală revelație divină". Desigur, pentru a spori misterul, există o anumită ambiguitate și multe povești relaționate de originea și paternitatea cărții
O sută de ani între o Tetralogie și o Heptalogie by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12860_a_14185]
-
minuțiozitate Octoihul din 1530, scris de Nicola din Păuliș și Octoihul Mare, tipărit de Coresi în 1574 și 1575, se constată o mare asemănare între cele două documente, reieșită, în primul rând, din identitatea conținutului lor. Apoi, manuscrisul a fost corectat ulterior de un copist din redacție, iar corectura e preluată și de Coresi în tipar. Elementele de grafie, ornamentare și folosire a literelor roșii sunt la fel, atât în manuscris, cât și în exemplarul tipărit. Toate aceste considerente au dus
Octoihul de la Păuliș (1530) by Iulian Negrilă () [Corola-journal/Journalistic/12985_a_14310]
-
atît de bine cu moralul, că am improvizat de urgență povestirea mea numărul zece - Cineva împrăștie trandafirii aceștia -, deoarece comentatorul politic căruia îi rezervasem trei pagini la “Crónica” pentru un articol de ultimă oră făcuse infarct. Numai cînd mi-am corectat șpalturile povestirii am descoperit că era tot o dramă statică dintre cele pe care ajunsesem să le scriu fără să-mi dau seama. Această surpriză neplăcută mi-a adîncit remușcările de a fi trezit un prieten cu puțin înainte de miezul
Gabriel García Márquez A trăi pentru a-ți povesti viața by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/12964_a_14289]
-
Constantinopol, care nu după multe luni, (sic!) a murit (!) /Bowersock se referă la faptul că a murit mama lui Iulian, nu acesta - n.n./”. Faptul că cele două nu au înțeles o iotă din ceea ce au tradus, căci altfel ar fi corectat tălmăcirea de mai sus, se poate vedea de la p. 23, unde apare clar că Iulian era „orfan de mamă de la naștere” (cf. p. 23 din original: „motherless from birth”), și de la p. 65, unde se arată că bunica sa maternă
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
limitele tolerabilului, pentru a ne concentra mai bine asupra marilor pericole. În timp ce combatem subtil și cu fineturi intelectualiste unele tendințe actuale (poate supărătoare, dar nu inacceptabile), în spațiile comunicării publice (Internet, mesaje telefonice, televiziune) se afișează greșeli elementare, dintre cele corectate cu roșu de învățători și pe care ar trebui să le ocolească orice absolvent al ciclului primar. Și dacă Internetul, care favorizează în unele dintre spațiile sale ortografia grăbita și superficială, e deocamdată un mediu de comunicare - la noi - relativ
Scroll-uri și chat-uri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13024_a_14349]
-
indica, existențial, o cale, poezia și-a suprimat - simbolic - producătorul. Până la urmă, nu poezia, ci poetul e un instrument. Abia privit din această perspectivă, textul în proză Corectorul capătă o semnificație. Textul e mai presus de cel care, scriindu-l/corectându-l, are impresia că-l și stăpânește și că se va putea folosi de el în scop curativ. Căci poezia „când produce maximim de sens, pur și simplu își suprimă autorul. ș...ț Poezia e crimă amânată și mântuire prin
Tablou cu poet suprimat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13054_a_14379]
-
prin fantastic și mit, dar și prin construcția subiectului. Comunicarea a provocat o dezbatere pe o serie de probleme de principiu. G. Șcennikov din Petersburg, cunoscut specialist în domeniu, a declarat că vrea să mă completeze și chiar să mă "corecteze". În opinia sa, nivelul determinant în Faust este cel gnoseologic (lucru valabil pentru literatura germană în general), iar în Frații Karamazov predomină nivelul etic (ca dealtfel în întreaga literatură rusă). În acest sens, în Faust este tolerată violența, în timp ce la
Dostoievski la Budapesta by Albert Kovacs () [Corola-journal/Imaginative/9060_a_10385]
-
dintre subiectul existențial (nepoetic) și subiectul liric. Primul se orientează în lume în funcție de realitatea standard, determinat de o "figură" a realului "comună tuturor oamenilor civilizați". Pentru omul obișnuit această "figură" reprezintă adevărul, un adevăr al bunului simț pe care îl corectează eventual vreo "descoperire științifică". Cel de-al doilea, subiectul poetic se definește prin potențialul de corectare, de transgresare chiar a imaginii standard a lumii. Acesta e inconfortat de această ofertă standard a lumii. Spargerea "figurii lumii" intră în atribuțiile sale
Șt. Aug. Doinaș, teoretician al poeziei by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/9324_a_10649]
-
indicării inexacte a datei nașterii. în vara anului 2005 s-a tipărit volumul al III-lea din Dicționarul General al Literaturii Române ,"Secțiunea" Mircea Eliade (p. 18-30) e redactată de același autor: Eugen Simion. Mă așteptam ca eroarea să fie corectată. Zadarnică speranță! Am publicat un amplu eseu: Despre un singur articol (Observatorul cultural, nr. 40, 1-7 decembrie 2005). Arătam - la început - că Eugen Simion este o personalitate pro-emi-nentă a criticii și istoriei noastre literare din ultima jumătate de veac. Opera
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
obicei de a publica pe pagina a doua a fiecărui volum o succintă notă biografică despre autor. Conform primei ediții a Memoriilor (1991), Mircea Eliade s-a născut la 28 februarie 1907; ediția a II-a a aceleiași cărți (1997) "corectează": 9 martie 1907; ediția a III-a (2004) - probabil uluită - nu mai are tabel biografic. Ciudat e că ediția a II-a a Jurnalului, tipărită în același an (2004) precizează: 28 februarie/9 martie 1907. Informația e falsă însă, căci
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
1848 nu reprezintă cu siguranță anul caligrafierii sau a scrierii titlului, ci mai curând al primelor creații incluse în antologie, alfabetul latin nefiind în uz la acea vreme decât pentru caligrafii ardeleni. Multe dintre heruvicele, chinonicele, slavele culegerii sunt „prescurtate”, „corectate”, „modificate”, „înromânite” de copist, cum însuși precizează în diferite locuri. Fila de titlu a Manuscrisului nr. 36 al lui Neofit Ivanovici Manuscrisul nr. 37 tot un antologhion, ale cărui file sunt scrise în perioada 1874 - 1889, cuprinde cântări create în
UN VALOROS ŞI INEDIT FOND DE MANUSCRISE MUZICALE DE LA MĂNĂSTIREA SINAIA. In: Revista MUZICA by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/244_a_488]