284 matches
-
Am încercat să forțăm cât mai puțin colaborările și să lăsăm artiștii să se pună laolaltă în mod natural. În 2009, în timpul festivalului Temps d`images, am realizat două proiecte interdisciplinare de tipul unui laborator de cercetare, invitându-le pe coregrafele Mădălina Dan și Alexandra Pirici să colaboreze cu Ciprian Mureșan, respectiv Alex Mirutziu, artist reprezentat de Galeria Sabot. Performance-urile realizate au rămas și acum în memoria publicului. În anul 2011, Gianina Cărbunariu, regizoare, a lucrat împreună cu Ciprian Mureșan la realizarea
Un model fracturat. Falimentul aparenței. Federația Fabrica de Pensule () [Corola-website/Science/296082_a_297411]
-
compozitorul Matityahu Shelem din kibuțul vecin, Ramat Yohanan. Împreună cu Shelem a dus oile la păscut și în același timp a primit de la el lecții suplimentare de muzică. Tot la Ramat Yohanan a luat și lecții de dans de la profesoara și coregrafa Lea Bergstein. Mai târziu, Heiman a devenit acordeonist al cercurilor de dansuri populare organizate de Gurit Kadman, una din deschizătoarele de drum ale acestui domeniu în Israel. În cadrul serviciului militar Nahum Heiman a servit în unitatea de divertisment a Tineretului
Nahum Heiman () [Corola-website/Science/319273_a_320602]
-
lui Rum Tum Tugger; Jo Gibb în rolul lui Rumpleteazer și mulți alți dansatori și cântăreți veniți de pe scenele mai multor țări, precum Anglia, SUA, Australia și Belgia. Filmul a fost regizat de David Mallet, cu coregrafia lui Gillian Lynne, coregrafa originală a spectacolului în Adelphi Theatre, si a fost lansat pe VHS și DVD și difuzat pe multe posturi de televiziune în întreaga lume. Pe langă spectacolele din Anglia, SUA, Canada și Australia, muzicalul a mai fost pus în scenă
Cats (muzical) () [Corola-website/Science/320291_a_321620]
-
(n. 1912, Arad - d. 1969, Ithaca, NY, SUA) a fost o renumită dansatoare și coregrafă de origine română, stabilită în Statele Unite ale Americii. Sunt puține date despre viața ei. A fost sora compozitorului Filaret Barbu (1903-1984) și implicit mătușă a dansatorului Gelu Barbu. A primit o bursă pentru coregrafie, urmând la Berlin cursuri cu Mary
Iris Barbura () [Corola-website/Science/337360_a_338689]
-
(născută Elenă Constantina Daneș, la 22 mai 1941, Călimănești, Județul Vâlcea, România) este o coregrafa română. Absolventa a Liceului de Coregrafie din București în 1957 își începe, în același an de absolvire, și activitatea de balerina la Operă Română din București. este unul dintre pionierii dansului contemporan românesc ce au introdus o nouă concepție asupra
Adina Cezar () [Corola-website/Science/328318_a_329647]
-
<![CDATA[[:ro]de Mihaela Michailov La Ribot. Vertical fisurat</strong> În martie 2003, într-unul dintre spațiile Galeriei „Modern Tate” din Londra, coregrafa spaniolă La Ribot[1]</a> și-a prezentat cele 34 de piese create în perioada 1993-2003 - <em>Piezas Distinguidas</em>. Legătura dramaturgică dintre piese este dată de forma lor - fiecare este gândită ca un solo; de durata desfășurării - nici una nu
Vulnerabilitatea corpului de cursă lungă. La Ribot și Vera Mantero () [Corola-website/Science/296124_a_297453]
-
care-i permiteau mai multă libertate de mișcare estetică. Această dislocare a produs o schimbare radicală a impactului. La Ribot apare în spațiul galeriei complet dezbrăcată și se îmbracă în funcție de cerințele fiecărei piese, spectatorii fiind integrați în spațiul intim-corporal al coregrafei mult mai puternic decât într-un teatru. La Ribot sfidează legile verticalității și ale raportului de putere tacit stabilită - dansator în picioare, spectatori așezați - și creează un tip de apartenență partajată la actul performativ, comună celor care privesc și celor
Vulnerabilitatea corpului de cursă lungă. La Ribot și Vera Mantero () [Corola-website/Science/296124_a_297453]
-
La Ribot sfidează legile verticalității și ale raportului de putere tacit stabilită - dansator în picioare, spectatori așezați - și creează un tip de apartenență partajată la actul performativ, comună celor care privesc și celor care sunt priviți. Corpurile devin corp unitar. Coregrafa aduce la sol tot ce ține de construcția stabilă, de o anumită convenție de reprezentare a arhitecturalului în teatru, și anulează departajarea scenă-sală. Impulsul de a-și structura materialul coregrafic la sol - fie că vorbim despre plasarea corpului sau despre
Vulnerabilitatea corpului de cursă lungă. La Ribot și Vera Mantero () [Corola-website/Science/296124_a_297453]
-
fi în lume înseamnă pentru La Ribot a cădea în lume, a se solidariza cu starea de sol</em>, cu principiile verticalizării supuse transformării. Tensiunea căderii este tensiunea dialecticii „în picioare-culcat”, expresie a stadiilor de existență reversibile, vizibile în sintaxa coregrafei. În spațiul Galeriei Modern Tate, în Panoramix</em>, podeaua este acoperită de o suprafață netedă de carton galben-maroniu, pe care sunt așezate, din loc în loc, scaune pliate, o bucată de cîrpă albă și alte lucruri greu de distins de la o
Vulnerabilitatea corpului de cursă lungă. La Ribot și Vera Mantero () [Corola-website/Science/296124_a_297453]
-
de cîrpă albă și alte lucruri greu de distins de la o anumită distanță. Pe pereți, zeci de obiecte sunt suspendate și lipite cu bandă adezivă. Galeria devine o sculptură în care mișcarea și nemișcarea spectatorilor produc instabilitate și vulnerabilitate spațială. Coregrafa accentuează fragilitatea sculpturii sale uman-obiectuale pentru a demonta tot ce ține de regimul de putere al corpului pe scenă, așa cum este el înțeles în mod convențioanal. La Ribot produce o fisură, o criză în acest regim de reprezentare și sfidează
Vulnerabilitatea corpului de cursă lungă. La Ribot și Vera Mantero () [Corola-website/Science/296124_a_297453]
-
receptor în parte. Sunt obiecte care anulează orice ordine logică - aripi de înger negre-albăstrii, rochii roz, rochii negre, prosop alb, sticlă albă de plastic, colier de perle - și care, prin aglutinare, punctează lipsa unei determinări riguroase, urmărite permanent de La Ribot. Coregrafa își gândește <em>performance</em>-urile ca instalații deschise către imprevizibil, ca spații în care nimic nu este niciodată definitiv fixat. Evenimentul neașteptat și întâmplarea pot oricând interveni, fiind parte din însuși conceptul spectacolului. [caption id="attachment 3939" align="aligncenter" width
Vulnerabilitatea corpului de cursă lungă. La Ribot și Vera Mantero () [Corola-website/Science/296124_a_297453]
-
Ribot inovează substanțial la nivelul reconstrucției dinamicii corp-spațiu, revitalizând radical distanța dintre performeri și spațiu. Vera Mantero. O imposibilitate</strong> Pentru Vera Mantero[3]</a>, corpul este sublimare a fragilității extreme. Performance</em>-ul cu care s-a impus coregrafa portugheză a fost <em>Un lucru misterios, a spus e.e. cummings</em><a href="# ftn4" name=" ftnref 4">[4]</a>, dedicat lui Josephine Baker<a href="# ftn5" name=" ftnref 5">[5]</a>. Vera Mantero a fost influențată în documentarea
Vulnerabilitatea corpului de cursă lungă. La Ribot și Vera Mantero () [Corola-website/Science/296124_a_297453]
-
și clișee. Mantero captează angoasa și sfâșierea pe care Baker le învelea în exotismul atât de prizat în Parisul anilor ˈ30. În Un lucru minsteiros, a spus e.e.cummings</em>, primul element corporal pe care îl observăm este capul coregrafei. Un cap care pâlpâie intermitent, parcă smuls din corpul luminat pe bucăți, corp acoperit de un praf de culoare închisă. Fața Verei Mantero e ca o pojghiță de piele perfect întinsă. Piele de divă de cabaret seducătoare și fragilă. Mantero
Vulnerabilitatea corpului de cursă lungă. La Ribot și Vera Mantero () [Corola-website/Science/296124_a_297453]
-
o vitrină de la care nu-ți poți lua ochii. Ea fascinează publicul prin magnetismul corpului său aproape nemișcat, care plonjează, încet, încet în nesiguranță și derută. Mantero alunecă în dezechilibru ca o divă neîmblânzită care își pierde pe parcurs puterea. Coregrafa propune o dramaturgie a staticului, născută din verticalitatea unui trup care pare plantat în podea, înțepenit în propria lui nemișcare. La limita dintre casabil și incasabil, dintre porțelan și fier, corpul Verei Mantero contestă domeniul puterii. Cu cât nu poate
Vulnerabilitatea corpului de cursă lungă. La Ribot și Vera Mantero () [Corola-website/Science/296124_a_297453]
-
în același timp, rupturile de echilibru sunt mărcile distinctive ale spectacolului Verei Mantero. Fragilizat, corpul face din dezechilibru o stare existențială. [caption id="attachment 3937" align="aligncenter" width="448"] Un lucru misterios, a spus e.e. cummings, foto: dance-tech.net[/caption] Coregrafa transformă neputința în mod de a chestiona puterea corpului unei dansatoare - Josephine Baker - care a luptat cu toate clișeele colonizatoare care au exotizat „mirajul” trupului de culoare. Dramaturgia cuvintelor disparate și dramaturgia corpului sunt legate prin căderea din mișcarea autoreferențială
Vulnerabilitatea corpului de cursă lungă. La Ribot și Vera Mantero () [Corola-website/Science/296124_a_297453]
-
transformă neputința în mod de a chestiona puterea corpului unei dansatoare - Josephine Baker - care a luptat cu toate clișeele colonizatoare care au exotizat „mirajul” trupului de culoare. Dramaturgia cuvintelor disparate și dramaturgia corpului sunt legate prin căderea din mișcarea autoreferențială. Coregrafa transformă cuvântul într-un vers vorbit care, prin repetiție, devine refren. Emisia sunetelelor ajunge să fie o incantație cotidiană. Mantero rostește repetitiv, în buclă, un poem al însingurării mărturisite într-o confesiune a eșecului. Lumea pare a se fi născut
Vulnerabilitatea corpului de cursă lungă. La Ribot și Vera Mantero () [Corola-website/Science/296124_a_297453]
-
Iulian Mihu. Între timp, dramaturgul Horia Lovinescu a decedat la 16 septembrie 1983. Filmul a fost realizat în studiourile Centrului de Producție Cinematografică București. Regizori secunzi au fost Florin Grigore și Ștefan Neagrău. Unul dintre roluri a fost interpretat de coregrafa Adina Cezar. Premiera filmului a avut loc la 20 august 1984, cu trei zile înainte de ziua de 23 august, când urmau să se sărbătorească 40 de ani de la răsturnarea regimului politic al mareșalului Ion Antonescu. Filmul "Surorile" a fost vizionat
Surorile (film din 1984) () [Corola-website/Science/328895_a_330224]
-
sobrietate și demnitate - condiția femeii părăsite”), Elena Albu (Valentina, sora mijlocie, „care trece printr-un proces de trezire la realitate, actrița marcându-și personajul și cu o dulce auto-ironie”) și Viorica Dinicu (Ioana, sora cea mică), precum și cel realizat de coregrafa Adina Cezar, despre care criticul consideră că realizează „una dintre cele mai originale compoziții ale filmului”. Criticul Tudor Caranfil nu a dat filmului nicio stea și a făcut următorul comentariu: "„Răsturnarea istorică din 1944 marchează și existența surorilor Boga. Meticuloasă
Surorile (film din 1984) () [Corola-website/Science/328895_a_330224]
-
în prezent urmează cursuri de masterat în cadrul Universității de Muzică din Montréal. 14h00-16h00 (2 ore) Curs de dans (folclor românesc stilizat) Grup de varsta : clasa I primară până la sfârșitul nivelului secundar Ansamblul artistic de dansuri românești "SURÂSUL" (SOURIRE) dirijat de către coregrafa OANA BARTHA a fost fondat ca urmare a cursurilor de dans organizate de către M.A.V.A. La marche à l?amour, à la vie et à l'amitiéincepand din anul 2009. Ansamblul Surâsul a participat la diverse evenimente, precum
Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/85_a_473]
-
a avea succes, Egan, Feehily și Filan împreună cu Derrick Lacey, Graham Keighron și Michael Garret (toți șase din Sligo) au făcut parte din trupa pop vocală Six aș One care mai tarziu și-a schimbat numele în IOYOU. Administrați de coregrafa Mary McDonagh au lansat un single numit "Together Girl Forever". Louis Walsh, managerul trupei boyband din anii 1990 Boyzone, a fost contactat de mama lui Filan și așa a cunoscut trupa. Totuși, IOYOU nu a primit acordul lui Simon Cowell
Westlife () [Corola-website/Science/302284_a_303613]
-
imigrant rus, pentru că Tiomkin și Kariton să vină în Statele Unite pentru un turneu de vodevil. Tiomkin a sosit în New York în 1925 unde a interpretat împreună cu Kariton în circuitele Keith/Albee and Orpheum, acompaniind trupa de balet a balerinei și coregrafei născută în Austria, Albertina Rasch. În curând relația profesională a devenit și una personală iar Tiomkin și Albertina s-au căsătorit în 1926. La începutul anului 1927 Dimitri s-a despărțit de Kariton pentru a porni într-un turneu american
Dimitri Tiomkin () [Corola-website/Science/314361_a_315690]
-
Hall unde a introdus publicului american lucrări contemporane ale compozitorilor Alexandr Scriabin, Francis Poulenc, Alexandre Tansman și Maurice Ravel, precum și compoziția proprie "Quasi-Jazz". În vreme ce Tiomkin continuă să interpreteze în concerte că pianist solo, Albertina a continuat să lucreze ca si coregrafa, punând pe scena numeroase producții. Tiomkin și Albertina au călătorit la Paris în 1928 unde Tiomkin a interpretat la Operă din Paris. Programul a inclus lucrările lui Gershwin "Rhapsody în Blue" și premieră europeană a "Concertului pentru pian în Fă
Dimitri Tiomkin () [Corola-website/Science/314361_a_315690]
-
a fost un grup american de fete, ce și-a început cariera drept trupă de dans burlesque. Inițiat de coregrafa Robin Antin în anul 1993, formația a realizat o serie de reprezentații artistice timp de șase ani în Los Angeles, California, până în anul 2001. Antin a refăcut ansamblul în anul 2003, semnând un contract de promovare cu casa de discuri
Pussycat Dolls () [Corola-website/Science/307547_a_308876]
-
(27 iulie 1940 în Solingen - 30 iunie 2009 în Wuppertal) a fost o coregrafă și dansatoare germană. Este considerată o reprezentantă de primă mărime a școlii germane de balet și o importantă inovatoare a dansului modern din a doua jumătate a secolului al XX-lea. a studiat baletul la Facultatea Folkwang din Essen și
Pina Bausch () [Corola-website/Science/329718_a_331047]
-
o comedie românească a casei Media Pro Pictures din 2002. CRBL mai este cunoscut în mass-media românească și ca prezentatorul show-ului Megastar, precum și pentru numeroasele colaborări coregrafice și muzicale cu artiști români în vogă. Eduard este căsatorit cu Elena, coregrafa sa de la Dansez pentru tine, pe care a întâlnit-o în 2008. La cununia civilă, CRBL l-a întruchipat pe Al Capone, iar nunta a fost organizată în stil mafiot. Cei doi au o fiică numită Alesia Ecaterina, născută în
CRBL () [Corola-website/Science/316988_a_318317]