244 matches
-
în vraja dulcelui joc al dragostei. Cristian începu să-i sărute gâtul centimetru cu centimetru, apoi își îndreptă atenția asupra lobului urechii. În același timp mâinile sale harnice mângâiau cu delicatețe merișoarele coapte ale fetei. Melcișorii și-au ridicat imediat cornițele. Andrada gemea de plăcere și se lăsă furată de starea momentului în brațele tânărului. Savura jocul dragostei și abia acum îi simțea fiorii. Când deschise ochii și văzu pieptul puternic al pursângelui de pe perete, parcă se excita și mai tare
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353609_a_354938]
-
știam ce motiv să invoc. Am zis: Beethoven! Și nu l-am mai tras în țeapă. 2. Rușii i-au alungat pe nemți. Eu am fost fericitul dintre cei trei frați care a primit în dar un berbecuț, care avea cornițe. L-am legat cu o sfoară și-l pășteam printre linii. S-a oprit un tren din care au coborât niște uzbeci cu căciulă și săbii. S-au apropiat de mine, hârști, au tăiat gâtul mielului și l-au agățat
CÂND AŞ FI VRUT SĂ FIU ŢEPEŞ? de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 570 din 23 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354561_a_355890]
-
sus, din apă cred că le aplauda sau poate certa cu orac-rac batraciene săltărețe. Am zărit apoi venind de după niște alte plante cultivate, aha, porumb se numeau, niște patrupede behăind sub un strat gros de lână, altele, cu blană și cornițe , aha, iezi le zice, fugeau după mamele lor zise căprițe. M-am tras îndărăt să nu care cumva să mă înțepe cu materia cornoasă ieșită din cap, dar deodată m-am simțit înconjurat de 3-4 patrupede care probabil că râdeau
PARADOXUL MODERNITATII IN CONTEXT RURAL de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357197_a_358526]
-
mine, sărutându-i umerii dezgoliți, urcând cu grabă spre gura ei parfumată ce îmi transmitea tremurul buzelor sale fierbinți și pătimașe. Merișoarele de pe piept erau tari ca două rodii în pârgă și înălțau mugurii micuți, precum își ridică primăvara melcii cornițele, când cade dimineața roua peste iarba verde. Cu tandrețe și teamă, palmele mele treceau pe deasupra lor, cu mângâieri ușoare, simțind cum se ridică, se întăresc și încep să împungă nervos prin materialul cămășii de noapte... Corpul îi fremăta de plăcere
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350689_a_352018]
-
stăruie un gând de la o vreme-ncoace, chinuitor gând, ce nu mă lasă-n pace, să las deoparte nevoile rapace, să fug pănă la mama că doru-n pieptu-i toarce. Să o ajut la toate, că este prea bătrână, să simt cornița ierbii, curtea să i-o fac plină cu flori, cu dulci speranțe și vorbă mai blajină, cu-mbrățișari duioase... s-ating Sfânta Lumină. În Noaptea Învierii, iertare-aș vrea să-i cer, prea am lăsat-o-n grija Preabunului din cer
VREAU ACASĂ DE PAŞTE! de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 463 din 07 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359145_a_360474]
-
mantia neagră și straiele de pe dânsa rămânând în pielea goală, apoi își despleti părul după un ritual aparte. Urmăritorul crezu că vrea să facă baie, dar se înspăimântă de chiotele sale ciudate. Deodată femeia fu înconjurată de arătări hidoase cu cornițe și coadă. Speriat, omul leșină. Spre dimineață, femeia se întoarse la conac și, obosită după atâta dezmăț cu diavolii, se tolăni în pat ca să se odihnească. Prințul era îngrijorat că nu-i mai apărea iscoada. Abia pe la orele prânzului calul
XIV. BLESTEMUL (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340380_a_341709]
-
Mircea apăru din baie, cu prosopul în jurul bustului, Săndica sări din pat ca o felină, scoțându-și în relief frumoasele sale forme, ieșite parcă din mâinile lui Michelangelo, cu sânii săi zvelți, împungând aerul cu antenele mugurilor ridicați ca niște cornițe. Șoldurile sale sculpturale, decorate cu păduricea castanie și cârlionțată, se repeziră spre el. Cu o mână trase de capătul prosopului legat din jurul bustului, oprindu-se în îmbrățișarea lui mirată. Respiră cu plăcere parfumul corpului proaspăt spălat cu săpun de calitate
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XI PLĂCERE SI SPERANŢĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1136 din 09 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341217_a_342546]
-
foc se ridica deasupra stâncilor împletindu-se cu țipetele disperate ale vrăjitoarei și dansul balaurilor ce o scoseseră afară din grotă, pârjolind-o cu flăcările ce le ieșeau din gură. Prin norul de fum apăru o alură de om cu cornițe, o coadă stufoasă, picioare hidoase ca niște copite de cal și brațe ca de maimuță în care ținea o furcă din care țâșnea foc. Din gâtleju-i răgușit articulă cuvintele: - Nu mai suntem supușii tăi!... Puterea ta asupra noastră dispare, iar
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
negre al căror toc întrecea în înălțime zece centimetri, de altfel foarte elegante, erau în ton cu fondul fustei și cu dresurile groase, mulate pe picior. Pe cap, zăcea o căciuliță roșie, haioasă, care avea în părțile laterale postate două cornițe viguroase, țepene, ca ale renului Rudolph. Evident, familia numeroasă se repezea în acele cornițe și trăgeau de ele care în stânga, care în dreapta, ba alții îi scoteau căciulița cu totul. S-au făcut urările tradiționale, s-au schimbat pupături pe toți
CRĂCIUNUL de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 725 din 25 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341523_a_342852]
-
în ton cu fondul fustei și cu dresurile groase, mulate pe picior. Pe cap, zăcea o căciuliță roșie, haioasă, care avea în părțile laterale postate două cornițe viguroase, țepene, ca ale renului Rudolph. Evident, familia numeroasă se repezea în acele cornițe și trăgeau de ele care în stânga, care în dreapta, ba alții îi scoteau căciulița cu totul. S-au făcut urările tradiționale, s-au schimbat pupături pe toți obrajii de la toată lumea pentru toată lumea, s-au așezat la masă în calupuri de generații
CRĂCIUNUL de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 725 din 25 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341523_a_342852]
-
fin și insistent prin materialul rochiței sale subțiri de vară, apoi îi desfăcu fără grabă nasturii din dreptul sânilor și pătrunse ușor sub cupele sutienului, începând să-și plimbe degetele peste mugurașii ce începură să prindă viață, ridicându-se precum cornițele melcilor primăvara, când simt umezeala picăturilor de rouă la ivirea zorilor răcoroase. Săndica simți un gol în stomac după sărutul lui pasional. De fiecare dată când Mircea îi atingea pielea fierbinte, era pătrunsă de ceva ca o amețeală în partea
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. III NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342003_a_343332]
-
minții mele, așa cum a fost, cu zgomotele asurzitoare, cu lumea veselă, cu călușeii, scaunele legate cu lanțurile cu care te răsuceai în aer, zburând în ritmul tobelor și al clarinetului, cu bomboane roșii care ne colorau gura până la urechi, cu cornițe de carton, cu înghețată, sugiuc, bragă, cu papagali, cu fotografii „la minut” și câte și mai câte alte frumuseți care mi-au făcut copilăria frumoasă. Încă mai păstrez și acum două fotofrafii din acele vremuri. SFINȚII ȘI ALTE OBICEIURI După ce
OBICEIURI ŞI TRADIŢII ÎN TIMP DE VARĂ ÎN SATUL ROMÂNESC DE ALTĂDATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 558 din 11 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340691_a_342020]
-
deviat de la normal și se acționează în mod imoral. Vrem să fim unici în felul nostru, orgoliul cucerește spațiul inimii noastre, ne vin idei și atunci începem prin a pofti, a jindui, cineva ne îmboldește de la spate, desigur cineva cu „cornițe” și încercăm să înșelăm pe cel de lângă noi, pentru a-i lua o parte din ceea ce posedă, ca materie, desigur! Prea puțini mai sunt cei interesați de cucerirea înțelepciunii, a cunoașterii, a frumosului, a binelui. Ele intră în sfera Îngerilor
DESPRE ÎNŞELĂCIUNE, FURĂCIUNE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 123 din 03 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343188_a_344517]
-
mângâie pulpele apetisante, ce se strângeau din ce în ce mai tare. Atunci tânărul și-a mutat atenția asupra sânilor ei neastâmpărați ce tresăreau în cupele sutienului la fiecare mișcare. Frământa exteriorul sânului prinzându-i în căușul palmei mugurașii ce începeau să-și ridice cornițele întârindu-se din ce în ce mai tare. - Ce-mi faci?... Te rog... fii cuminte... ne poate vedea cineva. Cristian nu era interesat de ce spunea fata sau că pot fi văzuți de către trecători. El avea un singur scop. Să o excite cât mai tare, pentru
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1298 din 21 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343494_a_344823]
-
fragi și mure, Lăptișor în țâțișoare Și apă din râuleț. Jupânul Lup tocmai trecea Pe lângă căsuța Caprei Și, vesel, el jubila, Auzind vorbele el: “Asta ți-a fost, cumetriță! N-ai mai fi așa bățoasă Când l-oi prinde pe Corniță Și l-oi lua la mine-acasă. Ce-or mai zburda Lupișorii Când cu el or să se joace! Și ce cald o să le fie, Când am să li-l fac cojoace!” Cu aceste vorbe-n gând, A alergat la fierar
LUPUL, CAPRA ȘI IEDUL de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377575_a_378904]
-
deasupra pulpelor. Am rămas mut de uimire și plăcere privindu-i pulpele fine și bine proporționate și nu m-am putut stăpâni să n-o mângâi ușor pe abdomen, pe pulpe, pe micuții mugurași care au început să-și înalte cornițele... Am simțit că jocul îi place și că se va trezi. Mi-a înlănțuit gâtul cu brațele somnoroase, în timp ce pieptul ei îl apăsa pe-al meu, cu merișoarele delicate ale sânilor, ce aveau o presiune ușoară și plăcută pe pielea
DRĂCUŞORUL DIN CASĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378351_a_379680]
-
adânci bătrâneți ! Intrară în pădure. Nici nu făcură vreo cinzeci de pași, că și văzură un căprior într-un luminiș. Ionuț, extaziat de priveliștea apărută pe neașteptate, dădu glas tare: - Bunica, vezi ce blană roșcată și lucioasă are? Și ce cornițe ! - Da, puiule, Dumnezeu a făcut creaturile Sale să fie minunate, să te bucuri când le vezi în pădure. Să fie lumea cât mai frumoasă, să vină copiii cu drag s-o vadă ! Căpriorul dispăru în desiș. Dar ceva foșni printre
CU BUNICA LA FRAGI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379963_a_381292]
-
în tufăriș. Mai încolo, copilul se aplecă și luă în mână ceva de jos. - Ce e asta, bunica ? - E un melc. Vezi ce căsuță are pe spate? Când se sperie, se ascunde în cochilie, adică căsuța asta, împreună cu căpșorul și cornițele pe vârful cărora sunt ochii lui. Ia atinge cu degetele ochișorii lui. Ionuț așa făcu. Melcul își feri capul cu ochișorii în cochilia lui, încât i se vedea doar puțin din piciorul cărnos. - Ia așteaptă, dacă îl lași în pace
CU BUNICA LA FRAGI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379963_a_381292]
-
ochiului impresia unei lunecări vertiginoase, printr-un interminabil tunel de metrou. Și totuși, fără nicio teamă, încă imediat după Crăciun, mugurii tufei de liliac de la colțul blocului începuseră încet, încet - ca niște melci ce încercau cu prudență să-și scoată cornițele - să se mărească. Se opreau din creștere la fiece lapoviță sau ger, dar de îndată ce vremea se mai înmuia, reîncepeau cu încăpățânare să crească, de parcă ar fi știut ei ceva, ce numai oamenii păreau să nu fi aflat. Curând, guguștiucii începură
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
cumplit. Dorița s-a-mplinit, fu liberă-n pădure. Destinul și-a urmat, în circumstanțe dure: Crescută-n bloc și-apoi într-o grădină, Cu fructe și salată, nimeni n-o să mai vină. Căprița se va zbate să supraviețuiască, Iar prințul cu cornițe, curând o s-o pețească. Și vor avea iubire și nea și aspre geruri, Fără acoperiș, doar sub înalte ceruri. Și astăzi mi-este dor, de draga căprioară ! Aș vrea să o mai văd, în fața mea cum zboară. Desigur, nu trăiește
CORA de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380985_a_382314]
-
din buzele-mi atemporale fardate sobru cu tremurături, Mă-mproști cu romantisme bienale. Mă dori cu stalactite de impuri stropi centenari de izmă meliferă ce-a încolțit în coapse de amiezi, Tortură de amor și în sinapse, Mi-a implantat cornițe roz de iezi. Când mi te urci sălbatecă, mioapă, Pe muntele măslinului imberb, Te-aș înghiți ca pe-o silabă șchioapă. Te-aș murseca cu-n apetit de cerb. Te-aș tăvăli prin ghimpii de măceș. Ti-aș coase gura
CÂND.... de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375396_a_376725]
-
fin și insistent prin materialul rochiței sale subțiri de vară, apoi îi desfăcu fără grabă nasturii din dreptul sânilor și pătrunse ușor sub cupele sutienului, începând să-și plimbe degetele peste mugurașii ce începură să prindă viață, ridicându-se precum cornițele melcilor primăvara, când simt umezeala picăturilor de rouă la ivirea zorilor răcoroase. Săndica simți un gol în stomac după sărutul lui pasional. De fiecare dată când Mircea îi atingea pielea fierbinte, era pătrunsă de ceva ca o amețeală în partea
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371009_a_372338]
-
foc se ridică deasupra stâncilor împletindu-se cu țipetele disperate ale vrăjitoarei și dansul balaurilor ce o scoseseră afară din grotă, pârjolind-o cu flăcările ce le ieșeau din gură. Prin norul de fum apare o alură de om cu cornițe, o coadă stufoasă, picioare hidoase ca niște copite de cal și brațe ca de maimuță în care ține o furcă din care țâșnește foc. Din gâtleju-i răgușit articulează cuvintele: - Nu mai suntem supușii tăi!... Puterea ta asupra noastră dispare, iar
SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345942_a_347271]
-
după ce urcă până pe acoperișul cochiliei, se aruncă la vale... îl umple de dorințe necunoscute lui. neîmplinit, fără cochilie, s-a așezat cu un cot lunecos sprijinit de cochilie și ochii lui se preling pe mâna mea când o plimb pe cornițe. știu că îl enervez dar încerc să-i păstrez trează atenția. fuiorul îmi amestecă mintea cu inima iar sufletul tot strigă la mine să primesc iar căldura. de ce mi-e frică acum, nu știu. vreau să adorm în brațele tăcerii
CĂLĂTORIA MELCULUI (POATE 2) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348777_a_350106]
-
el. s-a dus. sănătos este...să fie! îți dărui spirala melcului cu care am vorbit. e din jad. când îl ții aproape de inimă, jadul trece în cuarț. pas cu pas (al timpului fără granițe), ametistul se întrezărește în mișcarea cornițelor melcului. atunci cred că ariciul prinde soarele într-un ac și regăsește calea. tot atunci, încetează aparițiile... frica și fuga lui devin pas lin deasupra ierbii. să nu mai pleci... (continuă) Referință Bibliografică: Călătoria melcului / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare
CĂLĂTORIA MELCULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348778_a_350107]