194 matches
-
mulțumesc pentru semnalarea pasajului de mai sus. În 1881, pentru a-l „iudaiza” pe asasinul țarului Alexandru al II-lea, pe narodnicul rus Ignațiu Grinevițki, revista antisemită Novoie Vremea Îl descria ca fiind „un individ de tip oriental, cu nasul coroiat” <endnote id="(455, IV, p. 80)"/>. În concepția antisemiților, nasul acvilin nu era un reper negativ numai din punct de vedere estetic, dar și din punct de vedere etic. El ar indica nu doar urâțenia evreului, ci și perfidia sa
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
53Portretul fizic și a buzelor. Fronti nulla fides !, susțineau neîncrezătorii. Oricât de inexactă a fost această „știință divină”, această artă divinatorie - a cărei premisă era „fizionomia reflectă sufletul” -, câteva elemente au rămas invariante de-a lungul secolelor. De exemplu, nasul coroiat și buzele groase au trezit cel mai adesea antipatia oamenilor simpli, fiind de regulă negativ valorizate și de „fizionomiști”. Aceste trăsături ale chipului au fost considerate defecte fizionomice, fiind corespunzătoare unor deficiențe morale. Pentru Bartolomeo della Rocca și Alessandro Achelini
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
o perspectivă visceral iudeofobă, C.Z. Codreanu observa asemănarea la toate palierele a evreului est-european cu cel vest- european. Fiind prin 1922-1923 la Strasbourg (un „cuibar de infecție jidănească”), Codreanu a fost neplăcut surprins să Întâlnească tot „tipul cu nasul coroiat” al evreului, În locul unui iluzoriu evreu de „tip galic”. „Între jidanii din Târgu Cucului [Iași] și cei din Strasbourg - conchidea el - n-am găsit nici o deosebire. Aceeași figură, aceleași maniere, același jargon, aceiași ochi satanici” <endnote id="(622)"/>. În schimb
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cu argumente pseudo-antropologice (În slujba Satanei ? !, 1935). În mod aparent paradoxal, diferența dintre două tipuri de evrei (de exemplu, dintre așkenazi și sefarzi) este, cel mai adesea, mai mare decât diferența dintre evrei și nația-gazdă. Chipul „evreului tipic” (cu nas coroiat, buza inferioară groasă și răs- frântă etc.) reprezintă doar un anume tip de evreu, deloc majoritar. S-a ajuns la concluzia că nasul convex este o caracteristică fizionomică a unor popoare din Orientul Apropiat (armeni, georgieni, sirieni, turci etc.) și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
greci, italieni, francezi, spanioli etc.). Se spune că la greci, de exemplu, „nasul evreiesc” este mai frecvent decât la evrei. Un personaj din proza lui Panait Istrati, zugravul evreu din București Moriț Feldman, „părea un turc adevărat, cu nasul lui coroiat” <endnote id="(723, p. 548)"/>. La armeni, georgieni, oseți etc. - susțin antropologii - „nasul acvilin consti- tuie regula, și nu excepția”. În schimb, „printre adevărații semiți (cum ar fi beduinii puri, necorciți), această formă de nas nu apare mai deloc” <endnote
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
1919) cu tușe și Însemne identitare considerate specifice. Hangiu din Fălticeni, Ițic Ștrul are „pielea foarte roșie”, „punctată cu pistrui cafenii cât urmele de vărsat”, are „părul cărămiziu, rar și murdar”, iar „din mijlocul feței păroase și roșco vane, nasul coroiat și subțire se ridică brusc, dominator” <endnote id="(263, p. 169)"/>. „Barbă roșcovană” are și cârciumarul evreu Avrum din romanul Ion, publicat În 1920 <endnote id="(737, p. 41)"/>. Nici evreii moldoveni din proza lui Mihail Sadoveanu nu arată altfel
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
obiceiul confecționării de Paști a unei păpuși mari (mărime naturală) reprezentându-l pe Iuda. La confecționarea acestei efigii se foloseau obiecte (de Îmbrăcăminte) luate sau furate de la evrei și se puneau semne (stereo)tipice de identificare etnică (barbă, perciuni, nas coroiat etc.). În Joia sau Vinerea Mare, efigia era spânzurată, Într-un copac sau Într- un par, În fața casei unui evreu (care trebuia să plătească pentru ca aceasta să fie mutată) sau, cel mai adesea, În piața din centrul localității, În fața bisericii. Apoi
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pentru trafic, era cunoscut ca un tip absolut În regulă și avea o sursă de venit stabilă. Ăsta e clientul perfect. Izzy apărea cîteodată cu tovarășul lui, Goldie, care lucra pe același vapor. Goldie era un tip slab, cu nasul coroiat, cu pielea-ntinsă pe față și cu o pată roșie pe fiecare pomete. Alt prieten de-al lui Izzy era un fost parașutist pe nume Matty, un flăcău vînjos, chipeș, cu o față de dur, care nu purta nici una dintre urmele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Rahv. A Înv)țâț ebraica destul de bine pentru a putea s) scrie În aceast) limb). Cu aceștia doi parc) sunt În vacant), nu mai simt, pentru scurt timp, presiunea politicii. Silk cel solid are un profil acvilin, un frumos nas coroiat, iar felul s)u delicat de a se comportă m) amuz). Este absorbit de o vitrin) cu sticle din Persia - cu ochii larg deschiși, cu buza inferioar) ieșit) În afar), se afl) Într-o stare de reverie, iar noi trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
uitat ce cumplit mi-au măcelărit țara?! Au pricinuit multă moarte și multă pagubă! Să plătească! Totul se plătește! Pașalele plătesc strașnică răscumpărare: o mie de galbeni pe cap de pașă, aruncă bomba vistiernicul Juga, un bătrân uscat, cu nas coroiat ca la păsările de pradă. Ștefan fluieră a uimire: Cât?! O mie?! Fantastic! Atâta bănet pentru un cap de pașă?! se miră el cu un surâs șăgalnic. Poate... poate cu turban cu tot. Așa mai înțeleg... Juga, cu un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
crearea unui stat pentru poporul evreu a ridicat opoziția partizanilor asimilării, dar a oferit speranță multor evrei, atât din Europa occidentală cât și din cea răsăriteană: „Pământul Făgăduit este țara în care vom putea să ne permitem să avem nasul coroiat, barba neagră sau roșcată și picioare strâmbe, fără a fi disprețuiți pentru aceasta. Acolo vom putea, în sfârșit, să trăim liberi și să murim în pace pe un pământ care ne va aparține...”. Ideile lui Theodor Herzl potrivit cărora temeliile
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
doritor să împietrim așa, odată cu timpul. Aceleași manevre le-am întreprins, dar fără melancolie de îndrăgostit, fără strângeri de mână și furtive contacte epidermice, ci direct, brutal trupește, cu un june sas, un lungan subțire și cu nasul mare și coroiat, supus mie cu totală îngăduință, soldat în termen și ordonanță a părintelui meu, cu care, pe terasa casei protejată de un parmalâc ce ne-ar fi scutit de priviri indiscrete, în zile călduroase de vară, când ai mei erau plecați
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
bancă de sus, din stânga. Intenția mi s-a părut foarte urâtă, însă comparația era admirabilă; gâtul lung și osos al acestui prelat ieșindu-i din gluga albă, capul pleșuv, înconjurat doar de un cerc de păr negru, figura îngustă, nasul coroiat, ochii apropiați, ficși și strălucitori îi dădeau într adevăr o asemănare izbitoare cu pasărea de pradă de care fusese vorba. În timp ce această dezordine avea loc în sânul ei, Adu narea rămăsese pasivă și imobilă pe bănci, fără să reziste, fără
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
necaz de mamă. - Ce ai doamnă? - Mi-i copilul bolnav. - Să ia cineva clasa iar dumneata, acasă, la copil. Era pe vremea când se înmormântau doi-trei copii pe zi. Un alt inspector era Theodor Gheorghiu. Mic, cu mustață, nas mare coroiat, vârsta de prag de pensie. I se zicea Gheorghiu Nebunul. Pe unde trecea nu zicea decât rău, rău, rău iar procesul-verbal se încheia deobște cu foarte bine. Venind într-o inspecție a observat că Steluța era însărcinată. - De ce nu pleci
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
mare număr, dar care merita văzut măcar o dată: Abdul Hamid sosea în trapul a doi cai albi trăgînd caleașca descoperită, imediat înghițită de moschee apariția fugară a unei redingote și a unui fes deasupra unei figuri întunecate, cu un nas coroiat, încadrată de o barbă scurtă și rară. Plecarea se termina printr-o scenă grotescă: diverșii pași în ținută de gală, burtoși și cu podagră, alergînd în urma echipajului padișahului ca niște rațe grăbite să ajungă la baltă, spre a cerși, sufocați
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
punând astfel de veghe conștiința națională. IV O mică amintire păstrăm și noi din viața fostului nostru consătean. Eram copii pe vremea când Badea Cârțan sub umbra salcâmului înflorit din grădina casei sale, cu ochelarii încălecați pe șeaua nasului său coroiat, întorcea filă după filă. Oamenii făcuseră cerc în jurul său, iar noi cei mici ne înghesuiam printre cei mari, pentru a fi cât mai aproape de ciudatul cioban cărturar. Că citea și îndemna pe toți românii la unire spre a scăpa de
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
anume, în gura sobei. De pe sobă luă o altă carte din care cu o mișcare bruscă rupse două foi, le mototoli și le puse sub grămada de vreascuri. Chibritul hârșâi scurt pe scăpărătoare luminând fața mare, nerasă, cu nasul puțin coroiat și ochi cafenii ce sclipiră o clipă în lumina prea bruscă. Simți nevoia să se justifice de ruperea foilor din cartea ceea pe care o aruncă înapoi în locul de unde o luase. - Cartea asta am găsit-o astă vară lângă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
atârnându-i de-o parte și de alta a feței. Fața și mâinile, singurele la vedere, aveau culoarea gălbuie a seului rânced. Mâinile îi erau mici, cu degete scurte, părându-mi-se nepotrivite cu fața lungă, bărbia ascuțită, nasul mare coroiat, cu vârful strâmb, și avea o gură mare și parcă lipsită de buze. Ochii cufundați în orbite dedesubtul unei frunți neobișnuit de proeminente mă studiau. - Numele meu este Andras. Tu nu ești doar un simplu magistru, nu-i așa, Stiliano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și plin de ticuri a deve- nit ceea ce fusese de fapt Întotdeauna - Janet. Închipuiți-vă un grăsun cu piciorușe subțiri, urechi groase cât niște cârnăciori oltenești, ochișori vicleni, Încadrați de ditamai rama neagră de ochelari, așezați deasupra unui nas proeminent, coroiat, vânăt. Șaman 49 Îmbrăcat În pijamaua sa cârpită din loc În loc (era cea mai confortabilă, din bumbac 100%, flaușat, nu avea de gând să renunțe la ea așa ușor), ieșea pe balcon În toiul zilei și striga la copiii care
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
pe Însuși Jacques Derrida, la fel de singur și de stingher ca și mine. Pe măsură ce mă apropii de el, nu mai am nici un dubiu că e el : fruntea lată, sprâncenele stufoase, părul alb sculat În creștetul capului, ochișorii mici și vicleni, nasul coroiat, tenul măsliniu care deconspiră locul nașterii sale. — Dumneavoastră ?, exclam eu apropiindu-mă de el. — Ah, știam că tot se va găsi până la urmă cineva care să spună asta, exclamă el cu ciudă, dar totuși lejer. — Dumneavoastră aici ? repet eu nevenindu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
până-n fundul pământului". Ca într-un scenariu de Lovecraft, porțile iadului se deschid pe pământ, în timp ce damnații sunt identificați sinecdotic, într-o enumerație bestială care i-ar face mare plăcere unui Umberto Eco: "aripi pieloase de liliac, cozi șfichiuitoare, ciocuri coroiate, piepturi gheboase, coarne de taur și de berbec și de țap și de muflon și de viperă cu corn și de dragon se iscară dintr-o mocirlă de urlete". Lupta poate începe, într-o cadență a ofensivei și a defensivei
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
am agitat troașa între mânecile de cămăși și marginile zdrențuite ale cârpelor de bucătărie ca să vadă toată lumea. - Un cui, închipuiți-vă! Cine a presărat cuie în fața ușii mele ca să-mi străpung eu piciorul? Ai? Bătrâna Gladkina și-a ridicat nasul coroiat din grămada ei de păstăi de fasole. - Să și-l străpungă și să ne lase-n pace! Puah! A simulat că scuipă în ligheanul cu codițe de păstăi de fasole și cunoscând-o pe vrăjitoarea asta așa cum am onoarea s-
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
Andrei Oișteanu știe să-l exploateze din plin. Realitatea nu poate fi nici ea determinată exact, un astfel de studiu nu vrea să ofere o corectură imaginii comune, nu poate pune un portret adevărat în locul buzelor groase și al nasului coroiat pentru că " Evident, coordonatele nu se suprapun peste cele ale . Acești doi termeni sînt, mai degrabă, teoretici și abstracți. Compararea lor este și ea teoretică, pentru simplul motiv că nu se poate stabili o imagine a ceea ce am numit . Cînd încercăm
Evreul real și evreul imaginar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16030_a_17355]
-
Unde locuiți, de fapt?" Omul din fața mea e reproducerea perfectă a fotografiilor pe care le știe o lume întreagă. Nici gras, nici slab, nici înalt, nici scund, cu puful de păr rebel pe un cap mai degrabă pleșuv, cu nasul coroiat, cu bărbița aproape albă, cu ochelarii dindărătul cărora strălucesc două luminițe blând-ironice, bărbatul pare un funcționar care, în drum spre casă, s-a oprit să bea un pahar cu prietenii. Chiar asta face în timp ce îi adresez întrebarea pe care, cu
Țara scriitorului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6638_a_7963]
-
apare imediat înaintea ochilor. În ultimele sale zile era înfășurat până la gât întrun pled, cu o căciuliță de lână, trasă aproape până peste ochi, ieșea pe balcon și, așezat într-un fotoliu, se încălzea la soare. Numai nasul, subțire și coroiat, i se vedea de sub toate acestea. Dacă ni se întâlneau privirile, îmi făcea numaidecât cu ochiul: totul e bine, adică. Dar nu-i reușea să pară lipsit de griji. Prea era sleit de puteri ca să-i mai reușească măcar ceva
O apă chioară by Răzvan Codrescu () [Corola-journal/Journalistic/4176_a_5501]