714 matches
-
corpul politic din performance art. Este, mai degrabă, melanjul ciudat dintre patologie și erotism, dintre violență și rafinament, dintre medical și criminal”<sup>3</sup></a></sup>.</p> Provocarea pe care Gómez-Peňa o lansează vizează tocmai necesitatea de a rearticula corporalitatea din perspectiva protestului împotriva invaziei mediatice. De la ecranele televizoarelor din ce în ce mai expandate la autoritatea youtube-ului, corpul este cel mai prezent obiect de consum. De vreme ce artiștii din zona <i>performance</i>-ului nu vor să concureze cu aceste forme opresive de reprezentare
Guillermo Gómez-Peňa: Repolitizarea, reumanizarea și decolonizarea corpurilor () [Corola-website/Science/296118_a_297447]
-
și convenții. Se accentuază o nouă intenționalitate a corpului public care nu are cum să nu țină cont de confruntarea din ce în ce mai tensionată cu noile media. Gómez- Peňa a conceput noile tehnologii media ca pe un spațiu intens spectacularizat pe care corporalitatea performance-ului trebuie să-l atace din interior. Întrebările au funcția unui manifest artistic. Care este locul nostru, rolul nostru ca artiși ai performance-ului la început de secol? 1. Care sunt viitoarele formate pentru performance art? 2. Care mai este sensul
Guillermo Gómez-Peňa: Repolitizarea, reumanizarea și decolonizarea corpurilor () [Corola-website/Science/296118_a_297447]
-
lucru întins ("res extensa"), care nu gândește, definit doar prin întinderea, forma și mișcarea sa. Această distincție reprezintă esența dualismului cartezian. Pasiunile sufletului îi oferă gânditorului francez ocazia să aprofundeze misterul unirii în om a celor două substanțe (gândirea și corporalitatea). „Pasiunile”, așa cum erau înțelese de către Descartes, corespund în linii mari noțiunii psihologice actuale de „emoție”. Există însă și diferențe semnificative între ceea ce se numea „pasiune” în epoca respectivă și ceea ce se numește „emoție” în prezent. Cea mai importantă dintre ele
Pasiunile sufletului () [Corola-website/Science/331678_a_333007]
-
n. 20 august 1950, Întorsura Buzăului, Covasna), pictor român. "„Pictură lui e liniște în substanțialitatea ei (...) La primitivii italieni, la un Giotto, Masaccio, Uccello, Piero della Francesca, pentru a cita pe scurt, măi întâlnim o asemenea liniște a formei, o corporalitate compactă, o solemnitate a figurilor incompatibile cu dinamizările numeroase care au arăt pe teritoriul artelor plastice de atunci și până astăzi (...) Privindu-i lucrările ne umplem de ritmuri, de armonii subtile, ne izolam de tumult, ne ridicăm pe înălțimile unei
Dorin Coltofeanu () [Corola-website/Science/317072_a_318401]
-
pe partea de text și de material dramaturgic. Cum selectezi acest material, de ce ai simțit nevoia să te raportezi la el? E diferit de la lucrare la lucrare. Dar, în principiu, cuvantul e un instrument de lucru recurent, așa că spațiul, timpul, corporalitatea, convenția performativă etc. Înainte să ajungă un text, cum s-a întâmplat în Dedublarea, am lucrat cu limbajul improvizând împreună cu mișcarea. S-a concretizat într-un final că un comentariu la adresa unor problematici legate de dans. Îmi place să lucrez
”Abordez tactilitatea și corporalitatea într-o societate care le marginalizează” - Interviu cu Mădălina Dan (2) () [Corola-website/Science/296147_a_297476]
-
adresabilitate. În The Agency of Touch, unul dintre scopuri este să propun un cadru accesat de categorii sociale care au mai puțin contact cu arta. Pentru mine e un tip de angajare în social și în politic. Abordez tactilitatea și corporalitatea într-o societate care le marginalizează. Ce-nseamnă să-ți cunoști corpul? Să știi cum funcționează somatic, cât de interconectate și interdependențe sunt sistemele. Pentru că e un mecanism atât de complex, pentru ca totul se petrece în interior, putem trăi și
”Abordez tactilitatea și corporalitatea într-o societate care le marginalizează” - Interviu cu Mădălina Dan (2) () [Corola-website/Science/296147_a_297476]
-
zimbri" „trăncănește” formidabil, cuvintele se revarsă puhoaie din dicționare și se alătură extrem de capricios șocând mai mult prin asemenea „întâlniri” exterioare decât prin efectul liric, adeseori minim. Și totuși, această invazie, în aparență haotică, nu produce senzația de plenitudine, de corporalitate a lumii, așa cum se întâmplă bunăoară la Ioan Alexandru. De puține ori, în lirica sa mai nouă, Adrian Păunescu este un imaginativ. Și atunci „ticurile” poetului sunt mai greu de sesizat, precum în acest „peisaj” de măreție cosmică: În iarbă
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
deja spectacole sau lucrări la activ. E un program structurat pe 3 paliere: un palier teoretic, în care înveți să-ți construiești un discurs argumentativ despre practica ta, să o situezi, să o încadrezi, apoi ce generezi la nivel de corporalitate și performativitate, iar dacă ce faci nu e bazat pe dans și mișcare, cum se traduce acest plan în celelalte discipline în care creezi. Al treilea palier ține de documentarea și arhivarea procesului de lucru. Exercițiul propus la master este
”Abordez tactilitatea și corporalitatea într-o societate care le marginalizează” - Interviu cu Mădălina Dan (1) () [Corola-website/Science/296146_a_297475]
-
actual, zonele de dans contemporan, performance și arte vizuale sunt foarte prietene. Tocmai de-asta mi s-a părut interesant să invit la București, în programul curatorial, artiști eterogeni, cu pregătiri si abordări diferite, care au ca focus cercetarea asupra corporalității și a diverselor ei extensii. Ați avut întâlniri cu artiști vizuali, performeri, filosofi în cadrul masteratului? În primul an am avut „intensives”- cu practicieni, pedagogi, artiști, care fie țin ateliere cu metodele lor de lucru sau ale altor pedagogi, dar și
”Abordez tactilitatea și corporalitatea într-o societate care le marginalizează” - Interviu cu Mădălina Dan (1) () [Corola-website/Science/296146_a_297475]
-
statement-uri, teze; scriind, analizând, legând idei și concepte din ceea ce citești, descoperi alte paliere de exprimare, uneori chiar cu valențe performative. Mă preocupă intens subiectul relației dintre teorie și practică, și dat fiind faptul că sunt în continuare interesată de corporalitate, m-am apropiat destul de mult de ideea de a practica teorie prin corp, printr-o zonă experiențială. Adică spațiul din care se generează idei și reflecție nu e alienat de experiența fizică, nu se creează doar imobilizat în fața calculatorului. La
”Abordez tactilitatea și corporalitatea într-o societate care le marginalizează” - Interviu cu Mădălina Dan (1) () [Corola-website/Science/296146_a_297475]
-
cu toate astea, "un teatru construit pe elemente fizice se poate baza cel puțin pe claritatea să."[3] Înțelegerea tehnologică a teatrului l-a determinat pe Meyerhold să pună accentul pe pregătirea fizică a actorilor și să se concentreze pe corporalitate, conceptualizata pavlovian: actorul trebuia să devină un câine de laborator "atât de bine antrenat încât să răspundă imediat, prin reflex, nevoilor rolului,"[4]</a> și tehnologic: Pe viitor, actorul va trebui să meargă și mai departe în crearea unei legături
Teatrul ca muncă şi muncitorul de teatru () [Corola-website/Science/295675_a_297004]
-
animalul și intervenind în relația corp-minte, actorul este stimulat de obiecte și situații și dezvolta dorințe și mișcări care pot depăși limitele comportamentului învățat în teatru. În construcția spectacolului, regizori precum Meyerhold sunt parteneri corporali ai actorilor, fiecare depinzând de corporalitatea celuilalt. Colaborarea lor reprezintă procesul pe care Donna Harraway îl numește "a deveni împreună." Regizorul și actorul postrevoluționari lucrează împreună prin corpul celuilalt: Ne formăm unul pe celălalt, în carne și oase. Suntem semnificativ 'celălalt' unul pentru altul prin diferența
Teatrul ca muncă şi muncitorul de teatru () [Corola-website/Science/295675_a_297004]
-
necesar că actorii să se identifice cu personajele, să arate empatie față de rolul lor sau chiar să aibe vreun sentiment în desfășurării activității lor, ci doar că ei să "comenteze conștient despre personaj rămânând clar în afara lui."[10] Pentru Meyerhold, corporalitatea și mișcarea nu sunt produse de sentimente, ci sunt sursa acestora: prin biomecanica, actorul poate obține acele "poziții și mișcări corecte" care "induc în mod natural actorului o emoție și, prin extensie, afectează întreg publicul."[ 11] Provocarea de sentimente prin
Teatrul ca muncă şi muncitorul de teatru () [Corola-website/Science/295675_a_297004]
-
Cornel Suboni (9-16); Galeria Helios: Călin Beloescu și Daniela Orăvițan, pictură; Secția de Artă a B.J.T.: Albume de artă europeană (9-18); Vaporul Pelican: Om la apă dulce, portrete-infografii de Traian Abruda; Aquatim: Cornelia Rusu Lăboșan, pictură (9-16); Art Club: Dincolo de corporalitate, pictură Raluca Golgoțiu (9-22); Galeria Pro Armia: Pictură Alexandrina Giosan (9-16); Casa Tineretului: Până în India și înapoi, fotografie Florin Chețan (9-18); Galeria Triade: Obiect și sculptură - expoziția artistului Kocsis Rudolf; Apa și formele spațiale, expoziție de proiecte participante la concursul
Agenda2004-31-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/282724_a_284053]
-
despre profesia și condiția mea intelectuală, pentru că aici încetează să mai aibă vreo importanță. Noi avem un singur imperativ: să facem reconstrucția de sine! Să realcătuim corpul fizic, înfricoșat acum, în contracție, în recul violent în fața morții anunțate, dar și corporalitatea sufletească, selectând cu grijă sentimentele, refăcându-i cu migală circuitele de lumină și iubire, deschizând vad speranței și voinței de a trăi. Ni s-a dat să ne naștem a doua oară și șansa nu trebuie ratată. Ni s-a
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
libertate, nici măcar nu face risipă de imaginație, cum o face o conștiință în deplină anarhie, ci este ordonată gestual de trista, în puritatea ei, geometrie a chircirii, în timp ce verbal, de aceea a ultimei, celei mai tragice interjecții, cea care dă corporalitate strigătului. A trecut luna mai. N-am putut opune nimic soarelui care mă insulta cu strălucirea lui neomenească. Nici nervalianului soare negru al melancoliei n-aveam ce să-i opun. Cât privește apelul la metafore gen soleil, cou coupé, caricaturizată
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
raționalism i se adăuga naiva credință în obiectivitate, pe care idealismul german de după Kant nu l-a putut depăși. Din perioada prefilosofiei parvine această credință. Atunci erau frecvente noțiunile de "lume obiectivă", "adevăr obectiv", iar interesul teoretic era îndreptat spre corporalitatea din ordinea spațio-temporală universală. Aceiași termeni se foloseau și în explicațiile date proceselor psihice ale fiecărei persoane, ale fiecărui individ din comunități, familii, popoare. Idealizările mărimilor, maselor, numerelor, figurilor, dreptelor, polilor, suprafețelor au dus la descoperirea infinității matematice. Natura și
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
la descoperirea infinității matematice. Natura și lumea intuitivă pe care omul și-o formează prin reprezentări se completează cu o lume matematică din care sunt scoase alte obiecte posibile. Știința spiritului însă a rămas mai departe prizoniera obiectivității și a corporalității fizice. Cel mai elocvent exemplu în acest sens ni l-a lăsat Democrit, care considera că sufletul este format din atomi mai fini. Socrate i-a atenuat fantezia mecanicistă, făcând din om măsura tuturor lucrurilor, cu o maieutică a dialogurilor
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
vieții au posibilitatea să genereze astăzi un discurs originar, capabil să repereze un sens pentru care să merite să trăiești și să lupți? În ce dimensiuni și la ce niveluri se poate iniția și continua un discurs filosofic autentic? Sensul corporalității Corporalitatea umană este o temă veche, prezentă în toată istoria filosofiei, începând cu gândirea clasică. Să ne gândim la problema raporturilor dintre suflet și trup și la dezbaterea platonică cu privire la frumusețea sensibilă ca obstacol sau ca stimul pentru suflet în
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
au posibilitatea să genereze astăzi un discurs originar, capabil să repereze un sens pentru care să merite să trăiești și să lupți? În ce dimensiuni și la ce niveluri se poate iniția și continua un discurs filosofic autentic? Sensul corporalității Corporalitatea umană este o temă veche, prezentă în toată istoria filosofiei, începând cu gândirea clasică. Să ne gândim la problema raporturilor dintre suflet și trup și la dezbaterea platonică cu privire la frumusețea sensibilă ca obstacol sau ca stimul pentru suflet în ridicarea
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
în ridicarea sa spre ideea de frumos. Mai târziu a apărut problema raportului dintre res extensa și res cogitans, ce a însoțit zorile gândirii moderne. Am putea să continuăm cu citarea unor teme asemănătoare. Nu ar părea, deci, că astăzi corporalitatea ar desemna tocmai un domeniu în care interogația filosofică și-ar putea regăsi credibilitatea. Și totuși, aceasta este o temă în care sensul pare să-și redobândească vivacitatea pozitivă. Asta se datorează noului mod în care se pune astăzi problema
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
Și totuși, aceasta este o temă în care sensul pare să-și redobândească vivacitatea pozitivă. Asta se datorează noului mod în care se pune astăzi problema, și care își are premisa esențială în folosirea metodei fenomenologice. În perspectiva fenomenologică, sesizarea corporalității are loc în pragul unei conștiințe eliberate de orice prejudecată și devenită, prin intermediul unor riguroase reducții, scenariu neutru al unor prezențe nemijlocite. Corporalitatea este sesizată în cadrul acestui context pur al conștiinței, fără ca să se opună spiritualității și chiar fără a
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
pune astăzi problema, și care își are premisa esențială în folosirea metodei fenomenologice. În perspectiva fenomenologică, sesizarea corporalității are loc în pragul unei conștiințe eliberate de orice prejudecată și devenită, prin intermediul unor riguroase reducții, scenariu neutru al unor prezențe nemijlocite. Corporalitatea este sesizată în cadrul acestui context pur al conștiinței, fără ca să se opună spiritualității și chiar fără a face referințe explicite la ea. Sesizarea fenomenologică a corporalității este prin urmare, descoperirea datului de a fi constituiți sensibili, asumat, ca să spunem așa
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
orice prejudecată și devenită, prin intermediul unor riguroase reducții, scenariu neutru al unor prezențe nemijlocite. Corporalitatea este sesizată în cadrul acestui context pur al conștiinței, fără ca să se opună spiritualității și chiar fără a face referințe explicite la ea. Sesizarea fenomenologică a corporalității este prin urmare, descoperirea datului de a fi constituiți sensibili, asumat, ca să spunem așa, în stadiul abia apărut. Antonio Rosmini - evident că înainte ca metoda fenomenologică să fie formulată de către Husserl - elaborase cu grijă doctrina «sentimentului fundamental corporal». Conform acestei
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
simțurilor și Leib, care este trupul, adică ceva organic, ca obiect al unei experiențe complexe și unitare; Leib este condiția trupească, mai mult decât corpul ca realitate naturală. Prin urmare, traducerea mai exactă a lui Leib este, în acest caz, corporalitate sau trup. Folosirea substantivului abstract redă, deci, mai bine ideea absenței unei conotații imediate fizice. De fapt, sesizarea trupului într-o conștiință fenomenologică nu este sesizarea unui lucru, ci a unei condiții, a condiției trupești sau corporale. Husserl folosește expresia
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]