711 matches
-
basarabeană, amenințat de mizeria sentimentelor mediocre, vrea o femeie salvatoare, nobilă la propriu, ca spiță aristocratică, și aureolată de marea literatură rusă, femeia mântuitoare, un liman de neatins pentru el, dar râvnit cu disperare. Ragaiac nu poate ieși din regimul corporalității, dar îl transferă sub alte auspicii. Pentru el, o iubire nobilă se confundă cu posedarea unui trup nobil, corporalitate de altă esență, "divină". Ragaiac crede că e de ajuns să schimbe obiectul pasiunii sale pentru a se transforma, pentru a
Bovarismul lui Ragaiac by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12003_a_13328]
-
marea literatură rusă, femeia mântuitoare, un liman de neatins pentru el, dar râvnit cu disperare. Ragaiac nu poate ieși din regimul corporalității, dar îl transferă sub alte auspicii. Pentru el, o iubire nobilă se confundă cu posedarea unui trup nobil, corporalitate de altă esență, "divină". Ragaiac crede că e de ajuns să schimbe obiectul pasiunii sale pentru a se transforma, pentru a deveni cu totul altul. Speranța e în celălalt (adică în femeia visurilor), nu în sine însuși. Ragaiac este prin
Bovarismul lui Ragaiac by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12003_a_13328]
-
în timp ce citeam Gemenii ca personajele acestei povești să se androginizeze sau, și mai rău, să se desăvîrșească. Alt exemplu ar putea fi ales din comentarea unei secvențe din Frumoasa fără corp de Gheorghe Crăciun în care un personaj își realizează "corporalitatea" cînd îl apucă durerea de măsele. Nu cred că primul lucru care te "lovește" este corporalitatea, ci, mai curînd, intertextualitatea: să ne gîndim la celebra Casă Buddenbrook în care un personaj descoperă la un moment dat ce înseamnă durerea de
Manual de postmodernism clasic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16080_a_17405]
-
desăvîrșească. Alt exemplu ar putea fi ales din comentarea unei secvențe din Frumoasa fără corp de Gheorghe Crăciun în care un personaj își realizează "corporalitatea" cînd îl apucă durerea de măsele. Nu cred că primul lucru care te "lovește" este corporalitatea, ci, mai curînd, intertextualitatea: să ne gîndim la celebra Casă Buddenbrook în care un personaj descoperă la un moment dat ce înseamnă durerea de măsele... Abundă demonstrațiile care, după mine, își aveau rostul acum vreo zece ani: nu e clar
Manual de postmodernism clasic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16080_a_17405]
-
mult prea periculoasă. De-a lungul întregului său studiu, Barthes împrumută postura comodă a cititorului, elaborând un plan superior și paradoxal al recrutării cititorilor apostoli. Aceștia din urmă trebuie „cuceriți”, seduși, fascinați, iar forța de atracție trebuie să vizeze ideea corporalității: „Textul pe care-l scrieți trebuie să-mi dea dovada că mă dorește”. Care va fi această dovadă? Scriitura, bineînțeles, care capătă din acest punct o nouă funcție: „Scriitura (...) este kamasutra limbajului”2. Scopul este pe deplin atins: mistica se
„Ultimul“ Barthes și mistica intermitenței by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/2565_a_3890]
-
de stil dintre un inovator al criticii europene, precum Barthes, și un inovator al teatrului european, precum Jerzy Grotowski. Societatea Prietenilor Textului, pomenită de Barthes, își poate lua drept correspondent faimosul Teatru-Laborator al regizorului polonez, și el proclamator al supremației corporalității în teatru, adept al aceleiași logici de tip paradoxal și al aceluiași tip de gândire negativă, apofatică și convertită pe parcurs în gândire afirmativă. Dacă Barthes caută să sustragă textul din tirania „limbajelor” („Cum poate un text, care face parte
„Ultimul“ Barthes și mistica intermitenței by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/2565_a_3890]
-
a textului. Tema, obsedantă, îl preocupă atât pe evreul burghez al anilor ‘30 și ‘40, cât și pe scriitorul creștin ieșit din închisoare. b. Stilistica paradoxurilor ca marcă distinctivă a scriiturii. c. Obsesia pentru falie și pentru intermitență. d. Obsesia corporalității (cu atât mai surprinzătoare la călugărul Steinhardt). e. Locul central în canonul literar acordat scriiturii proustiene, zeitate literară absolută pentru amândoi. f. Plăcerea asociațiilor, regăsirilor, a livrescului și a intertextualității: „Savurez regatul formulelor, răsturnarea originilor, dezinvoltura care face să vină
„Ultimul“ Barthes și mistica intermitenței by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/2565_a_3890]
-
tânăr care tânjește după iubire și siguranța. Coregrafia încărcată emoțional creează o poveste fluida care oscilează între conștient și inconștient și care e populată de viziuni dezlănțuite, probabil, de conținutul unei seringi injectate în vena. Transgressive Bodies - abordări subversive asupra corporalității și sexualității umane (Trailer) Canal de comunicare între sine și exterior, corpul procesează stimulii senzoriali în scopul de a interacționa, a înțelege și a funcționa mai bine în lumea care ne înconjoară. Aparentă lui robustețe și claritate ascund, însă, o
Prima ficțiune filmată în Marele Accelerator de particule de la CERN, în premieră la BIEFF [Corola-blog/BlogPost/98518_a_99810]
-
nu-l mai putem survola ca întreg. Spunem deci că timpul este perceput în imedialitate (fără interval de desfășurare), ca netimp, echivalent deopotrivă - prin inmensurabilitate -, clipei și eternității. Ceea ce se aude însă ne conferă o perspectivă spațială proprie muzicii, de corporalitate sonoră căreia îi suntem cuprinși ca scufundare într-un spațiu anume, adică într-un mod de spațiu. Cum timpul este încremenit, mișcarea exclusiv în spațiu poate fi orientată simultan(-instantaneu) în toate direcțiile, prezumând spațiului calitatea de simetric-omogen. Abia după
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
prozodice, incluse în legile interne ale textualizării", ca și cum bardul jocului secund ar fi respectat avant la lettre rețeta exegetului nostru. Și încă: Discursul poetic abolește orice urmă a realului, nutrindu-se cu ceea ce s-ar putea chema ( în sens barthesian) corporalitatea textuală". Dar surpriză! Pe podiumul învingătorilor se mai înscrie o personalitate: Bacovia. Odată cu acesta, "se înregistrează la noi un eu poetic pentru prima dată cu adevărat constituit, dar este vorba de o accepție pe care o capătă acesta numai în
Dificultățile unei "panorame" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8469_a_9794]
-
bacoviană o poezie reflexivă (nu folosește noțiunea, ce ar fi fost utilă), în care existența și scriitura se identifică. Dar aplicația preferențială a lui Marin Mincu o constituie poezia lui Ion Barbu, în care găsește împlinite alte aspirații, legate de "corporalitatea textuală", de "autospecularitate, autoreflexivitate și autoreferențialitate ca singurele operații poetice îngăduite în procesul de translare textuală" (p. 15), astfel încât "metoda textualizantă barbiană reprezintă punctul de maximă avansare al căutărilor autohtone și europene la data publicării Jocului secund" (p. 16). Unde
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
a fost Cuvîntul, atunci Paul Neagu a scris: Prag despic Forfeca văzduh Huma apelor Impărțeala Grația formală Buzele mierii Păstaie de salcîm Delfic dans Cuțit Trans-val Peștele Pragul trecea Etosul apei Descînta Londra, 4 septembrie 1987 IV Paul Neagu dă corporalitate abstracțiilor și abstrage din determinările lor imediate formele preexistente în realitatea frustă sau în convenția culturală. Pentru că sfera sa de acțiune și de referință nu se limitează la o singură dimensiune a lumii, ci încearcă să cuprindă întreaga ei manifestare
Paul Neagu, între materie și poezie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8409_a_9734]
-
intimului. Exemplele cele mai frapante, pentru mediul românesc, mi se par acelea ale lui Paul Cornea (cu a sa Introducere în teoria lecturii) sau Matei Călinescu (mai cu seamă cel din A citi, a reciti). Intimitatea - și, decurgând din ea, corporalitatea - se află, în strategia implicită a Simonei Sora, nu numai într-o notabilă dinamică, ci și într-o continuă expansiune. Dar, deși această tendință anexionistă operează de multe ori cu sateliți provizorii, câțiva autori par să fie, totuși, pietre de
Încurcate sunt căile verdictului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7781_a_9106]
-
dovadă și în cronici, canonul literar românesc. O face nonșalant, detașându-se de multiplele parti pris-uri care pândesc, în fiecare moment, o astfel de încercare. Întâi fiindcă abordarea nu e nici estetică, nici politică, ci, într-o măsură numai, mentalitară. Corporalitatea e ridicată, atunci când e cazul, la statutul de obligație, iar, din această raportare, o nouă exigență se instituie aproape natural. Apoi fiindcă, dacă verificăm statistic, multe dintre verdictele virtuale pe care analizele de aici le conțin, se suprapun peste convențiile
Încurcate sunt căile verdictului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7781_a_9106]
-
epic, oratorul, omul cetății și efebul, chiar dacă ilustrează un caz ori o categorie, sînt perfect individualizați ca natură umană și analizați în trăsăturile lor distincte. Imaginea nu mai este purtătoarea de mesaj a unei realități transcendente, ci realitatea propriu-zisă, descrierea corporalității în toate determinările sale materiale. Asemenea lui Narcis care se vede în apa izvorului, omul se vede pe sine în chipurile pe care le creează și pe care le asociază nenumăratelor sale aspirații. Fie că este artă de for, mozaic
Imaginea, între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7983_a_9308]
-
epuizează totuși posibilitățile poetice ale lui Ion Mureșan. Reluînd tipul de poet posedat, el se livrează cu aceeași disponibilitate și experimentului locuirii de către transcendent. Prezența îngerului în interioritatea poetului ne plasează într-o ambiguitate fundamentală. Este vocea îngerului modificată de corporalitatea coruptă a poetului, aparținînd acestei lumi? Sau îngerul este unul căzut, care alunecă și mai jos pe scara ființei, vorbind cu glas neuman, păsăresc sau reptilian? Mesajul transcendent este distorsionat: "Îngerul vorbește în mine cu voce de broască / și cu
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
că nu-mi place. Știa. Se juca în continuare. Complacencies of the peignoir, and late Coffee and oranges in a sunny chair... Ce-i asta? O întrebase și ea nu-i răspunsese. Râdea. Râdea cu poftă. Portocala aluneca, lipsită de corporalitate, strivită sub tăișul dinților, ca într-o ghilotină zdrențuitoare, de la unul la altul. Nu vrei să mergem undeva? Nu voia. Niciodată nu voia... Nici când ploua tare ca acum. Da’ de ce nu vrei? Pentru că ploaia e un clișeu. Mă rog
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
marmora, ghea? a, cristalul (dup? cum remarc? I.Em. Petrescu). Astfel, „... lumină I?i manifest? prezen?a În nesfâr?ițe oglinzi acvatice, În oglindă privirilor, În sâmburele de foc al apei etc. Dar, mai ales, lumina se manifest? că o corporalitate difuz? În consiste?a argintie a « negurilor albe » sau a « umbrei» " , dimensiunea ontologic? a poeziei eminesciene relevându-se, atât În sugestii ale luminii, cât ?i ale umbrei: „ Valoarea ontologic? că?tig?, În lirica eminescian?, ?i metaforele luminii, ?i ale umbrei
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
lor, tocmai această pregnantă expresivitate corporală, care le este caracteristică. Cu nota adăugată de propria lor personalitate, și cele două interprete feminine, Ioana Marghidan și Casandra Stelea se integrează aceleiași direcții a unei mișcări dansante ample, complexe, de o puternică corporalitate. Această diversificare a opțiunilor creative, ilustrată de spectacolul Promised Land, înseamnă o lărgire a ariei dansului contemporan de la noi, întotdeauna bine venită. Iluzionistele La Centrul Național al Dansului București joaca de-a curentele avangardiste din prima jumătate a secolului XX
Caleidoscop coregrafic (II) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7185_a_8510]
-
-n Soare, nu suntem capabili nici de-a mai îmbrățișa natura "pură". Drama creatorului de acest tip orgolios-retractil rămîne balansarea între organic și artificial. Cu atît mai intensă cu cît ne întîmpină, în confruntare cu datele temperamentale, o furoare a corporalității palpitînde în nesațiul de sine, atestat al unui nivel biologic ce nu iese la iveală decît atunci cînd are tăria de-a abandona "întrebările esențiale": "și încăpînd în el însuși / precum Dumnezeu în toate dimensiunile / miezul care naște cuvinte-miresme / coconul
Între natură și artificiu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7199_a_8524]
-
lumi deja constituite, a unui univers bine articulat, ci ordinea superioară a unei geometrii transcendente. încorporată în lucruri sau presimțită dincolo de configurația lor, această geometrie este în mîna artistului elementul primar al unei adevărate geneze. Prin ea, Paul Neagu dă corporalitate abstracțiilor și abstrage din determinările lor imediate formele preexistente în realitatea frustă sau în convenția culturală. Pentru că sfera sa de acțiune și de referință nu se limitează la o singură dimensiune a lumii, ci încearcă să cuprindă întreaga ei manifestare
Paul Neagu și visul totalității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7209_a_8534]
-
viscere-lor sale geometrice. Dacă pictura suferă un proces de abstractizare în sensul desprinderii sale de orice exteriorita-te, dar și unul de aducere în concret prin individualizarea componentelor, sculptura este supusă unei acțiuni similare, însă în sens invers. Geometria pură capătă corporalitate, abstracția iese din spațiul ei imponderabil și devine tactilă ca orice obiect al lumii nemijlocite. Lemnul și metalul, adică suporturile materiale cel mai des folosite, ajung indiferente ca substanță și se preschimbă în simple vehicule pentru energia mentală căreia li
Paul Neagu și visul totalității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7209_a_8534]
-
fictive, persoane publice sau anonime, cu o importanță episodică sau prezente constant în viața pictorului. Dar indiferent de importanța lor, ele au o inconsistență de spectre care traversează textul fără un chip anume, fără profil psihologic, într-un cuvînt, fără corporalitate. Popescu-Negreni comunică, are o rețea de legături umane relativ stabilă, conversează mereu, în muzee sau în memorie, cu marii maeștri ai picturii, citează scriitori și gînditori importanți, însă totul rămîne undeva în fundal. Problema esențială a pictorului este propria sa
Memoriile și memoria pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8766_a_10091]
-
unui Insectar. Ceea ce la prima vedere ar părea o simplă reducție la mormîntul gol, la imaginea pietistă a cenotafului este, în esență, o încrîncenată și neobosită căutare a Edenului. A spațiului absolut în care forma este conținutul însuși, în care corporalitatea încetează a mai fi derizorie și în care segregările diurne devin inoperante. Mai importante decît lucrările înseși, în general știute bine și prețuite în consecință, sînt mecanismele și resorturile adînci ale fascinației pe care arta și personalitatea lui Bitzan le
Ion Bitzan, între creație și mimesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8794_a_10119]
-
modificat percepțiile și retorica în funcție de agresivitatea sau de toleranța cenzurii, de formele pe care le-a îmbrăcat intervenția directă a comenzii politice în dinamica și în metabolismul creației. Așadar, pe lîngă interogația de ordin metafizic, pe lîngă indecizia abisală între corporalitatea formei artistice și între puterea de seducție a idealității, a spiritului acorporal și pur, artistul român a fost constrîns să facă față și unei alt fel de indecizii: între a picta la comanda unor agenți ai terorii politice sau a
Memorie, artă, restaurație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8824_a_10149]