624 matches
-
accidentul, în special că argumentele nu sunt o demonstrație a unei ființe unice, perfecte, atotputernice, precum ideea de Dumnezeu, pe care argumentele încearcă să o inducă. Argumentele sunt criticate și de Kant în Critică rațiunii pure, care consideră că argumentele cosmologic și teleologic se bazează în definitiv pe argumentul ontologic. În cuvintele lui Kant: „A fi nu este, evident, un predicat real, adică un concept despre ceva, care s-ar putea adăuga conceptului unui lucru. Ci este numai poziția (Setzung) unui
METAFIZICA (2) – „EX NIHILO” 70X70 CM de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 550 din 03 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355049_a_356378]
-
înseamnă și cunoașterea lui, ci doar posibilitatea existenței lui, în timp ce argumentul teleologic nu are validitate din cauza existenței râului metafizic, râului moral și râului fizic, Dumnezeu, în situația aceasta apărând mai degrabă ca tiran, iar natura umana că un experiment, argumentul cosmologic este singurul care poate face legătura între existența și sursa existenței, între mine finit și Dumnezeu infinit. Kant a demonstrat că argumentele teiste nu au o bază logică, care să conducă spre cunoașterea lui Dumnezeu, însă nu răspunde întrebării asupra
METAFIZICA (2) – „EX NIHILO” 70X70 CM de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 550 din 03 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355049_a_356378]
-
CONSTANTIN POPA - METAFIZICA (2) - „EX NIHILO” 70X70 CM, de Constantin Popa, publicat în Ediția nr. 550 din 03 iulie 2012. În istoria filosofiei au existat trei argumente raționale principale pentru demonstrarea existenței lui Dumnezeu: argumentul ontologic, argumentul teleologic și argumentul cosmologic. Argumentul ontologic se bazează pe un raționament aprioric considerând că dacă putem concepe idea de Dumnezeu, atunci Dumnezeu trebuie să existe și în realitate. A fost propus pentru prima dată de Avicena, însă cea mai faimoasa expunere este dată de
CONSTANTIN POPA [Corola-blog/BlogPost/355053_a_356382]
-
este ființă despre care nu se poate concepe nimic mai mare, pentru Descartes Dumnezeu deține toate perfecțiunile. Citește mai mult În istoria filosofiei au existat trei argumente raționale principale pentru demonstrarea existenței lui Dumnezeu: argumentul ontologic, argumentul teleologic și argumentul cosmologic.Argumentul ontologicse bazează pe un raționament aprioric considerând că dacă putem concepe idea de Dumnezeu, atunci Dumnezeu trebuie să existe și în realitate. A fost propus pentru prima dată de Avicena, însă cea mai faimoasa expunere este dată de Anselm
CONSTANTIN POPA [Corola-blog/BlogPost/355053_a_356382]
-
la tratarea acestui subiect pe plan științific. Aici citează, rezumă, face referințe multiple la diferite agenții de mare credibilitate din Statele Unite, cum ar fi NASA, FEMA, etc., care tratează problema aceasta din punct de vedere astronomic, politico-economic, aspectul cosmic și cosmologic, climatic, etc.'' Talentul autorului este acela că dintr-un subiect vehiculat aproape până la epuizare în toată mass media și sub toate formele, Nicholas Buda nu oferă doar o carte care să adune laolaltă informații diverse ci, o carte care, prin
EVENIMENT ROMÂNO-AMERICAN LA NEW YORK de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 582 din 04 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/344632_a_345961]
-
mai extinsă care cuprinde învățătura Mântuitorului nu este realitatea unei lumi create, ori credința în Creator, ci Împărăția lui Dumnezeu (Cf. Merklein, Gottesharrschaft, 97). Mai presus de orice, voința lui Dumnezeu nu poate fi dedusă din vreo ordine ontologică sau cosmologică, și nu putem fi de acord cu încercările celor ce văd morala Evangheliei întemeiată pe legea naturală [48] . R. Schnackenburg a numit corect „legea morală naturală” o categorie improprie discutării eticii lui Iisus Hristos [49] . În această perspectivă, r eferindu-ne
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE ESHATOLOGIEI, SOTERIOLOGIEI SI ETICII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350512_a_351841]
-
care eul liric,narcotizat de ispite,înoată euforic spre propriul zenit.Voința transcederii e,în același timp, și una a regăsirii sinelui,a tămăduirii în sudul târziu,unde proiecțiile lirice,într-un halou însorit,sunt îmbibate de sugestii ontologice și cosmologice, din care se poate deduce o fenomenologie a spiritului femenin în formă poetică:Pierdere-n miresmele tale/O, vara mea lină și blândă!/ Și du-mă-n a Plângerii Vale/Pe-o aripă mare,crescândă!(Plutind ca un abur).Unele
CLAUDIA VOICULESCU-SUDUL TÂRZIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358955_a_360284]
-
înflorit / de lângă marele nuc al blocurilor / de roșie cărămidă comunistă și de beton, / fluturându-și mâțișorii / până la electrizarea frunzelor / mici, cât paraua, / din cântecele vechi-valahe, / ale arbuștilor mereurit-pânditori, / din vecinătatea imediată ... ” Un amestec tare ciudat de clasic și modern, de cosmologic și de ontologic, între legendă și realitate stringentă, toate acestea converg spre ideea de Poezie: “Aș putea să-mi încarc și altfel amurgul, / cu mai bună, / cu mai verosimilă / electricitate pozitivă, / cam cât mi-ar permite / sfântul meu râu de-
NELINIŞTEA ROSTIRII DE SINE. ION PACHIA TATOMIRESCU, ELEGII DIN ERA ARHEOPTERIX , EDITURA DACIA XXI, CLUJ-NAPOCA, 2011 (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noie [Corola-blog/BlogPost/358910_a_360239]
-
imediat după publicare. Lucrarea prezice în mod remarcabil, că radiația în formă de fotoni de la începutul universului există și astăzi, la o temperatura de câteva grade peste zero absolut. Inline image 2 Gamow publică circa 20 de articole pe teme cosmologice. Un articol cu Teller în 1939 despre formarea galaxiilor, în anul 1946 un text despre sinteza nucleiilor în Cosmos. Alte trei articole sunt de o excepțională importanță pentru că prezintă o serie de ecuații care descriu producția protonilor din neutroni termici
MARELE GAMOW 1904 -1968 de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360140_a_361469]
-
microcosmic. Doar viața nu a apărut ca un melanj fericit de proteine dintr-o ciorbă primordială, nu? Einstein a afirmat că Universul nu are un început, că este infinit în spațiu și timp și a încercat să elaboreze o constantă cosmologică pe care s-o introducă în teoriile sale. Tocmai de aceea, cu o ușoară ironie face aluzie la esența limitată a omului, atunci când zice: “Universul și prostia omenească sunt infinite. De primul nu sunt încă sigur”. Oamenii de calitate au
CREDINŢA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359859_a_361188]
-
încă de aici și de acum; care pregustă din viața veacului ce va veni, din noua stare antropologică și cosmică copleșită și unificată în Hristos și deplin pnevmatizată . Îmbrățișând factorii esențiali ai existenței, Dumnezeu și om în dimensiunile eclesiologică și cosmologică, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toate (I Corinteni 15, 28) iar omul să devină deplin umanizat prin îndumnezeirea Sa, Euharistia reprezintă „anticiparea scaramentală în ordinea istoriei, a identității radicale a lumii în ordinea Învierii. Euharistia face să apară pentru
DESPRE VALOAREA DUHOVNICEASCĂ A SFINTEI EUHARISTII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 343 din 09 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359568_a_360897]
-
s-ar putea spune, și existențialismul ateu îndeamnă la a face față acestei realități crude. Însă întrebarea persistă, atunci când nu accept accidentul. Existența individuală este finită, având un început prin naștere, însă se poate extrapola ideea finitudinii și la nivel cosmologic? Este universul cunoscut infinit, sau a avut un început? Cel mai respectat model cosmologic în rândul comunității științifice -teoria Big Bang, bazându-se pe evidențe suficient de clare (precum legea lui Hubble) arată că universul fizic este finit, a luat
EXISTENŢIALISMUL TRANSCENDENT de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341980_a_343309]
-
crude. Însă întrebarea persistă, atunci când nu accept accidentul. Existența individuală este finită, având un început prin naștere, însă se poate extrapola ideea finitudinii și la nivel cosmologic? Este universul cunoscut infinit, sau a avut un început? Cel mai respectat model cosmologic în rândul comunității științifice -teoria Big Bang, bazându-se pe evidențe suficient de clare (precum legea lui Hubble) arată că universul fizic este finit, a luat ființă și se află în expansiune. Astfel, timpul și spațiul nu sunt eterne, ci
EXISTENŢIALISMUL TRANSCENDENT de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341980_a_343309]
-
revoltă împotriva unui Dumnezeu care nu intervine în lume. Deci, în aceasta situație pentru om Dumnezeu există pentru a fi condamnat. 2. Dacă am ajuns la concluzia că universul a avut nevoie de un creator, și deci mergând pe argumentul cosmologic (lanțul cauză-efect nu poate merge înapoi la infinit), atunci Dumnezeu trebuie să fie o entitate necauzată deci infinită și necunoscută prin însuși caracterul infinit. Însă chiar dacă nu putem cunoaște ce este Dumnezeu, ce l-a determinat să creeze, de ce nu
EXISTENŢIALISMUL TRANSCENDENT de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341980_a_343309]
-
cu rațiunea întemeietoare a universului. În societățile de tipul cetăților-state antice, ceea ce nu e la locul lui sau, în termeni etimologici, impostura este o realitate intolerabilă. Acest tip de gândire este îndeobște cunoscut în rândul istoricilor de idei drept „convingere cosmologică” sau „ideologie locativă”. Întemeiată în realitatea închisă a unor culturi străvechi, mentalitatea despre care vorbim continuă să își actualizeze periodic conținutul în diverse epoci istorice ale căror mărci generale sunt optimismul, buna-credință, coerența morală, empatia, încrederea în norme, eficiența muncii
Despre impostură și consecințele ei toxice () [Corola-blog/BlogPost/337949_a_339278]
-
să ne întoarcem la volumul de critică : « De la Nichita Stănescu pînă în prezent ». Iată fraza care face lumină în poezia (« o mitologie a cuvîntului ») unui genial poet : « Însăși « viziunea sentimentelor » includea « o viziune a cuvintelor », căpătînd, cu timpul, o extensie cosmologică, în sensul atribuirii de virtuți limbajului. » Emil Brumaru « e total cucerit de lucrurile simple », în timp ce la Nichita Stănescu « Acest mod de a se defini în relațiile cu lucrurile (...) capătă noi înțelesuri în volumul « Necuvintele « (1969) : « Să cauți un cuvînt ce
POEZIA LUI CONSTANTIN TRANDAFIR de IOAN LILĂ în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343871_a_345200]
-
Gândul și întreagă a noastră simțire se lasă desferecate cu o așa minuțiozitate descriptivă, amintitoare de Imnul Creațiunii (Rig Veda) sau de motivul cosmic eminescian, încât avem senzația retrăirii, la o scară a dramaticului de sorginte antică, un alt model cosmologic în viziune poetică. Prologul („Când tainic s-a deschis în întuneric / Atotvăzătorul, imensul ochi himeric / Pleoapa - Universul, s-a mișcat cu greu / A Unului UNUL Veșnic Dumnezeu...”) se substanțializează și se cristalizează în cele trei momente centrale care compun poemul
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348752_a_350081]
-
își găsesc adevărata lor identitate, descoperindu-se a fi în natura lor intimă, „logos 2 al lui Dumnezeu, dar și loc al Împărăției Binecuvântate a Sfintei Treimi. În acest mod oamenii pot sesiza și întrebuința euharistic lumea, creând prin dimensiunea cosmologică a moralei (euharistice) Eclesiale, un mod de coexistență socială, un mod de „întrebuințare-raportare” la valorile materiale ale lumii, o civilizație ca atitudine universală de viață, în care pot să-și găsească expresie în mod egal un domeniu sau altul , geopolitic
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 424 din 28 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346859_a_348188]
-
spațiului grec. Așadar, aceasta este latura morfologică. Acesteia, Părinții Bisericii, și îndeosebi Sfântul Vasile cel Mare, au putut răspunde și au concurat de la egal la egal cu reprezentanții educației elene, cum de fapt au excelat și în sublinierea punctelor teologice, cosmologice, antropologice și altor puncte comune teologice creștine și filozofiei și culturii elene[147]. Creștinismul era noua putere care avea posibilitatea să transfigureze spiritual, cultural și încă politic lumea, în timp ce elenismul era în manifestare modul de viață și gândire[148]. Unul
ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344989_a_346318]
-
semnificând sfințenie. Mai mult decât atât, se pare că marele istoric al religiilor nu vorbește doar de asemănarea structurală (presupunând inițiere, consacrare) pe care o presupune utilizarea celor doi termeni, ci chiar sinonimie, așa cum reiese din citatul următor: „Însă structura cosmologică a Templului duce la o nouă valorizare religioasă: loc sfânt prin excelență, casă a zeilor, Templul resanctifică în permanență Lumea, pentru că o reprezintă și în același timp o conține. De fapt, Lumea este resanctificată în întregime datorită Templului. Oricare ar
SACRU ŞI SFÂNT, O DIFERENŢĂ IGNORATĂ de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376589_a_377918]
-
este franțuzește. În limba franceză se zice: "on revient a ses amours"!, "on revient a ses moutons"! dar "on revient a ses penates" întîi că nu exprimă ideea ș-apoi nu se zice niciodată. Să mai ascultăm și câteva reflecțiuni cosmologice: Primăvara când sosește dă frunza nouă și cele vechi și uscate cad de la sine: aceasta ecsistă în ordinea naturei. Oare de ce în ordinea socială, oare de ce în stat nu se face același phenomen. Dacă în analoghia anotimpurilor am înpărți viața
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
realului în semn (praf, nisip, piatră) nu se face la M. Eminescu la nivelul "structurii minimale a materiei" (cum teoretizează G. Bachelard), ci în sensul unei "relații a ființei cu universul în ansamblu, și nu în compoziția sa", ca model cosmologic precum a intuit Ioana Em. Petrescu: expresie "a sentimentului existențial în lume, a raporturilor originare pe care ființa le stabilește cu universul".49 Poetica prafului la Eminescu nu trebuie văzută în prelungirea unui elan religios "din pământ ești născut, în
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
de abside pentru că nu știm cine privește: teama din ochii lui Traian de sub zidurile cetății? Sau e poetul care o vede "pentru întâia dată" prin părul lui Odin "ca o coroană mândră" (Odin și poetul). * Imaginarul eminescian din marile "poeme cosmologice" (Memento mori, Povestea magului călător în stele, Andrei Mureșanu, Odin și Poetul) se dezvoltă epic din nuclee (în expansiune) a unui impuls poetic mereu in statu nascendi: imaginile proliferează imagini colonizând spații cosmice neatinse de privire. Versurile par niște schelării
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
sau de "propriu-i cânt" după o variantă din Perpessicius, Opere, III, p. 25). Concentrarea sa se îndreaptă, deci, asupra orbirii ca "închidere în sine a artistului", alegând calea oedipiană a sfâșierii, "simbolurile supreme și obsesive ale arderii" (Eminescu. Modele cosmologice și viziune poetică, 1978, p. 77). Rămân în afara cercetării chipurile arderii: schimonosirea privirii, privirea tulbure și sură, gheața și focul scânteietor, autoarea sugerând pentru ei doar clasa damnaților, a demonilor: Foarte adesea acești demoni rebeli împotriva voinței de a fi
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
imaginația materiei, trad. Irina Mavrodin, București, Ed. Univers, 1995, p. 17. 2 Călinescu, George, Istoria literaturii române, cap. Mihai Eminescu, poet național, Ed. și prefață de Al. Piru, Ed. Minerva, Buc., 1982, p. 459. 3 Petrescu, Ioana Em., Eminescu. Modele cosmologice și viziune poetică, Ed. Minerva, Buc., 1978, p. 73. 4 Bachelard, G., Op.cit., p. 8. 5 Despre "tema ruinelor" în literatura română, preeminesciană, atât ca imitație a romanticilor europeni cât și ca expresie originală prin accentele patriotice de exaltare a
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]