546 matches
-
capitaliștilor din toate țările, deasupra intereselor patriei pentru a lupta împotriva celor ce muncesc - acesta este adevăratul conținut al cosmopolitismului burghez". Grotescul acestor primitive speculații se amplifică prin aceea că înșiși zelatorii specificului național sunt țintuiți la stîlpul infamiei în numele cosmopolitismului: Lucian Blaga, ale cărui teorii "ascund putregaiul cosmopolit în carapacea verbiajului despre specificul național" și Nae Ionescu, în ideile căruia "se ascundea una din cele mai periculoase forme ale cosmopolitismului", după care sunt osîndiți "Vl. Străinul" (sic!) și Șerban Cioculescu
Cercul Literar între două manifeste (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7061_a_8386]
-
înșiși zelatorii specificului național sunt țintuiți la stîlpul infamiei în numele cosmopolitismului: Lucian Blaga, ale cărui teorii "ascund putregaiul cosmopolit în carapacea verbiajului despre specificul național" și Nae Ionescu, în ideile căruia "se ascundea una din cele mai periculoase forme ale cosmopolitismului", după care sunt osîndiți "Vl. Străinul" (sic!) și Șerban Cioculescu, ultimul pentru o "încercare cosmopolită de a înstrăina și a prezenta drept Ťun produs tardiv al romantismului germanť pe Eminescu". O adnotare pe marginea broșurii lui Leonte Răutu, "Cameleonea" cum
Cercul Literar între două manifeste (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7061_a_8386]
-
simțul etic în relațiile sociale, principiul de a nu face nici un fel de concesii în domeniul ideilor politice. Disprețuind orice avantaj material, Slavici și-a susținut mereu idealul politic; el consta în lupta pentru drepturi egale ale românilor ardeleni, în cosmopolitismul luminat, în slujirea patriotismului doar "în limitele adevărului", cum proclamase Maiorescu. După Slavici, toate națiunile din Ardeal ar fi trebuit să conviețuiască într-o pace helvetică. Fără să renunțe niciodată la acest credo, a ajuns victima sigură a istoriei de la
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
ale lui Radu Paraschivescu au de-a face cu un imaginar străin; ca și cum n-ar scrie pentru publicul autohton. La fel ca Al. Ecovoiu, Radu Paraschivescu este adeptul unei universalități înțelese în afara autohtonului. De aici, etichete diverse. Deocamdată, la noi, cosmopolitismul duce, inevitabil, spre un statut indezirabil. Astăzi este mâinele de care te-ai temut ieri pornește de la istoria enigmatică a imnului echipei Liverpool. Subiect riscant și incitant, deopotrivă. E amuzant să ne imaginăm cum ar fi fost receptat în epocă
Fotbal și literatură sau Cum a câștigat Liverpool CL by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3921_a_5246]
-
ultima clipă, fusese povestea propriului drum prin destinul european. În care crezuse încă din tinerețe. Se născuse într-o familie de evrei înstăriți, în „Austria de altădată” - în acea de toți regretată Belle Époque a entuziasmului pentru artă, toleranță și cosmopolitism. Cu o mamă italiancă, deci, simpatie în plus pentru romanitate. În imperiala Vienă, unde oricinea își dorea să pară bătrân, „cu experiență”, unde ziarele recomandau mijloace de grăbire a creșterii bărbii iar tinerii medici puneau ochelari, chiar dacă n-aveau nevoie
Culorile Europei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4327_a_5652]
-
fi greu de încadrat într-un context literar gata definit. Probabil că sursele cele mai apropiate și mediatorii cei mai creditabili - dar nu dominatori sau dictatoriali - pentru o bună înțelegere a Eclecticii sunt volumele teoretice ale unor Guy Scarpetta (Elogiu cosmopolitismului) ori Pascale Casanova (Republica mondială a literelor). Iarăși probabil, emblema acestui demers are ceva din naturalețea oarecum postcolonială a afirmației lui Andrei Codrescu, din finalul celebrului său film, Road Scholar : "America e un lucru indian. Dar nu mai puțin un
Europa latină by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9024_a_10349]
-
Gheorghe Grigurcu Fără putință de tăgadă, cea mai virulentă negație a lui Titu Maiorescu în postumitate a fost operată de "realismul socialist", care s-a dezlănțuit furibund împotriva "idealismului", "cosmopolitismului", atașamentului său "burghezo-moșieresc", în numele artei cu tendință atît de precis diagnosticată de mentorul Junimii. Un preludiu (să precizăm: palid) al atitudinii în cauză, care s-a lăsat cu evacuarea, după 1948, din programele școlare și din biblioteci a celui blasfemiat
Un duel cu aerul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7732_a_9057]
-
ca semne ale decadentismului și pesimismului; 6. contează primordial conținuturile, scopul educativ, arta cu tendință, nu arta pentru artă, formalismul; 7. dezideratul accesibilității, într-o cultură pentru mase, se opune ermetismului și elitismului; 8. realismul socialist se opune modernismului capitalist, cosmopolitismului. Realismul socialist există, desigur, până la sațietate în comunism, și ca termen și ca exemplificare într-o literatură oportunistă - cum aș prefera să o numesc, ieșind din dilema "proletcultism sau realism socialist?". Ana Selejan are dreptate: "Dacă scoatem din ecuație realismul
Proletcultism sau realism socialist? (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8185_a_9510]
-
prefigurează mai clar de prin 1926-1927, impunând categoric opțiunea proletară, asociată necesarmente cu spiritul de partid, iar ulterior războiului, deci după 1945, și cu un obligatoriu caracter patriotic, pentru a bara căile occidentalizante ale oricărei tentative de modernism, diabolizat pentru cosmopolitismul său. Fadeev va descoperi în 1928 "calea regală a literaturii proletare" în adoptarea realismului ca soluție viabilă și "metodă de creație", compatibilă cu ideologia proletariatului. Se va face însă vinovat, așa cum va fi acuzat în curând, de idealism, și RAPP
Proletcultism sau realism socialist? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8211_a_9536]
-
Încă o dată cartea lui Tolstoi și citi: „Ceea ce mi se păruse cîndva măreț și nobil - bunăoară dragostea de patrie, de propriu-ți popor - mi-a devenit odios și vrednic de plîns; iar ceea ce mi se păruse josnic și rușinos - bunăoară cosmopolitismul, lepădarea de propria-ți patrie - Îmi pare acum ceva nobil și măreț“. Prins În flagrant delict de trădare și crimă, reprezentantul acestui soi de idealism sfîrșise cu un glonte În burtă. Rowe era de altfel convins că pentru doctorul Forester
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
roșu. Tare-i curat românul. Spală și bani, și epoleți. De ce nu și-ar spăla amintirile? Îți brifez (apăs eu pe neologismul ăsta care abundă) cum își narează amintirile Croh. Cică ar fi fost grozăvie! dat afară de la "Contemporanul", pentru cosmopolitism. Ce mai! Era gata să intre-n sinaxar, ca martir al europeismului. Ședința o prezida însuși Iosif Chișinevski, șeful Direcției de Agitație și Propagandă, iar secretarul prim al Uniunii Scriitorilor era Traian Șelmaru. Numai că, exact ca-n știruca de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
kilogram, cu care se și imortaliza pe scuter sau ATV. Pe poze se imprima, desigur, și linia melodică a manelelor. În Dicționarul limbii române, apăruseră noi cuvinte care impuneau limpezimii fonetice, linia melodică a cuvintelor hibridate cu americanisme, întărind astfel cosmopolitismul mârlanului care, obligat de evoluție să aibă circumvoluțiuni, se străduia să le niveleze pentru a patina în voie noua limbă... Adevărul era că fiecăruia prea puțin îi păsa de fiecare... Tradițional, brăileanul era, totuși, un mârlan cu caracter pentru că avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Horia-Roman Patapievici pentru cuvintele severe scrise la adresa românilor, Corneliu Florea își rezervă dreptul de a jigni el însuși diverse categorii de români, manifestând predilecție pentru intelectualii de elită: „Marea majoritate a scriitorimii române își pune capacitatea intelectuală în slujba unui cosmopolitism de prost-gust și a unui euroatlantism dubios.“ „L-au părăsit pentru moment pe Ilici Iliescu și orbește au luat în brațe alt fost comunist, pe inconștientul Emil Constantinescu“ etc. Și mai grav este că aceste false idei sunt formulate într-
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
după deschiderea forțată a insulelor, în Lumea Veche, aveau să constate că aceasta le era prea puțin de folos, așa că, treptat, preferințele lor lingvistice s-au orientat spre engleză. Desigur, o dată deschisă spre lume, Japonia a îmbrățișat cu entuziasm ideea cosmopolitismului, astfel încât, astăzi, sfera urbană din Extremul-Orient nu se diferențiază atât de mult de corespondentul ei occidental. Parțial însă, în interiorul acesteia și, mai ales, în spațiul rural, persistă elementele unei culturi tradiționale puternice, informate de milenii de experiență etnică, pe care
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
în stil occidental, cu parchet, canapele și mobilier greu, casele păstrează invariabil o cameră în stil japonez, cu podea din tatami, uși glisante și, mult mai rar, ro sau apertura din podea, destinată ceainicului utilizat în ceremonia ceaiului. Astfel, în pofida cosmopolitismului asumat, insularii par a-și fi păstrat, ascunsă în însăși fibra intimă a locuinței, un element al tradiției, după cum trupul funcționarului de firmă îmbrăcat în costum nu găsește deloc nefirească poziția formală a samuraiului. Cei întorși de dincolo Filmul de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
URSS: "Noi nu ne placănim în fața nimănui!". Spre a înțelege mai exact rolul de "gropar al culturii românești" pe care l-a jucat Leonte Răutu e necesar să ne oprim asupra principalului său op teoretic care este textul intitulat Împotriva cosmopolitismului și obiectivismului burghez în științele sociale, publicat în revista Lupta de clasă (nr.4, octombrie 1949) și apoi independent, sub formă de broșură, în același an. Tendința sa cardinală este cea a unui procustian "spirit de partid, deoarece "numai în măsura în care
O carte despre Cameleonea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6886_a_8211]
-
de libertate trebuie să i se dea un caracter nou, în sensul eliberării literaturii de sub influența capitalismului". Deoarece "alianța sacră a capitaliștilor din toate țările, deasupra intereselor patriei, pentru a lupta împotriva celor ce muncesc", ar fi "adevăratul conținut al cosmopolitismului burghez", toți autorii indezirabili din punctul de vedere al propagandei comuniste sunt taxați drept cosmopoliți. Adică lipsiți de dreptul de expresie, excluși din biblioteci și din programele de învățămînt, deveniți un soi de cadavre vii dacă mai trăiesc. Cu adaosul
O carte despre Cameleonea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6886_a_8211]
-
pe luptătorii ceferiști din 1933, pe Ștefan Gheorghiu și Ilie Pintilie, pe eroii Doftanei și pe cei ai războiului antihitlerist". Sau: "Unul din protagoniștii științei istorice burgheze, hitleristul Gheorghe Brătianu, a emis chiar o teorie care avea menirea să justifice cosmopolitismul în știința istoriei: Ťîntrucît intrăm în era atomică - a declarat el în 1947 -, trebuie să dăm atenție istoriei universaleť". Sau: "Reprezentant al intereselor politice și culturale ale burgheziei și moșierimii românești, Maiorescu declară patriotismul prohibit în literatură și artă! Pe
O carte despre Cameleonea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6886_a_8211]
-
deasupra tuturor criticilor literari din vremea lui (...) În felul acesta, Acad. Călinescu ca teoretician al literaturii vine în contradicție cu propriile sale concepții de militant pe tărîmul progresului social". O latură trist-amuzantă a perorației în chestiune este cea a asimilării cosmopolitismului cu "un canal de pătrundere a influenței imperialismului anglo-american", soluția fiind nu alta decît "studierea tezaurului științific sovietic și popularizarea cît mai largă a științei sovietice". Deoarece - curat anticosmopolitism! - "nouă nu ne este indiferent dacă prioritatea cutărei sau cutărei descoperiri
O carte despre Cameleonea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6886_a_8211]
-
-o, nu o dată, - în afara, totuși, pe cît știu, a oricărui protecționism vamal. Oricum, această concurență era, adesea, una «endogenă», unui Camil Petrescu, de exemplu fiindu-i preferat Cezar Petrescu; iar numai în virtutea unui gust cu totul îndoielnic, și nu din cosmopolitism, acestuia din urmă, să zicem, Pitigrilli. Dar și lui Marcel Proust, în Franța, i se prefera Marcel Prevost, tot astfel cum, în țara noastră (ca și pe mapamond, probabil), Dan Brown a uzurpat-o, mai nou, pe Sandra Brown". Contactînd
Regulă și de-reglare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6779_a_8104]
-
colectivizarea forțată după model rusesc (în memoriile despre comunism, în închisori, țăranii sufereau cel mai mult). * Iașul, cu Universitatea, cu viața politică, cu bănci, telegraf (introdus de același domnitor Ghica), librării, biblioteci, tipografii, hoteluri, trăsuri, pensioane, cu băi publice, cu cosmopolitismul firmelor, cu sediul Mitropoliei, cu "Junimea", cu Școala Normală, vuind încă de viață după mutarea Capitalei la București, Iașul pe care scriitorul nu-l va descrie, așa cum s-a ferit să descrie latura socială întunecată, este totuși altceva decât cele
SAT versus ORAȘ () [Corola-journal/Journalistic/7178_a_8503]
-
schimbe linia de până atunci din cultură, revenind, cu un mic adaos de colorit național, la orientarea din anii ’50, la sloganuri care-i merseseră cândva la inimă. Tezele ne întorceau astfel la „spiritul patriotic, revoluționar”, la combaterea „manifestărilor de cosmopolitism”, a „diferitelor mode artistice împrumutate din lumea capitalistă”, la respingerea misticismului, a idealismului, a estetismului, toate prevăzute într-un document oficial, într-o tablă de legi care nu admitea scutiri sau abateri. Apariția intempestivă a Tezelor din iulie a stârnit
Recitind Imposibila Întoarcere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5961_a_7286]
-
a putut fi interpretat după interesele grupurilor sau ale momentului: a trebuit admis sau respins - și numeroși au fost cei care l-au dorit pur și simplu eliminat din literatura română. Ideologii etniciști și naționaliști l-au recuzat din instinct: cosmopolitismul cultural, apologia primatului esteticului în opera literară, visul său de a vedea cultura română integrată culturii europene au reprezentat pentru ei tot atîtea capete de acuzare. Iorga l-a urmărit cu antipatia lui pînă în ultima clipă, în timp ce tinerii adepți
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
a politicului se observă ușor în polemica purtată. Fără să aibă aerul că o face, ba chiar susținînd că viziunea sa ocolește politicul în studiile literare, Maiorescu își clădește argumentarea pe o temelie doctrinară clară: conservatorismul organicist, îmbinat însă cu cosmopolitismul și cu toleranța. Inamicii săi nu puteau fi decît liberalismul extrem (mai ales sub forma demagogiei rosettiene), naționalismul obtuz (mai ales cel ardelean), republicanismul, socialismul și comunismul. Ceea ce dă forță argumentării sale este tocmai posibila interpretare politică a textului. Partidul
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
străină. Teoreticianul pare a nu înțelege că, în literatură, influența străină este la fel de importantă ca inspirația genuină. Și cînd te gîndești că ploaia de acuze cu care fusese întîmpinat Maiorescu la primele sale studii se rezumase la „antipatriotismul” și la „cosmopolitismul” criticului! Se vede că șocul provocat de asemenea aberații l-a urmărit multă vreme... Performanța stilistică maioresciană a fost atinsă în comentariile moralistului. Dacă noutatea adusă de Maiorescu în literatura noastră a reprezentat-o crearea unui stil intelectual, pare evident
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]