3,539 matches
-
imnuri clasice, apropiindu-se de rock și jazz. Muzicienii au acordat atenție purificării textului de orice superficialitate interpretativă, regenerării melodiei și armoniei, și au clasificat relația compozitorului cu congregația și biserica. Adevărurile aflate în arte aparțin lui Dumnezeu, iar muzica cosmosului, a sufletului uman și vocea trebuie să fie într-o perfectă sincronizare așa cum se întâmpla în timpurilor străvechi. Atunci când un muzician profesionist nu are o participare afectivă egală cu cea artistică în cadrul închinării liturgice atunci muzica de Biserică devine ofensivă
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
poruncile Lui și exersându-se în bine, pentru a ajunge treptat la desăvârșirea pentru care a fost făcut. Părintele Stăniloae menționează că lumea, în starea ei primordială, era un Rai și o Biserică, al cărei preot era omul. Creația, lumea, cosmosul sunt o podoabă care mărturisesc despre perfecțiunea dumnezeiască și armonia ce conduce spre desăvârșirea divină. Tot universul, arată Părintele Profesor, este o uriașă muzică generală, formată din nenumăratele melodii ale părților, iar în om se reflectă această muzică în mod
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
simțirea prin maturizarea spirituală. Adam era un copil din punct de vedere spiritual. Nu toate mâncărurile sunt bune pentru copii. Unele mâncăruri îi pot omorî, în timp ce adulții le pot gusta fără nici o opreliște<footnote Alexandros Kalomiros, Sfinții Părinți despre originile cosmosului și destinul omului și cosmosului, traducere și postfață: Prof. Ioan Ică, Deisis, Sibiu, 1998, p. 71. footnote>. A fost oprit omul să mănânce dintr-un anumit pom pentru a se vedea dacă omul merită acea vrednicie și cinste înaltă, la
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
era un copil din punct de vedere spiritual. Nu toate mâncărurile sunt bune pentru copii. Unele mâncăruri îi pot omorî, în timp ce adulții le pot gusta fără nici o opreliște<footnote Alexandros Kalomiros, Sfinții Părinți despre originile cosmosului și destinul omului și cosmosului, traducere și postfață: Prof. Ioan Ică, Deisis, Sibiu, 1998, p. 71. footnote>. A fost oprit omul să mănânce dintr-un anumit pom pentru a se vedea dacă omul merită acea vrednicie și cinste înaltă, la care avea să fie înălțat
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
Ioan Damaschin spune că: Pomul nu a născut moartea, fiindcă Dumnezeu nu a creat moartea; dar moartea a fost urmarea neascultării<footnote Sf. Ioan Damaschin, Omilie la Sâmbăta Mare, 10, apud Alexandros Kalimiros, Sfinții Părinți despre originile și destinul omului și cosmosului, traducere și postfață de Prof. Ioan Ică, Deisis, Sibiu, 1998, p. 106. footnote>. El a fost ales doar ca mijloc de încercare, acesta fiind singurul motiv al opririi omului de a-l întrebuința, cel puțin momentan, căci acest pom nu
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
este în Tatăl și Tatăl este întru El, așa Fiul lui Dumnezeu este întru noi și noi, dacă voim, vom fi întru Tatăl prin har<footnote Ibidem, cuv. 6, p. 84. footnote>. Fără coborârea Cuvântului în mijlocul lumii create, nici transfigurarea cosmosului nu putea fi realizată. Omul, după cădere, despărțit de Dumnezeu, zdruncinat în ființa sa, nu a mai fost capabil de a se vindeca singur, iar prin căderea sa, el a pus în primejdie și existența cosmosului, desfigurându-se astfel opera
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
lumii create, nici transfigurarea cosmosului nu putea fi realizată. Omul, după cădere, despărțit de Dumnezeu, zdruncinat în ființa sa, nu a mai fost capabil de a se vindeca singur, iar prin căderea sa, el a pus în primejdie și existența cosmosului, desfigurându-se astfel opera lui Dumnezeu, dar întrupându-Se Hristos, va restabi li ordinea cosmică și va restaura umanitatea noastră luând-o cu totul întru Sine. Atunci când se referă la modul necuprins al zămislirii Domnului, Părinții precizează că Hristos S-
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
este în Tatăl și Tatăl este întru El, așa Fiul lui Dumnezeu este întru noi și noi, dacă voim, vom fi întru Tatăl prin har<footnote Ibidem, cuv. 6, p. 84. footnote>. Fără coborârea Cuvântului în mijlocul lumii create, nici transfigurarea cosmosului nu putea fi realizată. Omul, după cădere, despărțit de Dumnezeu, zdruncinat în ființa sa, nu a mai fost capabil de a se vindeca singur, iar prin căderea sa, el a pus în primejdie și existența cosmosului, desfigurându-se astfel opera
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
lumii create, nici transfigurarea cosmosului nu putea fi realizată. Omul, după cădere, despărțit de Dumnezeu, zdruncinat în ființa sa, nu a mai fost capabil de a se vindeca singur, iar prin căderea sa, el a pus în primejdie și existența cosmosului, desfigurându-se astfel opera lui Dumnezeu, dar întrupându-Se Hristos, va restabi li ordinea cosmică și va restaura umanitatea noastră luând-o cu totul întru Sine. Atunci când se referă la modul necuprins al zămislirii Domnului, Părinții precizează că Hristos S-
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
criticul de artă Valentin Ciucă glosează astfel, în albumul Un secol de arte frumoase în Bucovina, citat de Maria Toacă: Fondurile, mai totdeauna negre, evidențiază forme și volume peste care lumina trece și le animă. Este o pulsație lăuntrică, un cosmos incitant și sugestiv. În spațiul imaginii, creează ferestre spre absolut (s.n.) și fantele de lumină-culoare animă câmpul grafic. Colajele au sensul pictural și exprimă un spirit modern, imaginativ, profund”. Iată și câteva ,,flori de colț”, cu irizări alpine, dar și
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
grandioase care concentrează, ca și în trecut, atenția întregii colectivități. La cumpăna dintre ani, în satele Bucovinei te întâmpină o atmosferă unică, de intensă trăire emoțională care, de cele mai multe ori, reflectă o realitate cotidiană, legând punți nevăzute între om și cosmos, între om și mediul înconjurător, între om și semenii săi. În acest mirific colț de țară, Anul Nou este sărbătorit pe mai multe planuri, datinile și obiceiurile specifice momentului derulandu-se atât în intimitatea casei cât și în spații deschise
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93797_a_95089]
-
sunt cu fină pătrundere descifrate, câteodată cu neașteptate conotații, cel puțin față de ceea ce, linear, oferă textul, către cea mai secretă cută a acestuia. Metoda nu pretinde diferențieri valorice, fiecare poet fiind grădinarul câte unei planete de sine rotitoare, într-un cosmos fără fuziuni și ciocniri. Cei treizeci de ani de scriere a câte unui medalion se mai interpretează în sensul completării de lecturi, pe măsura apariției de noi și apetisante titluri, schimbând cumva chipul liricului din ramă dacă nu doar modificând
Criticul poet by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12282_a_13607]
-
trecutului arată că pentru Eminescu cultivarea istoriei este un gest poetic prin excelență. Cum însă Sarmis îi blestemase pe zei urmează pedeapsa; zeul Soare o rostește și o și aduce la îndeplinire: întrucât Sarmis nu a știut să vadă frumusețea cosmosului creat de Zamolxis și s-a lăsat înșelat de aparențe, zeii l-au condamnat la orbire. Zeul luminii își descoperă razele: izbit de lumina frumuseților eterne fără să fi fost pregătit, asemenea neinițiatului din alegoria platonică a cavernei, cântărețul își
Istoricul și harul orfeic by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/12329_a_13654]
-
fântâni arteziene, în gheizere și apa ca un fierăstrău ce taie felii de marmură, ghilotina ce decapitează perfecte lespezi. Cu susur cristalin un păstrăv la oblânc. Vom fi și noi apa țâșnind deasupra zidurilor, mușcând din var, hălăduind mortarul acestui cosmos ce-și schimba fața, moare și se naște în scutece de apă în giulgiu de izvor, în jilțul chiuvetei în foița de aur și lacrimi. Săgeata în arc Ei credeau că bolile apar asemeni metalelor sub pământ și că bucuria
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/12873_a_14198]
-
cele mai autonome ale muncii omenești” și, mai departe: „arta este... produsul tehnic care a atins perfecțiunea naturii”. Prin perfecțiune Vianu înțelege aici autarhia operei de artă (termen pe care nu îl folosește), caracterul ei suficient sieși, faptul că, asemenea cosmosului conceput „naturalistic”, adică fără reprezentări religioase, opera de artă își are principiul determinării ei în sine însăși, nu presupune intervenția nici unui „factor străin de organizația sa”. Ideea artei ca formă (perfectă) a muncii nu este afirmată neechivoc în Estetica fie
Tudor Vianu - în apărarea Esteticii by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/12932_a_14257]
-
un aer semeț? Calm, cu gesturi măsurate, de gentleman, sosit tot pe la opt, în redacție, unde-s singur deocamdată, redacție aflată pe atunci lângă Teatrul Național. Nu vă amintiți oare rubrica lui despre arhei, începută aici, un eseu dens despre cosmos, conversația simplă, dar pertinența frazei lui, căuta suprainteligențele clujene, Marga, Papahagi, “antrenorul” cum spunea despre sine iscodea prin provincie după cei dotați pentru Păltinișul “catarilor”. Nu s-au potrivit lucrurile, atunci, dar Pleșu, Papahagi și Marga mai târziu, da. Cel
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]
-
Constantin Hrehor I pe vechi alunecări de suflet lupii se-nmulțesc în trupul meu frumos în februarie prima ninsoare a umplut cosmosul cu surîs și Tu neverosimil dintr-o mănușă ieși trădîndu-i perfecțiunea: "urîtă sunt, vai ce urîtă" strigi și-oglinzile fug de pe pereții strîmbi în stradă. de mintea Ta-s îndrăgostit, sîngelui, trupului nu am ce-i da din sufletul ce
Epistole by Constantin Hrehor () [Corola-journal/Imaginative/14016_a_15341]
-
încarna în nivelele de Realitate. Această încarnare este exprimată de Pompiliu Crăciunescu printr-un nou concept ce oferă o cale regală de înțelegere a lui Eminescu: transcosmologia. Fiecare nivel de Realitate se supune propriilor sale legi, introducând o ordine, un cosmos. Dialectica finit-infinit presupune o transgresare a tuturor cosmosurilor, dar fără disoluție în haos. Transcosmologia, adică percepția organică a ceea ce se află între, peste și dincolo de orice cosmos, este posibilă prin prezența în noi a terțiului ascuns, conciliind fără fuziune toate
Premiul ,Petru Creția" - Eminescu și cuadratura cercului by Basarab Nicolescu () [Corola-journal/Imaginative/10476_a_11801]
-
exprimată de Pompiliu Crăciunescu printr-un nou concept ce oferă o cale regală de înțelegere a lui Eminescu: transcosmologia. Fiecare nivel de Realitate se supune propriilor sale legi, introducând o ordine, un cosmos. Dialectica finit-infinit presupune o transgresare a tuturor cosmosurilor, dar fără disoluție în haos. Transcosmologia, adică percepția organică a ceea ce se află între, peste și dincolo de orice cosmos, este posibilă prin prezența în noi a terțiului ascuns, conciliind fără fuziune toate contradicțiile pe care mintea omenească le descoperă necontenit
Premiul ,Petru Creția" - Eminescu și cuadratura cercului by Basarab Nicolescu () [Corola-journal/Imaginative/10476_a_11801]
-
Fiecare nivel de Realitate se supune propriilor sale legi, introducând o ordine, un cosmos. Dialectica finit-infinit presupune o transgresare a tuturor cosmosurilor, dar fără disoluție în haos. Transcosmologia, adică percepția organică a ceea ce se află între, peste și dincolo de orice cosmos, este posibilă prin prezența în noi a terțiului ascuns, conciliind fără fuziune toate contradicțiile pe care mintea omenească le descoperă necontenit în rezistența perpetuă a Realității. Universul cunoașterii este un univers deschis, revelând o structură fractală a Realității. Un capitol
Premiul ,Petru Creția" - Eminescu și cuadratura cercului by Basarab Nicolescu () [Corola-journal/Imaginative/10476_a_11801]
-
încarna în nivelele de Realitate. Această încarnare este exprimată de Pompiliu Crăciunescu printr-un nou concept ce oferă o cale regală de înțelegere a lui Eminescu: transcosmologia. Fiecare nivel de Realitate se supune propriilor sale legi, introducând o ordine, un cosmos. Dialectica finit-infinit presupune o transgresare a tuturor cosmosurilor, dar fără disoluție în haos. Transcosmologia, adică percepția organică a ceea ce se află între, peste și dincolo de orice cosmos, este posibilă prin prezența în noi a terțiului ascuns, conciliind fără fuziune toate
Premiul ,Petru Creția" - Eminescu și cuadratura cercului by Basarab Nicolescu () [Corola-journal/Imaginative/10476_a_11801]
-
exprimată de Pompiliu Crăciunescu printr-un nou concept ce oferă o cale regală de înțelegere a lui Eminescu: transcosmologia. Fiecare nivel de Realitate se supune propriilor sale legi, introducând o ordine, un cosmos. Dialectica finit-infinit presupune o transgresare a tuturor cosmosurilor, dar fără disoluție în haos. Transcosmologia, adică percepția organică a ceea ce se află între, peste și dincolo de orice cosmos, este posibilă prin prezența în noi a terțiului ascuns, conciliind fără fuziune toate contradicțiile pe care mintea omenească le descoperă necontenit
Premiul ,Petru Creția" - Eminescu și cuadratura cercului by Basarab Nicolescu () [Corola-journal/Imaginative/10476_a_11801]
-
Fiecare nivel de Realitate se supune propriilor sale legi, introducând o ordine, un cosmos. Dialectica finit-infinit presupune o transgresare a tuturor cosmosurilor, dar fără disoluție în haos. Transcosmologia, adică percepția organică a ceea ce se află între, peste și dincolo de orice cosmos, este posibilă prin prezența în noi a terțiului ascuns, conciliind fără fuziune toate contradicțiile pe care mintea omenească le descoperă necontenit în rezistența perpetuă a Realității. Universul cunoașterii este un univers deschis, revelând o structură fractală a Realității. Un capitol
Premiul ,Petru Creția" - Eminescu și cuadratura cercului by Basarab Nicolescu () [Corola-journal/Imaginative/10476_a_11801]
-
desprind. Prin codru nu mai tai vreo breșă Pân^ la driada din stejar: Atins de-o jenă urieșă, Nu-i mai propui alivoar. Spinarea n-o mai ții erectă, Pecingini ți se-nfig în herb; Devii becisnică insectă Intrusă-n cosmosul superb! Eheu! Eheu! Eheu, mustangii tinereții mele Cum fost-au fost alegri și tehui, învolburând fascicule de stele Când mă stârnea o nimfă cu pistrui. Pe-atunci știam să mângâi ca o boare, în simultan vădindu-mă torid, Sau, inspirat
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/11179_a_12504]
-
care au cultivat o lirică a revelațiilor provenite din contactul cu lumea. în universul liric al lui Blaga, lumea e plină de "ghicitori" (semne ale unei realități ascunse: rune lăsate în urma lui de Marele Orb - plăsmuire mitică a principiului unității cosmosului). Centrul universului e plasat de poetul român într-o zonă extrareală, în cîmpul misterului absolut. Marelui Anonim blagian îi corespunde - deși cu alte semnificații - în poezia lui Béezina ceea ce el numește Eternul, Necunoscutul, Cel prea înalt (forța care mișcă universul
Poezia cehă și Lucian Blaga by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11704_a_13029]