246 matches
-
zvelt trunchi vă veți preface-n stârvuri de păduchi... ...voi - greș de borți la raiul naiul: retina tracă se trezește! veți arde-n aprige văpăi și-n graiul în cari Zalmoxis ziua povestește! PEISAJ CU CIORI - IARNA mulgând la sânge costeliva zi zburătăcesc pe miriști slute ciori: vor smulge te miri ce din zori în zori zăbranic peste iarnă-or dezveli apriga foame s-a dedat zăpezii stomacul vid s-a-ncrâncenat pe zare negru sughiț de lipsă-n crucea-amiezii se-aud croncăniturile
POEMELE SFÂNTULUI VALAH (1) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350152_a_351481]
-
undeva, prin curțile cu depozite de fier vechi, măcelărite fără de milă. Nimeni nu le jeluiește, nimeni nu le cântă prohodul. Toți sunt mulțumiți. Măcelarii de bruma de bani primită pentru crima lor, cumpărătorii pentru afacerile făcute. Doar bobul de grâu costeliv și fără de vlagă plânge. Mai plânge cineva. Plânge țăranul pentru sudoarea lăsată pe coarnele plugului la care a înjugat-o pe Joiana. Altceva nu are. Nici după ce să bea apă nu mai are. Apă bea dacă are fântână în curte
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365102_a_366431]
-
distrugă, împreună cu străinii țării? Nu mi-a răspuns, o fi fost la cină. Sau poate s-a plictisit de sâcâielile mele. „Da de unde, nu te mai ia în seamă'' Tac și-mi văd de drumul cu gropi și câini comunitari costelivi și cu capul aplecat, dar care, odată cu deschiderea mineritului sub victoriosul steag a lui „Gabriel Resources” vor umbla mândri cu covrigi în coadă. Unii dintre noi, românii semănăm leit cu acești câini. După Zlatna, spre Abrud, drumul devine absolut pitoresc
SALVAŢI ROŞIA MONTANĂ (8) – DIN NOU LA ROŞIA MONTANĂ de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365141_a_366470]
-
de lângă casă. Pâinea, la țară se cocea o dată pe săptămână, să nu se ardă cuptorul prea des. Era criză până și de paie. Și anul trecut ca și anul acesta nu s-au făcut cerealele din cauza secetei din primăvară. Boabele costelive de grâu sau de orz ce au scăpat de la secetă, le-au cărat șoarecii de câmp prin găurile lor, unde și-au pregătit adevărate comori pentru iarna ce se anunța aspră după spusele bătrânelor din sat. Înainte de cumpăna dintre ani
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
luna strălucea pe cer și broboane de rouă mai poposeau pe frunzele grâului, nu mai putea să termine snopii de legat. Când se va ridica soarele de o suliță, usucă orice urmă de umezeală a boabelor de grâu și așa costelive și fără de miez, făcându-le să părăsească alveolele spicului, scuturându-se la orice atingere, pierzându-se astfel și descurajanta brumă de recoltă, ce scăpase de la secetă. Liniștea nopții este spartă de păcănitul roților, ce se hurducăiau pe drumul gloduros și
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
vrut să o oprească, să o prindă de mână, dar corpul încetase de ani buni să îl mai asculte. Uitase până și să vorbească în graiul oamenilor. Astfel că singurul sunet a fost un murmur răstignit în marginea pieptului său costeliv. Probabil că visase înclusiv lacrimile. Dar ce vis frumos. Sa visezi curgerea firească a unei singure lacrimi în glasul obrazului albit de vreme. Clipi cu greutate dureroasă. Obscuritatea gravă a camerei îndemna la somnolență. Își simți picioarele grele ca piatra
FLUTURI SUB CEARCĂNE II de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355837_a_357166]
-
Omul în ziua de azi și cine mai are nevoie de el ca entitate superioară și nu doar ca sclav mârâindu-și animalic soarta în aburii ignoranței ucigașe și ai propriei sale nevolnicii cadaverice?!... Cu lațul bine strâns în jurul gâtului costeliv și mut, ca și cum singura lui religie de apartenență nu ar fi alta decât acest aspru și cu facies amenințător virus al pauperismului dominant (ce îndrăznește să îi stabilească în permanență noua direcție gnoseologică a prezentului), meta-Omul contemporan e continuu obligat
ZIUA INTERNAŢIONALĂ A NEMUNCII ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354885_a_356214]
-
crească și cine nu să nu-și dorească n-o fi el lipsit de vreun adevăr căruia nu reușea să-i înțeleagă subtilitatea, în schimb părea să fie adevărat, pentru că uite ce necazuri aveau alții, le creșteau copiii amărîți și costelivi de foame, da' de unde să le dea săracii părinți mîncare, apoi trebuiau să se ducă la școală, păi numai autobuzul însemna vreo douăzeci de mii de lei pe zi, bani cu care puteau să cumpere aproape șapte pîini, nici ei
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 56-59 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356747_a_358076]
-
DON QUIJOTTE Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 300 din 27 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Don Quijotte Depozitarul de idei naive, El vine înspre noi de peste vreme, Fără ca nimeni astăzi să îl cheme, În șaua unei gloabe costelive. Cu scut, cu lance, paloșe și steme, Cum ne apare-n scene succesive, În susținute șarje ofensive, E semnul, totuși, unei mari dileme: El reprezintă oarecum sublimul? Ori e ridicol, caraghios de-a-ntregul? Nu-i ultimul, dar nu a fost
DON QUIJOTTE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356987_a_358316]
-
Acasa > Strofe > Timp > GEORGE ROCA - NOUA GENERATIE Autor: George Roca Publicat în: Ediția nr. 1078 din 13 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului IMAGINE EXTERIOARĂ EA, vegană, costelivă, anorexică. O multitudine de cercei: cercei în urechi, cercei în nas, cercei în buze, cercei în sfârcuri, cercei în ombilic și puțin mai jos ... EL, gras, carnivor, supraponderal skinhead - craniu falusian. Obraz cu aspect murdar, neras de trei zile, ca
NOUA GENERATIE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1078 din 13 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353334_a_354663]
-
vagabonzi, cu suflet bătrân sau mai tânăr, bruneți, rubiconzi sau mai blonzi. Vin cu lasouri și cuști ferecate, târgul e plin de lătrături, de vechituri aruncate și de umbrele vechi printre lume uitate. La roata norocului am câștigat, un cal costeliv, vai de lume, geambașii strigau: care mai vine? care mai ia? iar lumea năvălea, nu știu de ce și pentru cine anume, în timp ce hoții ascundeau sub tejghea, vise albastre sau verzi, fără chip, fără nume La același talcioc, de noroc, nenoroc
TALCIOC de LEONID IACOB în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353643_a_354972]
-
Toate Articolele Autorului aseară ți-am culcat în palmă obrazul inimii cu un sărut pe inelar doar te-ai încruntat a cerul ploii de primăvară ce întârzie logodna cu țărâna deschid spre miazănoaptea din deal unde și-ascunde iarna umerii costelivi și ridurile în petece alb-cenușii ca sub un fard prost (oare dacă-mi pun make-up are vreun rost) vraja magului e încă firavă ca un copil adus mai devreme pe lume ascult mugetul de sub scoarță în genunchi viața cu fruntea
CÂNTEC DE LA FEREASTRĂ de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 446 din 21 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354676_a_356005]
-
iar pe banca de la poartă stă o babă și un moș. Un cățel lungit la soare doarme, parcă-i leșinat... Cei trei nori din parte stângă vin cu ploaie pe-nserat! La fântâna prăpădită, unde vitele se adapă stă o capră costelivă cu botul băgat în apă! Mai spre dreapta o semnătură, parcă scrie, I. Marin”, pusă pe câmpia verde lângă-o tufă de pelin!” Și mai surprinși rămânem când urmându-l pe dl. George Roca, ajungem în „lumea fabulei” sau în
GEORGE ROCA, UN POET UN CA UN VĂZDUH LUMINOS de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 514 din 28 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357432_a_358761]
-
de lângă casă. Pâinea, la țară se coace o dată pe săptămână, să nu se ardă cuptorul prea des. Era criză până și de paie. Și anul trecut ca și anul acesta nu s-au făcut păioasele din cauza secetei din primăvară. Boabele costelive de grâu sau de orz ce au mai scăpat de la secetă, le-au cărat șoarecii de câmp prin găurile lor, unde și-au pregătit adevărate comori pentru iarna ce se anunța aspră după spusele bătrânelor din sat. Înainte de cumpăna dintre
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
de dimineață, când încă luna strălucea pe cer și broboane de rouă mai poposeau pe frunzele grâului, nu mai putea să termine snopii de legat. Când soarele se ridică de o suliță, usucă orice urmă de umezeală, boabele de grâu, costelive și fără de miez, încep să părăsească spicul scuturându-se, pierzându-se astfel și bruma ce mai scăpase de la secetă. Liniștea nopții este spartă de păcănitul roților ce se hurducăiau pe drumul gloduros și de tropotul copitelor celor doi cai. Deja
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
văzului,/ iar când nu voi mai fi nici bocet, nici strigăt și nici durere,/ lespedea simțirii o voi ridica încet, încet,/ ducându-mă dintr-un glonte într-altul, din Cuvânt în Cuvânt,/ despuiat de mine și jefuit de tine,/ urmă costelivă și suavă a întâmplării că sunt martor al Clipei!/ O, vreme a tinereții veșnice,/ sub flori de mirt Poeții stau de veghe!” sau „ Da, vin curând! , pe calul meu albastru,/ coborâtor din vise și din porunci divine,/ sfințească-se Lumina
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
Mircea Platon nu provine din niscaiva fraze lungi și amenințătoare, delicat-ininteligibile, nici din docte și țepoase note de subsol, ci din faptul că ei știu să ți se adreseze direct, franc, iar nu cu identitatea tupilată după tufișul unor concepte costelive și arabescuri “telectualiste”. În cartea lor - scrisoare-manifest, iar nu poligon pentru patinaj teoretic - se vorbește, în cel mai viu și mai asumat mod cu putință, despre știrbirea fundamentelor lumii, despre lipsirea progresivă a omului de omenie, despre creșterea deficitului de
A TREIA FORŢĂ – ROMÂNIA PROFUNDĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 148 din 28 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344346_a_345675]
-
sunt undeva, prin curțile cu depozite de fier vechi, măcelărite fără de milă. Nimeni nu le jeluiește, nimeni nu le cântă prohodul. Toți sunt mulțumiți. Măcelarii de bruma banilor primiți pentru crima lor, cumpărătorii pentru afacerile făcute. Doar bobul de grâu costeliv și fără de vlagă plânge. Mai plânge cineva. Plânge țăranul pentru sudoarea lăsată pe coarnele plugului la care a înjugat-o pe Joiana. Altceva nu are. Nici după ce să bea apă, nu mai are. Apă bea dacă are fântână în curte
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343112_a_344441]
-
ursului hurmuzul de rouă cade stropi/ si vi la cuiburi păsări cînd somnul le doboară.// Bahluiu-si trage soios pestelca ruptă-n fată,/ molcom, cuminte trece prin fornăiala gării/ într-o soreancă tulbur, ia Jilia în brată”- De din vale; ,,Sed costelivi si tristi în alb-murdar de var,/ Pe marginile lumii de ceturi păturiti,/ Le tremură pe suflet o adiere rar/ În ton singurătătii celor despăduriti.” - Plopii fără sot pe Bahlui). Din poemele sale se revarsă o anume seninătate, sfințenie, eticism filozofic
CATINCA AGACHE DIONISIE VITCU, ACTORUL-POET SAU ARTA DUALITĂȚII COMICO-TRAGICE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343131_a_344460]
-
de lângă casă. Pâinea, la țară se cocea o dată pe săptămână, să nu se ardă cuptorul prea des. Era criză până și de paie. Și anul trecut ca și anul acesta nu s-au făcut cerealele din cauza secetei din primăvară. Boabele costelive de grâu sau de orz ce au scăpat de la secetă, le-au cărat șoarecii de câmp prin găurile lor, unde și-au pregătit adevărate comori pentru iarna ce se anunța aspră după spusele bătrânelor din sat. Înainte de cumpăna dintre ani
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343111_a_344440]
-
luna strălucea pe cer și broboane de rouă mai poposeau pe frunzele grâului, nu mai putea să termine snopii de legat. Când se va ridica soarele de o suliță, usucă orice urmă de umezeală a boabelor de grâu și așa costelive și fără de miez, făcându-le să părăsească alveolele spicului, scuturându-se la orice atingere, pierzându-se astfel și descurajanta brumă de recoltă, ce scăpase de la secetă. Liniștea nopții este spartă de păcănitul roților, ce se hurducăiau pe drumul gloduros și
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343111_a_344440]
-
pe care o lucrau din primăvară până în toamnă.Dacă era vară, erau prune, mere, pere, câteodată corcodușe.Ana se ducea la lucru cu ziua și acolo primea mâncare și țuică.Creșteau în bătătură un purcel și câteva zeci de găini costelive pe care uneori le mai lua vulpea sau vreun câine hămesit.Iarna, când zăpezile albe se lipeau de pământurile negre și înghețate, tăiau godacul și sărbătoreau Crăciunul cu vin roșu și caltaboși.O viață pe care nu mi-o puteam
AMELY P4.. FRAGMENT de FLORIN CIPRIAN ISPAS în ediţia nr. 635 din 26 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343604_a_344933]
-
sunt undeva, prin curțile cu depozite de fier vechi, măcelărite fără de milă. Nimeni nu le jeluiește, nimeni nu le cântă prohodul. Toți sunt mulțumiți. Măcelarii de bruma banilor primiți pentru crima lor, cumpărătorii pentru afacerile făcute. Doar bobul de grâu costeliv și fără de vlagă plânge. Mai plânge cineva. Plânge țăranul pentru sudoarea lăsată pe coarnele plugului la care a înjugat-o pe Joiana. Altceva nu are. Nici după ce să bea apă, nu mai are. Apă bea dacă are fântână în curte
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380065_a_381394]
-
sunt undeva, prin curțile cu depozite de fier vechi, măcelărite fără de milă. Nimeni nu le jeluiește, nimeni nu le cântă prohodul. Toți sunt mulțumiți. Măcelarii de bruma banilor primiți pentru crima lor, cumpărătorii pentru afacerile făcute. Doar bobul de grâu costeliv și fără de vlagă plânge. Mai plânge cineva. Plânge țăranul pentru sudoarea lăsată pe coarnele plugului la care a înjugat-o pe Joiana. Altceva nu are. Nici după ce să bea apă, nu mai are. Apă bea dacă are fântână în curte
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381840_a_383169]
-
curaj. Limitele bunului simț, oricât de largi ar fi, rămân limite. Avem televiziuni partinice și pe cele care au problemecu salariile. Fără sunet, imaginea din platoul televiziunilor locale seamănă mai degrabă cu cea de pe Animal Planet, în care primatele mai costelive, moderatorii, scarpină masculul Alfa. Dintre variile motive, invidia și meschinăria nu lipsesc. Cel mai ușor înveți enorm într-o tăcere absolută. Mai întâi ne certăm pe ceva care nu există, după care înființăm ceva de mântuială și în cele din
MESAJ DE LA UN ROMÂN CARE-ŞI IUBEŞTE ŢARA de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371520_a_372849]