8,430 matches
-
un animal/ hăcuit, atîrnat în cîrlige negre/ de Rembrandt ori de Soutine./ Mă doare grozav contemplația/ și n-am dat încă/ de nici o linie pură" (Influențe livrești). Poetul se simte intrînd în zid, împingînd din răsputeri cu brațele și cu coatele cărămizile și mortarul, și ele devenite brusc "fioros de solidare". Apoi se identifică cu fereastra, într-o crucificare spontană: "Și iată sînt, Doamne iartă-mă,/ ca o cruce vie-a ferestrei/ iată, sînt și răstignit și cruce" (Fereastră). în cele
De la "cumințenie" la necumințenie și înapoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12489_a_13814]
-
Gânditorul de la Antena 1 Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu, Horia-Roman Patapievici sunt bieți copii pe lângă Mircea Badea - singurul boier al minții adevărat din România. În fiecare dimineață, la Antena 1, cu ziarele proaspăt apărute înșirate pe masa de care își sprijină coatele, el face o revistă a presei filosofico-politico-morală întreruptă de cugetări, întrebări retorice și tăceri semnificative (marcate de ocheade aruncate telespectatorilor și de zâmbete ironice). Această demonstrație de superioritate intelectuală se bucură de succes la operatori și la mașiniști, după cum reiese
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11422_a_12747]
-
presupun, numai Sfinții Chiril și Metodiu, dacă ei or mai fi protectorii învățămîntului românesc și după ce s-a renunțat la alfabetul chirilic. Încă de pe vremea cînd eu făceam liceul apăruse ideea că dacă tot a stat elevul patru ani cu coatele pe bancă și s-au cheltuit atîția bani cu el, e păcat să nu-i dai nota cerută de patalama. Că și atunci s-or mai fi dat bani pentru ungerea comisiei e posibil. Dar nu se făcea chetă, în urma
Un circ vechi: bacalaureatul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11530_a_12855]
-
mai de preț/ și nici mai reavăne dantele/ Mai iute nu țîșnesc săgeți/ Mai calde nu-s la gît mărgele..."), Sonetul XIX este un act de exhibiționism (,Ce desfătare, iarăși curul cu locuri dragi/ Lin ridicîndu-ți fusta și sprijinită-n coate/ Pe un pervaz, mi-l dărui ca pe o bunătate..."), iar Sonetele XXII, XXV și XXVIII sînt fanteziile unui ménage á trois, ale unei masturbări colective și, în descendența bogziană, ... dar, în fine, veți citi și singuri. Că tot am
Preludiu pentru iubita ideală by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11534_a_12859]
-
socială într-una strict individuală, la o convertire artistică a suferinței, smulsă lumii exterioare și transformată în registru al creației. Ba chiar în artă poetică: ,MAR}I. Un cerșetor-copil (8-10 ani) în metrou; cu amândouă mâinile amputate, cam din dreptul coatelor; cu un soi de borsetă, mereu deschisă, neagră, jerpelită, legată la brâu, în care să-i bagi monezile (...) Nu știu de unde și nu știu cum, după ce destul de multă lume îi dăduse câte o monedă, în vagonul metroului a apărut un balon rotund
Școala de morți frumoase by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11583_a_12908]
-
cioate mici, înălțându-l în aer cu cioatele, mișcându-l rapid, zvâcnit, grotesc, în sus și-n jos, sărind și râzând în gura mare. De câte ori o să am ocazia să mă joc cu un balon am s-o fac numai cu coatele, ținându-mi mâinile îndoite. Mi-am dat seama brusc, în metrou, că numai așa ai dreptul să te bucuri de joaca cu balonul: numai cu mâinile tăiate de la cot. Mi-am dat seama că numai așa - lucru trist și penibil
Școala de morți frumoase by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11583_a_12908]
-
mă joc cu un balon am s-o fac numai cu coatele, ținându-mi mâinile îndoite. Mi-am dat seama brusc, în metrou, că numai așa ai dreptul să te bucuri de joaca cu balonul: numai cu mâinile tăiate de la cot. Mi-am dat seama că numai așa - lucru trist și penibil, dar perfect real - te poți juca de-adevăratelea cu balonul umflat (roșu sau roz, sau verde sau galben) al scrisului și al poeziei: numai cu mâinile amputate." (Zile). ată
Școala de morți frumoase by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11583_a_12908]
-
cu mult înaintea Crăciunului, o dată cu o farfurioară plină de nuci pisate. Dar cel mai bine era când ședeam împreună la televizor. Mă punea și pe mine să stau pe fotoliul dânsei, pe brațul din stânga ei, ăl din dreapta, unde-și proptea cotul, fiind ocupat... Voi arăta mai târziu cum ne-am împrietenit. Răbdare să avem noi... în prima și prima zi, dânsa mătura. Din pivniță, mă strecurasem sus în salon. Mai mult de curiozitate. Pentru că, de ros, nu rodeam orice, de frică
Șoricelul Valerică de citit vara by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11585_a_12910]
-
cu cartea, un fel de cochilie în care poate, în sfîrșit, să se coacă. Să rabde și să iubească, nu cucoane pe jumătate pierdute, ci scene, colțuri de tablou pe care rama le taie la scară. Să scrie, apoi, cu cotul ridicat de pe masă, fără relief, fără forță, din vîrful degetelor, pătînd ciorna din nebăgare de seamă. Să treacă pe curat, păstrînd aceeași linie pensată, cu ștersături. Asiști, la primul (și, în bună măsură, singurul...) Mihail Sebastian, la niște întîlniri de
Viața altuia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11624_a_12949]
-
documentare, nu mă ambiționez să ofer o istorie exhaustivă a debutului filmului în istoria omenirii, doar o schiță care, probabil, va fi, din cauza spațiului, o idee lacunară. După cum spuneam, fiat fotografia. Instantanee, așa cum era folosită de Muybridge și de Marey, cot la cot cu "lanterne magice" și cu fenakistoscopul. Abia apoi și-au făcut apariția montajul și sunetul. Primele dagherotipuri datează de prin 1839. Pe la 1860, Cook și Bonelli puseseră cap la cap un mecanism denumit "fotobioscop" și promiteau sus și
La început a fost fotografia by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11659_a_12984]
-
mă ambiționez să ofer o istorie exhaustivă a debutului filmului în istoria omenirii, doar o schiță care, probabil, va fi, din cauza spațiului, o idee lacunară. După cum spuneam, fiat fotografia. Instantanee, așa cum era folosită de Muybridge și de Marey, cot la cot cu "lanterne magice" și cu fenakistoscopul. Abia apoi și-au făcut apariția montajul și sunetul. Primele dagherotipuri datează de prin 1839. Pe la 1860, Cook și Bonelli puseseră cap la cap un mecanism denumit "fotobioscop" și promiteau sus și tare "o
La început a fost fotografia by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11659_a_12984]
-
cărora le stă capul doar la viața lor sentimentală. Ci te educă să descoperi frumusețea "din mers", să te uiți mai atent în jur pentru că poți fi surprins chiar și de un act banal, cum ar fi vopsirea unei biblioteci cot la cot cu o cunoștință. Și mai cred că un film care te învață să privești în el și dincolo de el poate nu e o capodoperă, dar e artă curată. Până aici, sunt de aceeași parte a baricadei ca și
B-Est, cât de bine se poate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11752_a_13077]
-
stă capul doar la viața lor sentimentală. Ci te educă să descoperi frumusețea "din mers", să te uiți mai atent în jur pentru că poți fi surprins chiar și de un act banal, cum ar fi vopsirea unei biblioteci cot la cot cu o cunoștință. Și mai cred că un film care te învață să privești în el și dincolo de el poate nu e o capodoperă, dar e artă curată. Până aici, sunt de aceeași parte a baricadei ca și juriul. Dar
B-Est, cât de bine se poate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11752_a_13077]
-
modern, un pilot angajat într-o cursă de formula unu. În pofida acestui fapt, Gabriel Dimisianu are mereu ceea ce am putea numi un complex al structurii d-sale. Nu pregetă a-i măsura cu admirație pe criticii cu care se află cot la cot pe frontul actualității, topindu-și, atît de leal, amărăciunea (din punctul nostru de vedere prea puțin justificată) în aprecierile elogioase ce le închină acestora. Nutrește față de aceștia o „invidie“ neveninoasă, scutită de zgura concurențială. Nicolae Manolescu nu e
Autoportret de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12928_a_14253]
-
pilot angajat într-o cursă de formula unu. În pofida acestui fapt, Gabriel Dimisianu are mereu ceea ce am putea numi un complex al structurii d-sale. Nu pregetă a-i măsura cu admirație pe criticii cu care se află cot la cot pe frontul actualității, topindu-și, atît de leal, amărăciunea (din punctul nostru de vedere prea puțin justificată) în aprecierile elogioase ce le închină acestora. Nutrește față de aceștia o „invidie“ neveninoasă, scutită de zgura concurențială. Nicolae Manolescu nu e doar „absorbit
Autoportret de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12928_a_14253]
-
cu pînze-nflăcărate Mă întorceam voios din Indii. Aveam în cală dulci granate Și butoiașe moi cu stridii. Îmi învățasem echipajul, Format din vechi motani de mare, Să cînte, cînd creștea tangajul, Tangouri de îmbărbătare. Dar cînd a fost să facem cotul La Capul Bunelor Speranțe La pror-a început complotul Și am primit în cap trei gloanțe. Și-atunci, nainte de-a mă coase În sac spre-a fi zvîrlit în valuri, Pe-o filă ruptă din atlase Am scris, murind, cinci
Povestea corăbierului galant by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9289_a_10614]
-
omorâse pe Birgitta... Fotografia Faleza era mărginită de o balustradă vopsită, pe vremuri, în alb. Vopseaua se scorojise, pete mari, negre, cenușii, roșcate dezveleau barele de fier ruginit. Dar pe fotografie petele nu se vedeau. Ea stătea cu spatele la balustradă, cu coatele sprijinite pe bara superioară și zâmbea. Era seară, către apus, lumina scădea pe nesimțite, contururile nu mai erau atât de sigure, încât poza părea ușor mișcată. Deși fotografia era veche, în alb-negru, se vedea că părul ei nu era nici
Micro-proze by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9361_a_10686]
-
în iubire din umbră doar păsări mari cât ai bate din palme în grabă poezia truverilor și moartea doar moartea în ultima zi din carnaval. XVIII. La cuțite Acuma știu adevărul nu-i rău deloc cu limba scoasă de-un cot fără frâu, la cuțite, este ciudat într-adevăr mi-am ieșit din minți ocrotind șarpele la sân mai bine puțin decât deloc nu-i deloc rău. XIX. Aici e buba ! Când stă să plouă când se-nseninează aici e-aici! Aici
Poezii by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/9701_a_11026]
-
-mi închipui Locuri unde să nu ajungă și să nu te ajungă Durerea. Cumnatul gazdei, venit în vizită de la Sibiu îmi spune, printre altele: Îl văd uneori trecînd prin cartier pe Mircea Ivănescu, citind în mers. Are haina roasă în coate, citește pe stradă și ca să nu se izbească de ceva, șterge zidul cu cotul - așa se face că are coatele roase. Citind mereu, pierdut pentru lume... Or, aceste cuvinte care rămîn scrise, care vor să persiste în aerul vostru - ce
Poezie by Ion Lazu () [Corola-journal/Imaginative/9722_a_11047]
-
gazdei, venit în vizită de la Sibiu îmi spune, printre altele: Îl văd uneori trecînd prin cartier pe Mircea Ivănescu, citind în mers. Are haina roasă în coate, citește pe stradă și ca să nu se izbească de ceva, șterge zidul cu cotul - așa se face că are coatele roase. Citind mereu, pierdut pentru lume... Or, aceste cuvinte care rămîn scrise, care vor să persiste în aerul vostru - ce ar fi decît boarea sufletului celui ce le-a izvodit? Fiecare își închipuie în
Poezie by Ion Lazu () [Corola-journal/Imaginative/9722_a_11047]
-
îmi spune, printre altele: Îl văd uneori trecînd prin cartier pe Mircea Ivănescu, citind în mers. Are haina roasă în coate, citește pe stradă și ca să nu se izbească de ceva, șterge zidul cu cotul - așa se face că are coatele roase. Citind mereu, pierdut pentru lume... Or, aceste cuvinte care rămîn scrise, care vor să persiste în aerul vostru - ce ar fi decît boarea sufletului celui ce le-a izvodit? Fiecare își închipuie în felul său dăinuirea sufletului celui ce
Poezie by Ion Lazu () [Corola-journal/Imaginative/9722_a_11047]
-
Poezia, să-ți spun, Se întîmplă s-o scriu în genunchi Răstignit peste muchia patului Însă nu din umilință, Ci ca să-mi astîmpăr cumva Viscerele arzătoare - presîndu-le pe stinghie - Așa se estompează durerile trupești și nu rămîn decît eu, în coate și în genunchi, scrutînd peretele Foaia, nimicul. Poemul. Dacă-ți spun, mă vei crede?
Poezie by Ion Lazu () [Corola-journal/Imaginative/9722_a_11047]
-
răului. Își dădea seama cu claritate că nu se mai putea repara nimic din existența lui, i se dusese de râpă viața, simțea că noroiul s-a întins peste tot și avea o satisfacție inegalabilă să-și vâre mâinile până la cot în mâzgă și apoi să împroaște unde nimerea, mai ales făpturile inocente. Oricum, ăia l-au băgat în toate evenimentele scârboase de după '90. Îl întâlnim în Piața Universității, la Târgu Mureș, la mineriade, peste tot. Și peste tot, din umbră
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
Am jurat să nu mă doară Nici bătaie și nici ură, Nici minciuna Împotrivămi. Viața-i cuminecătură. De poveri și de-nvrăjbeală, De trădări și lașitate, Nici În cot să nu mă doară. Nici de frunza mea pălită, Nici de vârsta-mi troienită, Nici de ura ce se-ndură, Nici de veșnicul complot, Nu mă doară nici În cot. Viața-i cuminecătură. Am plecat În lume Din om bun
Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Science/76_a_282]
-
De poveri și de-nvrăjbeală, De trădări și lașitate, Nici În cot să nu mă doară. Nici de frunza mea pălită, Nici de vârsta-mi troienită, Nici de ura ce se-ndură, Nici de veșnicul complot, Nu mă doară nici În cot. Viața-i cuminecătură. Am plecat În lume Din om bun, nebun. Dorurile-n pârgă Cui să i le-adun? Am plecat de-acasă Alungat de rău. Unde-mi ești, pădure A lui Dumnezeu? Dealurile mele De la Amărăști Se-oglindesc În
Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Science/76_a_282]