364 matches
-
Introspectie > VALEA AZUGAI Autor: Ionel Grecu Publicat în: Ediția nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului VALEA AZUGĂI Valea Azugăi fermecată, Cu apa-i cristalină, minunată, Hrănește păstrăvul de munte, Susurul dulce să-i asculte. Meandrele-i sinuos cotite. Croiește drumuri semețite, Spre vârf de munte, la izvor Pentru tot omul călător. În Paradis, în luminiș, Sub poale dulci de povârniș Păstrăvăria cea regală Ți-oferă o hrană frugală. Sus în amonte de urci Poți drumurile să le-ncurci
VALEA AZUGAI de IONEL GRECU în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373631_a_374960]
-
ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului VALEA RÂȘNOAVEI Râșnoava, vale frumoasă, Cu a ei apă spumoasă Coboară de sus, din munte Sub pădurile-i cărunte. Molizi, brazi împodobiți, De chiciură-ncărunțiți Strălucesc falnic sub soare, În natura-mbietoare. Cu meandrele-i cotite Și coastele-i însorite Curge liniștit-așa Pân’ ajunge-n Prahova. Ionel GRECU Predeal, 28 XII 2015 Referință Bibliografică: VALEA RÂȘNOAVEI / Ionel Grecu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1843, Anul VI, 17 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
VALEA RÂŞNOAVEI de IONEL GRECU în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373633_a_374962]
-
mai e de joacă! Altă generație, mult curățată de sechelele comuniste. Așadar, există o bază de discuții. La toate propunerile Străzii trebuie să fie date răspunsuri cu argumente solide. Parlamentul și fiecare partid parlamentar nu mai pot să o dea cotită! Președintele a făcut noi pași, dovedindu-se, în ciuda aparențelor, un bun comunicator, rațional și curajos, reușind într-un timp scurt, de la izbucnirea protestelor, să creeze acea stare dătătoare de speranță. Primul lucru - Guvern de tehnocrați - cu acordul general al partidelor
TABLETA DE WEEKEND (130): GUVERNUL SMURD ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374900_a_376229]
-
soarele a zâmbit când din pură întâmplare, Cerul s-a vopsit în albastru. Între genele mele se ascund povești de suflet. Le-am citit pe pergament de aur. Literele stăteau acoperite, Așteptând binecuvântări șoptite. Între pașii mei se întind drumuri cotite, Nu au nici un trecător pe ele. Doar eu, Ținandu-mi cu freamăt, gândul de mână. Citește mai mult Între palmele mele se află un infinit de culoare,Din ea zorii și-au proiectat dimineți rotundeSi soarele a zâmbit când din pură
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]
-
soarele a zâmbit când din pură întâmplare,Cerul s-a vopsit în albastru.Între genele mele se ascund povești de suflet.Le-am citit pe pergament de aur.Literele stăteau acoperite,Așteptând binecuvântări șoptite.Între pașii mei se întind drumuri cotite, Nu au nici un trecător pe ele.Doar eu,Ținandu-mi cu freamăt, gândul de mână.... VIII. CHEMAREA PĂDURII, de Carmen Marin , publicat în Ediția nr. 1963 din 16 mai 2016. Pădurea foșnește Copacii se aplecă spre pământ, dornici să-l sărute
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]
-
să facă dovada că acuzațiile ce i-au fost aduse sunt nefondate.” Vă spun eu despre ce este vorba la dumneavoastră. Întrucât sunteți obișnuit să mergeți în deplină siguranță numai pe cărări bătătorite, de data asta pe cărarea lată și cotită a USL-lui, taxați ba drept impolitețe, ba drept lipsă de patriotism, ba drept enormitate cele spuse cu curaj de mine, în acele zile când atâția români se reîntorceau cu judecata și dăruirea la epoca de aur a comunismului. Ba mai
UNDE DAI ŞI UNDE CRAPĂ... de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 895 din 13 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346025_a_347354]
-
omul cu știința sa e pentru viu nevrednic sol, cu totul fără de putință să înțeleagă ce-i ascuns în tainele întregii Faceri - există, și-asta-i pentru el de-ajuns! Nu-i dat ca omul să ajungă la Dumnezeu pe-un drum cotit, ci calea dreaptă a credinței îl duce spre-un nou răsărit ... Cum știi, Părinte, m-am născut într-un Egipt urgisitor pentru evrei și toți ai lor, iar biata mama s-a zbătut să mă salveze de la moartea cerută-n
MEDITAŢIILE LUI MOISE (MEGAPOEM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347920_a_349249]
-
Acasa > Eveniment > Aniversari > OMAGIU POETEI RENATA VEREJANU Autor: Lilia Manole Publicat în: Ediția nr. 1755 din 21 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului "Vreau vârsta-mi să fie nu multă, -senină, Zărită de tineri, dis-de-dimineață, Potecă-s cotită, și abruptă, de viscol se-anină, De pare că fuge pe alături de viață..." ("Drum spre adevăr", Renata Verejanu din cartea " Eu am știut să fac din viața mea o sărbătoare") În eseul, care face parte din Antologia de poezie și
OMAGIU POETEI RENATA VEREJANU de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378666_a_379995]
-
Saranza, ideală pentru a trăi zile care semănau unele cu altele. Viața ei de altădată rămânea intens prezentă, parcă trăită ieri. Așa era Saranza: încremenită la marginea stepei, într-o adâncă mirare în fața nemărginirii, care începea la porțile ei. Străzi cotite, prăfoase, care urcau întruna pe dealuri, garduri vii înecate în verdeața grădinilor. Soare, priveliști somnoroase. Și trecători care, când se iveau la capătul unei străzi, păreau că înaintează veșnic fără să ajungă vreodată în dreptul tău. Casa bunicii se afla la
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și pleca. Charlotte știa deja că de mult supraviețuiau doar datorită sclipirii câtorva bijuterii din sipetul cu incrustații de sidef... Îi plăcea izba aceea, departe de cartierele elegante din Boiarsk. Mizeria lor era mai puțin bătătoare la ochi pe străzile cotite, înecate în zăpadă. Și-apoi, era așa de bine, la întoarcerea de la școală, să urci treptele vechi de lemn care scârțâiau sub pași, să străbați antreul întunecos, ai cărui pereți din bârne erau acoperiți cu o blană groasă de promoroacă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
singurătăți ale noastre, am văzut parcă îl ele un semn de recunoaștere. De atunci încolo, mi se întâmpla adesea să-l însoțesc pe Pașka în expedițiile lui de pescar, pe malurile înzăpezite ale Volgăi. Găurea gheața cu ajutorul unui puternic arbore cotit, își arunca undița în spărtură și rămânea nemișcat deasupra copcii rotunde care lăsa să se vadă grosimea verzuie a gheții. Îmi imaginam un pește care, la capătul unui tunel îngust, uneori lung de un metru, se apropia prudent de momeală
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și le punea aproape de flăcări. Apoi, stând desculț pe o scândură, începea să prăjească pește. În jurul focului de lemne deveneam volubili. El îmi povestea despre câte o pradă extraordinară (un pește prea lat ca să treacă prin gaura făcută de arborele cotit!), despre dezghețurile care, în rostogolirea asurzitoare a sloiurilor, duceau la vale bărcile, copacii smulși și chiar izbe cu pisici cățărate pe acoperiș... Iar eu vorbeam despre turniruri și cavaleri (tocmai aflasem că războinicii de odinioară, când își scoteau coiful după
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
lui. Gândul fățiș m-a cufundat într-o nețărmurită uluire. Cât de firești și, în același timp, cât de neverosmile erau toate astea! Sau ca și brațul de femeie, gol, durduliu, apărut într-o seară la o fereastră. O stradă cotită, mică, strivită de frunzișuri grele, nemișcate - și un braț foarte alb, foarte rotund, dezgolit până la umăr, care unduise câteva secunde, cât să tragă o perdea de muslin peste umbra din încăpere. Și, nu știu prin ce divinație, recunoscusem nerăbdarea puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
aminte de ce părăsisem cimitirul. Pe pasarela de lemn, m-am întors de mai multe ori. Mi s-a părut că aud pași răsunând în urma mea. Sau zvâcnirile sângelui meu la tâmple. Ecoul lor a devenit mai sonor pe o stradă cotită, care m-a antrenat ca un tobogan. Am făcut stânga-mprejur. Mi s-a părut că zăresc o siluetă feminină, într-un mantou lung, care s-a strecurat sub o boltă. Am rămas în picioare, fără vlagă, sprijinindu-mă de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cerbi cu carnea domesticită/ din care sălbăticia s-a scurs,/ ciute de fildeș topit/ și iarăși iepuri, sticlind de spaimă”. În alexandrini, stihuri de factură eminesciană sau argheziană își unesc timbrul propriu cu cel pillatian: „Vezi, dincolo de focuri, un drum cotit te-așteaptă,/ treci printre ramii toamnei. Plini de rugină ramii-s/ și fiecare frunză ce-o vezi pare pe-o treaptă/ suită spre grădina reginei Semiramis...”. Alteori sonuri și elemente figurative din Ion Pillat se încarcă de materie cromatică de
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
se mai Înțelege dintr-o astfel de frază pe care tov. Titus Ștefănescu Priboi o așterne În Viața românească pe aproape o jumătate de coloană:«(Ă)» Sunt atâția de „deci”, „fără”, „care”, etc, Încât cititorul pornit pe un asemenea drum cotit și bolnăvicios, zdruncinat de atâtea hârtoape ajunge la capătul frazei uitând complet despre ce era vorba la Început. La fel se Întâmplă cu imagini năstrușnice cum sunt cele dintr-o cronică literară din România liberă În care se spune: «Cele
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
la un viraj se pot vedea ultimele vagoane ale trenului. Pavel se întoarse și, în lumina roșie a asfințitului care scălda linia orizontului, văzu praful pașilor lui unduindu-se încă în aerul nemișcat și cald, de cealaltă parte a drumului cotit. Văzu mai mult decât urma aceea. Aproape că se închipui pe sine, așa cum era cu o clipă mai înainte: un soldat care tocmai își curățase cizmele, își potrivise tunica, își spălase fața luând apă călduță în mâini, dintre trestii. Și
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
generale. Chiar îi încolțise ideea căsătoriei cu Caterina, sora țarului Alexandru I al Rusiei. Sau cu oricare alta din surorile acestuia, căruia i se șoptise la ureche propunerea, la întâlnirea de la Erfurt. Atunci, și după aceea, Alexandru a dat-o cotită. De ce? Poate doar el știa. Se pare că, recepționând refuzul, Napoleon și-a orientat privirile în altă direcție. Presiunea întemeierii unei familii care să asigure perpetuarea dinastiei la tronul Franței îl apăsa tot mai tare pe împărat. Josefina avea un
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
de cap și se pierdu în golul de dedesubt, precipitându-se către râul de culoarea ardeziei. Privind spre buza stâncăriei, îl văzu pe hun scoțând o altă săgeată din tolbă și potrivind-o în arc cu un calm desăvârșit. Cărarea cotită și pietroasă pe care venise se sfârșea acolo; nu-l mai aștepta acum decât moartea ori o săritură de cel puțin treizeci de picioare. Dar el nu accepta să moară - oricum, nu acolo, în locul acela pierdut de lume, unde nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nimeni nu-și închipuia cât de importantă va ajunge televiziunea. Suntem bătuți măr la box office și îi vrem acum pe cei de la Teamsters - în ciuda AUFT-ului Roșu și a contractului lor al naibii de solid. — Păi, cum poți s-o dai cotită? Hughes îi făcu cu ochiul. Cu toate cicatricile alea ale lui, arăta ca un copil bătrân. — Există în contract un paragraf scris cu litere mici în care se spune că cei de la AUFT pot fi dați afară dacă se dovedește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
fiarbă, iar tapițeria mașinii deveni lipicioasă. Danny era gata să ațipească. Apoi își aminti de minciunile lui, de ceea ce putea și ce nu putea să-i spună cuiva. Reușise să mintă cu nerușinare în fața polițiștilor în uniformă, apoi o dăduse cotită, spunând că fusese într-o gogoșerie la șase dimineața și dând astfel de înțeles că fusese în compania unei femei. Fusese nevoit s-o mintă moderat pe Karen Hiltscher, ca să-l ajute să ducă treaba la bun sfârșit pe Tamarind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
apreciez genul acesta de artă. Ești cam mărginit în opinii, Ted. E o trăsătură rea când apare la cei ce luptă pentru cauza noastră. Și știu că filmul te-a excitat. — Nu-i adevărat! Claire râse. — Nu o mai da cotită. Spune-mi ce vrei. Spune-mi ce-ai vrea să faci cu mine. Avea de gând să-l fută ca să afle ce știe, ceea ce însemna că ea știa, ceea ce însemna... Danny își luă o față neutră și o sărută pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și odihnită. Era singură!. Ciudat!. . . Tramvaiul, strigă Mini, cu o voce mică, das desperată; 15 fugea după cotitură. Consultă ceasul și se liniști; gerul parcă mai slăbise, un \est-mînt de ceață subțire ținea puțin de cald serei. Porniră pe străzi cotite, Mini nu le deslușea bine. Nu știa drumul la Lina decât pe un singur parcurs, dar Nory se agățase dr brațul ei și o conducea. O umbră trecu pe lângă ele, aproape de tot Mini se stinse temător. - Ai văzut? Era Lică
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
păcăliții să se ridice, Vieru o și tulise: i se auzeau pașii bocănind Înfundat În bătătură, apoi pe poteca de pământ din fața curții. „Ce-aveți, mă, În țevile-alea?” Întrebase cam bănuitoare și Încruntată femeia. Neavând cum s-o dea cotită, Baronu Îi spusese. Femeia se Înroșise și-i blestema, cu țipete ascuțite, că-i spurcaseră oala În care fiersese apa, străchinile, prispa, scăunașul cu trei picioare, lingurile, bătătura, casa. Băieții o luaseră și ei la goană spre poartă și, Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că ceilalți pacienți din enclava Neil ridicaseră capetele și ne priveau cu interes. —Cum ar fi? N-am vrut să spun pe de-a dreptul „Există vreo sală de gimnastică?“. Ca nu cumva să nu existe. Așa că am dat-o cotită: —Face cineva exerciții fizice? —Eu fac din când în când ceva flotări, mi-a răspuns Chris. Dar nu pot vorbi și în numele celorlalți. Deși, mă îndoiesc c-ar face așa ceva, a adăugat el dând neîncrezător din cap. Unde? am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]